Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 100/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 100/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 100/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 100/2015
Ședința publică de la 09 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător O. M. P.
Grefier R. I. T.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelanții reclamanți G. G. și G. F., ambii domiciliați în oraș Scornicești, ., .. A, ., împotriva sentinței civile nr._/29.10.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I. P., domiciliat în localitatea Rm. V., ., ., ., având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul reclamant G. G. asistat de avocat Vespescu I. cu împuternicire avocațială nr._/2014 aflată la fila 6 în dosar și același avocat a răspuns pentru apelanta reclamantă în baza aceleiași împuterniciri, lipsă fiind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată, apel declarat în termen, motivat, timbrat, nu s-a solicitat judecarea în lipsă, intimatul pârât, prin serviciul registratură la data de 20.01.2015, a depus întâmpinare, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra dezbaterilor în apel.
Avocat Vespescu I. pentru apelanții reclamanți G. G. și G. F., solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat apreciind că instanța de fond a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii raportându-se la dispozițiile art. 5 din Lg. 17/2014, însă acest articol face referire numai la terenurile extravilane iar în speță este vorba de un teren intravilan.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului, trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
Dezbaterile fiind închise,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr._/29.10.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ s-a admis excepția inadmisibilității cererii.
S-a respins cererea formulată de reclamanții G. G. (CNP-_) și G. F. (CNP-_) - Scornicești, ., .. A, . în contradictoriu cu pârâtul I. P. (CNP-_) - Rm. V., ., ., ca inadmisibilă.
Au fost obligați reclamații să plătească pârâtului suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05.06.2014 pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr._ reclamanții G. G. și G. F. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul I. P. pronunțarea unei hotărâri prin care să se constatate că acesta i-a vândut suprafața de 969 m2 teren intravilan situat în ., T 154, P 29, cu următoarele vecinătăți: N – D. M., E – Pd 857, S – G. C., V – Cc28 și pe cale de consecință să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru acest imobil.
În motivarea cererii s-a arătat că între cele două părți s-a încheiat promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 183/26.02.2013, prin care pârâtul a înțeles să le vândă reclamanților imobilul identificat anterior contra sumei de 500 lei.
S-a mai susținut că suma convenită pentru cumpărarea imobilului a fost integral achitată pârâtului la data semnării convenției, iar de la aceeași dată reclamanții au intrat în stăpânirea terenului.
S-a arătat de asemenea că prin aceeași convenție pârâtul s-a obligat să se prezinte la notariat până la data de 26.04.2013 în vederea încheierii actului de vânzare-cumpărare în formă autentică, însă în mod nejustificat a refuzat să-și îndeplinească această obligație.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1669 C.civ. și cap. X din Legea nr. 247/2005.
Pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională în cauză prin care a solicitat respingerea acțiunii și anularea antecontractului pentru lipsa unui element esențial respectiv plata prețului.
Prin încheierea de ședință din 15.10.2014 instanța, în temeiul art. 201alin.(1) NCPC prin raportare la dispozițiile art.209 alin.(4) NCPC a admis excepția tardivității formulării întâmpinării și a cererii reconvenționale (cereri depuse la data de 24.09.2014, fila 28), întrucât întâmpinarea nu a fost depusă în 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, adică la data de 21.07.2014, iar cererea reconvențională nu a fost depusă odată cu întâmpinarea, și pe cale de consecință a respins ambele cereri ca tardiv formulate.
La termenul din 15.10.2014, din oficiu instanța a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată prin raportare la dispozițiile art. 5 din Legea 17/2014, acordând părților termen să-și pregătească concluziile pentru astăzi, când a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.
Motivarea soluției pronunțate
Deliberând asupra excepției inadmisibilității, Judecătoria o găsește întemeiată pentru următoarele considerente::
Conform dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 17/2014: „(1) În toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.”
După cum se poate constata, legiuitorul a folosit sintagma generică „în toate cazurile”, eliminând astfel orice posibilitate de interpretare a textului de lege citat anterior, tocmai pentru a sublinia că pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare, este necesar ca înaintea declanșării procedurii judiciare, imobilul să fi fost înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.
Față de această reglementare expresă și imperativă, susținerile reclamantului conform cărora dispozițiile art. 5 din lege s-ar aplica numai terenurilor extravilane, sunt neîntemeiate, procedura fiind aplicabilă deopotrivă în toate cazurile, adică indiferent dacă terenul este intravilan sau extravilan.
Prin urmare, având în vedere că în cauza de față terenul care a făcut obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare nu este înscris cartea funciară, excepția urmează să fie admisă cu consecința respingerii cererii ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelanții reclamanți G. G. și G. F., solicitând admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pe motiv că aceasta nu a cercetat fondul cauzei, cu cheltuieli de judecată.
Instanța de fond arată că art.5 din Legea nr. 17/2014 se referă la toate categoriile de teren, atât intravilan cât și extravilan.
