Obligaţie de a face. Decizia nr. 52/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 52/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 5553/311/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 52/2015
Ședința de la 11 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. D.
Judecător O. C.
Judecător C. T.
Grefier M. R.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurentul pârât C. G., domiciliat în comuna Sâmburești, ., împotriva sentinței civile nr. 5843 din data de 16 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant Beliță M., domiciliat în comuna Sâmburești, ., având ca obiect- obligația de a face.
Instanța, constatând că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 28 ianuarie 2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, deliberând în secret a pronunțat următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința nr. 5843/2014 Judecătoria Slatina a admis in parte cererea formulată de reclamantul Beliță M. în contradictoriu cu paratul C. G. și a dispus obligarea celui din urmă la plata către reclamant a sumei de 1.068,9 lei reprezentând contravaloarea producției de porumb nerealizată de acesta în perioada 2010-2012 pe suprafața de 1350 mp.
A dispus obligarea pârâtului la astuparea lacurilor nr. 2 si nr. 3, edificate pe terenul dumnealui și la repararea gardului confecționat din scândură, ce desparte proprietatea reclamantului de proprietatea pârâtului, pe porțiunile identificate in cuprinsul raportului de expertiză specialitatea agricultura, întocmit de expert tehnic judiciar M. D..
A dispus obligarea pârâtului la înlăturarea pământului depozitat lâna gardul confecționat din scândura, ce desparte proprietatea reclamantului de proprietatea paratului, pe porțiunile identificate in cuprinsul raportului de expertiza specialitatea agricultura, întocmit de același expert.
A respins capătul de cerere formulat de reclamant privind obligarea paratului la plata daunelor cominatorii, ca neîntemeiat.
A dispus obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 1.962,24 RON reprezentând 4/5 din cheltuielile de judecata in cuantum total de 2.452,81 RON, suportate de reclamant (din care suma de 52,52 RON reprezintă taxa judiciara de timbru, suma de 0,3 RON reprezintă timbrul judiciar, suma de 700 RON reprezintă
onorariul aferent expertizei specialitatea agricultura, suma de 700 RON reprezintă onorariul aferent expertizei îmbunătățiri funciare si dezvoltare rurala iar suma de 1.000 RON reprezenta onorariul avocațial).
A respins cererea expertului P. C. din specialitatea îmbunatatiri funciare si dezvoltare rurala, in sensul majorării onorariului aferent expertizei din specialitatea mai sus menționata, ca neîntemeiata si a stabilit onorariul definitiv aferent respectivei expertize, la suma de 700 lei.
Pentru a pronunța această sentință de fond a reținut că în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 51/22.01.1968 reclamantul a cumpărat suprafața de 7000 mp, situat in ., iar conform procesului verbal nr. 1618/10.06.2014, întocmit de Primăria Sâmburești reclamantul deține in punctul ,,acasă’’ un teren agricol având categoria de folosință arabil de aproximativ 1350 mp.
Conform raportului de expertiza specialitatea îmbunatatiri funciare, pe terenul învecinat ce aparține pârâtului, acesta din urma a edificat 3 lacuri (heleșteie), apa din lacurile nr. 2 si nr. 3 infiltrându-se pe zona mediana a terenului reclamantului, in urma infiltrațiilor de apă provenite din cele doua lacuri, suprafața de 1350 mp, aflată in proprietatea reclamantului, nu a putut fi cultivată cu porumb în perioada 2010-2012.
Concluziile raportului de expertiza sunt confirmate de adresa comunicata de Primăria Sâmburești la data de 30.10.2012 (fila 25), din care rezultă că în urma solicitărilor reclamantului, comisii din cadrul respectivei Primarii s-au deplasat la fata locului, fiind întocmite procesele-verbale din data de 29.12.2009 si din data de 17.06.2010, nota de constatare nr. 1532/10.08.2010 si cea întocmită la data de 13.05.2011 si adresa nr. 1340/08.05.2012, cu ocazia deplasărilor la fata locului comisiile constatând ca terenul aflat in proprietatea reclamantului nu a putut fi cultivat cu porumb datorita infiltrațiilor de apa provenind din cele 3 lacuri edificate de parat pe propriul teren, învecinat cu terenul reclamantului.
Din aceeași adresă se arata ca pe terenul ce-i aparține, pârâtul a edificat doua lacuri in anul 2006, tot pe terenul aparținând acestuia existând un al treilea lac, construit cu mulți ani in urma, neputându-se preciza daca construirii, totodată menționându-se ca Primari Sâmburești, jud. O., nu a eliberat paratului autorizație de construire pentru respectivele lacuri, paratul nedepunând la Primărie cerere pentru eliberarea unei astfel de autorizații si nici vreo documentație privind respectivele lacuri.
