Contestaţie la executare. Decizia nr. 1027/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1027/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 1027/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 1027/2013
Ședința publică de la 04 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Judecător C. C.
Judecător S. O.
Grefier C. C. I.
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurentele intimate Direcția Generală a Finanțelor P. O., cu sediul în Slatina, ., județul O. și Administrația Finanțelor P. C., cu sediul în C., ..64, județul O., împotriva sentinței civile nr. 858/04.06.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator B. N. P. „Ținta G.” C., cu sediul în C., ..57, județul O., având ca obiect - contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat M. S. pentru intimatul contestator B. N. P. „Ținta G.” C., lipsind recurentele intimate Direcția Generală a Finanțelor P. O. și Administrația Finanțelor P. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită și că la dosar nu s-au depus precizările solicitate recurentei intimate Direcția Generală a Finanțelor P. O., după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul sub aspectul propunerii de probe.
Avocat M. S. având cuvântul pentru intimatul contestator, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, cele depuse la dosar.
Instanța încuviințează pentru intimatul contestator proba cu înscrisurile depuse la dosar, ca fiind utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului promovat.
Avocat M. S. având cuvântul pentru intimatul contestator B. N. P. „Ținta G.” C., solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, depunând la dosar chitanța nr. 79/23.10.2013 reprezentând contravaloare onorariu avocat.
INSTANȚA
Prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria C. sub nr._, contestatorea BNP Ț. G. în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor P. a județului O. a solicitat instanței să dispună anularea executării silite, anularea actului de executare- somația nr._ /7728 și titlului executoriu nr._ din data de 03.09.2012, comunicate la data de 10.09.2012, suspendarea executării silite până la soluționarea cauzei, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, contestatoarea arată că în temeiul titlului executoriu nr_/03.09.2012 AFP C. a început executarea silită împotriva biroului notarial prin emiterea somației nr._ /7728 pentru suma totală de_ lei.
Se consideră că executarea silită este nelegală și netemeinică. Decizia de impunere care este titlu de creanță conform art. 110 alin. 3 lit. a C.pr. fiscală coroborat cu pct. 107.1 lit. a din NM de aplicare a C.pr. fiscală i-a fost comunicată contestatorului la data de 24.08.2012 astfel încât termenul de plată a acestor sume, stabilite ca și diferență de platăa este cel prevăzut de art. 111 pc.t 2 C.pr. fiscală. Nerespectarea acestor dispoziții atrage nulitatea absolută a titlului nr._/03.09.2012 pentru lipsa puterii executorii a acestuia precum și a somației emise și executării silite începute în temeiul acestuia.
Mai arată contestatoarea că suma de 12.483 lei, înscrisă în titlul executoriu, stabilită prin decizia de impunere nr. 2392/26.07.2012 pentru care s-a început executarea silită, face obiectul contestării în procedura administrativă prevăzută de C.pr. fiscală.
În drept contestația a fost întemeiată pe art. 172 și următoarele C.pr. fiscală.
La cerere contestatorul a atașat în copie, următoarele înscrisuri: somația nr. 28/_ /7728, titlul executoriu nr._.
Prin întâmpinarea depusa la fila 10 din dosar, intimata Direcția Generală a Finanțelor P. a județului O. a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În fapt se arată că sumele pentru care s-a început executarea silită provin din decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 2392/26.07.2012 emisă în baza Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 16.07.2012. prin aceste acte de verificare s-a stabilit în sarcina contestatoarei o diferență privind impozitul menționat în sumă de 8543 la care au fost calculate accesorii potrivit dispozițiilor legale în materie. De asemenea în raport de dispozițiile legale invocate chiar de contestatoare respectiv art. 111 alin. 2 C.pr. civilă, termenul de obligație stabilite prin decizia de impunere se împlinea la data de 20.08.2012, în consecință somația și titlul executoriu se împlinea la data de 20.08.2012 în consecință somația și titlul executoriu specific au fost emise după ajungerea la acadență a obligațiilor.
Se mai arată că nu prezintă relevanță faptul că decizia de impunere a fsot contestată pe calea procedurii administrativă nu prezintă relevanță, deoarece potrivit dispozițiilor art. 215 ain. 1 C.pr. fiscală introducerea contestației pe cale administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
În drept intimata a invocat dispozițiile art.115 din Codul de procedură civilă.
