Anulare act. Decizia nr. 50/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 50/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 50/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 50/2013
Ședința publică de la 21 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Judecător S. O.
Grefier A. D.
Pe rol pronunțarea apelurilor civile privind pe apelanții pârâți M. D. și M. T. E., domiciliați în București, .. 2, ., ., sector 3, apelanta reclamantă R. S. M.,domiciliată în C., .. 8, . și apelanții pârâți S. B. domiciliat în București, .. 2, ., ., S. M. A. D.,domiciliată în București, .. 9, ., G. S. A., G. M. și G. F. D., domiciliați în Ploiești, ., nr. 205, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2296 din 27.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect anulare act.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14 martie 2013 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Tribunalul mai având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor de la dosar a amânat pronunțarea la data de 21 martie 2013, dată la care deliberând în secret a pronunțat următoarea soluție.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelurilor de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2296/27.11.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria B. a admis cererea formulata de reclamanta R. S. M., in contradictoriu cu paratii S. B., M. D., S. M. A. D., G. S. A., M. T. E., 3, G. M., si G. F. D..
A constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat de BNP “ Justus - A. A. M.” sub nr.125/31.01.2012 si a contractului de vanzare-cumparare autentificat de BNP “ Justus - A. A. M.” sub nr.649/10.04.2012.
A constatat nulitatea absoluta partiala a certificatului de mostenitor nr.59 – suplimentar cu partaj din data de 26.05.2003 emis de notarul public B. I. in dosarul nr.75/2003, a certificatului de mostenitor nr.154 – suplimentar cu partaj din data de 14.09.2004 emis de notarul public B. I. in dosarul nr.170/2004, precum si a certificatului de mostenitor nr.3 din data de 13.03.2012 emis de notarul public A. A. M. in dosarul nr.3/2012.
A luat act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr.900/184/02.04.2012, reclamanta R. S. M. le-a chemat în judecată pe pârâtele S. B., M. D., S. M. A. D. si G. S. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună stabilirea cotelor de moștenire din proprietatea . pe care o dețin in localitatea Gavanesti, județul O. si ieșirea din indiviziune in natura, proporțional cu cota succesorala, asupra suprafețelor de teren agricol, livada si intravilan situate in localitatea Gavanesti, județul O., precum si asupra construcțiilor existente pe terenul intravilan, imobile înscrise in CF nr.18 a comunei Găvănești cu nr. cadastrale 6, 10, 11, 12, 13, 18, 19 si 25, potrivit încheierii nr._/2005 a O.C.PI. O., cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că solicita ieșirea din indiviziune asupra proprietății comune pe cote parți privind suprafețele de teren agricol, intravilan si livada, așa cum sunt descrise in următoarele titluri de proprietate: proprietar defunct Baltaretu V. – T.P. nr._/2 pentru suprafața de teren de 5,53 ha; proprietar defunct Baltaretu V. – T.P. nr._/53 pentru suprafața de teren de 4,59 ha; proprietar defunct S. Z. – T.P. nr._/6 pentru suprafața de teren de 5,53 ha; proprietar defunct S. Z.– T.P. nr._/52 pentru suprafața de teren de 3,97 ha; proprietar defunct S. T. – T.P. nr._/55 pentru suprafața de teren de 1,30 ha; proprietar defunct S. T. – T.P. nr._/5 pentru suprafața de teren de 5,54 ha.
Reclamanta arata ca solicita ieșirea din indiviziune si asupra imobilelor –construcții existente pe terenul intravilan din . urmează: casa, bucătărie, magazie, anexa, grajd, patul, potrivit Fisei corpului de proprietate, schiței bunului imobil, precum si conform Memoriului tehnic întocmit la data de 05.07.2004.
Imobilele situate in localitatea Gavanesti, județul O., au fost proprietatea autorului comun I. S.. La decesul acestuia l-au moștenit in calitate de descendenți direcți cei sase copii ai săi: S. E., S. D., S. M., S. T., S. Z. si Baltaretu V. (născută S.), ultimii trei fără descendenți direcți.
Se arata ca in baza legilor de împroprietărire reclamanta si verii săi au solicitat si li s-a reconstituit dreptul de proprietate individuala asupra unor suprafețe de teren, moștenite de la autorii lor direcți, dar si dreptul de proprietate pe cote parți, după unchii si mătușile care nu au avut descendenți direcți, respectiv, S. T., S. Z. si Baltaretu V., in baza titlurilor de proprietate menționate mai sus.
Reclamanta arata ca potrivit regulilor moștenirii legale, aceasta deține o cota de 1/3 din proprietatea indiviza, parata S. M. A. D. deține de asemenea o cota de 1/3, Iar S. I. si G. V., frați, dețin fiecare cate o cota de 1/6 din proprietatea indiviza.
La decesul lui G. V., moștenitoare asupra cotei sale de 1/6 este fiica sa, G. S. A., iar la decesul lui S. I., moștenitori legali sunt soția supraviețuitoare, S. B. si fiica sa, M. D., acestora revenindu-le împreuna cota de 1/6 a autorului lor.
Se mai arata ca bunurile indivize, asupra cărora se solicita ieșirea din indiviziune, sunt comod partajabile in natura, drept urmare reclamanta solicita sa i se atribuie in natura loturi corespunzătoare cotei pe care o deține, după cum urmează: un lot din terenul agricol, un lot reprezentând 1/3 din livada si un lot reprezentând 1/3 din terenul intravilan, cu casa de locuit aflata pe acesta.
