Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 45/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 45/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 45/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 45/2015
Ședința publică de la 10 Februarie 2015
Completul Minori și familie compus din:
PREȘEDINTE S. O.
Judecător I. B.
Judecător I. M.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurentul pârât A. G., domiciliat în Slatina, .. 23, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2043/12.04.2007, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. (C.) M., domiciliată în Piatra O., sat Enoșești, ., Județul O., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: avocat C. M. reprezentând pe recurentul pârât A. G. și intimata reclamantă A.(C.) M. personal și asistată de avocat S. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, verificând, din oficiu la prima zi de înfățișare conform art. 1591 C.proc.civ., în raport de dispozițiile art. 273 C.proc.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra cererii de repunere în termenul de recurs și a recursului totodată.
Avocat C. M., având cuvântul pentru recurentul pârât A. G., solicită admiterea cererii și repunerea pârâtului în termenul legal de recurs, cu motivarea că hotărârea primei instanțe nu i-a fost comunicată la domiciliul pe care acesta l-a indicat, în cursul procesului aflat pe rolul instanței de fond, ci, i-a fost comunicată reclamantei, la domiciliul acesteia, care a semnat de primire, deși nu mai avea calitatea de a mai primi vreun act procedural, părțile nemaifiind soți.
În ceea ce privește recursul declarat de pârât, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de partaj urmând ca bunurile comune să-i fie atribuite în lot intimatei reclamante și, ca urmare aceasta din urmă să fie obligată la sultă către recurentul pârât.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu motivarea că cererea de renunțare, nu este una autentică, în sensul dispozițiilor legale.
Solicită obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat S. D., având cuvântul pentru intimata reclamantă A. (C.) M., solicită respingerea cererii de repunere în termenul de recurs, motivat de faptul că pârâtul a luat cunoștință de sentința atacată, iar în acest sens există dovezi la dosar.
Față de recursul declarat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
La dosarul cauzei există trei declarații de renunțare din partea apelantului pârât, din care rezultă intenția clară a acestuia de renunțare nu și că acesta ar dori sultă.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr._, reclamanta A. (Ciurica ) M. a chemat in judecata pe pârâtul A. G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța sa dispună partajarea bunurilor dobândite de părti pe timpul casatoriei.
În motivarea actiunii, arată că a fost desfăcută căsătoria prin divorț, iar bunurile dobândite sunt: o casa cu două camere din carămidă, un pătul,o magazie,o mobilă sufragerie, o canapea si două fotolii, o masă pliantă și patru scaune,o masută sticlă, două covoare persane3/4 ml, un covor persan 2/3 ml, mochete,două recamiere, sifonier cu două usi, un frigider, două aragazuri, două televizoare color, o combină muzicală, un video,o ladă frigorifică,un fier calcat cu aburi, două masini de cusut, un cazan tuică,un carut butelie,un butoi, o putină, un polizor, o sobă de încălzit cu butelie, mobilă bucătărie, masă și două scaune, un birou scolar, două lustre.
Se mai arata ca bunurile au fost realizate prin contributie . fost desfăcută prin divort, atasându-se copia sentintei civile definitiva si irevocabila, prin care a fost desfacuta casatoria partilor.
La termenul de judecata fixat s-a depus cerere de catre apărătorul reclamantei o declarație notarială autentificată dată de pârât prin care acesta a renunțat la dreptul sau cu privire la bunurile supuse partajului în favoarea reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 2043/12.04.2007 Judecătoria Slatina a admis in principiu si pe fond acțiunea formulata de reclamantă, a constatat că masa bunurilor comune supusă partajului se compune din: o casa cu două camere din carămidă, un pătul,o magazie- imobile situate in orasul Piatra O., . lor facând parte din titlul de proprietate_/83/06.07.1994, dar care nu a fost supus partajului prin cererea reclamantei, si următoarele bunuri mobile: o mobilă sufragerie, o canapea si două fotolii, o masă pliantă și patru scaune,o masută sticlă, două covoare persane3/4 ml, un covor persan 2/3 ml, mochete ,două recamiere, sifonier cu două usi, un frigider, două aragazuri, două televizoare color, o combină muzicală, un video,o ladă frigorifică,un fier calcat cu aburi, două masini de cusut, un cazan tuică,un carut butelie,un butoi, o putină, un polizor, o sobă de încălzit cu butelie, mobilă bucătărie, masă și două scaune, un birou scolar, două lustre, bunuri ce se află in posesia exclusivă a reclamantei.
