Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 103/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 103/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 807/311/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 103/2015
Ședința publică de la 09 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE O. M. P.
Judecător V. V.
Grefier R. I. T.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul pârât T. G., împotriva sentinței civile nr. 5954/17.06.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă Peleu (T.) I., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26.01.2015, care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, când instanța, în temeiul dispozițiilor art. 260 C.p.c., având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la o dată ulterioară, respectiv 09.02.2014.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 5954/17.06.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._ s-a admis acțiunea civilă având ca obiect partaj de bunuri comune formulată de reclamanta pârâtă Peleu (fostă T.) I., împotriva pârâtului reclamant T. G., și s-a admis in parte în parte și pe fond cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant la data de 16.04.2013.
S-a dispus ieșirea din codevălmășie a părților, omologarea rapoartelor de expertiză și atribuirea loturilor după cum urmează:
LOTUL NR.1 în valoare de 108.707,5 lei s-a atribuit reclamantei Peleu fostă T. I. și se compune din suma de bani pe care o va primi sub formă de sultă de la lotul nr.2.
LOTUL NR.2 în valoare de 108.707,5 lei s-a atribuit pârâtului reclamant T. G. și se compune din următoarele bunuri apartament situat în Slatina,..1 .,etaj 6 . în valoare de 109.333 lei un imobil casă de locuit cu trei camere și anexe gospodărești,situat în . construită pe terenul moștenire de la părinții pârâtului reclamant, în valoare de 102.947 lei și suprafața de 1 ha teren extravilan situat pe raza comunei Ghimpețeni jud. O. în valoare de 5135 lei.
Total valoare bunuri atribuite 217.415 lei. Va plăti sultă lotului nr.1 suma de 108.707,5 lei.
În ceea ce privește pasivul comunității de bunuri și anume suma de 2000 lei reprezentând debit către Asociația de proprietari pentru izolarea termică a blocului, suma de 8000 lei împrumut prin descoperire de card și suma de 4263 Euro împrumut UNICREDIT se va suporta de fiecare parte conform cotelor reținute, respectiv de către reclamanta pârâtă suma de 1000 lei, care se va achita către pârâtul reclamant pentru izolarea termică a blocului, suma de 4000 lei din c/v împrumut prin descoperire card care se va achita pârâtului reclamant precum și suma de 2131,5 Euro de asemenea care se va achita către aceeași parte.
Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Pentru a pronunța această sentință prima instanța de fond a reținut că la data de 29.10.2013 s-a pronunțat încheierea de admitere în principiu prin care s-a admis în principiu acțiunea civilă având ca obiect partaj de bunuri comune formulată de reclamanta pârâtă Peleu (fostă T.) I., împotriva pârâtului reclamant T. G. și în parte și în principiu cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant la data de 16.04.2013.
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri un apartament situat în Slatina,..1 .,etaj 6 . un imobil casă de locuit cu trei camere și anexe gospodărești,situat în . construită pe terenul moștenire de la părinții pârâtului reclamant,suprafața de 1 ha teren extravilan situat pe raza comunei Ghimpețeni jud. O..
S-a reținut și un pasiv al comunității de bunuri și anume suma de 2000 lei reprezentând debit către Asociația de Proprietari pentru izolarea termică a blocului, suma de 8000 lei împrumut prin descoperire de card și suma de 4263 Euro împrumut UNICREDIT.
S-a stabilit cota de ½ pentru fiecare parte.
Au fost numiți experți pentru identificare, evaluare si propuneri de lotizare a bunurilor reținute la masa de partaj,cu un onorariu provizoriu in cuantum de 500 lei,care se vor achita in avans in contul experților de către părți în mod egal.
Au fost depuse la dosar: raportul de expertiză specialitatea agricultură întocmit de expert M. D. ( f.152-158), raportul de expertiză contabilitate întocmit de expert A. M. C.( f. 169-207), raportul de expertiză specialitatea construcții întocmit de expert O. G. ( f. 210-218).
Pârâtul a formulat obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză specialitatea construcții civile, în sensul că prin concluziile raportului de expertiză, expertul a reținut o valoarea prea mică pentru apartament, raportat la zona în care se află, și de asemenea s-a reținut o valoarea mult prea mare pentru casa cu trei camere din Ghimpeteni, a beciului și a aplecătoarei.