In drept, reclamanta își întemeiază cererea pe dispozițiile art.669, 670 si urm. Noul Cod Civil.
Cererea a fost legal timbrata.
În probațiune reclamantul a depus, în fotocopie, T.P. nr._/2, T.P. nr._/53, T.P. nr._/6, T.P. nr._/52, T.P. nr._/55, T.P. nr._/5, memoriu tehnic, fisa corpului de proprietate, plan de amplasări si delimitare a corpului de proprietate, plan de încadrare in zona, certificat de calitate de moștenitor nr.78/18.04.1997, încheiere de carte funciara nr._/21.11.2005, extras de carte funciara ( CF nr.19), încheiere de carte funciara nr._/26.04.2012, încheiere de carte funciara nr._/26.04.2012, încheiere de carte funciara nr._/26.04.2012, încheiere de carte funciara nr._/26.04.2012.
La data de 22.05.2012 reclamanta a precizat verbal acțiunea, in sensul chemării in judecata in calitate de parata si a numitei M. T. E., aceasta fiind conceptată si citata.
La data de 05.06.2012 parata M. D. a depus la dosar o cerere de arătare a titularului dreptului si o . acte: contract de vânzare - cumpărare nr.649/10.04.2012, contract de vanzare-cumpararenr.648/10.04.2012, contract de vânzare - cumpărare nr.124/31.01.2012, contract de vânzare - cumpărare nr.125/31.01.2012.
La data de 18.06.2012 reclamanta a depus o cerere precizatoare, prin care invoca excepția nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr.125/31.01.2012 si a contractului de vânzare - cumpărare nr.649/10.04.2012 si pe cale incidentala nulitatea absoluta parțiala a certificatului de moștenitor nr.59 – suplimentar cu partaj din data de 26.05.2003, a certificatului de moștenitor nr.154 – suplimentar cu partaj din data de 14.09.2004, prin care in mod nelegal s-a stabilit o cota de 4/16 din bunurile indivize in favoarea paratei G. S. A., precum si a certificatului de moștenitor nr.3 din data de 13.03.2012, prin care in mod nelegal s-a stabilit o cota de 1/16 din bunurile indivize in favoarea paratei S. B. si o cota nelegala de 3/16 in favoarea paratei M. D..
In motivarea excepției nulității absolute se arata ca intre părțile din proces nu a existat nici o dezbatere succesorala cu privire la bunurile care fac obiectul prezentei acțiuni.
Calitatea de moștenitori a părților a fost stabilita prin Certificatul de calitate de moștenitor nr.78/18.04.1997.
Se arata ca in baza legilor de împroprietărire reclamanta si verii săi au solicitat si li s-a reconstituit dreptul de proprietate individuala asupra unor suprafețe de teren, moștenite de la autorii lor direcți, dar si dreptul de proprietate pe cote părți, după unchii si mătușile care nu au avut descendenți direcți, respectiv: S. T., S. Z. si Baltaretu V., in baza titlurilor de proprietate menționate mai sus; totodată, se arata ca prin sentința civila nr.2353/16.03.1994 s-a admis plângerea formulata de moștenitorii lui S. I. si s-a anulat hotărârea Comisiei Județene de aplicare a Legii nr.18/1991, prin care se anulau adeverințele de proprietate emise pe numele autorilor acestora. Prin acesta hotărâre judecătoreasca s-a reținut ca moștenitorii lui S. I. au fost puși in posesie pentru o suprafața de 40 ha si nicidecum nu s-a atestat ca fiecărui moștenitor i-ar reveni cate 10 ha teren, cota de ¼ fiind prezumata, așa cum s-a reținut in mod nelegal de către notar.
Potrivit regulilor moștenirii legale, reclamanta deține o cota de 1/3 din proprietatea indiviza, parata S. M. A. D. deține de asemenea o cota de 1/3, Iar S. I. si G. V., frați, dețin fiecare cate o cota de 1/6 din proprietatea indiviza. Prin urmare, moștenitoarele lui S. I., dețin cota de 1/24 – S. B. si cota de 3/24 – M. D., din proprietatea indiviza. Moștenitoarea lui G. V., G. S. A., deține 1/6 din proprietatea indiviza.
Reclamanta invoca frauda la lege pentru constatarea nulității absolute a celor doua contracte de vânzare - cumpărare, scopul urmărit prin încheierea celor doua acte translative de proprietate fiind acela de a produce efecte juridice, respectiv de a majora cota paratelor S. B., M. D. si G. S. A. si de a micșora cota de 1/3 a reclamantei.
Reclamanta mai arata ca, aflând de intenția paraților de a-si înstrăina intre ei suprafețe de teren si construcții aflate in masa indiviza, la data de 26.01.2012 i-a notificat pe parați, prin adresa cu confirmare de primire, sa nu încheie contracte de vânzare - cumpărare având ca obiect aceste imobile.
Mai mult, după înregistrarea prezentei cereri la data de 02.04.2012, parații au procedat la încheierea celui de-al doilea contract da vânzare - cumpărare, fiind de totala rea credința.
Se mai arata ca se încalcă dispozițiile art. 1236 al.2 Cod civil, potrivit cărora cauza este ilicita când este contrara legii si ordinii publice.