S-a luat act că pârâtul a renunțat la drept cu privire la cota sa ideală de ½ ce i se cuvine din masa de partaj și au fost atribuite reclamantei in proprietate exclusivă bunurile imobile si mobile susmenționate, reținute in masa comunitară.
Totodată, s-a luat act ca reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut părțile au fost căsătorite, dar căsătoria lor a fost desfăcută prin sent. civ. nr. 5191/ 14.11. 2006, sentința rămânând definitivă si irevocabilă. După pronunțarea sentinței susmenționate, s-a introdus cerere pentru partajarea bunurilor comune pe timpul căsătoriei si care a făcut obiectul analizei in cauza de fata.
Instanța de fond a reținut ca declarația de renunțare la drept a pârâtului, dată în fata notarului public și depusă la dosar la termenul din 12.04.2007, îndeplinește cerințele legale pentru valabilitatea sa și implicit ale art. 247 C.proc.civ .
Totodată, instanța de fond a reținut că izvorul proprietății comune asupra bunurilor a căror partajare se solicita - respectiv căsătoria părților a fost desfăcută prin divorț - nu mai sunt incidente dispozițiile privitoare la nulitatea oricăror convenții dintre soți, intervenite pe timpul căsătoriei, derogatorii de la regimul juridic al bunurilor dobândite in timpul căsătoriei, reglementat de codul familiei.
Așadar, părțile au dobândit pe timpul căsătoriei, prin muncă si contribuție comună și egală, bunurile mobile si imobile a căror partajare s-a solicitat prin cererea reclamantei, fapt ce rezultă din înscrisurile depuse si din necontestarea susținerilor reclamantei de către pârât, insă ca efect al renunțării la drept al pârâtului, ele au fost atribuite in cotă de 1/1 reclamantei care se si află in posesia lor exclusivă, prin admiterea in totalitate atât în principiu cât si pe fond a cererii formulate.
Împotriva sentinței recurentul pârât A. G. a depus la dosar cerere de repunere în termenul de recurs, arătând că deși a indicat adresa la care locuiește, comunicarea hotărârii s-a făcut la adresa indicată de reclamantă în localitatea Piatra O., . de primire, deși nu mai avea calitatea de a mai primi vreun act procedural, nemaifiind căsătoriți.
Consideră că, deoarece hotărârea de divorț nu i-a fost comunicată până în prezent, este în termenul de recurs și solicită admiterea cererii de repunere în termenul de a formula recurs.
În motivele de recurs pe care le-a formulat, recurentul pârât consideră sentința nelegală și netemeinică.
Arată că instanța de fond nu a făcut o cercetare a fondului cauzei, considerând că prin înscrisul aflat la fila 13 dosar a renunțat la dreptul său în ceea ce privește bunurile comune și, în consecință, a atribuit bunurile solicitate de către reclamantă în lotul acesteia, făcând aplicarea dispozițiilor art. 247 C.pr.civ.
Mai arată că soluția instanței este nelegală deoarece potrivit art. 247 pct. 3 C.p.civ. renunțarea la drept se poate face în ședință sau prin înscris autentic.
Deoarece nu a fost prezent în ședința de judecată rezultă că singura posibilitate era să renunțe prin înscris autentic, iar înscrisul de la fila 13 nu este un înscris autentic, dat în fața notarului astfel încât să poată să fie luat în calcul de către instanță, acest înscris este încheiat de către primăria în care locuia la aceea dată și are caracter informativ, neavând calitatea de înscris autentic.
Solicită admiterea recursului, desființarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 297 C.pr.civ.
