Pretenţii. Decizia nr. 488/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 488/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 5540/207/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 488/2015
Ședința de la 19 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător I. B.
Grefier M. T.
Pe rol, amânarea pronunțării privind judecarea apelului civil declarat de apelantul pârât V. D., domiciliat în Caracal, .. 33, Județul O., împotriva sentinței civile nr. 204/26.01.2015, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant V. C., domiciliat în Caracal, .. 42, Județul O., având ca obiect pretenții.
Constatându-se că dezbaterile ce au avut loc în ședința publică din data de 16.06.2015, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, instanța, deliberând în secret, a pronunțat următoarele:
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr.204/26.01.2015 Judecătoria Caracal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul V. C., în contradictoriu cu pârâtul V. D..
A obligat pârâtul să-i restituie reclamantului 80 de oi sau contravaloarea acestora de 24.000 lei și 10 capre sau contravaloarea lor de 2000 lei, precum și la plata sumei de 33.405 lei cu titlu de beneficiu nerealizat pentru lipsa de folosință a animalelor pe anii 2011, 2012, 2013 .
De asemenea a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8600 lei, către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Caracal, reclamantul V. C. a chemat în judecată pe pârâtul V. D., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia să-i restituie un nr. de 80 de oi sau c/v. acestora respectiv suma de 32.000 lei (80 x 400 lei/oaie) și 10 capre sau c.v. acestora în sumă de 4000 lei (10 x 400 lei/capră).
A solicitat de asemenea reclamantul obligarea pârâtului la despăgubiri bănești cu titlu de beneficiu nerealizat pentru lipsa de folosință a animalelor pe anii 2011, 2012 și 2013, respectiv la plata sumei de 96.000 lei (400 lei/venit anula oaie x 3 ani x 80 oi) și 15.000 lei (500 lei /venit anual capră x 3 ani x 10 capete) și la obligarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că este crescător de animale și deține o stână având un mare număr de oi încă din anii 1980, pe care le-a îngrijit și crescut pe drumul vechi Caracal-Reșca, peste linia ferată.
De asemenea reclamantul a susținut că în anul 2004 a fost victima unui accident în urma căruia i s-a amputat un picior, astfel că nu a mai avut posibilitatea să se ocupe de îngrijirea zilnică a animalelor, iar după moartea soției sale în anul 2006 i-a încredințat pârâtului V. D. (fiu), un nr. de 80 de oi și 10 capre, convenind cu acesta să beneficieze lunar și anual de lapte, brânză, miei, sau c.v. acestor produse obținute de la aceste animale.
În motivarea cererii reclamantul a precizat că înțelegerea intervenită între el și pârât a funcționat până în luna decembrie 2010, când pârâtul a refuzat să-și mai îndeplinească angajamentul asumat, motiv pentru care în acest sens a fost notificat să-i restituie toate animalele ce i-au fost predate în anul 2006.
Până la data promovării acțiunii reclamantul nu a reușit să-și recupereze ovinele și caprinele încredințate pârâtului pentru a se ocupa doar de creșterea și îngrijirea acestora.
În drept, a invocat disp.art.480 cod civil, art.481, cod civil, art.969, art.971 și următoarele din vechiul cod civil și art.445 din noul Cod de procedură civilă.
Examinând întreg material probator administrat în cauză; înscrisuri, declarațiile martorilor, raportul de expertiză întocmit de expertul C. I., răspunsurile la interogatoriul luat atât reclamantului cât și pârâtului, instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată în parte acțiunea formulată de reclamant, întrucât susținerile reclamantului privitor la activitatea desfășurată de-a lungul anilor (din 1980 până în anul 2006), în calitate de crescător de animale, oi și capre, au fost confirmate nu numai de martorii audiați nemijlocit în instanță ci și de către de pârât, declarațiile acestora fiind coroborate cu înscrisurile emise de Primăria Municipiului Caracal, în care sunt evidențiate numărul de efective de animale pe care reclamantul le deține în proprietate.
