Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 366/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 366/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 366/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 366/2015
Ședința publică de la 18 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. D.
Judecător O. S.
Grefier I.-M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul pârât P. L. O., cu domiciliul legal în municipiul Slatina, .. FB 7, ., județul O., cu domiciliul procesual ales la cabinet Avocat I. R. M., din Slatina, ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 2824/03.04.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. C. D., cu domiciliul legal în municipiul Slatina, .. 15, .. C, ., având ca obiect – ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: apelanta pârâtă P. L. O. și asistată de avocat I. R. M. și intimatul reclamant P. C. D. și asistat de avocat G. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care: Avocat G. V. pentru intimatul reclamant P. C. D. depune la dosar împuternicire avocațială cu . nr._ din 15.05.2015, avocat R. M. I., pentru apelanta intimată P. L. O., depune la dosar concluzii scrise și chitanță onorariu avocat cu . nr. 36.
Instanța în conformitate cu prevederile 131 alin. 1 raportate la dispozițiile art. 95 alin. 2 privitoare la competența Tribunalului și art. 466 alin. 1 Cod proc. Civ. privitoare la calea de atac a apelului, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Avocat R. M. I., pentru apelanta intimată P. L. O. solicită reaudierea minorului în prezența unui psiholog.
Avocat G. V. pentru intimatul reclamant P. C. D. se opune având în vedere că obiectul cauzei este numai încredințare provizorie până la stabilirea domiciliului prin divorț, consideră că ar fi supus minorul unei tracasari inutile. Solicită admiterea privind înscrisurile depuse la dosar și învederează instanței că nu mai are alte probe de solicitat.
Instanța, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată și celelalte înscrisuri, respinge ca fiind neîntemeiată cererea formulată de către apelantă prin apărător.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat R. M. I., pentru apelanta intimată P. L. O. depune concluzii scrise și solicită admiterea și modificarea sentinței în sensul stabilirii provizoriu a domiciliului minorului la mama apelantă pentru că în opinia sa este mamă, și se poate ocupa sub toate aspectele de minor. Nu s-a făcut dovada nici la fond nici prin întâmpinare, că i s-ar putea reproșa ceva atât de flagrant și de nepotrivit față de minor astfel să nu fie stabilit domiciliul acestuia. S-a depus la întâmpinare un set de acte medicale care nu au legătură cu cele susținute în întâmpinare, nu sunt pe datele respective, cel puțin dintr-o perioadă anterioară. Instanța de fond nu a cercetat decât efectul și nu a avut în vedere când a pronunțat soluția, cauza. În speță este vorba de comportamentul violent al tatălui care a generat acest fapt. De aceea a fost nevoită apelanta să plece din domiciliul comun, de teamă a fost nevoită să nu își ia copilul, acesta este ținut mai mult cu forța de către tată. Dar urmează să apreciați și față de concluziile depuse, față de rolul de mamă al apelantei, zicem noi că este bine ca domiciliul provizoriu să fie stabilit, ulterior pe fondul divorțului se va pronunța instanța. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat G. V. pentru intimatul reclamant P. C. D. solicită respingerea ca neîntemeiată cererea, în afară de cele arătate în întâmpinare, se învederează că de la despărțirea în fapt, minorul a avut locuința la tată. Nu a fost nici o problemă până când, din vina apelantei tatăl a înțeles să introducă această cerere de încredințare provizorie pentru că aceasta a luat copilul într-un week-end, a întrerupt orice linie de comunicare și a creat o stare de temere cu privire la siguranța copilului. acesta a fost momentul care a declanșat cererea de încredințare provizorie pentru a nu mai fi la bunul plac și abuzul apelantei minorul. La fond a făcut o cerere subsidiară de vizitare minor, deși niciodată nu i-a fost interzis vizitarea minorului, ori de câte ori a vrut a putut să ia copilul. Față de caracterul provizoriu și situația de fapt așa cum este ea dovedită, consideră că apelul este neîntemeiat și este exercitat cu rea-credință. Vă rugăm să respingeți apelul, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 2824/03.04.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._ s-a admis cererea formulată pe calea ordonanței președințiale de către reclamantul-pârât P. C.-D., domiciliat în municipiul Slatina, ., ., CNP_, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă P. L.-O., domiciliată în municipiul Slatina, .. 1, ., ., CNP_.
