Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 99/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 99/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 99/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 99/2015
Ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Completul specializat în litigii de Minori și familie compus din:
PREȘEDINTE S. O.
Judecător I. B.
Judecător O. C.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea recursurilor civile declarate de recurenta reclamantă M. L. M., domiciliată în Pitești, cartier Trivale, . bis, ., Județul Argeș și recurentul pârât S. C., domiciliat în Pitești, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2801/17.12.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu s-au prezentat părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul registratură, cereri, din partea recurenților, prin care se solicită a se lua act că înțeleg să renunțe la recursurile declarate.
De asemenea, se învederează instanței că recurenții nu au achitat taxele judiciare de timbru, aferente căii de atac, deși au fost legal citați cu această mențiune.
Instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, invocă excepția netimbrării recursurilor și reține cauza pentru pronunțare pe această excepție.
INSTANȚA
Delibnerând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea principală înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr._, la data de 10.03.2011, reclamanta M. L. M. a chemat în judecată pe pârâtul S. C., ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună partajarea următoarelor bunuri proprii și obligarea pârâtului la restituirea acestora aflate în posesia sa: o mobilă de dormitor constând într-un șifonier cu trei uși stil Drobeta, un pat de mijloc din lemn de stejar, două noptiere, un covor persan de culoare grena de tip Cisnădie de mărime 2*3 m.p., o perdea pentru dormitor, o traversă de culoare roz (3 x 0,8 m), o cuvertură de pat de culoare lila, o plapumă de lână de culoare grena, patru perne mari, o mobilă sufragerie stil Drobeta compusă din 7 corpuri, un covor persan de culoare grena, o masă de sufragerie de 6 persoane, 4 scaune tapițate, un set persan plușat pentru pat de culoare verde, o față de masă plușată grena, o perdea de sufragerie P. (6 m), 15 bibelouri, 4 tablouri goblen cu ramă, 2 tablouri mari pictate, un covor persan pentru hol de culoare grena ( 3 x 0,8), un frigider Arctic, o mașină de spălat Zanussi.
În motivarea cererii s-a aratat că părțile au fost căsătorite în perioada anilor 1987-2005 și reclamanta a adus mai multe bunuri proprietate personală în domiciliul comun situat în Pitești, ., unde au conviețuit până la desfacerea căsătoriei.
S-a precizat că pe rolul Judecătoriei Slatina se afla dosarul nr._ având ca obiect partaj de bunuri comune, iar aceste bunuri, care nu fac parte din comunitatea de bunuri, se pot solicita pe cale separată.
A solicitat a se stabili calitatea de bunuri proprii a acestora și obligarea pârâtului la restituirea în natură a lor sau, contravaloarea acestora.
La data de 31.10.2011, pârâtul a formulat întâmpinare – fila 52 din dosarul Judecătoriei Pitești, prin care a solicitat respingerea cererii formulate, arătând că o parte din bunuri au fost împărțite, conform sentinței civile nr. 9398/2011, respectiv: bibelourile, tablourile goblen, tablouri pictură care au fost atribuite în mod egal părților, iar restul bunurilor sunt bunuri comune cumpărate în perioada căsătoriei, iar mașina de spălat Zanussi este cumpărată în anul 2002, iar obiectele sunt uzate.
Prin cererea depusa de reclamantă la data de 25.03.2011 la dosarul de fond (f.21), aceasta si-a modificat cererea initiala din cerere de ordonanta presedintiala . revendicare bunuri mobile formulata pe calea dreptului comun.
La data de 10.02.2012, reclamanta și-a precizat cererea formulată, arătând că solicită c.valoarea bunurilor întrucât de la data despărțirii în fapt, 17.11.2005, acestea au fost folosite de pârât, iar în momentul de față se găsesc într-un stadiu avansat de degradare – fila 76.
A solicitat să se efectueze o expertiză tehnică de specialitate în vederea stabilirii cuantumului acestora.
Pârâtul a depus la data de 10.02.2012 o cerere reconventionala în dosarul de fond (f.80), prin care a aratat ca obiectul acestei cereri il constituie” bunurile pe care le-a inclus reclamanta in cerere”, dupa care la data de 01.03.2012 și-a completat cererea reconvențională (f.89), solicitand ca „impartirea bunurilor din ambele cereri (a reclamantei și a sa) sa se faca in cota de ½, cu aceeași evaluare provizorie din cererea principală de 2.515 lei.