Potrivit art. 5, în toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din prezenta lege.
Potrivit art. 3, Terenurile agricole situate în extravilan pe o adâncime de 30 km față de frontiera de stat și țărmul Mării N., către interior, precum și cele situate în extravilan la o distanță de până la 2.400 m față de obiectivele speciale pot fi înstrăinate prin vânzare-cumpărare doar cu avizul specific al Ministerului Apărării Naționale, eliberat în urma consultării cu organele de stat cu atribuții în domeniul siguranței naționale, prin structurile interne specializate menționate la art. 6 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 4, Înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, și a dreptului de preempțiune al coproprietarilor, arendașilor, proprietarilor vecini, precum și al statului român, prin Agenția Domeniilor Statului, în această ordine, la preț și în condiții egale.
(2) Prin excepție de la dispozițiile alin. (1), înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan pe care sunt situate situri arheologice clasate se face potrivit prevederilor Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările ulterioare.
(3) Solicitarea și utilizarea certificatului de carte funciară în contractele translative de proprietate privind bunurile imobile și alte drepturi reale fac pe deplin dovada bunei-credințe atât a părților din contract, cât și pentru profesionistul instrumentator, cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului asupra imobilului supus vânzării conform descrierii din cartea funciară.
Potrivit art. 9, Avizul final necesar încheierii contractului de vânzare în formă autentică de către notarul public sau pronunțării de către instanță a unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare se emite de către structurile teritoriale pentru terenurile cu suprafața de până la 30 de hectare inclusiv, iar pentru terenurile cu suprafața de peste 30 de hectare, de către structura centrală.
Din toate aceste dispoziții, rezultă că excepție inadmisibilității este întemeiată numai în cazul terenurilor extravilane . În cauza de față este vorba de o suprafață de teren intravilan, teren situat în T. 154, P.29 potrivit titlului de proprietate nr._/91 din 01.11.1996.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 – 482 cod pr civilă.
La data de 23 decembrie 2014, pârâtul I. P. a depus la dosar motive, arătând neîndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 5 din Legea nr. 17/2014, care se referă la toate categoriile de teren, atât intravilan cât și extravilan, neplata prețului de 5.000 lei la care a fost convenit cu promitenții cumpărători și nefolosirea probei cu martori în promisiunea bilaterală încheiată între promitenți, care este depusă la dosar. Martora C. F. nu a fost prezentă la notariat public R. R..
A depus la dosar în copie înscrisul denumit chitanță.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză, și, raportat la probele administrate în cauză, tribunalul constată că apelul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr._/29.10.2014, Judecătoria Slatina a respins cererea formulată de reclamanții G. G. și G. F. în contradictoriu cu pârâtul I. P. având ca obiect pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că a cumpărat de la pârât suprafața de 969 mp teren intravilan, situat pe raza comunei Făgețelu jud. O..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată din oficiu de către instanță, raportat la dispoz. art. 5 din legea nr. 17/2014 și a apreciat că aceste dispoziții legale se referă la toate cazurile în care se solicită pronunțarea unor hotărâri în constatarea vânzării-cumpărării indiferent dacă terenurile care fac obiectul antecontractelor de vânzare-cumpărare sunt situate atât în extravilan cât și în extravilan „procedura fiind aplicabilă deopotrivă în toate cazurile, indiferent dacă terenul este în intravilan sau extravilan”.
Soluția instanței de fond este greșită, deoarece articolul 4 din Legea nr. 17/2014 – privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan, „înstrăinarea prin vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind codul civil …”.
Rezultă deci, din reglementarea arătată că, în cazul acțiunilor cu un astfel de obiect formulate în temeiul art. 5 din lege, condițiile impuse se referă doar la terenurile situate în extravilan, astfel că, în mod greșit prima instanță a apreciat că dispozițiile legale se aplică în toate cazurile indiferent de locul situării terenului, respectiv în extravilan sau intravilan .
Față de considerentele de fapt și de drept arătate, în temeiul dispoz. art. 480 al. 1 din codul de procedură civilă, constatând că prima instanță a soluționat cauza fără cercetarea fondului, tribunalul va admite apelul, va anula sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, prima instanță va administra toate probele necesare soluționării cauzei, va stabili starea de fapt și va aplica dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv prevederile Legii nr. 17/2014 - privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil declarat de apelanții reclamanți G. G. și G. F., ambii domiciliați în oraș Scornicești, ., .. A, ., împotriva sentinței civile nr._/29.10.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I. P., domiciliat în localitatea Rm. V., ., ., ., având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic.
Anulează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Februarie 2015.
Președinte, D. S. | Judecător, O. M. P. | |
Grefier, R. I. T. |
Red. DS
Tehnored.CM
Jf: D.L.
Ex.4/5.03.2015
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 156/2015. Tribunalul OLT | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 98/2015.... → |
|---|