S-a dispus stabilirea în mod provizoriu a locuinței minorului PITRIȘ M.-G., născut la data de 28.11.2005, la domiciliul tatălui P. C.-D., din municipiul Slatina, .. 15, ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, având ca obiect divorț, aflat pe rolul Judecătoriei Slatina.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă P. L.-O. în contradictoriu cu reclamantul-pârât P. C.-D. și dispune ca pârâta-reclamantă să aibă, în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, având ca obiect divorț, aflat pe rolul Judecătoriei Slatina, legături personale cu minorul, PITRIȘ M.-G., născut la data de 28.11.2005, în sensul de a-l lua pe acesta în domiciliul său după următorul program: în al doilea și al patrulea sfârșit de săptămână din fiecare lună, de vineri, după terminarea cursurilor, până duminică, orele 18:00, și în a doua și a treia zi a sărbătorilor de Paști 2015.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă P. L.-O. în contradictoriu cu reclamantul-pârât P. C.-D. referitoare la stabilirea în mod provizoriu a locuinței minorului PITRIȘ M.-G., născut la data de 28.11.2005, la domiciliul mamei.
S-a luat act că în cauză nu se solicită cheltuieli de judecată.
Executorie conform art. 996 alin. 2 din codul de procedură civilă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 26.03.2015 sub nr._, reclamantul-pârât P. C.-D. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă P. L.-O. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, pe cale de ordonanță președințială, să se dispună stabilirea, în mod provizoriu, a domiciliului minorului P. M.-G. la domiciliul său, până la soluționarea definitiva a dosarului nr._ - aflat pe rolul Judecătoriei Slatina având ca obiect divorț.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în luna noiembrie 2014, pârâta-reclamantă P. L.-O. a părăsit domiciliul conjugal fără nicio explicație, iar ulterior, în luna februarie 2015, a introdus acțiune de divorț la Judecătoria Slatina. De la data părăsirii domiciliului de către soția sa, minorul P. M.-G., a locuit la domiciliul său, el fiind cel care, alături de mama sa, bunica paternă, s-a ocupat de creșterea copilului.
Acesta a precizat că de la naștere minorul a fost îngrijit zilnic de bunica paternă, față de care a dezvoltat un atașament la fel de puternic ca și cel față de tată. În schimb, relațiile minorului cu rudele materne au fost sporadice, cu bunica maternă văzându-se de maxim 4-5 ori pe an.
Reclamantul-pârât a mai arătat că pârâta-reclamantă, de la intentarea acțiunii de divorț, îl ia pe copil de la școală fără să îl anunțe și îl aduce la domiciliul său la ore târzii, acest comportament culminând la data de 20.03.2015, când aceasta l-a luat pe minor de la școală, fără a-l anunța pe tatăl acestuia. Reclamantul-pârât a încercat să ia legătura cu pârâta-reclamantă însă aceasta nu i-a răspuns, de vineri până duminică, motiv pentru care reclamantul-pârât a sesizat organele de poliție. În ziua de duminică pârâta-reclamantă i-a răspuns reclamantului-pârât la telefon și l-a informat că a fost este în drum spre casă, acesta aflând ulterior că fiul său a fost împreună cu mama la o mănăstire.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 919, art. 996 și următoarele din codul de procedură civilă.
În dovedirea celor anterior expuse, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La dosar au fost depuse următoarele înscrisuri: informații portal dosar de divorț, plângere poliție, copie carnet de elev, certificat de naștere minor, certificat de căsătorie.