Instanța a respins obiecțiunile formulate de pârâtul reclamant ca fiind neîntemeiate.
Astfel, având în vedere probatoriul administrat în cauză, instanța a admis pe fond acțiunea civilă având ca obiect partaj de bunuri comune formulată de reclamanta pârâtă Peleu (fostă T.) I., împotriva pârâtului reclamant T. G., și în parte și pe fond cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant la data de 16.04.2013 urmând să se dispună în consecință omologarea rapoartelor de expertiză întocmite de expertții M. D. ( f.152-158), raportul de expertiză contabilitate întocmit de expert A. M. C.( f. 169-207), raportul de expertiză specialitatea construcții întocmit de expert O. G. ( f. 210-218 și ieșirea din codevălmășie a părților conform acestora, având în vedere și dispoz. 355-357 din Codul civil raportat la art.673 ind.6 din CPCIV.
Atribuirea loturilor s-a făcut ținând seama de mărimea cotei părți reținută de instanță pentru fiecare dintre cei doi foști soți, de faptul că imobilele reținute la masa de partaj se află în prezent în posesia pârâtului reclamant, iar echilibrarea valorică a loturilor să se facă prin plata unor sume de bani sub formă de sultă.
În ceea ce privește pasivul comunității de bunuri și anume suma de 2000 lei reprezentând debit către Asociația de Proprietari pentru izolarea termică a blocului, suma de 8000 lei împrumut prin descoperire de card și suma de 4263 Euro împrumut UNICREDIT se vor suporta de fiecare parte conform cotelor reținute, respectiv de către reclamanta pârâtă și anume suma de 1000 lei, care se va achita către pârâtul reclamant pentru izolarea termică a blocului și suma de 4000 lei din c/v împrumut prin descoperire card care se va achita pârâtului reclamant precum și suma de 2131,5 Euro de asemenea care se va achita către aceeași parte.
S-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți conform art. 276 din CPCIV.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii de admitere în principiu a declarat recurs pârâtul T. G., invocând faptul că nu s-au motivat cele două soluții, ci s-a făcut o enumerare a probelor ce s-au făcut pe parcursul judecății, fără a motiva de ce a reținut cote egale. Arată că a solicitat reținerea unei cote majorate, respectiv de 90% în favoarea sa privind participarea la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, însă a fost respinsă, chiar dacă din probele administrate reiese că fosta soție nu a obținut venituri egale cu el.
Mai arată recurentul că din interogatoriul administrat și proba testimonială, s-a constatat că apartamentul a fost dobândit în perioada în care ambii soți realizau venituri iar imobilul din Ghimpețeni a fost ridicat după ce intimata nu a mai realizat venituri însă a dovedit că a desfășurat activități agricole, pe care nu i le contestă, dar consideră că el are o cotă de contribuție mai mare.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței, iar pe fond reținerea spre rejudecare și admiterea cererii în sensul modificării cotei și atribuirea unei cote de 90% în favoarea sa.
Împotriva aceleiași sentințe și a încheierii de admitere in principiu a declarat apel (înregistrat recurs) și reclamanta Peleu (T.) I., solicitând respingerea apelului ca nefondat, apreciind că prin IAP instanța a reținut legal și temeinic o cotă egală a contribuției părților pe parcursul căsătoriei, iar această contribuție a fost dovedită.
Arată că apelul declarat vizează modul în care instanța de fond a soluționat cererea privind pasivul comunității de bunuri,respectiv reținerea ca pasiv al comunității a sumei de 8000 lei împrumut prin descoperire de card și suma de 4263 euro împrumut de la Unicredit.
Arată de asemenea că instanța de fond a reținut greșit un pasiv al comunității de bunuri de 2000 lei reprezentând debit la Asociația de Proprietari pentru izolarea termică a blocului, in condițiile în care s-a avut in vedere izolarea apartamentului la stabilirea valorii de circulație, instanța nu mai putea să rețină și ca datorie comună suma de 2000 lei, pe care ar fi trebuit să o achite pârâtul apelant,iar in ceea ce pri9vepte datoria comună credit contractat la Unicredit Tiriac Bank soluția este nelegală,întrucât părțile s-au separat in fapt din anul 2008,aspect recunoscut și de apelantul T. G. la interogatoriu, iar din expertiza contabilă efectuată în cauză rezultă că apelantul a încheiat contractul de credit in sumă de 5445,28 euro in anul 2010 deci la 2 ani după separarea în fapt a soților.