Cu privire la nulitatea absoluta parțiala invocata pe cale incidentala, respectiv nulitatea absoluta parțiala a certificatului de moștenitor nr.59 – suplimentar cu partaj din data de 26.05.2003, a certificatului de moștenitor nr.154 – suplimentar cu partaj din data de 14.09.2004, se invoca dispozițiile art.17 C.p.c.
Reclamanta a depus la dosar sentința civila nr.2353/16.03.1994 pronunțata de Judecătoria Slatina si notificarea comunicata paraților cu confirmare de primire, prin care le atrăgea atenția asupra faptului ca certificatul de moștenitor nr.59/26.05.2003 conține greșeli, iar orice act de vânzare - cumpărare va trebui sa conțină date corecte.
La data de 19.06.2012 parata M. T. E. a depus întâmpinare la cererea principala, prin care a solicitat respingerea primului capăt de cerere (din cererea introductiva), prin care solicita stabilirea cotelor de moștenire din proprietatea ., ca inadmisibila.
Se arata ca in cazul moștenirii legale cotele de moștenire sunt prevăzute exclusiv de legiuitor si nu de instanța de judecata si se arata ca prin hotărâri judecătorești fiecare parte, inclusiv reclamanta, a primit cate 10 ha teren cu titlu de reconstituire drept de proprietate de pe urma autorilor.
La data de 03.07.2012, paratele M. T. E. si M. D. au depus întâmpinare la cererea precizatoare formulata de reclamanta, prin care au solicitat disjungerea cererii precizatoare de cererea principala si suspendarea judecării cererii principale in temeiul art.244 alin.1 pct.1 C.p.c.
La data de 18.09.2012 reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea paratelor M. T. E. si M. D., arătând ca prin sentința civila nr.2353/16.03.1994 pronunțata de Judecătoria Slatina s-a admis plângerea formulata de moștenitorii lui S. I. si s-a anulat hotărârea Comisiei județene de aplicare a Legii nr.18/1991 prin care se anulau adeverințele de proprietate emise pe numele autorilor lor. Potrivit acestei sentințe, rămasă definitiva, nu s-a atestat nicidecum ca fiecărui moștenitor i s-ar cuveni cate 10 ha teren.
La solicitarea instanței, au fost înaintate si atașate la dosar copii ale dosarelor in baza cărora s-au eliberat certificatul de moștenitor nr.59 – suplimentar cu partaj din data de 26.05.2003 si certificatul de moștenitor nr.154 – suplimentar cu partaj din data de 14.09.2004, de către notarul public B. I. si copie a dosarului in baza căruia s-a eliberat certificatul de moștenitor nr.3 din data de 13.03.2012, de către notarul public A. A. M..
La data de 09.10.2012 au fost citați in cauza in calitate de parați numiții G. M. si G. F. D., comoștenitori ai defunctei G. V., alături de parata G. S. A..
La același termen de judecata s-a dispus disjungerea cererii precizatoare de cererea principala si suspendarea cererii de ieșire din indiviziune in temeiul art.244 alin.1 pct.1 C.p.c. pana la soluționarea cererii precizatoare.
Cererea precizatoare, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr.125/31.01.2012 si a contractului de vânzare-cumpărare nr.649/10.04.2012 si pe cale incidentala constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr.59 – suplimentar cu partaj din data de 26.05.2003, a certificatului de moștenitor nr.154 – suplimentar cu partaj din data de 14.09.2004, precum si a certificatului de moștenitor nr.3 din data de 13.03.2012, a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei B. la nr._ /09.10.2012.
Cererea de arătare a titularului dreptului – fila 85 dosar_ a rămas in acest dosar, urmând ca instanța sa se pronunțe asupra sa odata cu soluționarea cererii principale.
Parații S. B., S. M. A. D., G. S. A., G. M. si Gheorgeh F. D., legal citați, nu s-au prezentat la instanța si nici nu au depus întâmpinări.
La data de 27.11.2012 paratele M. T. E. si M. D. au depus concluzii scrise prin avocat, concluzii prin care s-au invocat excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei B. in soluționarea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a celor doua contracte de vânzare-cumpărare, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, precum si lipsa de interes a acesteia.
Instanta de fond nu a luat in discutie aceste exceptii, deoarece au fost invocate dupa inchiderea dezbaterilor pe fond, termenul limita pentru invocarea exceptiilor absolute fiind “pana la inchiderea dezbaterilor”. Acest moment se situeaza inainte de punerea concluziilor pe fondul cauzei, de catre parti. Astfel, potrivit art.150 c.p.c., cand instanta se va socoti lamurita, presedintele va declara dezbaterile inchise, dupa care acorda cuvantul partilor pe fond. Daca s-ar da o alta interpretare acestor dispozitii, s-ar ajunge la situatia in care derularea procesului ar fi la discretia partii care are interes sa tergiverseze solutionarea cauzei. In plus, conform art.151 C.p.c., pricina poate fi repusa pe rol, daca instanta gaseste necesare noi lamuriri. Cu privire la exceptiile invocate dupa inchiderea dezbaterilor, instanta de fond nu a considerat ca sunt necesare noi lamuriri, astfel incat nu a repus cauza pe rol.
Instanța de fond a reținut ca si-a verificat competenta de soluționare a cauzei odată cu formularea de către reclamanta a cererii precizatoare, constatând ca devin aplicabile dispozițiile art.17 C.p.c., potrivit cărora cererile accesorii si incidentale sunt in căderea instanței competente sa judece cererea principala.
