Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 491/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 491/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 491/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 491/2015
Ședința publică de la 29 Iunie 2015
COMPLET SPECIALIZAT CAUZE MINORI ȘI FAMILIE
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. M. P.
Judecător D. S.
Grefier N. A. S.
Pe rol, soluționarea apelului formulat de apelanta pârâtă S. A. M., cu domiciliul în ., ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 14/07.01.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. V. D., cu domiciliul în C., .. 11, județul O., având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat R. M. pentru apelanta pârâtă S. A. M. și avocat M. E. pentru intimatul reclamant C. V. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, avocat M. E. pentru intimatul reclamant C. V. D., depune la dosar împuternicire avocațială.
Avocat R. M., pentru apelanta pârâtă S. A. M., depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată.
Apărătorii părților învederează că nu mai au cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată dezbaterile deschise asupra fondului în conformitate cu dispozițiile art. 392 Noul Cod de procedură civilă și acordă cuvântul asupra apelului promovat.
Avocat R. M., având cuvântul pentru apelanta pârâtă S. A. M., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, casarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât procedura de citare s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor legale. Arată că reclamantul a indicat o adresă greșită a pârâtei și a depus o carte de identitate expirată. Fondul cauzei comportă discuții având în vedere că minorul între timp a împlinit vârsta de 10 ani. Solicită casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare pentru respectarea drepturilor procesuale ale pârâtei apelante. Solicită obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată către apelanta pârâtă.
Avocat M. E., având cuvântul pentru intimatul reclamant C. V. D., solicită respingerea apelului ca nefondat. Consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. Arată că pârâta a fost legal citată la părinți, a avut cunoștință de existența procesului dar nu s-a prezentat și nu a depus întâmpinare, reclamantul neavând cunoștință de alt domiciliu din țară sau reședința din Spania. Solicită obligarea apelantei pârâte la plata cheltuielilor de judecată către intimatul reclamant.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 14 din 7 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul C. V. D., domiciliat în C.,..11, jud.O. împotriva pârâtei S. A. M., domiciliată în C., .. 59, jud.O.,cu reședința în ., jud.O., . ,jud.O..
S-a încuviințat reclamantului dreptul de a avea legături personale cu minorul C. V. D., născut la data de 20.05.2005 astfel:
- primul si al treilea week-end din lună, începând de sâmbătă, orele 10.00 pana duminica, orele 18.00, cu luarea minorului în domiciliul tatălui si obligația acestuia de a-l readuce in domiciliul mamei
- o lună în vacanța de vară cu luarea minorului în domiciliul tatălui si obligația acestuia să-l readucă în domiciliul mamei;
- o săptămână în vacanțele de iarnă și primăvară cu luarea minorului în domiciliul tatălui si obligația acestuia să-l readucă în domiciliul mamei;
- în anii fără soț să petreacă sărbătorile de Paști și de C. în domiciliul tatălui cu luarea minorului în locuința acestuia si obligația de a-l readuce în domiciliul mamei;
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 20 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr._ din data de 29.09.2014 reclamantul C. V. D. a chemat în judecată pe pârâta S. A. M., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia să-i permită să aibă legături personale cu minorul C. V. D. în vârstă de 9 ani, să se stabilească un program prin care să-l poată lua în domiciliul său astfel: în primul si al treilea week-end din lună, de vineri, orele 18.00 pana duminica, orele 18.00, precum și o zi săptămânal, în fiecare miercuri, câte 2-3 ore între orele 16-18; în vacanțele de iarnă și primăvară câte o săptămână; în vacanța de vară 4 săptămâni (o lună); în anii fără soț, minorul să poată petrece aniversarea zilei de naștere și de nume în domiciliul său; în anii fără soț să petreacă sărbătorile de Paști în domiciliul său; în anii fără soț să petreacă Crăciunul și Anul Nou în domiciliul său, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că potrivit sentinței civile nr.383 din 4.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ s-a stabilit ca minorul să aibă domiciliul la mama reclamantă.