Susține de asemenea că și descoperirea de card BCR in sumă de 8538,00 a fost făcută tot după separarea soților din anul 2010.
Solicită respingerea apelului ca nefondat și modificarea încheierii de admitere in principiu din 29.10.2013 și a sentinței atacate, în sensul înlăturării partajării datoriilor comune ale soților.
La data de 7.oct.2014 recurentul T. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, invocând excepția tardivității formulate in cererea de apel având în vedere dispoz. art 284 cp.c.
Prin încheierea din data de 26.01.2015 a fost admisă excepția netimbrării recursului formulat de recurenta reclamantă Peleu (T.) I., fiind anulat recursul acesteia, ca netimbrat, ulterior fiind calificată calea de atac drept apel.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate de apelantul T. G., Tribunalul constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs, prin care se invocă nemotivarea sentinței și încheierii de admitere în principiu este fondat.
Astfel, potrivit art. 261 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților.
Acest text a consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, rolul acestuia fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanțele superioare.
De altfel, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Albina împotriva României, cauza G. împotriva României) subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și arată că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă sau cel puțin de a le aprecia.
Deși se admite că hotărârea poate să fie motivată pe scurt, nefiind necesar a se răspunde explicit tuturor argumentelor invocate de părți, totuși, instanța trebuie să examineze în mod real și efectiv problemele esențiale deduse judecății.
Analizând sentința și încheierea de admitere în principiu apelate, se constată că acestea nu cuprind motivele de fapt care l-au determinat pe judecătorul cauzei să pronunțe soluția adoptată, deoarece nu examinează efectiv apărările și susținerile părților, fapt ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.
Astfel, din considerentele încheierii de admitere în principiu apelate lipsește analiza coroborată a probelor, pe baza căreia s-a reținut situația de fapt, sub acest aspect instanța limitându-se a menționa că „având în vedere înscrisurile aflate la dosarul cauzei, declarațiile martorilor propuși de părți, instanța apreciază că acțiunea formulată de reclamantă având ca obiect partaj bunuri comune este întemeiată în principiu și în parte și în principiu cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant pentru următoarele considerente”, pentru ca ulterior să arate, din nou, generic, faptul că „din probele administrate în prezenta cauză instanța reține…”, fără însă a indica, în concret, care sunt probele care i-au format o astfel de convingere.
De asemenea, prin considerentele sentinței civile apelate s-a arătat că „având în vedere probatoriul administrat în cauză, instanța urmează a admite pe fond acțiunea de partaj”.
Rezultă, așadar, că hotărârea instanței de fond și încheierea de admitere în principiu nu întrunesc cerințele impuse de legiuitor prin art. 261 Cod proc.civ., iar neindicarea motivelor de fapt care l-au determinat pe judecător să adopte soluția pronunțată echivalând cu necercetarea fondului.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 297 alin. 1 C.p.c., tribunalul va admite apelul, va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul.
Cu ocazia judecării fondului, instanța va ține seama de dispozițiile art. 296 teza a II-a C.p.c., potrivit cărora apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
Textul consacră principiul non reformatio in pejus, care presupune ca părții care a exercitat o cale de atac să nu i se agraveze, prin soluția dată de instanța de control judiciar, situația stabilită prin hotărârea atacată.
Acest principiu trebuie respectat nu numai cu prilejul judecării căii de atac, ci și cu ocazia rejudecării după admiterea apelului, deoarece rejudecarea este și ea rezultatul inițiativei pe care a avut-o partea prin exercitarea căii de atac.
Rațiunea existenței acestui principiu este ca partea să aibă siguranța că nu-și va înrăutăți situația nu numai în calea de atac pe care o exercită, ci și în etapele procesuale subsecvente admiterii căii de atac.
Principiul trebuie respectat indiferent dacă rejudecarea fondului o face instanța de apel ori prima instanță căreia i-a fost trimisă cauza ca efect al desființării hotărârii atacate.
Aplicat la prezenta speță, principiul non reformatio in pejus obligă instanța să soluționeze acțiunea prin examinarea exclusiv a motivelor invocate în apel de pârâtul-reclamant reconvențional, urmând a fi menținută soluția primei instanțe în privința dezlegărilor necontestate de apelant.