De asemenea, instanța de fond a reținut ca paratele M. T. E. si M. D. au solicitat disjungerea cererii precizatoare de cererea de ieșire din indiviziune, in cadrul căreia se solicitase si stabilirea cotelor legale ale parților, precum si suspendarea judecării acesteia din urma, motivând ca de soluția ce se va pronunța in cererea precizatoare depinde soluționarea cererii principale. Cu acea ocazie nu s-a relevat lipsa calității procesuale active si nici lipsa de interes justificata de faptul ca nu au fost stabilite cotele legale ce li se cuvin parților.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că în baza legilor de împroprietărire, reclamanta R. S. M. si verii săi S. I., G. V. si S. M. A. D. au solicitat si li s-a reconstituit dreptul de proprietate individuala asupra unor suprafețe de teren, moștenite de la autorii lor direcți, respectiv S. Eugeniu, S. Dunitru S. si S. M., dar si dreptul de proprietate pe cote parți, după unchii si mătușile care nu au avut descendenți direcți, respectiv S. T., S. Z. si Baltaretu V..
Suprafețele de teren cu privire la care părțile sunt in indiviziune sunt înscrise in următoarele titluri de proprietate: proprietar defunct Baltaretu V. – T.P. nr._/2 pentru suprafața de teren de 5,53 ha; proprietar defunct Baltaretu V. – T.P. nr._/53 pentru suprafața de teren de 4,59 ha; proprietar defunct S. Z. – T.P. nr._/6 pentru suprafața de teren de 5,53 ha; proprietar defunct S. Z.– T.P. nr._/52 pentru suprafața de teren de 3,97 ha; proprietar defunct S. T. – T.P. nr._/55 pentru suprafața de teren de 1,30 ha; proprietar defunct S. T. – T.P. nr._/5 pentru suprafața de teren de 5,54 ha.
Calitatea de moștenitori ai autorului comun S. I. a numiților R. S. M., S. I., G. V. si S. M. A. D. a fost stabilita prin Certificatul de calitate de moștenitor nr.78/18.04.1997.
Prin certificatul de moștenitor nr.59 – suplimentar cu partaj din data de 26.05.2003 si prin certificatul de moștenitor nr.154 – suplimentar cu partaj din data de 14.09.2004 s-a reținut la masa succesorala o cota de 1/4 din bunurile indivize pentru defuncta G. V., iar prin certificatul de moștenitor nr.3 din data de 13.03.2012, s-a reținut de asemenea la masa succesorala o cota de 1/4 din bunurile indivize pentru defunctul S. I. (altul decât autorul comun, descendent de gr.II). G. V. si S. I. sunt frați, descendenții lui S. D. S..
In cauza, raportat la starea de fapt, s-a apreciat că devin incidente dispozițiile art.85 din Legea nr.36/1995, art.652 si art.669 Cod civil.
Potrivit regulilor moștenirii legale, descendenții pot veni la moștenire in nume propriu sau prin reprezentare; in speța, autorul comun este S. I., reclamanta îl moștenește pe tatăl sau S. Eugeniu, parata S. M. A. D. îl moștenește pe tatăl sau S. M., iar la moștenirea lui S. D. S. vin descendenții decedați S. I. si G. V., toți in nume propriu si nu prin reprezentare, deoarece descendenții decedați S. I. si G. V. erau in viata la deschiderea succesiunii tatălui lor, S. D. S..
Conform art.669 Cod civil, pentru descendenții de gradul I cota parte din moștenire se stabilește in mod egal, “pe capete”; descendenții mai îndepărtați in grad si care nu beneficiază de reprezentare sunt excluși de la moștenire.
Descendenții lui Soenescu I. si G. V. vin la moștenirea părinților lor prin retransmiterea moștenirii, insa vor moșteni partea cuvenita părinților lor. La fel, defuncții Soenescu I. si G. V. vin la moștenirea părinților lor prin retransmiterea moștenirii, moștenind partea cuvenita tatălui lor, S. D. S..
Astfel, potrivit regulilor moștenirii legale, reclamanta deține o cota de 1/3 din proprietatea indiviza, parata S. M. A. D. deține de asemenea o cota de 1/3, Iar S. I. si G. V., frați, dețin împreuna cota de 1/3 (fiecare cate o cota de 1/6) din proprietatea indiviza. Prin urmare, moștenitoarele lui S. I. detin cota de 1/24 (1/4 din 1/6) – S. B. si cota de 3/24 – M. D., din proprietatea indiviza.
Moștenitoarea lui G. V., parata G. S. A., deține 1/6 din proprietatea indiviza.
Cu toate acestea, prin contractele de vânzare - cumpărare nr.125/31.01.2012 si nr.649/10.04.2012, parata G. S. A. i-a vândut paratei M. T. E. cota de 4/16 din bunurile indivize, iar paratele S. B. si Manuic D. i-au vândut aceleiași parate cota de 1/16, respectiv 3/16 din bunurile indivize.