Cererea a fost legal timbrată potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 4 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 27.03.2015 instanța a dispus fixarea primului termen de judecată la data de 03.04.2015, dispunându-se: citarea reclamantului cu mențiunea de a-l prezenta pe minor în vederea audierii, de indica mijloacele de probă, iar în cazul în care solicită proba cu martori să îi prezinte pe martorii solicitați a fi audiați, sub rezerva dezbaterii admisibilității și încuviințării acestei probe la primul termen de judecată; citarea pârâtei cu mențiunea de a depune întâmpinare până la termenul de judecată, de indica mijloacele de probă, iar în cazul în care solicită proba cu martori să îi prezinte pe martorii solicitați a fi audiați, sub rezerva dezbaterii admisibilității și încuviințării acestei probe la primul termen de judecată; emiterea unor adrese la Autoritatea Tutelară de la domiciliile reclamantului și pârâtei, pentru a se întocmi, în regim de urgență, câte un raport de anchetă psihosocială la domiciliile acestora.
La data de 01.04.2015 pârâta-reclamantă a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat: pe cale de întâmpinare respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată; pe cale de cerere reconvențională stabilirea locuinței minorului la aceasta, până la soluționarea pe fond a cererii de divorț; iar în subsidiar, în situația admiterii cererii reclamantului a solicitat ca instanța să-i încuviințeze provizoriu, până la soluționarea cererii de divorț, dreptul de a avea legături personale cu minorul, în sensul de a-l lua pe acesta în domiciliul său după următorul program: în al doilea și al patrulea sfârșit de săptămână din fiecare lună, de vineri, după terminarea cursurilor, până duminică, orele 18:00, și în a doua și a treia zi a sărbătorilor de Paști 2015; obligarea reclamantului la cheltuielile de judecată.
În motivare, aceasta a arătat că, după despărțirea în fapt s-a înțeles cu reclamantul ca minorul să locuiască pe rând cu fiecare dintre părinți, ca atunci când unul este la serviciu celălalt să îl ia pe minor de la școală și să-l țină la el până seara. În general acest lucru s-a întâmplat.
La data de 20.03.2015, a arătat pârâta, l-a luat pe minor de la școală, iar seara acesta i-a spus că nu mai vrea să meargă la tatăl său, motiv pentru care i-a comunicat acest lucru tatălui său care nu a spus nimic. Ulterior, la data de 22.03.2015, a mers împreună cu minorul la mănăstirea P., și întrucât, pe drum, au fost porțiuni în care nu era semnal, nu a primit apelurile reclamantului care s-a enervat și a făcut sesizare la poliție, situația lămurindu-se ulterior.
După acest incident minorul a fost luat de la școală de către ambii părinți.
În dovedirea celor susținute aceasta a solicitat proba cu interogatoriul reclamantului, ancheta psihosocială, înscrisuri și proba cu martorii S. A. și L. M.-S..
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm., art. 209, art. 996 și următoarele din codul de procedură civilă.
Cererea reconvenționala a fost legal timbrată potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 4 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Instanța a dispus efectuarea anchetelor psihosociale la domiciliile părților, autoritățile în cauză remițând aceste relații la data de 03.04.2015.
Analizând cererea formulată, instanța de fond a constatat următoarele:
În fapt, reclamantul-pârât P. C.-D. a formulat cererea de chemare în judecată prin care a solicitat ca, pe cale de ordonanță președințială, să fie stabilită, cu caracter provizoriu până la soluționarea dosarului de divorț nr._, locuința minorului P. M.-G., la tată, respectiv în municipiul Slatina .. 15, ., ..
Pârâta-reclamantă P. L.-O. a solicitat prin cerere reconvențională în principal stabilirea cu caracter provizoriu până la soluționarea dosarului de divorț nr._, locuința minorului P. M.-G., la mamă, respectiv în municipiul Slatina, .. 1, ., ., iar în subsidiar, în situația admiterii cererii reclamantului a solicitat ca instanța să-i încuviințeze provizoriu, până la soluționarea cererii de divorț, dreptul de a avea legături personale cu minorul, în sensul de a-l lua pe acesta în domiciliul său după următorul program: în al doilea și al patrulea sfârșit de săptămână din fiecare lună, de vineri, după terminarea cursurilor, până duminică, orele 18:00, și în a doua și a treia zi a sărbătorilor de Paști 2015.