Având în vedere cele arătate anterior, rejudecând fondul cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 297 alin. 1 C.p.c., tribunalul reține următoarele:
1. Observând motivele de apel invocate, rezultă că prima critică privește cotele de contribuție ale părților, pârâtul-reclamant reconvențional solicitând a se reține în favoarea sa o cotă de contribuție de 90%, iar în favoarea reclamantei-pârâte reconvențional – 10%.
După cum a reținut și prima instanță, cotele de contribuție la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei se stabilesc prin raportare la întreaga comunitate de bunuri, iar nu la fiecare bun în parte.
Partea care a solicitat instanței să constate contribuția sa majoritară trebuie să-și dovedească pretențiile, în caz contrar urmând a se reține cota de contribuție egală a foștilor soți la dobândirea bunurilor comune, relațiile patrimoniale dintre soți întemeindu-se pe principiul egalității femeii cu bărbatul.
Este adevărat că prin răspunsul la interogatoriu (f. 99 dosar judecătorie) reclamanta-pârâtă reconvențional a recunoscut că la încheierea căsătoriei, în anul 1985, pârâtul-reclamant reconvențional avea constituit un depozit la CEC de 120.000 lei, însă nu s-a dovedit faptul că acest depozit a fost utilizat la dobândirea unor bunuri în timpul căsătoriei. Recunoașterea faptului că pentru cumpărarea apartamentului pârâtul-reclamant reconvențional a achitat avansul de 28.000 lei, iar ulterior ratele lunare, nu reprezintă o probă neechivocă în sensul că banii au provenit din surse proprii ale soțului plătitor, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu doar că a susținut, dar a și dovedit faptul că în timpul căsătoriei a realizat venituri din muncă.
Chiar admițând că pârâtul-reclamant ar fi plătit în mod exclusiv o sumă de bani pentru achitarea prețului apartamentului, aceste sume trebuie avute în vedere la stabilirea contribuției prin raportare la întreaga comunitate de bunuri, iar nu la fiecare bun în parte, cu atât mai mult cu cât prețul apartamentului a fost un preț preferențial, calculat potrivit dispoyițiilor Decretului/lege nr. 61/1990, fiind echitabil ca diferența dintre acesta și valoarea reală de circulație a locuinței să profite ambilor soți, iar nu doar unuia.
Pe de altă parte, în condițiile în care pârâtul nu a depus înscrisuri privind cuantumul veniturilor realizate în timpul căsătoriei (deși invocă propriul carnet de muncă, nu l-a depus la dosar), sub acest aspect se poate reține doar recunoașterea din partea reclamantei a unor venituri superioare celor realizate de aceasta în aceeași perioadă.
Mai mult, având în vedere că în speță nu s-a susținut și dovedit faptul că pârâtul-reclamant ar fi avut o pregătire profesională superioară reclamantei-pârâte reconvențional, în virtutea căreia să fi ocupat o funcție din care să realizeze venituri considerabile, se prezumă că veniturile sale au fost, totuși, comparabile cu cele ale fostei soții, chiar dacă acestea au fost mai mari.
Veniturile mai mari nu reperzintă în sine un criteriu pentru stabilirea unei cote de contribuție majorată, acest criteriu și probele ce îl reflectă trebuind să fie coroborate cu alte dovezi care să demonstreze existența unor împrejurări care să determine răsturnarea prezumției legale relative privind comunitatea de bunuri și contribuția egală a soților la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei.
Faptul că unul dintre soți a realizat în anumite perioade de timp venituri mai mari decât celălalt nu poate constitui în sine un argument de netăgăduit pentru considerarea ca probată a cotei majoritare la dobândirea comunității de bunuri, în lipsa dovezii câștigurilor considerabil mai mari, care să lipsească de substanță (să neutralizeze) contribuția pe care soția a adus-o la cheltuielile căsniciei prin salariul obținut, precum și ocupându-se singură de gospodărie, de creșterea și îngrijirea copilului rezultat din căsătorie.