Instanța de fond a constatat ca apărarea paratelor M. D. si M. T. E., in sensul ca acțiunea in constatarea nulității promovata de reclamanta este inadmisibila pe motiv ca ar fi trebuit ca mai întâi sa se ceara deschiderea succesiunilor si stabilirea cotelor legale din moștenire, este lipsita de temei (s-a reținut că inadmisibilitatea acțiunii este calificata ca si apărare de fond si nu ca excepție). Astfel, așa cum chiar paratele au arătat in întâmpinarea depusa in dosarul nr._ -fila 125, cotele de moștenire, in cazul moștenirii legale, sunt prevăzute exclusiv de legiuitor si nu de instanța de judecata, acesteia din urma, in situația de fata, revenindu-i sarcina de a verifica daca aplicarea cotelor legale s-a efectuat in mod corect in cadrul procedurii notariale finalizate prin eliberarea certificatelor de moștenitor contestate. Pentru a face acest lucru, nu este necesar sa se solicite deschiderea succesiunilor respective. Apărarea paratelor poate avea relevanta in alta situație juridica, care nu este vizata in acest moment.
S-a mai retinut ca prin sentința civila nr.2353/16.03.1994 pronunțata de Judecătoria Slatina s-a admis plângerea formulata de moștenitorii lui S. I. si s-a anulat hotărârea Comisiei județene de aplicare a Legii nr.18/1991 prin care se anulaseră adeverințele de proprietate emise pe numele autorilor lor pentru suprafața de 40 ha. Potrivit acestei sentințe, rămasă definitiva, nu s-a stabilit ca fiecărui moștenitor i s-ar cuveni cate 10 ha teren, ci s-a reținut ca toți moștenitorii, împreuna, au fost puși in posesie in anul 1994 asupra unei suprafețe de teren de 40 ha.
De altfel, titlurile de proprietate eliberate nu au fost contestate niciodată de către părți pe motiv ca fiecăruia dintre moștenitorii R. S. M., S. I., G. V. si S. M. A. D. li s-ar cuveni cate 10 ha din cele 40 ha despre care se vorbește in sentința civila nr.2353/16.03.1994 pronunțata de Judecătoria Slatina, părțile însușindu-si situația de fapt, potrivit căreia fiecărui autor i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafețele deținute înainte de expropriere.
In consecință, instanța de fond a respins apărarea paratelor M. D. si M. T. E., in sensul ca prin sentința civila nr.2353/16.03.1994 s-a statuat ca fiecăruia dintre moștenitorii R. S. M., S. I., G. V. si S. M. A. D. li s-ar cuveni cate 10 ha din cele 40 ha, fiind lipsita de temei si a constatat ca este întemeiata cererea reclamantei de constatare a nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr.59 – suplimentar cu partaj din data de 26.05.2003, a certificatului de moștenitor nr.154 – suplimentar cu partaj din data de 14.09.2004, precum si a certificatului de moștenitor nr.3 din data de 13.03.2012.
Cu privire la cererea in constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.125/31.01.2012 si a contractului de vânzare-cumpărare nr.649/10.04.2012, instanța de fond a retinut ca paratele au înstrăinat cote succesorale nelegale din bunurile indivize, mai mari decât cele la care au dreptul conform regulilor moștenirii legale, iar in acest fel a fost prejudiciata reclamanta, prin diminuarea cotei sale legale asupra bunurilor indivize, ceea ce conduce la nulitatea absoluta a contractelor de vânzare - cumpărare, pentru ca actul realizat in vederea săvârșirii unei fraude nu poate produce efectul urmărit.
Mai mult, dispozițiile art.966 cod civil statuează asupra lipsei efectelor unei obligații fără cauza nelicita sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita, iar art.968 Cod civil definește cauza nelicita ca fiind aceea prohibita de legi, contrara bunelor moravuri si ordinii publice.
Instanța de fond a retinut ca nulitatea este sancțiunea prin care actul juridic este lipsit de efectele ce contravin legii care interesează ordinea publica sau bunele moravuri, fraudează legea sau interesele individuale.
Parații au acționat in detrimentul intereselor individuale ale reclamantei cu buna știință, atâta timp cat, aflând de intenția paraților de a-si înstrăina intre ei suprafețe de teren si construcții aflate in masa indiviza, reclamanta la data de 26.01.2012 i-a notificat prin adresa cu confirmare de primire, sa nu încheie contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect aceste imobile.
Mai mult, după înregistrarea prezentei cereri la data de 02.04.2012, parații au procedat la încheierea celui de-al doilea contract da vânzare-cumpărare, fiind de totala rea credința.
In raport de aceste considerente, instanța de fond a constatat ca cererea formulata de reclamanta este întemeiata, astfel că a admis-o.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel apelanta reclamantă R. S. M. și apelanții pârâți M. D. M. T. E., S. B. ,S. M. A. D., G. S. A., G. M. și G. F. D..
În motivare, apelanta reclamantă R. S. M. că deși acțiunea acesteia a fost admisa așa cum a fost formulata, instanța greșit, cu încălcarea art.274 Cod procedura civila ,a luat act ca nu se solicită și de judecata.
Apelanta reclamantă solicită să observe că a depus la dosarul de fond_ având ca obiect ieșire din indiviziune, din care s-a dispus disjungerea cererii de anulare si s-a format dosarul_, atât chitanțele reprezentând taxa timbru pentru constatarea nulității documentelor întocmite cu încălcarea legii, in antum total de 3956 lei (3920 lei plus 36 lei), cat si cheltuielile cu onorariul avocațial, pentru judecarea cererii disjunse, in suma de 2000 lei; totodată, vă solicitam să constatați nuam făcut nici o renunțare la solicitarea ca parații sa fie obligați la plata cheltuielilor judecata.
