Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 420/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 420/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 420/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 420/2015
Ședința publică de la 02 Iunie 2015
Completul specializat în litigii de Minori și familie compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Judecător I. M.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea apelurilor civile declarate de apelantul reclamant S. A. C., domiciliat în B., .. 2, ., ., Județul O. și de apelanta pârâtă E. I. C., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat M. B., cu sediul în Slatina, .. 42, Județul O. și cu intimata autoritate tutelară P. B., având ca obiect - stabilire program vizitare minor .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelanta pârâtă E. I. C. personal și asistată de avocat M. B., lipsă apelantul reclamant S. A. C., fiind reprezentat de avocat L. M. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, verificând, din oficiu la primul termen de judecată, în raport de dispozițiile art. 131 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, coroborat cu dispozițiile art. 95 pct. 2 și art. 107 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța acordă cuvântul asupra cererii de repunere în termenul de apel formulată de apelanta pârâtă.
Avocat M. B., având cuvântul, solicită admiterea cererii de repunere în termenul de apel, cu motivarea că deși la instanța de fond pârâta a solicitat ca toate actele de procedură să-i fie comunicate la sediul apărătorului său ales, comunicarea hotărârii s-a făcut la domiciliul pârâtei, iar persoana care a semnat de primire, a omis a i-o comunica. Depune la dosar contractul de asistență juridică, încheiat cu pârâta, din care rezultă că era mandatată să formuleze motive de apel, dacă era cazul.
Avocat L. M., pentru apelantul reclamant, solicită respingerea cererii de repunere în termenul de apel ca nefondată și să se constate apelul pârâtei ca fiind tardiv formulat. Motivând, arată că în mod corect comunicarea hotărârii s-a făcut la domiciliul pârâtei, unde locuiește cu părinții săi și la care se efectuaseră toate actele de procedură de-a lungul judecării cauzei. Mai mult decât atât consideră că cererea de repunere în termenul de apel, formulată de pârâtă, nu se încadrează în dispozițiile art. 186 cod procedură civilă.
Instanța respinge cererea de repunere în termenul de apel, formulată de pârâta E. I. C., cu motivarea că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 186 cod procedură civilă, nefăcându-se dovada faptului că întârzierea s-a datorat unor motive temeinic justificate.
Avocat M. B., pentru apelanta pârâtă, solicită a se considera cererea de repunere în termen, ca fiind apel incident la apelul declarat de apelantul reclamant.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Avocat L. M., având cuvântul pentru apelantul reclamant S. A. C., solicită admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu motivarea că prima instanță, a respins în mod nelegal cererea reclamantului de a înlocui martorul P. C. F., care era plecat la muncă în străinătate, atât timp cât se încuviințase proba cu doi martori pentru fiecare parte, apreciind că pentru egalitate de tratament se impune audierea a câte doi martori de fiecare parte.
În subsidiar, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul ca exercitarea legăturilor personale cu minorul să se facă la domiciliul său și la cel al pârâtei, având în vedere că domiciliul pârâtei este la părinții săi, astfel că sentința nu poate fi pusă în executare.
Solicită obligarea apelantei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat M. B., având cuvântul pentru apelanta pârâtă E. I. C., solicită admiterea apelului incident la apelul reclamantului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, însă nu pentru motivul audierii celui de-al doilea martor, având în vedere că nu s-a dovedit faptul că acest martor ar fi fost plecat la muncă în străinătate, ci, având în vedere că prima instanță a dat mai mult decât s-a cerut, în sensul că a stabilit un cu totul alt program de vizită al minorului, decât au solicitat părțile.
Solicită obligarea apelantului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat L. M., pentru apelantul reclamant, solicită respingerea apelului incident, ca nefundat. Nu consideră că prima instanță a făcut plus petita, ci, s-a încadrat în cerințele părților.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 2802/17.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea, formulată de reclamantul S. A. – C. în contradictoriu cu pârâta E. I. C., cu citarea Autorității Tutelare din cadrul Primăriei B..