Instanța de fond a avut în vedere și faptul că din probatoriul administrat în cauză s-a demonstrat că, până în anul 2006 când a decedat soția reclamantului V. C., acesta împreună cu fiul său - pârâtul V. D., au crescut și îngrijit un număr mare de oi și capre, aflându-se în bune relații, însă datorită unor probleme de sănătate care s-au invit, din anul respectiv, i-a încredințat un număr de 80 de oi și 10 capre, cu condiția ca lunar si anual, pârâtul să-i asigure o anumită cantitate de lapte, brânză și miei, sau contravaloarea acestor produse rezultate din exploatarea animalelor proprietatea sa.
De asemenea a reținut că înțelegerea dintre aceștia nu a fost materializată într-un înscris având în vedere relațiile firești apropiate care există între tată și fiu, însă numai până în luna decembrie 2010 pârâtul și-a respectat angajamentul, fapt recunoscut de acesta.
Conform adeverinței nr._/26.08.2011 emisă de Primăria Municipiului. Caracal, reclamantul figurează în registrul agricol în anul 2011, cu un nr. de 80 capete ovine și 10 capete caprine.
De altfel, și în perioada anterioară, respectiv 2005 – 2010, reclamantul a figurat cu același număr de animale, ori mai mare, astfel; în anul 2006, cu 130 de capete ovine și 35 capete caprine, în anul 2007 cu un nr. de 107 capete ovine și 59 capete caprine, contrar susținerilor pârâtului cum că, reclamantul ar avea doar 13 capete ovine, iar caprine nu a deținut niciodată în turma sa de animale.
Cu adeverința emisă de APIA – Centrul Județean O. în data de 4.12.2014 (fila 126 dosar), se atestă numărul total de animale aflate în proprietatea reclamantului V. C. cât și sumele acordate de stat cu titlu de subvenție de care a beneficiat pârâtul.
Instanța a înlăturat susținerea pârâtului în sensul intervenirii unei înțelegeri cu reclamantul și cu celălalt frate V. T., ca după decesul mamei pârâtului V. G., să-i rămână toate animalele ce au aparținut părinților săi în schimbul renunțării la dreptul cuvenit din succesiunea mamei, întrucât nu are susținere probatorie.
În ceea ce privește susținerea pârâtului privind dobândirea a doi cai cu bani proveniți din vânzarea unui număr de oi proprietatea reclamantului, ca urmare a înțelegerii este neîntemeiată întrucât în ambele chitanțe figurează ca și cumpărător pârâtul V. D..
Martorii propuși de pârât, nu au confirmat achitarea prețului celor doi cai cu bani dobândiți în urma valorificării animalelor din turma reclamantului.
Apreciază instanța că în cauză sunt incidente disp. art.480 vechiul Cod civil, conform cărora proprietatea este un drept ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.
S-a demonstrat că reclamantul nu a pierdut niciodată proprietatea animalelor câtă vreme au fost cedate benevol pârâtului pe o perioadă nedeterminată potrivit înțelegerii verbale intervenite cu acesta, doar în scopul asigurării pazei și îngrijirii și cu condiția de a beneficia lunar și reclamantul de veniturile realizate din folosința animalelor (brânză și miei).
Conform art.969 cod civil, convențiile legal făcute, au putere de lege între părțile contractante.
Pe de altă parte, art.481 cod civil impune obligația celui care are detenția bunului, să-l înapoieze proprietarului la cererea acestuia, căci nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa.
Deoarece de la sfârșitul anului 2010, pârâtul nu și-a mai respectat angajamentul asumat, reclamantul a încercat printr-o notificare în data de 8.06.2011 expediată pârâtului, să-și recupereze animalele, însă acesta nu a dat curs cererii sale,instanța apreciind că reclamantul este îndreptățit și la despăgubiri bănești ca echivalent al folosului de care a fost privat prin deținerea abuzivă a animalelor, căci nu mai există acordul proprietarului – reclamant.