La data de 21.09.2012, reclamanta a precizat obiectul cererii ca fiind corect restituire bunuri proprii – fila 139.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, acte, interogatoriu și expertiza tehnică de specialitate.
S-au depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 457 pronunțată de Judecătoria Pitești la data de 18.01.2013 în dosarul nr._ , s-a admis în parte cererea formulată și precizată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul și a fost obligat pârâtul la plata c.valorii bunurilor proprii către aceasta, în cuantum de 6428 lei, conform RET întocmit în cauză expert – fila 157 dosar și a cheltuielilor de judecată în sumă de 686 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. C., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 304/1 C.p.civ., și încălcându-se prev. art. 304 pct. 9 C.p.civ.
Prin încheierea nr. 2597/27.06.2013 pronunțată de ICCJ – Secția a II-a Civilă în dosarul nr._, s-a admis cererea formulată de petentul S. C. privind strămutarea pricinii ce formează obiectul dosarului nr._, și s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului la Tribunalul O., ca urmare a admiterii cererii de strămutare.
Cauza în recurs s-a înregistrat pe rolul Tribunalului O. la data de 01.10.2013, sub același număr.
Prin Decizia civilă nr. 1111/02.12.2013, pronunțată de Tribunalul O., instanța de control a constatat că motivarea hotararii de catre instanta de fond a fost contradictorie si nici nu a raspuns exigentelor stabilite de disp.art. 261 cpc, intrucat instanta nu a raspuns argumentat tuturor sustinerilor partilor si nici nu a analizat coroborat probele care i-au format convingerea, rezumandu-se la a preciza ca situatia de fapt retinuta rezulta din probele administrate in cauza.
A mai reținut Tribunalul că pârâtul a depus la data de 10.02.2012 cerere reconventionala in dosarul de fond (f.80), prin care a aratat ca obiectul acestei cereri il constituie ” bunurile pe care le-a inclus reclamanta in cerere”, dupa care la data de 01.03.2012 isi completeaza cererea (f.89) solicitand ca „impartirea bunurilor din ambele cereri(a reclamantei si a sa) sa se faca in cota de ½.
Cererea respectiva nu a fost motivata in fapt, iar in drept pârâtul a invocat disp.art.6731 si urmatoarele C.p.c., astfel ca instanta de fond era datoare sa ii puna in vedere recurentului- pârât să precizeze clar obiectul cererii și sa o motiveze, aceasta obligație revenindu-i instantei in temeiul art.129 alin.4 si alin.5 teza I cpc.
A mai constatat Tribunalul O. că instanta de fond nu s-a pronuntat asupra cererii reconventionale, solutionand doar cererea principala.
Asadar, constatand incidenta in cauza a motivelor de recurs prev. de disp.art.304 pct.5, 6 și 9 cpc, Tribunalul, in temeiul art.312 alin.2 a admis recursul, a casat hotararea recurata și a trimis dosarul spre rejudecare Judecatoriei B. (instanță aflata în circumscripția Tribunalului O.).
Cu prilejul rejudecării, Tribunalul a stabilit că instanța de fond va avea in vedere disp.art.315 alin.1 cpc in ceea ce priveste problemele de drept dezlegate de Tribunal, in sensul ca va analiza cererea principala prin prisma dispozitiilor referitoare la revendicarea mobiliara, va pune in vedere recurentului- pârât sa-si precizeze obiectul cererii reconventionale și să o motiveze in fapt și in drept, in raport de obiectul cererii principale, urmand sa se pronunțe și asupra acestei cereri.
Dosarul de fond, în rejudecare, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, la data de 11.02.2014, iar prin rezoluție, instanța de fond, conformându-se dispozițiilor din decizia de casare a Tribunalului O. sus-menționată, a dispus citarea pârâtului cu mențiunea să-și precizeze cererea reconvențională depusă la 10.02.2012 (completată la 01.03.2012) în dosarul nr._ și să o motiveze în fapt și în drept în raport de cererea principală.