Din certificatul de căsătorie . nr._ eliberat de Primăria municipiului Slatina la data de 16.08.2003 rezultă ca reclamantul-pârât și pârâta-reclamantă s-au căsătorit la data de 16.08.2003.
Din relația acestora de căsătorie a rezultat un minorul P. M.-G., născut la data de 28.11.2005, conform certificatului de naștere . nr._ eliberat de Primăria municipiului Slatina la data de 06.12.2005.
În luna noiembrie 2014, pârâta-reclamantă a părăsit domiciliul comun, minorul P. M.-G. rămânând împreună cu tatăl său în apartamentul situat în municipiul Slatina, .. 15, ., ..
La data de 06.02.2015, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina cererea de chemare în judecată sub nr._, având ca obiect divorț, prin care P. L.-O. în contradictoriu cu P. C.-D. a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa comună a părților, stabilirea locuinței minorului P. M.-G. la mamă, exercitarea autorității părintești în comun de ambii părinți, stabilirea unei pensii de întreținere la care să fie obligat tatăl, iar reclamanta să revină la numele avut anterior încheierii căsătoriei.
În drept, conform art. 996 din codul de procedură civilă ,,instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Așadar, pe lângă condițiile generale ce trebuie să existe în cazul oricărei forme concrete ce intră în conținutul acțiunii civile, admisibilitatea ordonanței președințiale presupune și îndeplinirea anumitor condiții speciale cumulative, și anume: urgența, caracterul provizoriu sau vremelnic al măsurii ce se solicită a se lua pe această cale și neprejudecarea fondului prin măsura luată.
Prima condiție care justifică folosirea ordonanței președințiale este urgența, iar aceasta este apreciată de către instanță în concret, în raport de circumstanțele obiective ale cauzei. Sub acest aspect, în anumite cazuri, legea prezumă existența urgenței, astfel că instanța nu mai trebuie să verifice această condiție.
Potrivit art. 919 din codul de procedură civilă ,,instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei”.
Din aceste dispoziții rezultă că urgența ca cerință esențială a emiterii ordonanței președințiale în cazul în care se solicită luarea măsurilor expres prevăzute de lege în cadrul procesului de divorț este prezumată de lege.
Cea de-a doua condiție ce trebuie îndeplinită pentru a putea să fie luate măsuri pe cale ordonanței președințiale este caracterul provizoriu al acestor măsuri, acestea fiind limitate în timp până la rezolvarea în fond a litigiului.
Pentru dispunerea unor măsuri pe cale de ordonanță președințială mai este necesar ca aceste măsuri să nu prejudece fondul, instanța fiind nevoită să facă un examen sumar al cauzei, pentru a vedea de partea cui este aparența dreptului.
Copilul, în sensul prevederilor legale privind protecția copilului, este definit ca fiind ,,persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nici nu a dobândit capacitatea deplină de exercițiu, potrivit legii” (art. 263 alin. 5 din codul civil, în același sens dispunând și art. 4 lit. a din legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului).
În cazul copiilor, orice măsură care îi privește, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului, iar procedurile referitoare la relațiile dintre părinți și copii trebuie să garanteze că dorințele și interesele părinților referitoare la copii pot fi aduse la cunoștința autorităților și că acestea țin cont de ele în hotărârile pe care le iau (art. 263 alin. 1 și 2 din codul civil). Principiul este interesului superior al copilului este consacrat și de art. 3 alin. 1 din lege nr. 18/1990 pentru ratificarea Convenției cu privire la drepturile copilului conform căruia ,,în toate acțiunile care privesc copiii, întreprinse de instituțiile de asistență socială publice sau private, de instanțele judecătorești, autoritățile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala”, de art. 2 din legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului conform căruia ,,prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului; interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viața de familie; principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal; principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești”.
În determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puțin următoarele aspecte: a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie; b) opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate; c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violență asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor; d) capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia; e) menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament (art. 2 alin. 6 din legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului).
Procedurile privitoare la copii trebuie să se desfășoare într-un timp rezonabil, astfel încât interesul superior al copilului și relațiile de familie să nu fie afectate (art. 263 alin. 4 din codul civil).