Susține reclamantul că pârâta respectiv mama minorului nu-i permite să aibă legături personale cu acesta, motiv pentru care solicită să-i fie dat minorul câte o săptămână în vacanța de iarnă și primăvară și o lună în vacanța de vară, pentru a putea petrece mai mult timp împreună cu acesta și cu familia acestuia.
Astfel, arată reclamantul că potrivit noilor reglementări din NCC, părintele păstrează atât dreptul de a avea legături personale cu acesta, cât și pe acela de a veghea la creșterea și educarea lui, precum și la pregătirea lui profesională.
Susține reclamantul că dreptul de a avea legături personale cu minora, este un drept recunoscut și acordat de lege, el nu este lăsat la latitudinea pârâtei care trebuie să înțeleagă că de fapt nu face nici un favor și nu-i acordă nici o favoare cu privire la a avea sau nu legături cu minora.
Precizează reclamantul că, părintele la care se află copilul nu este îndreptățit să refuze relația dintre minor și celălalt părinte și nici să încurajeze refuzul copilului de a păstra legături cu celălalt părinte, deoarece asemenea legături sunt firești, iar lipsa lor poate determina un dezechilibru emoțional al copilului.
În drept, se invocă dispoz. art.396, 397, 401, 503 NCC, art.192-195 NCPC.
În dovedirea celor susținute s-a depus la dosar copia C.I. a reclamantului, copia certificatului de naștere al minorului, copia C.I. a pârâtei și chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru.
Instanța a dispus din oficiu efectuarea anchetei psihosocială de către Primăria mun. C. – serv. autoritate tutelară, la domiciliile părților, care ulterior a fost depusă la dosar.
S-a mai depus la dosar sentința civilă nr. 383 din 4.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Examinând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin sentința civilă nr. 383 din 4.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S. A. M. în contradictoriu cu pârâtul C. V. D. și s-a dispus încredințarea spre creștere și educare a minorului C. V. D., născut la data de 20 mai 2005 – mamei reclamante.
Constată instanța că în prezent minorul se află în domiciliul mamei pârâte, care se ocupă de creșterea și îngrijirea acestuia.
Instanța constată că obiectul cererii, respectiv stabilirea unui program de vizitare și legături cu minorul, se referă la efectele viitoare ale unor situații juridice născute anterior intrării în vigoare a Codului civil. Astfel, față de obiectul cererii menționat mai sus, în temeiul art. 6 alin. 6 din Codul civil, dispozițiile legii noi sunt aplicabile cauzei de față.
Referitor la cererea reclamantului de stabilire a unui program de vizitare a minorului C. V. D. instanța constată că, potrivit art. 400 Cod civil, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.
De asemenea, și copilul care nu locuiește la unul dintre părinți are dreptul de a avea legături personale cu acesta conform art. 262 alin. 2 Cod civil.
Acest drept al copilului este menționat și de Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului care, prin art. 14, prevede că minorul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții. Art. 15 din aceeași lege prevede modalitățile prin care se pot realiza aceste relații personale, printre care: întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părinte, corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul.
Potrivit art. 4 pct. 1 și 2 din Legea 87/2007 Copilul și părinții săi au dreptul de a obține și de a întreține relații personale constante, aceste relații personale nu pot fi restrânse sau excluse decât atunci când acest lucru este necesar în interesul superior al copilului.
În consecință, în temeiul art. 401 alin. 2 Cod civil, instanța va decide cu privire la modalitatea de exercitare a dreptului reclamantului de a avea legături personale cu minora.
La stabilirea programului de vizitare, instanța va avea în vedere vârsta minorului și faptul că, încă de la această vârstă fragedă, acesta trebuie să simtă prezența tatălui său în viața sa și să se obișnuiască cu el.
Instanța apreciază că este în interesul minorului ca acesta să-și petreacă o anumită parte din timpul lui și cu reclamantul, întrucât cu pârâta își petrece majoritatea timpului.