În speță, nu poate fi ignorat faptul că reclamanta-pârâtă reconvențional a obținut venituri din muncă în perioada 1985-1993, astfel cum rezultă din adeverinața eliberată de . (f. 49 dosar judecătorie) și carnetul său de muncă (f. 50-58), iar ulterior, locuind la Ghimpețeni, în lipsa soțului plecat la serviciu și care venea doar la sfârșitul săptămânii, a contribuit prin munca prestată în gospodărie, supravegherea construirii casei, precum și prin realizarea unor venituri suplimentare din cultivarea terenului, contractul cu fostul ICIL, creșterea animalelor în gospodărie, din 2006 mergând la muncă în Spania. Aceste aspecte privind contribuția soției la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei au rezultat din declarațiile marorilor audiați în speță (f. 103-104 dosar judecătorie). Mai mult, veniturile salariale, cele din munca în gospodărie, creșterea animalelor, cultivarea terenului au fost recunoscute la interogatoriu de către pârât ( f. 101-102, răspunsurile la întrebările 4 și 6).
De asemenea, pârâtul a susținut că a contractat mai multe împrumuturi pentru a realiza îmbunătățiri în apartament și pentru a realiza construcția de la țară, pe care le-ar fi achitat din veniturile provenite din salariu și cu ajutorul unui câștig la Loto.
Prin înscrisurile depuse la dosar în primă instanță (f. 29-33) pârâtul-reclamant reconvențional a dovedit că mai multe împrumuturi pentru nevoi personale contractate în timpul căsătoriei au fost restituite integral.
Reclamanta-pârâtă reconvențional a recunoscut la interogatoriu (întrebarea nr. 3, fila 99 dosar judecătorie) că după anul 2000 pârâtul-reclamant reconvențional a contractat mai multe împrumuturi la diverse bănci, iar banii au fost folosiți pentru îmbunătățirile și cheltuielile gospodăriei la apartamentul din Slatina, însă a negat că aceste împrumuturi au fost achitate integral din veniturile pârâtului-reclamant reconvențional, susținând că soții au restituit aceste împrumuturi împreună, din veniturile amândurora. În lipsa oricăror alte probe în sensul celor afirmate de pârâtul-reclamant reconvențional, se prezumă că datoriile comune au fost suportate împreună de cei doi soți, astfel cum a pretins reclamanta-pârâtă reconvențional.
Totuși, chiar dacă plata ar fi fost făcută de către unul dintre soți pentru achitarea întregului împrumut înainte de termen, aceasta nu poate fi calificată drept contribuție majorată la dobândirea dreptului de proprietate asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.
Într-adevăr, împrumutul contractat de unul dintre soți în timpul căsătoriei reprezintă o datorie comună dacă a fost folosit pentru conservarea, administrarea sau dobândirea bunurilor comune. Un asemenea împrumut se include în pasivul masei partajabile, iar dacă acesta a fost deja achitat integral de către unul dintre soți, în temeiul subrogației legale, nu poate fi pretinsă decât plata sumei plătite în plus de către unul dintre soți.
În ceea ce privește câștigul la Loto (f. 24 dosar judecătorie), în speță nu s-a dovedit modul de utilizare a acestuia, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a recunoscut la interogatoriu (f. 99-100) că acești bani au fost investiți în comunitatea de bunuri.
2. O altă nemulțumire invocată prin motivele de apel a constituit-o respingerea obiecțiunilor formulate la raportul de expertiza bunuri imobile privind evaluarea construcțiilor, apreciind că expertul nu a indicat criteriile în funcție de care a styabilit valorile.
În acord cu prima instanță, tribunalul apreciază că obiecțiunile sunt nefondate, din raportul de expertiză rezultând în mod clar că expertul a stabilit valoarea de circulație a imobilelor-construcții prin metoda costurilor standard, iar previziunile șiestimările conținute în raport sunt bazate pe condițiile actuale ale pieței, pe factorii anticipați ai cererii și ofertei pe termen scurt, previziuni care se pot schimba în funcție de condițiile viitoare.
3. În ceea ce privește susținerea că pasivul ar trebui să fie suportat în întregime de reclamanta-pârâtă reconvențional întrucât până în prezent pârâtul-reclamant reconvențional ar fi achitat singur sumele pentru stingerea datoriilor contractate prin credite și descoperiri de card, se reține că instanța a constat deja că reclamanta-pârâtă reconvențional a negat că împrumuturile respective au fost achitate integral din veniturile pârâtului-reclamant reconvențional, iar acesta din urmă nu a răsturnat prezumția contribuției ambilor soți la plata datoriilor comune.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a obligat ambele părți să suporte pasivul succesoral, proporțional cu cotele de contribuție ale soților la dobândirea comunității de bunuri.