Concluziile raportului de expertiza specialitatea îmbunatatiri funciare sunt confirmate si de declarația martorului M. S., încuviințat reclamantului, acesta învederând ca reclamantul deține o suprafața de aproximativ 5000 mp, din respectiva suprafața făcând parte si suprafața de 1350 mp, de mai mulți ani, la solicitarea reclamantului, paratul efectuand lucrarile de arat, discuit si semănat porumb, totodata arătând ca, începând cu anul 2009, pe respectiva suprafața nemaiputand fi efectuate lucrări de arat, discuit si semanat porumb, respectiva suprafața fiind transformata in mlaștina datorita apelor provenite din heleșteiele edificate de parat pe propriul teren, învecinat cu al reclamantului.
A mai avut în vedere instanța de fond și sustinerile martorilor A. I. I. si F. M., încuviințați paratului, in sensul ca apa existenta pe terenul reclamantului nu ar proveni din cele 3 heleșteie aparținând paratului, ci dintr-o balta aflata chiar pe terenul reclamantului, in urma precipitațiilor aceasta balta umplându-se, surplusul de apa deversându-se pe terenul aparținând reclamantului, sunt combătute de concluziile raportului de expertiza specialitatea îmbunatatiri funciare, la obiectivul nr. 3 expertul răspunzând in sensul ca excedentul de apa de pe terenul afla in proprietatea reclamantului provenind exclusiv din lacurile nr. 2 si nr. 3 aflate pe terenul paratului.
Din declarația martorului M. S., propus de reclamant, precum si din declarația martorului A. I. I., încuviințat chiar paratului, a rezultat că porțiunea de 1350 mp, făcând parte din suprafața de 5000 mp aparținând reclamantului, nu a mai putut fi cultivata de reclamant cu porumb.
Conform raportului de expertiza specialitatea agricultura, întocmit de expert tehnic M. D., datorita infiltrațiilor de apa, pe suprafața de 1350 mp aparținând reclamantului nu s-a putut cultiva porumb, reclamantul pierzând astfel, in perioada 2010-2012, cantitatea de 1527 kg porumb, evaluata de expert la suma de 1068,9 RON.
A avut în vedere instanța de fond dispozițiile art. 1000 alin. 1 teza a II-a din vechiul cod civil potrivit cu care ,,suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat … de lucrurile ce sunt sub paza noastră’’ iar potrivit art. 1376 alin. 1 NCC ,,oricine este obligat sa repare, independent de orice culpa, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa’’, dispozițiile din care rezult trei dintre condițiile necesare angajării răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general, respectiv prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre fapta lucrului si prejudiciu iar in momentul producerii prejudiciului lucrul sa se fi aflat sub paza juridica a celui de la care se pretind despăgubirile.
In speță prejudiciul constă în producția de porumb nerealizata pe suprafața de 1350 mp, existând o legătura de cauzalitate intre infiltrațiile de apa provenind din lacurile nr. 3 si nr. 2.
Din actele dosarului a rezultat faptul că lacurile nr. 3 si nr. 2 se află sub paza juridică a pârâtului, fiind edificate de parat pe terenul dumnealui, exercitând controlul si supravegherea asupra acestora si servindu-se de ele in interes propriu. Răspunderea paznicului juridic va fi angajată independent de vreo culpă a paznicului juridic, fiind astfel consacrata concepția obiectiva privind fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general.
Constatând îndeplinite condițiile răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general, instanța prin raportare la dispozițiile art. 1000 alin. 1 teza a II-a din vechiul Cod civil, art. 1376 alin. 1 si art. 1377 NCC si ținând seama si de principiul disponibilității, a dispus obligarea paratului la plata către reclamant a sumei de 1.068,9 RON reprezentând contravaloarea producției de porumb nerealizata de reclamant in perioada 2010-2012 pe suprafața de 1350 mp.
Întrucât cauza care l-a prejudiciat pe reclamant este constituita de infiltrațiile de apa provenind din lacurile nr. 2 si nr. 3, edificate de parat pe terenul dumnealui
fara autorizare de construire, instanța a dispus obligarea paratului la astuparea lacurilor nr. 2 si nr. 3, edificate pe terenul acestuia.
Cu ocazia audierii, martorul M. S., încuviințat reclamantului, arata ca paratul rezultat din săparea heleșteielor a fost depozitat de parat pe gardul ce separa proprietatea reclamantului de cea a paratului, respectivul gard fiind avariat pe o porțiune ale cărei dimensiuni nu au putut fi precizate de martor.