Copilul are dreptul să crească alături de părinții săi (art. 35 alin. 1 din legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului). Copilul minor locuiește la părinții săi, iar dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului.
În cazul stabilirii locuinței minorului, la evaluarea interesului copilului instanța poate avea în vedere, în afara elementelor prevăzute la art. 2 alin. 6 din legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, și aspecte precum: a) disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil și de a respecta drepturile părintești ale acestuia din urmă; b) disponibilitatea fiecăruia dintre părinți de a permite celuilalt menținerea relațiilor personale; c) situația locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte; d) istoricul cu privire la violența părinților asupra copilului sau asupra altor persoane; e) distanța dintre locuința fiecărui părinte și instituția care oferă educație copilului (art. 21 alin. 1 din legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului).
În cauza pendinte, instanța constată că minorul P. M.-G., de când s-a născut a locuit împreună cu părinții săi, P. C.-D. și P. L.-O., în locuința comună din municipiul Slatina, până în luna noiembrie 2014, când mama sa, pe fondul unor neînțelegeri cu tatăl său, a părăsit domiciliul comun stabilindu-se într-un alt apartament din aceeași localitate. Din acel moment minorul a locuit împreună cu tatăl său, mama sa, pârâta-reclamantă P. L.-O., luându-l pe minor de la școală de mai multe ori, îngrijindu-l și efectuând temele împreună cu acesta pe parcursul zilei, seara conducându-l la domiciliul tatălui.
Având în vedere că în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani, hotărăște locuința minorului (art. 496 din codul civil), iar în cauză nu există un astfel de acord cu privire la stabilirea locuinței minorului în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a dosarului de divorț în care sunt implicate părțile, instanța urmează a stabili locuința minorului luând în considerare interesul superior al copilului, astfel încât măsura dispusa să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin asigurarea creșterii, educării si întreținerii sale, prin menținerea copilului într-un mediu cât mai apropiat de cel în care a fost crescut.
Criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formează un ansamblu guvernat de principiul egalității, ceea ce înseamnă că nu se poate reține caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective. Altfel spus, în aprecierea interesului superior al minorului nu se poate absolutiza vreunul dintre criteriile enunțate, instanța urmând a le evalua în ansamblul lor, prin analizarea corelată a tuturor criteriilor privind situația morală, materială, profilul socio-moral al părților, atașamentul părinților față de copil și al copilului față de părți, neputând fi absolutizat vreunul dintre aceste criterii. În acest context instanța constată că deși raportul de anchetă psihosocială nu este detaliat din punct de vedere al relației personale părinți-copil, cuprinzând aspectele relatate de persoanele găsite la domiciliu, acesta reflectă condițiile materiale și de locuit ale părinților, în acest sens instanța concluzionând că atât reclamantul-pârât cât și pârâta-reclamantă dispun de condiții corespunzătoare. De asemenea, în urma audierii minorului, a susținerilor părților și ale martorei L. M.-S. instanța reține că minorul este atașat de ambii părinți.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța urmează să admită cererea formulată pe calea ordonanței președințiale de către reclamantul-pârât P. C.-D. și să dispună stabilirea în mod provizoriu a locuinței minorului PITRIȘ M.-G., născut la data de 28.11.2005, la domiciliul tatălui P. C.-D., din municipiul Slatina, .. 15, ., jud. O., până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, având ca obiect divorț, aflat pe rolul Judecătoriei Slatina, întrucât în interesul minorului, elev în clasa a III-a, este ca acesta să se bucure în continuare de stabilitate și continuitate în îngrijirea, creșterea și educarea sa, iar acest lucru se poate realiza prin menținerea sa în mediul în care a crescut, acolo având asigurate condițiile optime pentru creșterea și educarea sa, aspect confirmat de rezultatele școlare ale acestuia. De asemenea, menținerea sa în mediul în care a crescut, unde beneficiază de sprijinul, supravegherea și ocrotirea bunicii paterne cea care s-a ocupat și se ocupă de el în perioada în care nu este împreună cu mama sau cu tatăl său deoarece aceștia sunt la serviciu este preferabilă situației în care ar fi lăsat cu o persoană străină lui, o bonă, așa cum a precizat pârâta-reclamantă că ar proceda în situația în care ar fi la serviciu (ea lucrând în ture).