Pârâtul și-a precizat cererea reconvențională la data de 05.03.2014, arătând că solicită partajarea următoarelor bunuri mobile comune – dobândite în perioada căsătoriei 15.08.1987 – 17.01.2005: mobilă de dormitor (șifonier cu 3 uși stil Drobeta) achiziționată în 1988, val. 300 lei; pat de mijloc din lemn de stejar (confecționat în 2001) și două noptiere, val. 600 lei; un covor persan de culoare grena Cisnădie, dimensiuni 2x3 m.l. (achiziționat în anul 1990), val. 70 lei; o perdea de dormitor (achiziționată în anul 2000), val. 30 lei; o traversă de culoare roz, dimensiuni 2,30 x 0,55 m.l. (achiziționată în anul 2000), val. 20 lei; o cuvertură de pat culoare lila (achiziționată în anul 2000), val. 20 lei; o plapumă de lână de culoare grena (achiziționată în anul 1997), val. 20 lei; 4 perne mari cu burduf bumbac: 2 umplute cu fulgi și 2 umplute cu deșeuri textile (toate achiziționate în anul 1998), val 10 lei; o mobilă de sufragerie stil Drobeta compusă din 7 corpuri (achiziționată în anul 1988) – cu 2 vitrine, 2 dulapuri cu două uși, o vitrină cu patru etajere și geam protecție, un dulap cu două uși, un corp asimetric, o comodă – val. 600 lei; o masă de sufragerie de șase persoane (achiziționată în anul 1990), val. 150 lei; 4 scaune tapițate (achiziționate în anul 1990), val. 60 lei; un covor persan de culoare grena, dimensiuni 3,5 x 2,35 m.l. (achiziționat în anul 1990), val. 80 lei; o față de masă plușată, de culoare grena (achiziționată în anul 1995), val. 20 lei; o perdea de sufragerie P., 6 m (achiziționată în anul 1991), val. 30 lei; un covor persan de hol, de culoare grena, dimensiuni 3 x 0,8 m.l. (achiziționat în anul 1993), val. 18 lei; o mașină de spălat Zanussi, model FLS 471 C, capacitate 5 Kg., cu încărcare frontală (achiziționată în anul 1993), val. 40 lei, cu cheltuieli de judecată.
Anterior, în dosarul de fond al Judecătoriei Pitești, a fost admisă cererea pârâtului de ajutor public judiciar pentru scutirea acestuia de taxa judiciară de timbru aferentă cererii reconvențională, respectiv pentru suma de 75 lei, raportată la evaluarea provizorie de 2.515 lei, menținută și după casarea cu trimitere.
Cererea principală a fost inițial timbrată cu suma de 76 lei, raportată la evaluarea provizorie de 2.515 lei – f.31 ds. Judecătoria Pitești și ulterior, în urma modificărilor cererii principale, ca urmare a rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, reclamanta a achitat în completare taxă de timbru de 210 lei – f.180 ds. Jud. Pitești și de 550 lei – f.197 ds. Jud. B..
Reclamanta – pârâtă a depus întâmpinare la cererea reconvențională precizată – f. 13, prin care a solicitat respingerea acesteia și ulterior, prin avocat – f.17-18 prin care a invocat excepția netimbrării cererii reconvenționale, excepție care a fost respinsă de instanța de fond cu motivarea din încheierea de ședință de la data de 07.04.2014 – f.33-34.
Prin aceeași încheiere, instanța de fond a încuviințat probele solicitate de către părți, respectiv probele cu înscrisuri, martori și interogatorii reciproce.
Au fost luate interogatoriile părților – f.40 – 44 și au fost audiați martorii Leasă V. – f.45 și S. R. – f.46, propuși de reclamantă și respectiv martorii B. F. – f.47 și G. P. – f.48, propuși de pârât.
A fost, de asemenea, efectuată o nouă expertiză pentru identificarea și evaluarea bunurilor mobile solicitate, fiind depus raportul întocmit de d-l expert R. C. M. – f.60- 62, cu răspunsul la obiecțiuni – f.129-131 și f. 192-193.
La termenul de judecată din data de 08.12.2014, reclamanta și-a modificat și precizat cererea principală, solicitând ca pârâtul să fie obligat să-i restituie numai contravaloarea bunurilor proprii din cererea introductivă, în sumă totală de 11.430,18 lei, fără ca pârâtul să se opună, conform art. 132 din Vechiul Cod de procedură civilă, instanța luând astfel act de această precizare.
Au fost solicitate cheltuieli de judecată de către ambele părți, cu precizările de la fila 198, la dosar fiind depuse mai multe bonuri fiscale de benzină.
Părțile au depus ulterior note scrise.
