Pretenţii. Sentința nr. 823/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 823/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 967/311/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința civilă nr. 823/2015
Ședința publică de la 10 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Grefier A. D.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții, privind pe reclamanta C. E., domiciliată în București, ..49, ., ., prin procurist D. N. domiciliat în S., ., nr. 6, județul O. în contradictoriu cu pârâții M. S., reprezentat prin Primarul Municipiului și C. L. al M. S., reprezentat prin Președinte de Ședință, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează că dosarul a fost repus pe rol în vederea constatării perimării.
Instanța, din oficiu, invocă excepția perimării și reține cauza pentru soluționarea acestei excepții.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 08.10.2013 sub nr._, reclamanta C. E. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu pârâții M. S. prin Primar si C. L. al Municipiului S., sa fie obligați aceștia sa-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 22.204 mp., situat în S., zona "câmpul orașului” actual . următoarele vecinătăți: la Nord - . Sud - Stadionul "Metalurgistul", la Est - S.C. Geomed Construct S.R.L. + I.P.A. și la Vest - PECO "O.", cu cheltuieli de judecata.
În fapt, a arătat că potrivit actului de vânzare autentificat la Grefa Tribunalului O. în data de 11 mai 1896, numitul C. L. a cumpărat de la numita E. I. P., un teren arabil în suprafață de 22.204 mp., situat în "câmpul orașului" având vecinătățile: la Apus(V) - N. T., la Răsărit(E) – I. U., la Miazănoapte(N) - C. L. și la Miazăzi(S) - M. M.. Se mai învederează că prin testamentul din data de 01.06.1907, autentificat la Grefa Tribunalului Districtual O. sub nr.7245, numitul C. L. a lăsat, după încetarea sa din viață, întreaga sa avere mobilă și imobilă, soției sale, numita E. C. L.. Totodată, prin testamentul din data de 01.06.1934, autentificat la Grefa Tribunalului O. sub nr.666, numita E. C. L. a lăsat, la încetarea sa din viață, întreaga sa avere mobilă și imobilă, nepoatei sale, numita Aretia Constanta I. P., a cărei unică moștenitoare este reclamanta.
A susținut reclamanta că odată cu venirea regimului comunist în România, posesia imobilului teren situat în S., . numiților D. A. și D. Aretia, în calitate moștenitori ai numitului C. L., a trecut, în mod abuziv, la statul comunist. După anul 1989, se pretinde că terenul a trecut din posesia statului în posesia autorităților administrației publice locale, respectiv a Municipiului S. si în administrarea Consiliului L. al Municipiului S., autorități care îl posedă si în prezent.
Reclamanta a precizat faptul că și în prezent terenul este liber de sarcini, loc viran pe care se depozitează gunoaie, nefiind afectat niciunei utilități publice.
Astfel, reclamanta pretinde că prezent terenul ce îl revendica este în posesia pârâților fară niciun drept și cu rea credință întrucât, deși pârâții știu foarte bine că nu au nici un titlu valabil constituit asupra imobilului teren, prorietatea reclamantei, refuză să recunoască dreptul ei de proprietate și calitatea sa de proprietară asupra acestui imobil teren.
În drept, a motivat cererea pe dispoz. Art. 84, 112-114, 274 Cod procedura civila si art 563 Cod civil.
În dovedire, a depus înscrisuri (f. 8-29, 49-54).
Legal citat, pârâtul M. S. prin Primar a formulat întampinare solicitând respingerea cererii ca netemeinica și nelegala.
Pe cale de exceptie, a invocat lipsa calitatii procesuale pasive a Consiliuluui L. al Municipiului S..
La data de 04.04.2012, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calitatii procesuale pasive a Consiliuluui L. al Municipiului S., iar pe fond, a solicitat admiterea cererii sale.
Cauza a fost suspendată la data de 23.04.2012, iar la data de 22.04.2013 s-a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
La termenul din 10.09.2013, instanța a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei S..
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma exceptiei de necompetenta materială a judecatoriei, instanța reține următoarele:
Excepția de necompetența este o excepție de procedură, dilatorie și absolută, astfel că judecătorul poate să-și verifice din oficiu propria competentă.
Potrivit disp art 137 alin 1 C.p.c. „instanta se va pronunta mai întâi asupra exceptiilor de procedură si asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”, iar conf. art 158 c.p.c. „când în fața instantei de judecată se pune în discutie competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanta competență…” .
În speta de față este vorba de o cerere având ca obiect revendicarea unui imobil teren a carui valoare este de peste 500.000 lei. Instanța a reținut în acest sens că atâta vreme cât reclamanta nu a putut preciza o valoare exactă a bunului revendicat, ci mai degrabă una contestată de către pârâte ca derizorie, se impune stabilirea valorii imobilului prin raportare la expertizele Camerei Notarilor Publici, așa cum a învederat și consilierul juridic din partea pârâtelor la termenul din 04.06.2013. În consecință, reținând că imobilul se află în zona A unde prețul pe m² este de 100 lei, instanța constată că valoarea imobilului depășește cuantumul de 500.000 lei.