S-a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul S. D. V., născut la data de 23.09.2010, în primul și al treilea sfârșit de săptămână din fiecare lună, sâmbăta de la ora 10.00 și până la orele 17.00, iar duminica de la ora 10.00 și până la orele 14.00, în vacanța de iarnă, în ultima săptămână din vacanță, după Sărbători, în fiecare zi, între orele 10.00 – 13.00, în vacanța de primăvară, în prima săptămână, în fiecare zi, între orele 10.00 – 13.00 și în vacanța de vară, în ultimele două săptămâni din luna iunie, în fiecare zi, între orele 10.00 – 13.00, la domiciliul pârâtei (al minorului) din Orașul B., jud. O., în prezența acesteia.
S-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată către aceasta, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă definitivă nr. 631/28.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ – f.17-21, s-a dispus ca exercitarea autorității părintești asupra minorului S. D. V., născut la data de 23.09.2010, să se facă în comun de către ambii părinți, părțile din cauza pendinte și s-a stabilit locuința copilului la pârâtă.
Reclamantul și-a manifestat ulterior interesul pentru întreținerea unor relații personale cu minorul, lucru cu care pârâta s-a declarat în principiu de acord, după cum rezultă din coroborarea depozițiilor martorilor E. A. și T. V. A. – f.122-123.
În cadrul ocrotirii părintești, deplina egalitate în drepturi a părinților în ceea ce privește exercitarea drepturilor si îndatoririlor față de copiii minori reprezintă unul dintre principiile de bază ale Codului Civil.
În ceea ce privește dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul, art.401 C.civ. conține o dispoziție de principiu, potrivit căreia părintele separat de copilul său păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională.
Instanța a mai avut în vedere și că, potrivit art. 14 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care a dezvoltat legături de atașament.
Prin urmare, în cazul în care părintele la care se află copilul împiedică sau interzice celuilalt părinte exercitarea drepturilor sale, se pot lua de către instanță măsuri ca acesta din urmă sa-si păstreze legăturile personale cu copilul. Acest drept urmează sa fie însă exercitat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării minorului, trebuind sa fie respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături.
Având in vedere această situație de fapt și probele administrate, reținând că reclamantul are dreptul de a veghea la creșterea si educarea copilului său, instanța urmează ca pentru realizarea acestui drept de a păstra legături personale cu minorul, care implică totodată și îndeplinirea obligației legale de a veghea și la creșterea și educarea copilului, la învățătura și pregătirea lui profesională, să fie asigurată prin stabilirea unui program de vizitare corespunzător.
În consecință, instanța a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul S. D. V., născut la data de 23.09.2010, în primul și al treilea sfârșit de săptămână din fiecare lună, sâmbăta de la ora 10.00 și până la orele 17.00, iar duminica de la ora 10.00 și până la orele 14.00, în vacanța de iarnă, în ultima săptămână din vacanță, după Sărbători, în fiecare zi, între orele 10.00 – 13.00, în vacanța de primăvară, în prima săptămână, în fiecare zi, între orele 10.00 – 13.00 și în vacanța de vară, în ultimele două săptămâni din luna iunie, în fiecare zi, între orele 10.00 – 13.00.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelantul reclamant S. A. C. și apelanta pârâtă E. I. C..
Apelantul reclamant S. A. C. consideră sentința netemeinică și nelegală și solicită admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul ca exercitarea legăturilor personale cu minorul să se facă la domiciliul său din B., ., jud. O..
Consideră că instanța de fond în mod nelegal și fără a face nici un fel de demersuri i-a respins cererea de înlocuire a martorului P. C.-F., care era plecat la muncă în străinătate, atât timp cât se încuviințase proba testimonială cu câte doi martori pentru fiecare parte, apreciind că pentru egalitate de tratament se impune audierea a câte doi martori de fiecare parte.
Sub aspectul fondului cauzei, consideră că instanța de fond, în mod neîntemeiat, prin sentința pronunțată a admis să aibă legături personale cu minorul la domiciliul pârâtei, în prezenta acesteia. Aceasta este o hotărâre care nici măcar nu poate fi pusă în executare și care nu poate, în modalitatea în care a fost pronunțată, decât să fie dăunătoare minorului și interesului superior al acestuia.
Având în vedere că minorul locuiește cu pârâta în apartamentul proprietatea părinților săi, există posibilitatea ca atunci când va merge la programul stabilit prin hotărâre judecătorească pentru a-l vedea pe minor, să nu i se permită accesul în apartamentul respectiv de către proprietarii acestuia, părinții pârâtei, chiar dacă această nu se opune.