Prin sentința civilă nr. 2801/17.12.2014 Judecătoria B. a admis în parte cererea principală modificată și precizată la data de 08.12.2014, formulată de reclamanta M. L. M., și a admis în parte cererea reconvențională precizată la data de 05.03.2014, formulată de pârâtul – reclamant reconvențional S. C..
Au fost omologate raportul de expertiză tehnică judiciară – evaluare bunuri mobile, întocmit de d-l expert R. C. M. – f.60-64 din dosarul Judecătoriei B. și suplimentul la acest raport – f.129-131.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.715,06 lei, reprezentând contravaloarea următoarelor bunuri mobile proprii aparținând acesteia:
- o mobilă de dormitor constând într-un șifonier cu trei uși stil Drobeta, an de achiziție 1988 – 321,75 lei;
- un pat de mijloc din lemn de stejar – 380,56 lei;
- două noptiere de o parte și de alta a patului de mijloc – 200,66 lei;
- patru scaune tapițate – 99,84 lei;
- o cuvertură de pat de culoare lila – valoare 56,25 lei;
- o mobilă sufragerie, tip Drobeta compusă din 7 corpuri, fără canapeaua extensibilă de culoare verde și fără două fotolii neextensibile – 1.528 lei;
- o masă de sufragerie de 6 persoane – 128 lei.
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei în cote egale de contribuție de ½ următoarele bunuri mobile în valoare totală de 2.129,84 lei:
- un covor persan de culoare grena de tip Cisnădie de mărime 2*3 m.p. – 386,40 lei;
- o perdea pentru dormitor – 60,56 lei;
- o plapumă de lână grena – 99,36 lei;
- patru perne mari din care 2 cu burduf de fulgi și 2 cu burduf de bumbac – 250,28 lei;
- un covor persan grena de mărime 2,50/3,50 mp – 434,34 lei;
- o față de masă plușată grena – 59.04 lei;
- o perdea de sufragerie tip P. de mărime 6 ml – 33,48 lei;
- un covor persan pentru hol de culoare grena de dimensiuni 2,20/0,70 ml, suprafață de 1,54 mp – 58,38 lei;
- o mașină de spălat marca ZANUSSI – 748 lei.
S-a dispus încetarea stării de codevălmășie a părților asupra bunurilor mobile comune sus- menționate și s-au repartizat loturilor valorice, astfel:
LOTUL NR.1 în valoare de 1.064,92 lei s-a atribuit reclamantei – pârâte M. L. M., care primește următoarele bunuri mobile: un covor persan de culoare grena de tip Cisnădie de mărime 2*3 mp – 386,40 lei; o perdea pentru dormitor – 60,56 lei; patru perne mari din care 2 cu burduf de fulgi și 2 cu burduf de bumbac – 250,28 lei; o față de masă plușată grena – 59.04 lei.
Total valoare bunuri atribuite = 756,28 lei.
Primește de la lotul nr.2 - pârâtul-reclamant S. C. suma de 308,64 cu titlu de sultă.
LOTUL NR.2 în valoare de 1.064,92 lei s-a atribuit pârâtului-reclamant S. C., care primește următoarele bunuri mobile: o plapumă de lână grena – 99,36 lei; un covor persan grena de mărime 2,50/3,50 mp – 434,34 lei; o perdea de sufragerie tip P. de mărime 6 ml – 33,48 lei; un covor persan pentru hol de culoare grena de dimensiuni 2,20/0,70 ml, suprafață de 1,54 mp – 58,38 lei; o mașină de spălat marca ZANUSSI – 748 lei.
Total valoare bunuri atribuite = 1.373,56 lei.
Plătește lotului nr. 1 - reclamanta pârâtă M. L.-M. suma de 308,64 lei cu titlul de sultă.
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată și obligat pârâtul-reclamant la plata sumei de 1.542 lei cu acest titlu către reclamanta-pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta și pârâtul au fost căsătoriți în perioada 1987 – 2005 potrivit sentinței civile irevocabile nr. 4015/17.10.2005 pronunțată de Judecătoria Pitești – f. 4 – dosar nr._ .
Reclamanta a solicitat prin cererea modificată și precizată la data de 08.12.2014, să se constate caracterul de bun propriu al bunurilor mobile menționate în cererea introductivă și obligarea pârâtului la restituirea către aceasta a contravalorii lor în sumă totală de 11.430,18 lei, conform raportului de expertiză întocmit de d-l expert R. M., motivat de faptul că, bunurile respective sunt proprietate personală, fiind donate ei de către părinți și că acestea se află în prezent în posesia pârâtului, fiind într-o stare avansată de degradare.
