Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 98/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 98/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 98/2015
Ședința publică de la 09 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător O. M. P.
Grefier R. I. T.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul reclamant D. S. împotriva sentinței civile nr. 2391/18.09.2014 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți V. M. și M. C., având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată, apel declarat în termen, motivat, timbrat, nu a fost formulată întâmpinare, prin serviciul registratură, la data de 06.02.2015 apelantul a depus concluzii scrise, solicitând judecarea în lipsă, după care,
Instanța, văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă, în temeiul art. 223 C.pc., reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la nr._, pe rolul Judecătoriei Caracal, reclamantul D. S. a chemat în judecată pe pârâții V. si M. C. solicitând instanței să constate că este proprietarul suprafeței de 0,4371 ha teren arabil situat în extravilanul com. Sprâncenata ., urmând ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract.
În motivarea acțiunii arată că la data de 28.12.2013 a cumpărat de la pârâți terenul încheind cu aceștia un act sub semnătură privată.
A plătit integral prețul convenit, de 1500 lei și a intrat în posesia terenului.
Deși părțile s-au înțeles să se prezinte la notariat pentru a încheia contractul în formă autentică, pârâții refuză să/și îndeplinească obligația asumată, fapt pentru care a promovat acțiunea pentru a obține o hotărâre care să țină loc de contract.
În drept sunt invocate disp.art. 1669 NCC.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar actul sub semnătură privată, acte de stare civilă, dovezi de achitare a taxei judiciare de timbru, certificat de atestare fiscală, notificări, titlul de proprietate nr_/40/11.IX.1995, sentința civilă nr.526/24.02.2006, cerere OCPI pentru eliberare extras de carte funciară, proces verbal privind avantajele medierii, interogatorii.
Pârâtul M. C. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii cu motivarea că nu este de acord să vândă dreptul său din pământul moștenit de la tată.
Menționează pârâtul că terenul a fost vândut de sora sa, fără a i se cere consimțământul, vânzătoarea cerându-i o copie după buletinul de identitate cu motivarea că vrea să facă un schimb de teren cu familia D. S..
Cei doi pârâți au fost citați cu mențiunea prezentării în instanță la interogatoriu prezentându-se numai pârâta V. M..
La termenul din 16 iunie 2014 a fost audiată martora D. M.Ș. a cărei declarație a fost consemnată și atașată la dosar.
Prin sentința civilă nr. 2391/18.09.2014 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul D. S., împotriva pârâtilor V. M. si Mancila C..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin sentința civilă 526/24.02.2006 s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la averea succesorală rămasă de pe urma autoarei M. F. pârâților V. M. și V. M. atribuindu-li-se in lot și suprafața de 0,4371 ha teren arabil extravilan situat pe teritoriul . în T 180 P 24.
Cu privire la acest teren s-a încheiat un antecontract de vânzare la 28.12.2013 între reclamant, în calitate de promitent cumpărător, V. M. și M. C. in calitate de promitenți vânzători.
Antecontractul este semnat de părțile contractante și de martora D. M.Ș., care audiată a declarat că de fapt convenția a fost încheiată între reclamant, pârâta V. M. și soția pârâtului M. C. care a semnat pentru acesta.
Având in vedere susținerile acestui pârât din întâmpinare, în mod cert promisiunea de vânzare a fost încheiată fără ca soția sa să fi avut un mandat tacit de a dispune cu privire la terenul asupra căruia este coproprietar.
Mai mult decât atât convenția a fost semnată cu numele pârâtului pentru a se considera ca fiind încheiată cu titularul dreptului de proprietate.
Față de situația expusă apreciază instanța că în cauză nu sunt incidente dispoz. art. 1669 C.civ.potrivit cărora când una din părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză nejustificat să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite.
În speță, reclamantul nu a demonstrat că unul din pârâți refuză în mod nejustificat să încheie contractul promis și nici că promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare îndeplinește condițiile de validitate atâta timp cât susținerea pârâtului M. C. că nu a consimțit asupra înstrăinării terenului proprietatea sa este confirmată de probe.
În consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul D. S. susținând că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispoz. art. 1179 și urm. C.p.c.
Arată apelantul că a făcut dovada că la data de 28.12.2013 a încheiat cu pârâții un antecontract de vânzare cumpărare privind suprafața de teren de 0,4371 ha, achitând prețul stabilit și intrând în posesia terenului.
Precizează apelantul că având în vedere semnătura de pe antecontract și semnăturile depuse pe cereri a solicitat instanței verificarea de scripte, pârâtul fiind citat cu mențiunea de a se prezenta in instanță pentru a i se lua specimen de semnătură.
Un alt motiv de apel invocat de apelant îl constituie faptul că instanța în mod greșit a respins acțiunea pe motivul că nu putea dispune în mod unilateral de suprafața de teren. Înstrăinarea unui bun de către unul din moștenitori nu atrage nulitatea convenției, înstrăinarea fiind supusă unei condiții respectiv bunul să fie atribuit în lotul coproprietarului parte in convenție în urma partajului.
În drept invocă dispoz. art 466 și urm. cp.c.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri.
La data de 5.02.2015 intimatul pârât M. C. a depus la dosar concluzii scrise prin care arată că terenul a fost vândut de sora sa, fără a i se cere consimțământul, iar semnătura de pe antecontract nu-i aparține nici lui, nici soției sale, care e decedată din 14.03.2002.
În scop probator a depus la dosar adeverința nr. 3/2015 eliberată de P. Băile Herculane.
Examinând sentința apelată în raport cu actele dosarului și dispoz. art 476 și urm. C.p.c., Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Este adevărat că, astfel cum susține apelantul, prima instanță în mod greșit a considerat că intimatul-pârât M. C. nu a semnat antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 28.12.2013.
Astfel, din motivarea sentinței apelate rezultă că instanța a dat eficiență declarației martorei D. M. Ș., mama apelantului D. S., din care a reținut că în realitate soția pârâtului, în lipsa unui mandat din partea soțului, a semnat antecontractul. Or, declarația martorei este echivocă cu privire la identitatea celor două femei care au încasat banii și care ar fi semnat antecontractul, precum și la identitatea bărbatului care le-a însoțit (intimatul-pârât sau o altă persoană), situație în care se impunea suplimentarea probatoriului pentru lămurirea situației de fapt, precum și verificarea de scripte cu privire la semnătura ce se atribuia intimatului-pârât M. C., executată pe înscrisul sub semnătură privată.
Deși instanța a dispus verificarea de scripte, în acest scop dispunând chemarea la interogatoriu a intimatului-pârât pentru a i se lua specimen de semnătură și a depune orice înscrisuri originale necesare pentru verificarea de scripte, aceasta nici nu a solicitat originalul antecontractului (la dosar fiind depusă doar o copie certificată de către apărătorul apelantului-reclamant pentru conformitate cu originalul), nici nu a comparat semnătura de pe antecontract cu semnăturile de pe cererile depuse în cursul judecății de intimatul-pârât și necontestate de acesta și nici nu a dat eficiență dispozițiilor art. 302 alin. 2 teza a II-a C.p.c., în condițiile în care la termenul acordat pentru verificarea de scripte intimatul-pârât nu s-a prezentat, deși a fost legal citat cu mențiunea de a se prezenta personal în vederea verificării de scripte.
Prin urmare, nu se poate considera că instanța a procedat în mod efectiv la verificarea de scripte, iar declarația martorei D. M. Ș. nu este concludentă pentru a se stabili dacă intimatul-pârât a semnat sau nu antecontractul de vânzare-cumpărare.
Cu toate acestea, independent de împrejurarea dacă ambii proprietari ai terenului sau doar unul dintre aceștia au consimțit la vânzarea terenului arabil extravilan către apelant, soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii deduse judecății, este corectă pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Cu titlu preliminar, se observă că în cursul derulării procesului în fața primei instanțe a intrat în vigoare Legea nr. 17/2014 (respectiv la data de 11.04.2014), lege care instituie o procedură derogatorie de la cea de drept comun (art. 1730 și urm. C.civ.) cu privire la exercitarea dreptului de preempțiune în cazul vânzării unui teren agricol situat în extravilan și prevede expres că cazul în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare imobilul ce face obiectul antecontractului trebuie să fie înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.