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. b din Codul de procedura civila tribunalul judecă: în primă instanța procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar.
Cum in speta este vorba de o valoare mai mare de 500.000 lei, instanta constata că nu este competentă din punct de vedere material să judece prezenta acțiune, competenta fiind a Tribunalului.
Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art. 158, 159 pct. 2 C.p.c., raportat la art. 2 pct.1.lit.b din Codul de procedura civila, apreciind că excepția analizată este întemeiată, urmează să o admită și să dispună declinarea competenței de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului O..
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului O. la data de 08.10.2013, cu nr._,
Motivând cererea, reclamantul a susținut că începând din anul 1996, pe o durată de 15 ani, urmare a activității unui judecător de la Tribunalul O., a avut 580 de termene de judecată la diverse instanțe (Judecătoria S., Tribunalul O., Curtea de Apel C., Curtea de Apel A. I., Curtea de Apel Timișoara, Î.C.C.J.), fiind nevoit ca în anul 2000 să-și dea demisia de la locul de muncă, pentru a putea apăra o proprietate ce a fost furată cu participarea puterii judecătorești.
Astfel, a menționat că prin sentința civilă nr. 6512/10.10.1996, pronunțată de judecătorul în cauză, s-a constatat că numitul B. C.-F. este proprietarul unui spațiu comercial situat în S., în baza unui act de vânzare-cumpărare fals.
Această sentință a fost pusă în executare în anul 1997, în contra intereselor ., societate care devenise proprietara imobilului în discuție în anul 1992, desființarea hotărârii în căile de atac fiind dificilă, datorită complicității altor magistrați de la Tribunalul O. și Curtea de Apel C..
În esență, reclamantul a arătat ca cei 15 ani de procese i-au lezat sănătatea, onoarea, libertatea și dreptul la viață, iar vulnerabilitățile din sistemul judiciar trebuie sancționate atât cu excluderea magistraților în cauză, cât și cu obligarea pârâților la plata sumei de 500.000 lei euro.
P. întâmpinarea formulată la data de 10.11.2011, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii.
Mai întâi, pârâtul, în raport de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 146/1197, solicită anularea cererii de chemare în judecată ca netimbrată.
Se invocă, de asemenea, pârâtul invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu poate fi ținut a răspunde pentru activitatea magistraților, întrucât între aceștia și Ministerul Justiției nu există niciun fel de raport juridic, prin urmare nici acela de prepus-comitent, care ar face aplicabile dispozițiile art. 1000 alin. 3 C.civ..
Întâmpinare a formulat și Direcția Generală a Finanțelor Publice O., pentru pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând de asemenea respingerea acțiunii.
Se invocă excepția netimbrării acțiunii, argumentându-se că, fiind evaluabilă în bani, acțiunea pendinte este supusă timbrajului potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997.
Se mai invocă inadmisibilitatea acțiunii, întrucât dreptul la repararea prejudiciului ia naștere printr-o hotărâre prin care se stabilește felul și întinderea prejudiciului, în speță neexistând o hotărâre definitivă care să constate săvârșirea abaterii disciplinare a magistraților.
Asupra excepției perimării cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 C.proc.civ., perimarea operează asupra unei cereri de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un an.
Așa fiind, pentru a opera această sancțiune procedurală, trebuie analizată îndeplinirea cerințelor art. 248 C.proc.civ. și în acest sens, se constată că tribunalul a fost învestit cu soluționarea acțiunii, iar după suspendarea judecății pricinii, aceasta a rămas în nelucrare timp de 1 an. Totodată, se constată că înainte de împlinirea acestui termen, nu s-a cerut de către părțile în proces, reluarea judecării și nici nu au fost invocate motive de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare.
În speță, din observarea actelor de procedură de la dosar, rezultă că la termenul din 19.06.2014, tribunalul în temeiul dispozițiilor art. 1551 C.proc.civ., constatând că reclamanta nu a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa la termenul din data de 07.12.2011, în sensul de a indica temeiul de drept al acțiunii, a dispus suspendarea judecății cauzei, care a rămas în nelucrare, până la data de 28.02.2013, când s-a stabilit termen de judecată, potrivit art. 252 C.proc.civ..
Pe cale de consecință, tribunalul va admite excepția perimării, invocată din oficiu, și va constata perimată cererea de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția perimării.
Constată perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. E., domiciliată în București, ..49, ., ., prin procurist D. N. domiciliat în S., ., nr. 6, județul O. în contradictoriu cu pârâții M. S., reprezentat prin Primarul Municipiului și C. L. al M. S., reprezentat prin Președinte de Ședință, având ca obiect pretenții.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 10.09.2015.
PREȘEDINTE,
C. C.
Grefier,
A. D.
Red./tehnored.C.C..
Ex.5/15.09.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 598/2015. Tribunalul OLT | Contestaţie la executare. Decizia nr. 589/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