Având în vedere considerentele expuse anterior, rejudecând cauza pe fond în conformitate cu prevederile art. 297 alin. 1 C.p.c. coroborat cu art. 296 teza a II-a C.p.c. (principiul non reformatio in pejus), tribunalul va admite cererea de chemare în judecată și va admite în parte cererea reconvețională.
Va constata că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote de 1/2 următoarele bunuri: un apartament situat în Slatina, .. 1, ., etaj 6, ., un imobil casă de locuit cu trei camere și anexe gospodărești, situat în . și suprafața de 1 ha teren extravilan situat pe raza comunei Ghimptețeni jud. O..
Va reține un pasiv al comunității de bunuri după cum urmează: suma de 2000 lei reprezentând debit pentru izolarea termică a blocului, suma de 8000 lei împrumut prin descoperire de card BCR și suma de 4263 Euro împrumut UNICREDIT, care se va suporta de fiecare parte în cote de 1/2.
Va atribui reclamantei pârâte-reconvențional Peleu (fostă T.) I. Lotul nr. 1 care se compune din sultă în valoare de 108.707,5 lei, pe care o va primi de la Lotul nr. 2.
Va atribui pârâtului reclamant T. G. Lotul nr. 2 în valoare de 108.707,5 lei, care se compune din următoarele bunuri: apartament situat în Slatina, .. 1, ., ., în valoare de 109.333 lei, un imobil casă de locuit cu trei camere și anexe gospodărești, situat în . construită pe terenul bun propriu al său, în valoare de 102.947 lei și suprafața de 1 ha teren extravilan situat pe raza comunei Ghimpețeni jud. O. T19 P23, în valoare de 5135 lei.
Total valoare bunuri atribuite 217.415 lei.
Va plăti sultă lotului nr. 1 suma de 108.707,5 lei.
Va compensa în totalitate cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul pârât T. G., cu domiciliul în Slatina, .. 1, ., ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 5954/17.06.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă Peleu (T.) I., du domiciliul în Slatina, la Cabinet Av. N. P., cu sediul în .. 38, județul O., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
Anulează sentința apelată și încheierea de admitere în principiu și rejudecând fondul, pronunță următoarea soluție:
Admite cererea de chemare în judecată.
Admite în parte cererea reconvețională.
Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote de 1/2 următoarele bunuri:un apartament situat în Slatina, ..1, .,etaj 6, ., un imobil casă de locuit cu trei camere și anexe gospodărești, situat în . și suprafața de 1 ha teren extravilan situat pe raza comunei Ghimptețeni jud. O..
Reține un pasiv al comunității de bunuri după cum urmează:suma de 2000 lei reprezentând debit pentru izolarea termică a blocului, suma de 8000 lei împrumut prin descoperire de card BCR și suma de 4263 Euro împrumut UNICREDIT, care se va suporta de fiecare parte în cote de 1/2.
Atribuie reclamantei parate reconvențional Peleu(fostă T.) I. Lotul Nr.1 care se compune din sultă în valoare de 108.707,5 lei, pe care o va primi de la Lotul nr.2.
Atribuie pârâtului reclamant T. G. Lotul nr.2 în valoare de 108.707,5 lei, care se compune din următoarele bunuri:apartament situat în Slatina, ..1, ..A, etaj 6, ., în valoare de 109.333 lei, un imobil casă de locuit cu trei camere și anexe gospodărești, situat în . construită pe terenul bun propriu al său, în valoare de 102.947 lei și suprafața de 1 ha teren extravilan situat pe raza comunei Ghimpețeni jud. O. T19 P23, în valoare de 5135 lei.
Total valoare bunuri atribuite 217.415 lei.
Va plăti sultă lotului nr.1 suma de 108.707,5 lei.
Compensează în totalitate cheltuielile de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Februarie 2015
Președinte, O. M. P. | Judecător, V. V. | |
Grefier, R. I. T. |
Red OMP
Tehnored MS
Ex 4/08.05.2015
Jud. Fond: N.B
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 157/2015.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