Mai arată că, la pronunțarea hotărârii nu s-a ținut cont de faptul că minorul este familiarizat atât cu el cât și cu mediul în care a solicitat să se efectueze programul de vizită, iar vârsta minorului nu este una atât de mică încât să nu poată să stea numai cu el câteva ore pe zi, în acest context minorul purtând să stea și în prezența bunicilor paterni, care au ajutat la creșterea lui de la o vârstă fragedă și cărora în varianta dispusă de instanța de fond li s-ar îngrădi această bucurie.
In drept, cererea de apel s-a întemeiat pe dispozițiile art. 480 Cod procedură civilă.
La data de 11.03.2015 apelanta pârâtă E. I. C. a depus la dosar cerere de repunere în termenul de apel, și apel.
Cererea de repunere în termenul de apel este motivată de faptul că, deși la instanța de fond a solicitat ca toate actele de procedură să-i fie comunicate la sediul Cabinetului individual avocațial M. B., din slatina, .. 42, jud.O., comunicarea hotărârii s-a realizat la o altă locație, respectiv în B., .. 130, ., ..
În motivele de apel arată că sentința este nelegală și netemeinică și solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitate a cererii formulate la instanța de fond și stabilirii unui program de vizită al minorului în maniera cerută.
Se arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, dispunând mai mult decât s-a cerut de către ambele părți.
Instanța de fond nu a avut în vedere și nu s-a pronunțat pe cererea reconvențională prin care a învederat modalitatea în care reclamantul să poată avea legături personale cu minorul S. D. V..
Modalitatea stabilită de instanță nu a avut în vedere cererea reclamantului și cererea reconvențională formulată de pârâtă stabilind un alt program față de cererile părților.
În conformitate cu dispoz. art. 397 C. de procedură civilă instanța este obligată să se pronunțe supra tuturor cererilor deduse judecății. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut dacă legea nu prevede altfel.
Din actele de la dosar rezultă că la data de 01.07.2014, fila 25 apelanta a depus cerere reconvențională și întâmpinare la acțiunea formulată de reclamant.
Prin cererea reconvențională a propus modalitatea prin care reclamantul să aibă legături personale cu minorul respectiv prima și a trei săptămână din lună în zilele de duminică la domiciliul său din orașul B. în prezența sa între orele 10,00-12,00, în vacanța de iarnă ultima săptămână din vacanță după sărbători în fiecare zi la domiciliul său în prezența sa între orele 10,00-12,00 și în vacanța de vară în ultimele două săptămâni din luna iunie în fiecare zi la domiciliul său în prezența sa între orele 10,00-12,00.
Din analiza sentinței apelate nu rezultă că la stabilirea programului de vizită în favoarea reclamantului s-a avut în vedere și cererea reconvențională formulată de apelantă.
Din analiza dispozitivului nu rezultă că instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii reconvențională formulată de pârâtă.
În această situație urmează ca în baza art. 480 alin.3 cu raportare la dispoz. art. 397 Cod de procedură civilă și art. 22 Cod de procedură civilă să se admită apelurile să se anuleze sentința și să se trimită cauza spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării cauzei instanța de fond va avea în vedere dispoz. art. 22 alin.6 și art. 397 Cod de procedură civilă, urmând să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății fără a depăși limitele învestirii în afară de cazurile în care legea dispune altfel.
Se vor avea în vedere și motivele de apel invocate de apelantul reclamant dând posibilitatea părților să-și formuleze probe în susținerea cererilor și în apărare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de apelantul reclamant S. A. C., domiciliat în B., .. 2, ., ., Județul O. și de apelanta pârâtă E. I. C., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat M. B., cu sediul în Slatina, .. 42, Județul O., împotriva sentinței civile nr. 2802/17.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata autoritate tutelară P. B., anulează sentința și trimite cauza pentru rejudecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2015.
Președinte, I. B. | Judecător, I. M. | |
Grefier, M. T. |
Red.I.M.
tehnored. J.D.
jf:L.D.P.
ex.5/17.06.2015
| ← Modificare măsuri privind copilul. Decizia nr. 247/2015.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