Declarațiile martorilor A. I. I. si F. M. nu au fost reținute de instanța de fond cu motivarea că din adresa primăriei, rezultă că gardul megieș, confecționat din scândura, a fost afectat de pământul provenit din excavarea lacurilor, aflându-se in stadiu de deteriorare si de conținutul raportului de expertiza specialitatea agricultura, întocmit de expert tehnic M. D., in care se arata ca o parte din pamatul rezultat din excavarea celor doua heleșteie a fost depozitat langa gardul megies, in urma depozitarii gardul suferind deteriorări. Expertul a arătat că pamantul rezultat din excavarea celor doua helesteie apartinand paratului a fost depozitat pe 3 portiuni ale gardului din scandura, una de 4 metri, alta de 3 metri si alta de 18 metri, afectand portiunile din gard la baza carora a fost depozitat pamantul, gardul trebuind reparat iar pamantul depozitat trebuind înlăturat, suma necesara rapararii gardului fiind evaluata de expert la 260 RON.
Față de precizarea reclamantului de la termenul din data de 24.01.2014, instanța a dispus obligarea paratului la repararea gardului confecționat din scândura, ce desparte proprietatea reclamantului de proprietatea paratului, pe portiunile identificate in cuprinsul raportului de expertiza specialitatea agricultura, intocmit de expert tehnic judiciar M. D., precum si obligarea paratului la inlaturarea pamantului depozitat langa respectivul gard.
Instanta de fond a respins capătul de cerere privind obligarea paratului la plata daunelor cominatorii, având în vedere dispozitiile art. 580 indice 3 alin. 5 C., prin c care legiuitorul interzice pretinderea daunelor cominatorii, debitorul putand fi constrans la executarea obligatiei de a face doar prin aplicarea unei amenzi civile de catre instanta de executare, insa doar dupa inceperea executarii silite impotriva respectivului debitor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. G. apreciind că hotărârea instanței de fond este nemotivată în fapt și în drept, aspect ce conduce la nulitatea acesteia.
A solicită recurentul pârât admiterea recursului și casarea sentinței în sensul trimiterii cauzei pentru rejudecare la instanța de fond întrucât se pune evident problema calității procesuale active a reclamantului având în vedere că atât timp cât nu este identificat proprietarul suprafeței de teren pretins inundate, nu se poate stabili patrimoniul eventualului prejudiciu produs printr-o eventuală faptă ilicită a pârâtului. Instanța de fond a omis să se pronunțe pe această excepție.
Pe fond, recurentul arată că niciuna dintre expertizele efectuate nu au identificat cu exactitate suprafața de teren prejudiciată și nici nu au menționat în a cui proprietate se află. În schițele expertului M. D. sunt identificate alte dimensiuni ale terenului, rezultând o diferență de 0,94 m pe care este amplasat gardul reclamantului pe terenul pârâtului. Nu se poate reține astfel obligația pârâtului de a
repara gardul. Lipsa autorizației, invocată de reclamant, nu poate fi reținută ca element al culpei
La fila 2 din raportul de expertiză întocmit de M. D. se arată că pe teren există 4 heleștee din care unul aparține reclamantului, iar la fila 3 paragraf 2 se arată că apa din heleșteele pârâtului se poate infiltra pe suprafața de teren a reclamantului, dar acest fapt nu s-a putut dovedi la data efectuării expertizei, 04.06.2013, deoarece terenul era uscat. La fila 4 se arată că excedentul de apă ar putea proveni și datorită altor motive decât infiltrațiile din heleșteele recurentului.
Ambele rapoarte relevă că în zona respectiv, terenul prezintă o concavitate naturală care poate constitui cauza fenomenului de băltire ce a fost constatat de primărie.
Trebuie avută în vedere și concluzia expertului P. C. din care rezultă că direcția de scurgere naturală a apei subterane este de la N-V către S-E, adică exact invers față de situația evidențiată în schița 1.
Precizează recurentul că tot din raportul întocmit de expert P. C. rezultă că probele de apă luate din gropile săpate expres corespund cu probele de apă luate din lacurile pârâtului dar nu se menționează că gropile respective făcute de reclamant cu 2-3 zile înainte de efectuarea expertizei au fost la o adâncime de 3-4 m și în apropierea șanțului de scurgere a apei din lacurile recurentului către șanțul stradal.
În plus, probele de apă nu au fost certificate de vreun laborator de specialitate, unde să se poată stabili cu certitudine dacă au fost prelevate chiar din lacurile care aparțin recurentului.
În acest sens este edificator și răspunsul la interogatoriu al reclamantului.
S-a mai susținut că retențiile reclamantului sunt înfrânte de constatările efectuate de expertul asistent și implicit de primul expert desemnat în cauză, care a adus mai multe argumente, printre care și faptul că toate cele 4 heleștee se află la o altitudine mai mare față de terenuri, iar rigola care vine de pe deal, mărginește terenul reclamantului pe vest, dar nu are capacitatea de a prelua în totalitate apele din viitură astfel că revărsarea apelor din această rigolă se poate face și pe terenul reclamantului și pe cel al fiului acestuia.