Intimata reclamantă A. (C.) M. a depus la data de 9.01.2015 întâmpinare la recursul declarat de recurentul pârât, prin care solicită respingerea cererii privind repunerea în termenul de recurs având în vedere că cererea este neîntemeiată, întrucât cele menționate sunt neadevărate.
Arată că recurentul a solicitat mai întâi să fie pus în termenul re recurs pe considerentul că nu ar fi fost citat la adresa pe care a indicat-o în dosar, iar, apoi, contestă autenticitatea unui înscris, eliberat de Primăria Coslada – Spania, unde locuia, pe care le însuși l-a trimis instanței, considerând pe nedrept cum că procedura nu ar fi fost îndeplinită.
Mai arată că, recurentul a făcut o declarație pentru a renunța la bunurile comune care a fost înregistrată la primăria orașului Coslada în data de 03.10.2006, această declarația având valoarea unei convenții matrimoniale, iar înscrierea acesteia în registrul civil se face pentru a fi opozabil terților.
De asemenea, susține că recurentul nu a contestat în niciun mod această declarație, a remis-o de bună voie instanței, aceasta îndeplinind formalitățile cerute de legea spaniolă și nu poate contesta acest fapt, astfel că declarația respectivă înregistrată la Primăria orașului Coslada – Spania îndeplinește condițiile cerute de art. 247 pct. 3 din vechiul cod de procedură civilă, iar hotărârea de partaj este legală.
Mai susține intimata reclamantă că a avut o înțelegere cu pârâtul ca după divorț ea să rămână cu copilul și cu imobilul în care locuiseră, iar el renunța la orice pretenții și nu a menționat niciodată că ar fi cerut vreo sultă.
Mai arată că, în anul 2006 recurentul a fost obligat la plata unei sume considerabile către societatea la care a lucrat ultima dat în România înainte de a pleca în Spania iar în momentul în care s-au despărțit știa să s-a început un dosar de executare silită pe numele său și riscau să-și piardă imobilul în care locuiau.
Analizând cererea de repunere în termenul de recurs, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul apreciază că aceasta este întemeiată, având în vedere considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit art. 301 C.proc.civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art. 284 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător.
Conform dispozițiilor art. 103 C.proc.civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal, atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Dispozițiile art. 103 alin. 1 teza a II-a C.proc.civ. reglementează o repunere în termen sui generis, respectiv în condiții restrictive, când partea dovedește că „a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei” să acționeze înăuntrul termenului defipt de lege, în speță înăuntrul termenului de recurs de 15 zile, care curge de la data comunicării sentinței civile nr. 2043/12.04.2007, a Judecătoriei Slatina.
Textul legal invocat are un caracter restrictiv, deoarece consacră posibilitatea repunerii în termen pentru situația în care partea a fost împiedicată să îndeplinească actul de procedură de o „împrejurare mai presus de voința ei”.
Existența unei împrejurări mai presus de voința părții nu constituie singura condiție necesară pentru a acorda beneficiul repunerii în termen, fiind necesar ca partea să indice motivele împiedicării în termen de 15 zile de la încetarea acesteia și actul de procedură să fie îndeplinit înăuntrul aceluiași termen.
În speța de față, astfel cum rezultă din înscrisurile olografe depuse de pârât, denumite „declarație” (f. 15, 16 dosar fond)coroborate cu extrasul din evidența populației (f. 13 dosar fond), această parte domicilia, la data soluționării cauzei, în Madrid, Coslada, . P03, .> Este indubitabil că recurentul nu a putut să aibă cunoștință despre sentința civilă nr. 2043/12.04.2007, pronunțată de Judecătoria Slatina, atât timp, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare (f. 20 dosar fond), actul de procedură a fost comunicat la adresa de domiciliu a intimatei reclamante, cea căreia i s-a și înmânat hotărârea.
În aceste condiții, tribunalul constată că recurentul a fost împiedicat de o împrejurare mai presus de voința lor să declare calea de atac a recursului împotriva sentinței sus-menționate, împiedicare care a încetat în momentul în care, prin cererea formulată la data de 08.12.2014 (f. 21 dosar fond), a solicitat să i se elibereze o copie a hotărârii instanței de fond.