Instanța de fond a constatat că în cauză trebuie cercetat dacă sunt aplicabile dispozițiile art. 31 din Codul Familiei.
Bunurile proprii constituie o excepție de la comunitatea de bunuri asfel încât Codul Familiei prevede anumite categorii de bunuri care sunt poprii și nu comune, chiar dacă au fost dobandite in timpul casatoriei.
Potrivit art.31 din Codului Familiei exista șase categorii de bunuri care sunt considerate proprii ale fiecaruia dintre soți.
La stabilirea caracterului de bunuri proprii ale soților se folosesc mai multe criterii: data dobandirii lor; legatura bunului cu persoana soțului; subrogația reala și se mai poate adauga și citeriul afectațiunii bunului.
Sunt bunuri proprii fiecărui soț urmatoarele categorii:a) bunurile dobandite înainte de casatorie și b) bunurile dobandite prin moștenire, legat sau donație. Rațiunea pentru care legiuitorul a înțeles să confere acestei categorii de bunuri caracterul de bunuri proprii este, în cazul donațiilor, caracterul lor inuitu personae, ele fiind efectuate in considerarea persoanei gratificate.
Bunurile dobandite prin aceste metode în timpul căsătoriei devin bunuri proprii datorită caracterului personal al dobândirii lor.
Bunurile primite prin donație sunt proprii, indiferent dacă este vorba de donație directa, indirectă sau deghizată ori de dar manual.
Tot astfel, legea nu distinge în funcție de momentul realizării donației, cu ocazia serbării nunții sau la o altă dată (dar evident în timpul căsătoriei).
De altfel, dacă s-ar face excepție (de la excepție) pentru “ darurile de nuntă “, ar trebui în consecință exceptate și darurile făcute cu ocazia aniversării ulterioare a căsătoriei. În sfârșit, legea nu distinge în funcție de persoana donatorului.
Totodată, în practica judiciară, prin Decizia Secției Civile a CSJ nr. 2351/1990 s-a stabilit că “ în principiu – bunurile dobândite de către soți în timpul căsătoriei prin donație sunt bunuri proprii, afară numai dacă dispunătorul a arătat expres sau cel puțin exprimat neechivoc că a înțeles să gratifice pe ambii soți. Bunurile dobândite prin donație sunt proprii, pentru a fi respectată voința donatorului, care dacă nu a dispus altfel, nu poate fi presupus că a înțeles să avantajeze și soțul celui gratificat “. Excepție fac darurile obișnuite care devin comune, dacă nu există alte motive legale pentru care ele să devină bunuri proprii ale unuia dintre soți, de exemplu voința neechivocă a donatorului în acest sens.
Pornind de la cele arătate anterior, instanța de fond a stabilit pe baza probelor administrate, dacă bunurile mobile pretinse a fi proprii ale reclamantei, i-au fost donate acesteia de către părinți, conform susținerilor sale, respectiv dacă este vorba de un dar manual, indiferent de momentul realizării acestuia, cu ocazia serbării nunții sau la o dată ulterioară, în timpul căsătoriei.
Astfel, din răspunsurile reclamantei la interogatoriu coroborat cu depoziția martorei oculare S. R. – f.46 a rezultat că următoarele bunuri mobile au fost cumpărate de către părinții reclamantei și ulterior donate acesteia pentru a fi transportate în imobilul care urma să fie domiciliul comun temporar al soților – respectiv în apartamentul martorului B. F. ( prin coroborare și cu depoziția acestuia – fila 47): o mobilă de dormitor constând într-un șifonier cu trei uși stil Drobeta, patru scaune tapițate, o cuvertură de pat de culoare lila, o mobilă de sufragerie, tip Drobeta compusă din 7 corpuri și o masă de sufragerie de 6 persoane.
În cauză, devin astfel aplicabile dispozitiile art. 31. lit. b din Codul familiei, bunurile mobile sus-menționate dobândind calitatea de bunuri proprii ale reclamantei întrucât i-au fost donate acesteia de către părinți, fără ca dispunătorul să fi arătat expres sau cel puțin să-și fi exprimat neechivoc voința că a înțeles să-i gratifice pe ambii soți.