Deoarece aceste despăgubiri bănești reprezentând un drept de creanță, acțiunea personală, în pretenții ce însoțește acest drept real, este supusă prescripției de 3 ani, conform art.3 al.1 din Decretul nr.167/1958.
De aceea, instanța a acordat despăgubirile solicitate pe ultimii 3 ani anterior promovării prezentei acțiuni și a admis în parte cererea, întrucât din calculele reale în urma corectărilor erorile strecurate în cuprinsul raportului de expertiză, rezultă o sumă de 33.405 lei cu titlu de beneficiu nerealizat pe anii 2011 – 2013, față de sumele solicitate de reclamant prin cererea de chemare în judecată (96.000 lei pentru cele 80 de oi și 15.000 lei pentru 10 capre).
Instanța a avut în vedere și cheltuielile suportate de pârât privind creșterea și îngrijirea animalelor pe această perioadă de timp, care însumează 73.707 lei, sumă ce poate fi considerată ca reprezentând cheltuielile efective .
De asemenea, instanța a apreciat că din totalul cheltuielilor generale trebuie înlăturate acele cheltuieli efectuate cu întreținerea și reparația saivanului, care reprezintă 1086 lei, deoarece nu au fost dovedite efectuarea unor astfel de lucrări, dat fiind că au fost edificate construcțiile cu destinația de adăpost pentru animale în urmă cu 10 – 12 ani, de către părinții pârâtului .
Având în vedere și disp.art.998 cod civil, conform cărora orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, instanța a obligat pârâtul la plata sumei de 33.405 lei, reprezentând prejudiciu nerealizat din folosința animalelor.
Cât privește solicitarea reclamantului de a-l obliga pe pârât la plata beneficiului nerealizat și pe anul 2014, în temeiul disp.art.204 al.2 pct.2 cod de procedură civilă, inițial oral, apoi prin note de ședință, ulterior prin cererea precizatoare, aceasta urmează a fi respinsă întrucât textul de lege invocat de reclamant vizează situațiile limitativ prevăzute de art.204 al.2 pct.1 – 4 din Noul cod de procedură civilă, supus unui regim juridic diferit față de cel aplicabil în cazul modificării cererii de chemare în judecată statuat de art.204 al.1 și 3 Cod de procedură civilă.
Cererea reclamantului de majorarea a pretențiilor a fost respinsă întrucât nu a făcut obiectul judecății, fiind tardiv formulată.
În conformitate cu disp.art.451 al.1 cod de procedură civilă a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8600 lei, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 2900 lei, onorariu expert – 1200 lei și onorariu avocat în sumă de 4500 lei,
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul V. D. criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală din următoarele motive:
Apelantul în motivele de apel invocă faptul că instanța de fond nu a acordat atenției convenției reale încheiate între părți, arătând că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie răspunderea contractuală, iar instanța în mod greșit analizează răspunderea delictuală.
De asemenea învederează apelatul că instanța de fond în mod greșit a interpretat probatoriile administrate în cauză referitor la cumpărarea cabalinelor, ignorând aspectele ce au rezultat din declarațiile martorilor, precum și dovezile ce confirmau sustragerea unui număr de animale.
Instanța de fond nu a analizat cu prioritate care a fost realitatea convenției încheiate între noi, având în vedere faptul că am recunoscut în principiu că în anul 2011 mai dețineam un număr de 13 ovine din efectivul ce a aparținut părinților mei și nu le-am restituit reclamantului, considerând că acestea făceau parte din averea succesorală a mamei.
Față de cele precizate apelantul consideră că acțiunea trebuia respinsă întrucât nu s-a dovedit că și-ar fi însușit bunuri ce aparțineau doar reclamantului.
Apelantul critică sentința de fond ca fiind nelegală întrucât probatoriul a fost încuviințat și administrat contrar prevederilor procedurale, întrucât martorii propuși de reclamant au fost nominalizați mult în afara termenului legal, iar valorificare acestuia s-a realizat subiectiv.