Apărarea intimatei în sensul că i-ar fi expediat prin poștă, la data de 30.10.2008, sentința civilă, care s-a restituit, ori că, ulterior, în anul 2013, recurentul ar fi solicitat unei terțe persoane să-i remită un exemplar al acesteia, în posesia căreia a și intrat, nu poate fi primită de tribunal, atât timp cât îndeplinirea procedurii de comunicare a actelor procedurale și face prin dovada întocmită în acest sens de agentul procedural, iar nu prin alte probe extrinseci.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 316 C.proc.civ. raportat la art. 103 C.proc.civ., tribunalul găsește îndeplinite condițiile pentru a se dispune repunerea recurentului în termenul de declarare a recursului, astfel încât va admite cererea acestuia în sensul menționat.
Asupra recursului, tribunalul constată că acesta este fondat, având în vedere considerentele următoare:
Motivul de recurs privind nelegalitatea hotărârii ca urmare a judecării pricinii în lipsa părții care nu a fost legal citată, prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ., este incidente în speță.
În acest sens, din observarea actelor de procedură de la dosar, tribunalul reține că prin cererea introductivă (f. 1 dosar fond) reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul A. G..
În îndeplinirea obligației impusă în sarcina sa de dispozițiile art. 82 alin. 1 C.proc.civ., normă legală care, fără a distinge dacă este vorba de o cerere introductivă de instanță sau incidentală, dispune că „orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie făcută în scris și să cuprindă arătarea instanței, numele, domiciliul sau reședința părților ori, după caz, denumirea și sediul lor și ale reprezentantului(…)”, reclamanta a susținut că pârâtul domiciliază în orașul Piatra-O., sat Enoșești, ., jud. O., adresa sa de domiciliu.
Însă, în chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta a precizat că părțile sunt „despărțite prin divorț”, atașând la dosar sentința civilă nr. 5191/14.11.2006, în cuprinsul căreia s-a reținut că soții sunt despărțiți în fapt de aproximativ un an și jumătate (paragraf 11, pag. 2).
La singurul termen de judecată din dosarul de fond, la care de altfel a avut loc și judecarea pricinii, instanța de fond a dispus citarea recurentului pârât la adresa din acțiune, din dovada de îndeplinirea a procedurii de citare în condițiile art. 92 alin. 3 C.proc.civ. (f. 12 dosar fond) rezultând cu puterea evidenței că citația a fost înmânată reclamantei, în calitate de soție.
Procedeul de mai sus a condus la întocmirea actului cu neobservarea formelor legale, în sensul dispozițiilor art. 105 alin. 2 teza a II-a C.proc.civ., hotărârea judecătorească pronunțată fiind afectată de aceeași nulitate. Îndreptarea neregularităților nu poate fi făcută decât în fața aceleiași instanțe.
Tribunalul are în vedere în acest sens faptul că normele care reglementează materia citării sunt norme imperative, care au drept scop asigurarea respectării a două principii fundamentale ale procesului civil: contradictorialitatea și dreptul la apărare.
Dovada îndeplinirii procedurii de citare trebuie să rezulte din actul procedural prevăzut de art. 92 C.proc.civ., iar nu din probe extrinseci, cum ar fi alte înscrisuri din care să rezulte concluzia că partea are cunoștință de termen, astfel cum neîntemeiat susține intimata reclamantă.
Pentru aceste motive, fiind incident cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ., văzând dispozițiile art. 312 alin. 5 teza a II-a C.proc.civ., tribunalul va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de repunere în termenul de recurs.
Admite recursul declarat de recurentul pârât A. G., domiciliat în Slatina, .. 23, ., ., Jud. O., împotriva sentinței civile nr. 2043/12.04.2007, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. (C.) M., domiciliată în Piatra O., sat Enoșești, ., Județul O., casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 10.02.2015.
Președinte, S. O. | Judecător, I. B. | Judecător, I. M. |
Grefier, M. T. |
Red./tehnored.S.O.
Ex.2/23.03.2015
Judecător fond M. A.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1022/2015. Tribunalul OLT | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 101/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