Tribunalul apreciază că Legea nr. 17/2014 este aplicabilă în speță în temeiul principiului aplicării imediate a legii noi, care prevede că de la data intrării sale în vigoare legea nouă se aplică tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice viitoare (facta futura), actelor, faptelor și situațiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere, precum și efectelor viitoare ale unor situații juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi (facta pendentia). Cu alte cuvinte, aplicarea imediată a legii noi semnifică faptul că o situație juridică produce acele efecte juridice care sunt prevăzute de legea în vigoare la data constituirii ei (tempus regit actum).
Or, promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, prin care părțile se obligă să încheie în viitor, la prețul stabilit, contractul de vânzare-cumpărare, este un contract distinct de cel din urmă și nu produce efectele vânzării, respectiv nu transferă dreptul de proprietate, ci dă naștere unor obligații cu caracter personal pentru ambele părți contractante, anume obligația de a vinde și corelativ de a cumpăra un bun determinat. Altfel spus, promitenții cumpărători sunt doar titularii unui drept de creanță (dreptul de a încheia la un moment viitor contractul de vânzare-cumpărare), iar nu titularii unui drept de proprietate.
Cum transferul dreptului de proprietate nu s-a realizat în momentul perfectării antecontractului, ci se va realiza în viitor, fie la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, fie la cel al pronunțării hotărârii judecătorești care să țină loc de act autentic, acesta este momentul care determină legea aplicabilă.
Așadar, îndeplinirea condițiilor legale pentru pronunțarea hotărârii care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare nu poate fi raportată nici la momentul încheierii antecontractului (având în vedere că acesta nu este translativ de proprietate), nici la cel al învestirii instanței cu cererea de chemare în judecată având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, ci la cel al realizării transferului de proprietate.
În speță, la data pronunțării sentinței apelate era în vigoare Legea nr. 17/2014, care prin art. 5 prevede că în toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 (dreptul de preempțiune) și 9 (avizul final, sau, după caz, adeverința eliberată de primărie privind respectarea dreptului de preempțiune, potrivit art. 10 alin. 1 teza finală) din această lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.
Prin urmare, instanța de judecată învestită cu o acțiune având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic trebuie să verifice îndeplinirea tuturor condițiilor de admisibilitate a unei asemenea acțiuni prevăzute de legea în vigoare la data pronunțării hotărârii, condiții care la momentul pronunțării sentinței apelate erau prevăzute de art. 5 din Legea nr. 17/2014.
Aplicarea prevederilor Legii nr. 17/2014, în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, nu echivalează cu o încălcare a principiului neretroactivității legii civile (principiu constituțional prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituție), ci este în concordanță cu principiul activității legii, potrivit căruia orice act normativ acționează cât timp este în vigoare, fiind aplicabil tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice născute în acest interval de timp.
În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după ., precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi (Decizia nr. 287/01.07.2004, publicată în M.O. nr. 729/12.08.2004, Decizia nr. 755/16.12.2014, publicată în M.O. nr. 101/09.02.2015).
Or, având în vedere înscrisurile depuse la dosar, precum și dispozițiile art. 5 din Legea nr. 17/2014, tribunalul constată că acțiunea dedusă judecății în speță nu putea fi primită întrucât terenul arabil extravilan care fac obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 28.12.2013 nu este înscris în cartea funciară (f. 42 dosar judecătorie) și nici nu s-a obținut avizul final prevăzut de art. 9 Legea nr. 17/2004 sau, după caz, adeverința eliberată de primărie conform art. 10 teza finală din Legea nr. 17/2004.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 alin. 1 C.p.c., Tribunalul va respinge apelul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant D. S. împotriva sentinței civile nr. 2391/18.09.2014 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți V. M. și M. C., având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Februarie 2015.
Președinte, D. S. | Judecător, O. M. P. | |
Grefier, R. I. T. |
Red. OMP
Tehnored. MS
4 ex./17.04.2015
Jud. Fond: I.T.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 107/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