De asemenea consideră apelantul că instanța de fond în mod greșit a înlăturat raportul de expertiză întocmit de expertul N. G. motivat de faptul că evaluarea animalelor s-a realizat diferit de către expert față de o altă lucrare, efectuată de aceeași persoană în anul 2013, acesta având posibilitatea de admite obiecțiunile formulate în sensul de a se preciza de către expert diferențele de prețuri.
Un alt aspect prin care apelantul critică sentința instanței de fond îl reprezintă faptul că aceasta a soluționat cauza fără a se pronunța pe obiecțiunile formulate de reclamant prin concluziile scrise, pe care ulterior le-a avut în vedere la motivarea sentinței, privindu-l astfel de posibilitatea de a a-și exprima un punct de vedere legat de acest aspect.
Apelantul critică sentința instanței de fond și sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată, întrucât nu se justifică obligarea sa la plata acestora având în vedere admiterea în parte a acțiunii.
Apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să-i restituie un număr de 80 de oi sau contravaloarea acestora respectiv suma de 32.000 lei și 10 capre sau contravaloarea acestora în sumă de 4000 lei .
De asemenea a solicitat obligarea pârâtului să-i restituie beneficiul nerealizat pentru lipsa de folosință a animalelor pe anii 2011, 2012 și 2013, respectiv la plata sumei de 96.000 lei, pentru cele 80 de oi și 15.000 lei pentru 10 capre și la obligarea cheltuielilor de judecată.
În urma probelor administrate în cauză instanța a dispus obligarea pârâtului să-i restituie 80 de oi sau contravaloarea acestora, 10 capre sau contravaloarea acestora și 33.405 lei cu titlu de beneficiu nerealizat pe perioada 2011,2012,2013.
Faptul că în această perioadă reclamantul a deținut 80 de oi și 10 capre rezultă din adeverințele emise de Primăria Municipiului Caracal privind mențiunile din registrul agricol.
De asemenea și martorii audiați în cauză au relatat faptul că reclamantul a deținut în jur de 80-100 oi și 10 capre care au fost date pârâtului în grijă.
Față de actele depuse în dovedirea acțiunii și depozițiile martorilor, motivul de apel privind interpretarea greșită a probelor pentru numărul de animale reținut de instanță este nefondat.
Reclamantul cu actele și depozițiile martorilor a făcut dovada deținerii numărului de animale solicitat a fi restituit.
Cu privire la cel de al doilea capăt de cerere se constată că acesta este nefondat,urmând a fi respins din următoarele considerente.
S-a solicitat de către reclamant restituirea beneficiului nerealizat pentru animale aferent anilor 2011-2013.
Temeiul juridic al unei astfel de acțiuni este raportat la izvorul care a născut obligația pentru care se cerere executarea.
Conform noului Cod civil răspunderea poate fi delictuală sau contractuală, iar în ceea ce privește răspunderea delictuală aceasta este reglementată de dispoz. art.1349,1395 Cod civil, iar cea contractuală de art.1350 Cod civil.
Efectul principal al răspunderii civile constă în nașterea unui raport juridic de obligații al cărui conținut juridic este alcătuit din dreptul de creanță, prejudiciu și îndatorirea corelativă a persoanei vinovate în vederea reparării.
În cauza de față așa cum a reținut și instanța de fond între părți nu s-a încheiat o convenție în formă scrisă având în vedere relațiile de rudenie dintre părți respectiv tată și fiu.
Realizarea creanței creditorului și executarea obligației personale a debitorului înseamnă repararea prejudiciului cauzat.
Articolul 1385 Cod civil stabilește și întinderea reparației – dacă legea nu prevede altfel, acesta se repară integral, iar despăgubirea trebuie să cuprindă și pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să-l realizeze și de care ar fi fost lipsit, precum și cheltuielile făcute cu evitarea sau limitarea prejudiciului.