Astfel, instanța a admis în parte acțiunea și apreciază că este necesar ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul C. V. D. primul si al treilea week-end din lună, începând de sâmbătă, orele 10.00 pana duminica, orele 18.00, cu luarea minorului în domiciliul tatălui si obligația acestuia de a-l readuce in domiciliul mamei; o lună în vacanța de vară cu luarea minorului în domiciliul tatălui si obligația acestuia să-l readucă în domiciliul mamei; o săptămână în vacanțele de iarnă și primăvară cu luarea minorului în domiciliul tatălui si obligația acestuia să-l readucă în domiciliul mamei; în anii fără soț să petreacă sărbătorile de Paști și de C. în domiciliul tatălui cu luarea minorului în locuința acestuia si obligația de a-l readuce în domiciliul mamei.
Se are în vedere că minorul trebuie să se obișnuiască, încă de la această vârstă, că părinții săi nu mai trăiesc împreună și să accepte această situație, iar acest lucru poate fi asigurat tocmai prin menținerea constantă a legăturilor personale cu tatăl său, indiferent de divergențele personale care se pot ivi între părți.
Instanța nu a reținut solicitarea reclamantului privind dreptul de a avea legături personale cu minorul C. V. Danie și o zi săptămânal, în fiecare miercuri, câte 2-3 ore între orele 16-18, întrucât este în mijlocul săptămânii și poate duce la întreruperea programului de învățătură sau de odihnă al minorului, ce are vârsta de 9 ani .
În temeiul art. 453 C.p. civ. instanța a obligat pârâta la plata sumei de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamant.
Împotriva sentinței a declarat apel apelanta S. A. M., considerând-o nelegală, deoarece soluționarea cauzei s-a făcut cu încălcarea normelor de drept procesual civil și de drept material care reglementează soluționarea în fond a cauzelor deduse judecății.
In motivarea apelului, se susține că, deoarece reclamantul C. V. D. a indicat cu vădită rea credință că domiciliul pârâtei este în C., .. 59 jud.O., domiciliul cu care ea nu are nicio legătură, depunând în acest sens și o copie de pe o carte de identitate expirată,desfășurarea procesului în faza de regularizare a cererii de chemare în judecată s-a făcut cu lipsa de procedură cu aceasta care nu a fost legal citată și nu a avut cunoștință despre existența dosarului, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare garantat de dispoz.art. 13 cod pr. civilă, motiv pentru care nu a putut formula în termen legal întâmpinare și cerere reconvențională.
Judecata cauzei atât în procedura de regularizare cât și la termenele de judecată în instanță până la termenul din 10 decembrie 2014, s-a desfășurat în lipsa pârâtei și fără ca procedura de citare cu aceasta să fie legal îndeplinită, ceea ce atrage nulitatea tuturor actelor procedurale întocmite în cauză.
Apelanta mai arată că este adevărat faptul că instanța de judecată s-a prevalat de situația reținută la ultimul termen de judecată, când în instanță s-a prezentat tatăl pârâtei, care a declarat că pârâta știe despre existența unui proces, deoarece a primit acasă o citație, dar acest aspect nu estre de natură să acopere nulitatea legată de lipsa de procedură cu pârâta, aceasta deoarece tatăl pârâtei nu are calitate de reprezentant legal sau convențional al pârâtei și nu putea pune concluzii și formula apărări în favoarea acesteia, prezența sa fiind motivată numai de faptul că el este cel care a primit o citație pentru fiica sa și s-a prezentat în instanță.
Solicită admiterea apelului, casarea sentinței apelate cu trimiterea cauzei spore rejudecare la instanța de fond.
La data de 17 aprilie 2015, intimatul reclamant C. V. D., solicitând respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, apreciind că apelul este nefondat, deoarece instanța a avut în vedere dispozițiile art. 14 și 15 din legea nr. 272/2004 care consacră dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții săi, rudele precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
Intimatul arată de asemenea că apelanta pârâtă a avut cunoștință de proces, deoarece la domiciliul ei s-a efectuat și ancheta socială de către autoritatea tutelară din cadrul Primăriei C..