În condițiile în care mama sa a ținut și ține în continuare legătura cu copilul (conform raportului de anchetă psihosocială nr._/02.04.2015 întocmit de Primăria municipiului Slatina), luându-l în mod regulat de la școală (conform raportului de anchetă psihosocială nr._/02.04.2015 întocmit de Primăria municipiului Slatina, susținerilor pârâtei-reclamante, interogatoriul reclamantului-pârât), tatăl neîngrădindu-i acesteia dreptul de a avea legături personale cu minorul (la interogatoriu reclamantul-pârât a arătat că este de acord cu programul de vizitare solicitat de pârâta-reclamantă), nu se impune modificarea locuinței actuale a acestuia și se va stabili, în mod provizoriu, ca aceasta să fie, până la soluționarea procesului de divorț, la domiciliul tatălui. Pe cale de consecință urmează a se respinge capătul din cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă P. L.-O. în contradictoriu cu reclamantul-pârât P. C.-D. referitor la stabilirea în mod provizoriu a locuinței minorului PITRIȘ M.-G., născut la data de 28.11.2005, la domiciliul mamei.
Potrivit art. 401 alin. 1 din codul civil ,, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta”, iar potrivit art. 17 din legea nr. 272/2004 ,, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care a dezvoltat legături de atașament”.
În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudența sa că pentru un părinte și copilul său a fi împreuna reprezintă un element fundamental al vieții de familie, garantată de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, chiar dacă relația dintre părinți s-a rupt (cauza Elsoltz c.Germaniei, cauza Monory contra României și Ungariei, cauza N. contra României).
Având în vedere că pârâta-reclamantă a solicitat în subsidiar ca, în caz de admitere a cererii reclamantului-pârât instanța să se pronunțe în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, cu privire la legături personale ale sale cu minorul, PITRIȘ M.-G., cerere cu care reclamantul-pârât a fost de acord (la interogatoriu reclamantul-pârât a arătat că este de acord cu programul de vizitare solicitat de pârâta-reclamantă), instanța urmează să admită acest capăt de cerere și să dispună ca pârâta-reclamantă P. L.-O. să aibă, în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, având ca obiect divorț, aflat pe rolul Judecătoriei Slatina, legături personale cu minorul, PITRIȘ M.-G., născut la data de 28.11.2005, în sensul de a-l lua pe acesta în domiciliul său după următorul program: în al doilea și al patrulea sfârșit de săptămână din fiecare lună, de vineri, după terminarea cursurilor, până duminică, orele 18:00, și în a doua și a treia zi a sărbătorilor de Paști 2015.
În condițiile art. 451 și următoarele din codul de procedură civilă, instanța urmează să ia act că părțile nu solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat apel apelanta pârât P. L. O., considerând-o nelegală și netemeinică.
Se arată că prin sentința civilă nr. 2824/03.04.2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul P. C. D. în contradictoriu cu pârâta P. L. O..
Se arată că soluția dată cu privire la domiciliul minorului este nelegală și neîntemeiată având la bază o interpretare eronată a probelor administrate în cauză, și anume declarațiile martorilor audiați, înscrisurile depuse, răspunsurile la interogatoriu și relatările minorului.
Apelanta intimată precizează că a insistat atât la fond cât și în calea de atac asupra capătului principal și anume stabilirea provizorie a domiciliului minorului la mamă, întru-cât este în interesul și dorința acestuia.
Din probele administrate în cauză nu rezultă temeinicia cererii intimatului pentru motivele arătate de acesta, dar consideră necesară stabilirea domiciliului copilului, părinții nemaiputând conviețui.