Repararea prejudiciului suferit de creditor trebuie să cuprindă pierderea efectivă suferită damnum emergens și câștigul pe care creditorul nu la putut realiza - nerealizat- lucrum.
Elementele care condiționează acoperire beneficiului nerealizat sunt: prejudiciul să fie cert în ceea ce privește existența sa și să existe o reală posibilitatea de evaluare a acesteia.
Certitudinea beneficului nerealizat se poate dovedi cu înscrisuri.
Pentru dovedirea existenței beneficiului nerealizat incumbă părți să formuleze și să propună dovezi relevante și pertinente, urmând ca în baza înscrisurilor depuse să se poată stabili cuantumul lunar al beneficiului pe care l-ar fi realizat ca urmare a activității de creștere a animalelor, în speță oi și capre și valorificării produselor acestora.
Este necesar ca reclamantul să fi desfășurat această activitate în mod regulat și să fi fost privat de beneficiu din cauza pierderii suferite ca urmare a nepredării produselor animalelor și a animalelor din cauza pârâtului.
Or, din probele de la dosar rezultă că reclamantul a dat în îngrijire animalele pârâtului, întrucât nu a avut posibilitatea îngrijirii permanente ale acestora.
Instanța reține că reclamantul a formulat cerere pentru acordarea ajutorului public judiciar în dovedirea cărei a anexat mai multe înscrisuri conform O.U.G. nr. 51/2008 printre care și certificatul nr._/30.10.2013 emis de Primăria Municipiului Caracal, din care rezultă că acesta nu este înregistrat ca desfășurând o activitate economică în mod regulat respectiv creșterea animalelor și valorificarea produselor cu scopul de a obține un profit.
Prejudiciul trebuie să fie cert atât în ceea ce privește existența sa cât și în ceea ce privește posibilitatea de evaluare a acestuia.
În lipsa unor dovezi clare din care să rezulte cuantumul veniturilor pe care reclamantul le-ar fi realizat lunar din creșterea animalelor și valorificarea produselor acestuia, nu poate fi stabilit caracterul constant al veniturilor neexistând nici posibilitatea de evaluare având în vedere și declarația acestuia că nu realizează venit.
Întrucât în cauză nu s-a făcut dovada veniturilor pe care le-ar fi realizat reclamantul ca urmare a desfășurării activității specifice creșterii animalelor și valorificării produselor acestora se apreciază că nu se impune obligarea pârâtului la plata beneficiului nerealizat în cuantum de 33.405 lei pentru anul 2011,2012,2013, motiv pentru care va admite apelul sub acest aspect, urmând să se respingă capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata beneficiului nerealizat.
Este întemeiat și motivul de apel privind acordarea cheltuielilor de judecată avându-se în vedere admiterea în parte a acțiunii, motiv pentru care analizând cuantumul taxei de timbru raportat la valoarea pretențiilor admise, onorariu avocat și onorariu expert, urmează ca în baza art. 480 Cod de procedură civilă raportat la dispoz. art. 451 Cod de procedură civilă să fie obligat pârâtul la plata sumei de 6205 lei cu acest titlu către reclamant.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Văzând și dispoz. art. 453 Cod de procedură civilă .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul declarat de apelantul pârât V. D., domiciliat în Caracal, .. 33, Județul O., împotriva sentinței civile nr. 204/26.01.2015, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant V. C., domiciliat în Caracal, .. 42, Județul O., schimbă sentința în sensul că respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata beneficiului nerealizat în cuantum de 33.405 lei pentru anul_.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6205 lei reprezentând onorariu avocat, taxă de timbru, onorariu expert.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Obligă intimatul la 1135 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2015
Președinte, I. M. | Judecător, I. B. | |
Grefier, M. T. |
Red.I.M.
Tehnodact J.D.
Ex.4/30.06.2015
J.F.V.B.
| ← Cereri. Sentința nr. 574/2015. Tribunalul OLT | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