În drept, s-au invocat dispoz.art. 396 – 503 cod civil, art. 205 cod pr civilă.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, în considerarea dispozițiilor legale incidente și raportat la probele administrate în cauză, în temeiul dispoz. art. 476 cod pr civilă, tribunalul constată că apelul nu este fondat având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 14 din 7 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria C., s-a admis în parte acțiunea civilă având ca obiect „legătura personală cu minorul” formulată de reclamantul C. V. D., în contradictoriu cu pârâta S. A. M. și i s-a încuviințat reclamantului să aibă legături cu minorul în primul și al III-lea week-end din lună de la ora 10,00 sâmbăta până la 18,00 duminica, o lună în vacanța de vară cu luarea minorului în domiciliul tatălui cu obligația de a-l readuce în domiciliul mamei, o săptămână în vacanțele de iarnă și primăvară și în anii fără soț să petreacă sărbătorile de Paști și de C. în domiciliul tatălui, de fiecare dată cu obligația acestuia de a-l readuce pe minor în domiciliul mamei .
Instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 383 din 04.02.2014 s-a dispus încredințarea spre creștere și educare a minorului C. V. D. născut la data de 20.05.2005 mamei – reclamante, că în prezent minorul se află în domiciliul mamei care se ocupă în mod corespunzător de creșterea și educarea lui.
Cu privire la cererea supusă judecății, tribunalul constată că prima instanță a dat eficiență deplină dispozițiilor art. 2 al. 4 din legea nr. 272/2004 – privind protecția și promovarea drepturilor copilului care prevede că: „Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești”, precum și dispozițiile art. 262 al. 2 din codul civil, care precizează „copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceștia. Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului”.
În consecință, analizând interesul superior al minorului C. V. D., prima instanță, analizând criteriile referitoare la vârsta acestuia, afecțiunea față de tatăl său, posibilitățile acestuia de întreținere a minorului, a stabilit, temeinic și legal, că este bine ca minorul să se vadă în modalitatea stabilită cu tatăl său, să mențină astfel o legătură constantă, firească cu tatăl său .
Aceste considerațiuni sunt rezultatul unei analize temeinice, judicioase a cauzei și nu pot fi înlăturate de susținerile apelantei cum că, în procedura regularizării cererii de chemare în judecată aceasta nu se afla în țară, atâta vreme cât, din actele dosarului, rezultă că procedura de citare s-a realizat și la ultimul termen de judecată s-a prezentat tatăl său care a învederat instanței faptul că se află la muncă în Spania și cunoaște despre acțiunea formulată de reclamantul-intimat.
Cu privire la faptul că nu s-a efectuat ancheta socială și la domiciliul apelantei-pârâte, tribunalul constată că în procedura regularizării cererii de chemare în judecată s-a dispus de către judecătorul instituit cu soluționarea cauzei efectuarea anchetei la domiciliul reclamantului, prin rezoluția din 17.10.2014, reluată în 21.11.2014 când s-a fixat primul termen de judecată. Nu s-a dispus efectuarea unei anchete sociale și la domiciliul său.
De altfel, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, în mod corect, instanța a dispus efectuarea unei anchete doar la domiciliul reclamantului și nici nu ar fi fost necesar să se reia proba aceasta, atâta vreme cât s-a stabilit domiciliul minorului anterior, iar acum nu s-a cerut schimbarea domiciliului pentru a fi necesar să se compare cele două domicilii.
Așa fiind, având în vedere considerentele de fapt și de drept arătate, tribunalul apreciază că sentința civilă apelată este temeinică și legală și, în temeiul dispozițiilor art. 480 al. 1 cod pr civilă, va respinge apelul ca fiind nefondat.
Se va lua act că intimatul-reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta S. A. M. domiciliată în . . jud. O., cu reședința în Spania Meirena del Alcor .. 20, CNP_, împotriva sentinței civile nr. 14 din 7 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. V. D., CNP_, domiciliat în C.,..11, jud.O., ca nefondat.
Ia act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.06.2015, la Tribunalul O..
Președinte, O. M. P. | Judecător, D. S. | |
Grefier, N. A. S. |
Red. DS
Tehn ored.CM
Jf: CC M.
Ex.4/09.07.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 389/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