Apelanții pârâți M. D. M. T. E., S. B. ,S. M. A. D., G. S. A., G. M. și G. F. D., aceștia critică sentința instanței de fond ca vădit netemeinică și nelegală, interpretând greșit probatoriul administrat cât și prevederile legale incidente în cauză.
La termenul din 19.06.2012, reclamanta și-a modificat cererea Introductivă, completând-o cu încă 5 (cinci) capete de cerere, deghizate în formulare ca "excepții de nulitate absolută", prin care se invoca nulitatea absolută a următoarelor acte juridice: Contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 25/31.01.2012 de BNP Justus A. A. M. din București;contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 649/10.04.2012 de BNP Justus A. A. M. din București;certificat de moștenitor nr. 59-suplimentar cu partaj din 26.05.2003 eliberat de notar public B. I. din Ploiești;certificat de moștenitor nr. 154 suplimentar cu partaj din 14.09.2004 eliberat de notar public B. fon din Ploiești;certificat de moștenitor nr. 3 din 13.03.2012 eliberat de notar public A. A. M. din București.
În realitate, este evident că reclamanta a formulat în paralel cu acțiunea introductivă, 5 (cinci) acțiuni în constatarea nulității absolute a unor acte juridice, toate cu aceeași motivare, în sensul că aceste acte au fost încheiate cu afectarea cotelor-părți ideale și abstracte ale acesteia, din moștenirea aflată în indiviziune.
În ceea ce privește capătul de cerere constatarea nulității absolute a 2 contracte de vânzare-cumpărare,apelantele - pârâte au invocat, dar instanța de fond a respins în mod greșit a excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., de a soluționa cauza, deoarece domiciliul pârâtelor, cât și locul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare atacate,este în BUCUREȘTI.
Despre al doilea capăt de cerere, reclamanta a susținut că înțelege să îl formuleze "pe cale incidentală", încercând astfel să abată atenția instanței de la normele de competență, deoarece Judecătoria B. nu era competentă să judece nici al doilea capăt de cerere (in realitate reclamanta a sesizat instanța cu o acțiune directă in constatarea nulității absolute a celor 3 certificate de moștenitor).
Instanța de fond a respins eronat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. de a soluționa și al doilea capăt de cerere și apreciem că se impunea disjungerea acestuia declinarea competentei pentru soluționare la cele 2 judecătorii competente teritorial și material, ținând seama de domiciliul pârâtelor.
Reclamanta însăși a recunoscut constant (fila 2 din acțiunea depusa la termenul din 19.06,2012) că ""între noi părțile, nu a existat nici o dezbatere succesorală, contencioasă sau necontencioasă, urmată de vreun partaj, cu privire la bunurile care fac obiectul prezentei acțiuni".
Apărea deci evident că soluționarea "excepțiilor de nulitate absolută" (în realitate 5 acțiuni în constatare) era determinată decisiv de hotărârea care urma să se pronunțe în dosar nr._, având ca obiect petiția de ereditate, în care urma să se stabilească atât persoanele care aveau calitatea de moștenitori, cât și cotele-părți ideale și abstracte ale fiecăreia.
Este limpede că fără a se fi stabilit anterior cotele-părți ideale și abstracte ale co-moștenitorilor, instanța nu putea verifica nici calitatea procesuală activă a reclamantei în cele 5 acțiuni în constatarea nulității absolute, și nici temeinicia susținerilor acesteia, necunoscându-se nici întinderea dreptului reclamantei și nici al pârâtelor.
Ori, în absenta stabilirii cu certitudine a calității de moștenitor și mai ales a întinderii părții din moștenire la care ar avea dreptul reclamanta, capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a celor 2 contracte de vânzare-cumpărare si a celor 3 certificate de moștenitor, apare formulat de o persoană care nu dovedește nici dreptul său și mai ales nici interesul său în promovarea unei astfel de acțiuni.
În această situație era limpede că se impunea soluționarea mai întâi a petiției pe ereditate formulate de reclamanta in dosar nr._, și abia ulterior a celor 2 capete de cerere care formează obiectul prezentului dosar.
Prin întâmpinarea depusă la termenul din data de 03.07.2012, pârâtele-apelante au solicitat instanței disjungerea judecării excepțiilor de nulitate absolută depuse de reclamantă în dosar nr._ la termenul din 19.06.2012, având ca obiect constarea nulității actelor de vânzare-cumpărare si ale certificatelor de moștenitor.
Judecătoria B. a dispus la termenul din data 09.10.2012 "suspendarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr._, până la soluționarea dosarului_ ", adică până la soluționarea acțiunilor în constatarea nulității absolute a 2 contracte de vânzare-cumpărare și a 3 certificate de moștenitor .
Instanța de fond a inversat practic ordinea de soluționare și stabilire a Importurilor juridice dintre părți, pronunțând o sentință vădit nelegală și netemeinică, admițând acțiunile în constatare și prezumând nelegal, fără a se putea verifica, existența calității procesuale active a reclamantei, cât și întinderea drepturilor sale succesorale.
Instanța de fond trebuia să procedeze exact invers, adică să suspende cauza ce forma obiectul prezentului dosar (nr._ ), până la soluționarea dosarului nr._ .
Primul capăt de cerere, care vizează constatarea nulității absolute a 2 contracte de vânzare-cumpărare se impunea a fi respins ca inadmisibil, reclamanta neavând calitate procesuală activă pentru a formula o astfel de cerere, fiind terț față de contractele atacate.