Din aceste condiții nu poate fi reținută vreo culpă în sarcina sa, iar pretențiile reclamantului intimat sunt neîntemeiate. Nu se poate reține că apa din heleșteele recurentului se infiltrează pe suprafața de 1350 mp a reclamantului.
Se susține că martorul M. Ș., audiat în cauză este și reprezentant al primăriei, așa cum rezultă din procesul verbal 1618/10.06.2014 pe care acesta l-a semnat, act care a fost ulterior depus la dosar, depoziția acestuia fiind una subiectivă.
Legal citat intimatul reclamant Beliță M. a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, tribunalul constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă fără dubiu că terenurile părților se află la baza unui versant împădurit care, așa cum rezultă din adresa nr. 5105/ din 12.08.2010 emisă de Administrația Națională Apele Române -Administrația Bazinală de A. O. Sistemul de Gospodărire a Apelor O. (pagina 14
dosar fond) au fost afectate dintotdeauna de scurgerile de pe versant a precipitațiilor în perioadele în care acestea sunt exces sau la topirea zăpezilor.
În aceste condiții pentru lămurirea fondului pretențiilor reclamantului se impunea o expertiză completă care să concluzioneze dacă amenajările (lacurile) efectuate de pârât pe terenul său sunt periculoase pentru terenul reclamantului sau dacă, dimpotrivă, acestea au rolul de a atenua viiturile pe văile locale care adună apele pluviale de pe versant și le transportă în pârâul Lungot (la unele aflate în vecinătate), mai ales că din aceeași adresă rezultă că evacuarea surplusului de apă din iazul principal al pârâtului se face printr-o conduct metalică și printr-un șanț pluvio aflat pe terenul proprietatea aceluiași pârât.
Expertiza întocmită în cauză de un expert specializat doar în îmbunătățiri funciare și dezvoltare rurală nu este de natură a lămuri aspectele menționate mai sus în lipsa unui studiu efectuat de specialiști hidrologi, singurii în măsură să aprecieze asupra oportunității iazurilor ținând seama de configurația terenurilor.
Din aceste considerente, tribunalul constată că nu s-au administrat probe concrete pentru antrenarea răspunderii delictuale, întrucât lipsa în sine a autorizației de construire a acelor trei lacuri, nu poate atrage răspunderea pârâtului decât în condițiile în care prejudiciul reclamantului este cauzat de o faptă culpabilă a pârâtului.
În plus, tribunalul constată că expertul nici nu avea posibilități tehnice în sensul de laborator, pentru a face analizele de apă care se impuneau și nici nu indică laboratorul de specialitate în care s-au efectuat probele.
Tot sub acest aspect, instanța de fond nu a avut în vedere apărările pârâtului, în sensul că gropile din care s-au luat probele de apă au fost săpate de reclamant la o adâncime de 3-4 m. în apropierea șanțului de scurgere a apei din lacurile pârâtului către șanțul stradal, în condițiile în care apa ar fi trebuit recoltată de lângă terenul inundat, nicidecum lângă șanțul de scurgere al pârâtului.
Totodată, instanța de fond nu a avut în vedere la acordarea prejudiciului faptul că cei doi experți M. E. și P. C. au relevat existența unei concavități naturale a terenului în zona necultivată, care poate, de asemenea, constitui cauza fenomenului de băltire.
În aceste condiții, fără a se stabili cu certitudine culpa pârâtului în prejudiciu, au fost acordate daune materiale.
Pentru toate cele ce preced, tribunalul constată că instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, astfel că se impune casarea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare.
În rejudecare, se va dispune efectuarea unei expertize complexe care să lămurească dacă existența celor trei lacuri pe terenul proprietatea pârâtului constituie cauza fenomenului de băltire a apei pe terenul reclamantului.
Totodată, se va pune în discuție și lămuri prin administrarea de probe, calitatea procesuală a reclamantului și se vor avea în vedere apărările invocate de pârât, atât prin concluziile la instanța de fond cât și prin restul motivelor de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurentul pârât C. G., domiciliat în comuna Sâmburești, ., împotriva sentinței civile nr. 5843 din data de 16 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant Beliță M., domiciliat în comuna Sâmburești, ..
Casează sentința și reține cauza spre rejudecare.
Fixează termen la 11.03.2015 cu citarea părților.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 februarie 2015, la Tribunalul O..
Președinte, I. D. | Judecător, O. C. | Judecător, C. T. |
Grefier, M. R. |
Red.ID
Ex.2
10.03.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 154/2015. Tribunalul OLT | Fond funciar. Decizia nr. 94/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