În speța de față, apelanta intimată precizează că a introdus cererea de divorț solicitând totodată stabilirea domiciliului copilului la aceasta ținând cont că acesta este atașat și are nevoie, dat fiind vârsta, de mamă. S-a arătat că de minor se ocupă de fapt bunica paternă și nu tatăl, în cea mai mare parte a timpului.
În drept, apelanta intimată P. L. O. și-a întemeiat cererea pe dispoz. art. 466 și următoarele, art. 996 și următoarele din NCPC.
La data de 11.05.2015, intimatul reclamant P. C. D. a formulat întâmpinare prin care a subliniat că apelul este complet neîntemeiat, iar hotărârea primei instanțe este temeinică, legală, corectă și complet motivată în concordanță cu probele existente la dosar și respectarea interesului superior al minorului.
În ceea ce privește audierea minorului la instanța de fond, apelanta intimată nu a solicitat audierea minorului în prezența unui psiholog, intimatul reclamant precizând că față de obiectul cererii și tactul magistratului, asistarea minorului de un psiholog nu era necesară.
Intimatul reclamant P. C. D. nu a invocat temeiul de drept în întâmpinare.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, raportat la dispozițiile art. 476 și urm. cod pr civilă, tribunalul constată că apelul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 2824/03.04.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul P. C. D. împotriva pârâtei P. L. O. și s-a stabilit, provizoriu, locuința minorului P. M.-G. la domiciliul tatălui.
De asemenea, s-a admis în parte și cererea reconvențională dispunând ca, până la soluționarea definitivă a dosarului de divorț, pârâta – reclamantă P. L. O. să aibă, provizoriu, legături personale cu minorul în modalitățile solicitate expres de aceasta.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a stabilit, în urma probatoriului administrat în cauză, înscrisuri, anchete psihologice, martori, interogatorii, că este în interesul minorului ca până la soluționarea definitivă a procesului de divorț, acesta să rămână î n mediul în care a crescut și unde beneficiază de toate condițiile necesare unei dezvoltări corespunzătoare, fiind îngrijit de bunica paternă care s-a ocupat de creșterea și îngrijirea sa când părinții săi erau la serviciu.
Motivele de apel invocate de către apelanta - pârâtă nu sunt întemeiate, raportat la actele dosarului și chiar la cererea reconvențională formulată de aceasta în fața instanței de fond.
Astfel, apelanta pârâtă reclamantă, solicită, în subsidiar, să aibă, provizoriu, până la soluționarea procesului de divorț, legături personale cu minorul, la domiciliul său, în al II-lea și al III-lea sfârșit de săptămână din fiecare lună, de vineri după terminarea cursurilor și până duminică la ora 18,00 și în a doua și a treia zi a sărbătorilor de Paști, cerere care a fost admisă întocmai.
Chiar apelanta recunoaște că minorul este bine îngrijit și că are rezultate bune la școală și că a încercat să nu-i creeze acestuia eventuale traume, prin cereri în justiție.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 272/2004 – privind protecția și promovarea drepturilor copilului „copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care a dezvoltat legături de atașament”, iar la art. 2 alin. 3 se prevede că „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești”.
În deplin acord cu instanța de fond, tribunalul apreciază că este în interesul minorului ca acesta să rămână în mediul în care s-a obișnuit, unde se simte bine, se dezvoltă și are toate condițiile necesare pentru studiu, fapt ce se observă din rezultatele obținute la școală .
În consecință, față de considerentele de fapt și de drept expuse în precedent, tribunalul apreciind că sentința civilă apelată este temeinică și legală, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 cod proc. civilă, va respinge apelul ca fiind nefondat.
Instanța va luat act că intimatul – reclamant nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACEST EMOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul pârât P. L. O., cu domiciliul legal în municipiul Slatina, .. FB 7, ., județul O., cu domiciliul procesual ales la cabinet Avocat I. R. M., din Slatina, ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 2824/03.04.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. C. D., cu domiciliul legal în municipiul Slatina, .. 15, .. C, ., ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 18 mai 2015, la Tribunalul O..
Președinte Judecător
D. S. S. O.
Grefier
I.-M. B.
Red. D.S./Tehnored. I.M.B.
Ex. 4 /21.05.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 246/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