Reclamanta este lipsită de interes (ca si condiție esențială cerută de lege pentru introducerea acțiunii), neputând dovedi care este întinderea cotelor sale de moștenire, succesiunea autorului nefiind încă dezbătută.
Cat privește așa-zisa fraudă la lege invocata de către reclamanta ca si temei al "excepției de nulitate" a contractelor de vânzare-cumpărare, aceasta nu-si regăsește fundament in niciuna din dispozițiile Codului civil in materie, contractul de vânzare-cumpărare a unui bun succesoral aflat in indiviziune nefiind sancționată cu nulitatea absoluta.
Acțiunea reclamantei era însă și vădit neîntemeiată. Reclamanta nu dorește să se tină seama de hotărârile judecătorești anterior pronunțate între părți, si nici de faptul că au rămas definitive hotărâri ale Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 18/1990.
Este evident că nu se mai poate pune în discuție pe cale incidentală, situația stabilită de titlurile de proprietate emise în baza hotărârilor comisiei locale, deoarece daca s-ar admite acestea, s-ar repune în discuți legalitatea titlurilor de proprietate pe o cale indirectă.
Părților li s-a atribuit câte 10 ha teren cu titlu de reconstituire drept de proprietate după autorul comun,conform hotărârii Comisie locale nr. 5776/02.07.1993, în cote egale de ¼ din suprafața de 40 hectare.
Hotărârea a rămas definitivă prin sentința civilă nr. 2353 din 10 martie 1994 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr. 5635/1993, prin care s-a confirmat definitiv legalitatea acesteia.
Atât cele 2 contracte atacate în prezenta cauză, cât și certificatele de moștenitor, au fost încheiate și respectiv eliberate cu respectarea legii.
Prin întâmpinarea formulată la data de 11.02.2013, intimata reclamantă a solicitat respingerea apelului declarat de pârâți și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că prin întâmpinarea formulată de M. T. E. la data de 03.07.2012 s-a solicitat disjungerea judecării cererilor având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare și a certificatelor de moștenitor, precum și suspendarea judecării cererii de ieșire din indiviziune, fără însă a fi invocat în fața instanței de fond necompetența teritorială a Judecătoriei B..
Instanța de fond în mod corect a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 17 C.proc.civ., potrivit cu care cererile accesorii și incidente sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, intimata arată că nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată,pe cale de acțiune sau de excepția, prin certificatul de calitate de moștenitor nr. 78/18.04.1997 dovedind calitatea sa de moștenitoare a autorului I. S., de pe urma căruia au rămas imobilele în litigiu.
Cât privește excepția lipsei de interes, intimata relevă că interesul său în formularea excepției nulității absolute a actelor atacate este unul legitim, fiind în concordanță cu normele care reglementează cotele succesorale, personal, născut și actual, din momentul încălcării dreptului său subiectiv la o cotă de 1/3 din proprietatea indiviză.
Se reiterează în continuare susținerile referitoare la fondul pricinii, arătate în cererea formulată la instanța de fond.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză, prin raportare la probele de la dosar, tribunalul constată următoarele:
Apelul declarat de apelanta reclamantă este fondat.
Astfel, din observarea practicalei încheierii de dezbateri din data de 20.11.2012, când cauza a rămas în pronunțare, rezultă că la termenul din data de 20.11.2012, la apelul nominal au răspuns doar intimatele pârâte M. D. și M. T. E., reprezentate de reprezentantul lor convențional, apelanta reclamantă fiind lipsă.
Prin concluziile scrise depuse la data de 20.11.2012, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa și admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Ori, în condițiile în care prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 02.04.2012, înregistrată sub nr._, din care s-a disjuns ulterior cererea precizatoare, prin care se invoca excepția nulității absolute a celor două contracte de vânzare-cumpărare și a celor două certificate de moștenitor în litigiu, se solicita obligarea pârâtelor chemate inițial în judecată la plata cheltuielilor de judecată, în mod nelegal prima instanță a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Este drept, potrivit principiului disponibilității, principiu fundamental al procesului civil, partea care câștigă procesul are posibilitatea de a nu pretinde de la adversarul procesual cheltuielile ocazionate de judecată.
Însă, nu aceasta este situația în speță. Reclamanta a menționat expres că solicită cheltuieli de judecată și nu a revenit ulterior asupra acestei cereri.
În aceste condiții, devin aplicabile în cauză dispozițiile art. 274 C.proc.civ., impunându-se a fi obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 4956 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru și onorariu avocat.
Apelul declarat de apelanții pârâții este nefondat.
Contrar celor susținute de apelanți, Judecătoria B. este instanță competentă să soluționeze cauza ce a format obiectul dosarului nr._ .
Astfel cum s-a menționat anterior, acest dosar s-a format ca urmare a disjungerii la data de 09.10.2012 a cererii formulată incidental de reclamantă la data de 18.06.2012, după depunerea la dosar de către pârâte a contractelor de vânzare-cumpărare și a certificatelor de moștenitor contestate.
Tribunalul reține că potrivit art. 17 C.proc.civ., cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
În consecință, în situația în care o parte formulează una sau mai multe cereri grupate în jurul cererii principale, grefate pe aceasta, competența instanței sesizate se va proroga asupra acestor cereri, chiar dacă, privite separat, ele ar putea intra în competența altor instanțe.
În speță, așa cum s-a arătat, prin cererea introductivă, Judecătoria B. a fost învestită cu soluționarea fondului dreptului, respectiv acțiune de partaj succesoral.