Față de acest fapt, dovedit de reclamantă, instanța de fond a apreciat că nu mai prezintă relevanță juridică data realizării darului manual, respectiv înainte sau în timpul căsătoriei părților, legea nefăcând nicio distincție în acest sens și în plus declarațiile martorilor B. F. și G. P., propuși de pârât, relevă anumite împrejurări, dar din spusele pârâtului.
Pentru aceste motive, instanța de fond nu a reținut bunurile mobile sus-menționate la masa partajabilă a comunității de bunuri și în consecință a înlăturat, ca neîntemeiată, susținerea pârâtului- reclamant potrivit căreia bunurile respective ar fi bunuri comune pentru simplul fapt că ar fi fost dobândite în timpul căsătoriei.
Referitor la mobila de sufragerie, tip Drobeta compusă din 7 corpuri – bun propriu al reclamantei, menționată în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert R. M., instanța de fond a reținut-o, însă fără canapeaua extensibilă de culoare verde și fără două fotolii neextensibile, întrucât aceste din urmă bunuri nu au fost solicitate separat prin cererea introductivă.
S-a reținut ca fiind bunurii proprii ale reclamantei și un pat de mijloc din lemn de stejar cu două noptiere de o parte și de alta a patului, întrucât din depoziția martorei S. R. – f.46 - a rezultat faptul că aceste bunuri au fost confecționate din materialul din lemn de stejar aparținând tatălui reclamantei, bun care devine astfel propriu al acesteia prin efectul subrogației reale cu titlu particular – art. 31 lit. f C. fam. .
Sub aspectul reținerii ca bunurii proprii a unui frigider Arctic, a unui număr de 15 bibelouri, a 4 tablouri goblen cu ramă și a 2 tablouri mari pictate, instanța de fond a constatăat că prin Sentința civilă irevocabilă de partaj bunuri comune nr. 9398/16.09.2011 a Judecătoriei Slatina – f.160, unele dintre aceste bunuri au fost deja atribuite în lotul reclamantei, ca și bunuri comune, iar altele în lotul pârâtului, opunându-se astfel autoritatea de lucru judecat. Pentru restul bunurilor solicitate, dintre care restul de 10 bibelouri și alte tablouri, reclamanta nici nu le-a individualizat și nici nu a reușit să dovedească regimul de bun propriu al acestora.
Referitor la mașina de spălat Zanussi, un covor persan de culoare grena de tip Cisnădie de mărime 2*3 m.p., o perdea pentru dormitor, o plapumă de lână grena, patru perne mari, un covor persan grena de mărime 2,50/3,50 mp, o față de masă plușată grena, o perdea de sufragerie tip P. de mărime 6 ml, un covor persan pentru hol de culoare grena de dimensiuni 2,20/0,70 ml, reclamanta nu a reușit să facă dovada de bun propriu a acestora, în sensul art. 31 din C. fam.
S-a omologat raportul de expertiză tehnică judiciară – evaluare bunuri mobile, întocmit de d-l expert R. C. M. – f.60-64 din dosarul Judecătoriei B. și suplimentul la acest raport – f.129-131.
A fost obligat astfel pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.715,06 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor mobile proprii sus-menționate aparținând acesteia, conform evaluărilor menționate în raportul de expertiză întocmit de d-l expert R. M..
Față de principiul disponibilității părților, de cuprinsul cererii reconvenționale precizate, de cele reținute anterior și având în vedere probele administrate în cauză – depoziții martori, interogatorii și expertiza efectuată, raportat la dispozițiile art. 30 C. fam., instanța de fond a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale de contribuție de ½ următoarele bunuri mobile în valoare totală de 2.129,84 lei: un covor persan de culoare grena de tip Cisnădie de mărime 2*3 m.p. – 386,40 lei; o perdea pentru dormitor – 60,56 lei; o plapumă de lână grena – 99,36 lei; patru perne mari din care 2 cu burduf de fulgi și 2 cu burduf de bumbac – 250,28 lei; un covor persan grena de mărime 2,50/3,50 mp – 434,34 lei; o față de masă plușată grena – 59.04 lei; o perdea de sufragerie tip P. de mărime 6 ml – 33,48 lei; un covor persan pentru hol de culoare grena de dimensiuni 2,20/0,70 ml, suprafață de 1,54 mp – 58,38 lei și o mașină de spălat marca ZANUSSI – 748 lei.