Prin cererea ce face obiectul cauzei de față, se solicită constatarea nulității absolute a unor contracte de vânzare-cumpărare și a unor certificate de moștenitor privitoare la succesiunea aceluiași autor.
Așa fiind, față de cele ce preced, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei B., iar nu instanței de la domiciliul apelantelor pârâte.
Nu poate fi reținută nici susținerea referitoare la inversarea ordinei de soluționare a celor două dosare, nr._ și nr._, această măsură-suspendarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ fiind dispusă tocmai la solicitarea apelantelor.
Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a intimatei reclamante, tribunalul apreciază că în cauză sunt îndeplinite aceste două condiții de exercitare a acțiunii civile.
Pornind de la regimul juridic al nulităților absolute, tribunalul reține că nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acțiune sau de excepție.
Cum certificatul de calitate de moștenitor nr. 78/18.04.1997 demonstrează calitatea apelantei reclamante de moștenitoare a autorului I. S., de pe urma căruia au rămas imobilele ce fac obiectul contractelor de vânzare-cumpărare, tribunalul reține că reclamanta justifică titlul legal care o îndreptățește să formuleze acțiunea pendinte.
Referitor la interes, în sensul de folos practic, imediat pe care-l are partea pentru a pune în mișcare o procedură judiciară, și această cerință este îndeplinită în speță, neputându-se considera că litigiul este lipsit de orice utilitate pentru reclamantă, pur vexatoriu, în condițiile în care reclamanta susține că prin actele contestate i s-a nesocotit cota legală de 1/3 din proprietatea indiviză.
Pe fondul pricinii, chiar dacă vânzarea bunului în indiviziune nu este sancționată în principiu cu nulitatea, totuși, ca în cazul oricărui alt contract nulitatea poate interveni ca o sancțiune pentru nerespectarea condițiilor de fond la încheierea lui.
Ori, în speță, instanța de fond a apreciat că cererea reclamantei este întemeiată nu pentru faptul că obiectul material al celor două contracte de vânzare-cumpărare l-a reprezentat un bun indiviz, ci pentru fraudă la lege.
De altfel, prin contractele în discuție nici nu a fost vândut un bun aflat în indiviziune de către un singur coindivizar, ci este vorba de vânzarea de cote indivize nelegale.
Astfel cum corect a reținut instanța de fond, prin sentința civila nr.2353/1994 s-a admis plângerea formulata de moștenitorii lui S. I. si s-a anulat hotărârea Comisiei județene de aplicare a Legii nr.18/1991 prin care se anulaseră adeverințele de proprietate emise pe numele autorilor lor pentru suprafața de 40 ha. Prin această hotărâre nu s-a stabilit ca fiecărui moștenitor i s-ar cuveni cate 10 ha teren, ci s-a reținut ca toți moștenitorii, împreună, au fost puși in posesie in anul 1994 asupra unei suprafețe de teren de 40 ha.
Mai mult, titlurile de proprietate eliberate nu au fost contestate niciodată de către părți pe motiv ca fiecăruia dintre moștenitorii R. S. M., S. I., G. V. si S. M. A. D. li s-ar cuveni cate 10 ha din cele 40 ha ce au făcut obiectul sentinței civile nr.2353/1994, părțile însușindu-si situația de fapt, potrivit căreia fiecărui autor i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafețele deținute înainte de expropriere.
Este evident că pârâții au acționat in detrimentul intereselor individuale ale reclamantei cu buna știință, atâta timp cat, aflând de intenția paraților de a-si înstrăina intre ei suprafețe de teren si construcții aflate in masa indiviza, reclamanta la data de 26.01.2012 i-a notificat prin adresa cu confirmare de primire, să nu încheie contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect aceste imobile și cu toate acestea, după înregistrarea cererii pendinte, aceștia au procedat la încheierea celui de-al doilea contract de vânzare-cumpărare, fiind de totala rea credința.
Raportat la cele de mai sus, în temeiul art. 296 C.proc.civ., tribunalul urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de apelanții pârâți și să admită apelul declarat de apelanta reclamantă, schimbând în parte sentința în sensul obligării pârâților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4956 lei și păstrând celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. și la cererea apelantei reclamante, tribunalul va obliga pe intimații pârâți să plătească suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă R. S. M., domiciliată în C., .. 8, ., . împotriva sentinței civile nr. 2296 din 27. 11 2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâții M. D. și M. T. E., domiciliați în București, .. 2, ., ., sector 3, S. B. domiciliat în București, .. 2, ., . A. D.,domiciliată în București, .. 9, ., G. S. A., G. M. și G. F. D., domiciliați în Ploiești, ., nr. 205, ..A, ., Județul Prahova.
Schimbă în parte sentința în sensul că obligă pe pârâți în solidar să plătească reclamantei suma de 4.965 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții M. D. și M. T. E.,, S. B., S. M. A. D., G. S. A., G. M. și G. F. D. împotriva sentinței civile nr. 2296 din 27.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil n r._ .
Păstrează restul dispozițiilor sentinței.
Obligă pe intimații pârâți să plătească apelantei reclamante suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 21 Martie 2013 la Tribunalul O..
pentru președinte I. B. aflat în C.O., semenează Președinte Secție, I. M. | Judecător, S. O. | |
Grefier, A. D. |
Red./tehnored.S.O.
Ex.10/12.07.2013
Judecător fond D. L.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 381/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1041/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