Referitor la bunurile mobile constând într-o traversă de culoare roz și un set plușat de culoare verde solicitate de reclamantă (primul bun și de către pârât), instanța de fond a reținut că din raportul de expertiză, bunurile respective nu au fost identificate astfel că nu pot fi luate în considerare, neputându-se dovedi cu certitudine faptul că traversa respectivă a devenit între timp de culoare portocalie (identificată astfel de către expert).
S-a dispus încetarea stării de codevălmășie a părților asupra bunurilor mobile comune sus - menționate și s-au repartizat loturilor valorice, ținând cont de principiul echilibrării valorice a loturilor și de criteriile prevăzute de art. 673 ind.1 Vechiul C.pr.civ.
La calcularea cheltuielilor de judecată – fond și recurs - pentru reclamantă au fost avute în vedere contravaloarea combustibilului pentru 5 transporturi dus – întors cu autovehiculul efectuate pe ruta Pitești – B., taxă de timbru – raportată la pretențiile admise, onorarii de experți, iar pentru pârât contravaloare combustibil pentru transporturi dus – întors cu autovehiculul efectuate pe ruta Pitești – B..
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată și a fost obligat pârâtul-reclamant la plata sumei de 1.542 lei cu acest titlu către reclamanta-pârâtă.
Impotriva sentinței au declarat recurs recurenta reclamantă M. L. M. și recurentul pârât S. C..
Recurentul pârât S. C. consideră sentința instanței de fond nelegală și netemeinică conform prevederilor art. 304 pct. 7 și 9 C.p.civ. vechi.
Solicită cheltuieli de judecată conform art. 274 C.p.civ.
Pentru judecarea recursului solicită a fi avute în vedere prevederile art. 304/1 C.p.civ. vechi
Arată că, în dosar se găsesc două cereri: cererea formulată de reclamanta M. L. M. care are ca obiect restituirea bunurilor proprii enumerate sub formă de tabel și cererea reconvențională pe care a formulat-o el și cuprinde puține bunuri pentru că ele, ori nu au existat, ori au fost deja împărțite în dosarul anterior aflat pe rol la Tribunalul O., însă obiectul cererii l-a format împărțirea bunurilor ca urmare a faptului că ele au fost dobândite în perioada căsătoriei, sens în care a invocat prev. art. 30 C.familiei, iar pentru soluționarea dosarului au solicitat probe ,precum interogatoriu, acte, martori și expertiză.
In ceea ce privește evaluarea bunurilor, arată că Judecătoria B. avea la dosar expertiza evaluator bunuri mobile însă, fără nicio justificare legală, raportul de expertiză a fost înlăturat și s-a dispus efectuarea unei noi expertize de către un alt expert.
Instanța cu toate că avea două categorii de cereri nu s-a pronunțat pe IAP și dispune ca noul expert R. M. să evalueze bunurile iar acesta, cu de la sine putere și fără încuviințarea instanței, găsește de cuviință ca bunurile să fie evaluate la nivelul anului 2005 (data divorțului).
A solicitat înlocuirea expertului sau o expertiză efectuată de 3 experți, absolut necesară când între două expertize efectuate sunt contradicții, dar i s-a refuzat inexplicabil, astfel că consideră că este necesară o expertiză care să evalueze bunurile corect la data expertizării lor.
Mai arată că, instanța de fond l-a obligat, contrar prevederilor legale, să dea reclamantei c.valoarea bunurilor zise proprii, iar pentru bunurile comune l-a pus să plătească o sumă de 308.64 lei, însă susține că nu are posibilități materiale și solicită ca toate bunurile să-i fie atribuite reclamantei iar el să primească doar sultă, pentru că reclamanta are acum această posibilitate.
Referitor la taxa de timbru, susține a fi înlăturată pentru că legea nu prevede o astfel de taxă pentru solicitarea făcută în instanță.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și reținerea cauzei pentru rejudecare la instanța de recurs, urmând ca pe fond să se respingă cererea reclamantei de restituire de bunuri proprii și să se admită cererea reconvențională privind partajarea bunurilor mobile comune, în principal, în varianta atribuirii acestora în lotul reclamantei, iar în subsidiar, în varianta atribuirii bunurilor mobile în natură, în cotă de 1/2 în lotul ambelor părți.
Cu privire la taxa judiciară de timbru, arată că va formula cerere de ajutor public judiciar pentru scutirea de la plata taxei, imediat ce instanța de recurs îi va pune în vedere prin citație, și să depună acte justificative.
Recurenta reclamantă M. L. M., consideră că sentința este nelegală și solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul admiterii în totalitate a cererii principale și respingerea cererii reconvenționale, potrivit dispoz. art. 304 alin. 8 și 9 C.p.civ, cu cheltuieli de judecată.
Se arată că, în mod greșit instanța de fond a reținut în dispozitivul hotărârii că la data de 08.12.2024 reclamanta și-a modificat și precizat cererea principală, solicitând ca pârâtul să fie obligat să-i restituie numai contravaloarea bunurilor proprii din cererea introductivă, fără ca pârâtul să se opună.
Mai arată că, deși instanța de fond face o dezbatere largă asupra art. 31 C.fam. ce reglementează categoriile de bunuri proprii, a făcut o aplicare greșită a acestor dispoziții și în consecință a dispus admiterea în parte a cererii reclamantei, reținând că au calitate de bun propriu doar următoarele bunuri: mobila de dormitor constând într-un șifonier cu trei uși stil Drobeta, un pat de mijloc din lemn de stejar, două noptiere de o parte de alta a patului de mijloc, patru scaune tapițate, o cuvertură de pat de culoare lila, o mobilă de sufragerie tip Drobeta din 7 corpuri, fără canapea și cele 2 fotolii și o masă de sufragerie de 6 persoane.
Prin aplicarea corectă a dispozițiilor din codul familiei ce reglementează categoriile de bunuri proprii, instanța trebuia să rețină calitatea de bun propriu și a următoarelor bunuri: un covor persan grena sufragerie, o perdea dormitor, o plapumă de lână, 4 perne mari, un covor persan dormitor, o față de masă plușată grena, o perdea sufragerie tip P., un covor persan pentru hol de culoare grena, o mașină de spălat, acestea fiind date de părinții reclamantei.
Se mai arată că instanța de fond, făcând o aplicare greșită a dispozițiilor art. 31 C.fam. atribuie bunurilor proprii calitatea de bun dobândit în timpul căsătoriei și le împarte pe loturi în proporție de 1/2.
Recurenta reclamantă susține că toate bunurile din acțiunea principală s-au dovedit a fi bunuri proprii, instanța pronunțând o soluție greșită în acest sens.
În temeiul dispozițiilor art. 36 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, tribunalul a încunoștințat recurenții, odată cu citațiile emise pentru termenul din data de 21.04.2015 despre cuantumul taxelor de timbru ce trebuie achitate. Dovezile îndeplinirii procedurii de citare în condițiile dispozițiilor art. 92 alin. 4 C.proc.civ., purtând mențiunea privind obligația pentru fiecare de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 248 lei, au fost atașate la dosar.
La termenul de astăzi, tribunalul a invocat excepția netimbrăriit.
Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 C.proc.civ., excepția netimbrării apelului, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art.35 alin. 1 din Normele Metodologice pentru aplicarea legii, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea acestei obligații până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 35 alin. 5 din Normele Metodologice.
În speță, astfel cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare, odată cu citațiile, recurentei reclamante și recurentului pârât-reclamant reconvențional li s-a comunicat și cuantumul taxei judiciare de timbru aferente cererilor cu care au învestit tribunalul, punându-li-se în vedere fiecăruia să plătească suma de 248lei, taxă judiciară de timbru, însă aceștia nu s-au conformat.
Pe cale de consecință, instanța urmează să dea efect dispozițiilor sancționatorii cuprinse în textul art. 20 alin. 3 Legea nr. 147/1997 și art. 35 Normele metodologice sus-menționate, considerente pentru care excepția netimbrării va fi admisă, iar recursurile vor fi anulate ca netimbrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării.
Anulează recursurile civile declarate de recurenta reclamantă M. L. M., domiciliată în Pitești, cartier Trivale, . bis, ., Județul Argeș și recurentul pârât S. C., domiciliat în Pitești, ., ., Județul Argeș, împotriva sentinței civile nr. 2801/17.12.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, ca netimbrate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Aprilie 2015.
Președinte, S. O. | Judecător, I. B. | Judecător, O. C. |
Grefier, M. T. |
Red./tehnored.S.O.
Ex.2/27.05.2015
Judecător fond L.D. P.
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 420/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 366/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