În baza art. 242 alin.ultim din C.p.c. s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În probațiune, intimata a depus în copie, următoarele înscrisuri: somația nr. 28/_ /7728, titlul executori emis în dosarul de executare nr. 5277/28/40/_ /7728, copie de pe comunicare decizie de impunere, decizia de impunere nr. 2392/26.07.2012, raport de inspecție fiscală încheiat la data de 16.07.2012.
La data de 24,10.2012 contestatoarea a depus o completarea la acțiune prin care se arată că întrucât a continuat executarea silită a fost reținută suma de 8543 lei, stingându-se astfel creanța cuprinsă în titlul executoriu nr._, titlu de face obiectul contestației.
Se anexează în copie, înștiințare privind stingerea creanțelor fiscale nr._/10.10.2012 înștiințare din data de 26.07.2012, borderoul nr. 1/05.2010, ordine de plată
Prin compartimentul registratură intimata a depus la dosar la data de 06.11.2012 completare la întâmpinare prin care s solicită respingerea contestație ca neîntemeiată și a cererii suplimentare. Consideră intimata că restituirea sumei de 8543 lei stabilită prin decizia de impunere menționată și care a stat la baza executării silite este neîntemeiată atât timp cât în ceea ce privește această decizie de impunere nu s-a stabilit o eventuală suspendare a executării în temeiul art. 14 sar 15 din Legea nr. 554/2004, iar faptul că această decizie a fost contestată în procedura administrativă de asemenea nu prezintă relevanță, deoarece potrivit dispozițiilor art. 215 alin. 1 din Codul de procedură fiscală introducerea contestației pe cale administra de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
Prin sentința civilă nr.1468/07.11.2012, pronunțată în dosarul_, instanța de judecată a admis contestația la executare formulata de contestatorul BNP Ț. G. în contradictoriu cu intimatele Administrația Finanțelor P. C. și Direcția Generală a Finanțelor P. O. și a dispus anularea actelor de executare - respectiv somația nr. 28/_ /7728 și a titlului executoriu nr._/03.09.2012 și obligarea intimatei la restituirea sumei de 8543 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta intimată DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, se arată că sentința primei instanțe nu cuprinde motivele care au dus la pronunțarea hotărârii, fiind încălcate dispozițiile art. 261 alin.1 cod procedură civilă, respectiv, s-a constatat că suma cuprinsă în somație nu este o creanță certă, fără a se menționa în nici un fel de ce se face o astfel de constatare.
Caracterul cert al creanței este stabilit prin titlul de creanță, respectiv decizia de impunere nr. 2392/26.07.2012, emisă în Raportul de inspecție fiscală încheiat la 16.07.2012, prin care s-a stabilit în sarcina intimatului contestator o diferență a impozitului pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal reținut de la vânzători în sumă de 8543 lei, la care au fost calculate accesorii potrivit dispozițiilor legale în materia fiscală.
Astfel, nu este reală afirmația contestatorului în sensul că decizia de impunere i-a fost comunicată la data de 24.08.2012, împrejurare contrazisă de faptul că actul a fost primit personal, la data de 20.07.2012, făcându-se mențiune olografă pe adresa de înaintare în sensul că nu este de acord cu transmiterea actelor prin poștă sau alte mijloace.
Prin decizia nr.251/05.03.2013 a Tribunalului O. a fost admis recursul declarat de recurenta intimată Direcția Generală a Finanțelor P. O.,, împotriva sentinței civile nr.1468/07.11.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator B. N. P. Ț. G., și cu intimata Administrația Finanțelor P. a Orașului C., a fost casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare.
Instanța de control judiciar a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 261 alin.5 cod procedură civilă, hotărârea se dă în numele legii și cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților însă din analiza considerentelor sentinței recurate, s-a reținut că instanța a constatat că suma de 12.682 lei menționată în somația nr.28/_ /7728 nu este o creanță certă, dar nu a motivat care dintre condițiile prevăzute de art.379 cod procedură civilă, nu sunt îndeplinite.
Potrivit art. 379 cod procedură civilă, nicio urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Art.379 al.1,2,3,4 din codul de procedură civilă, menționează care sunt condițiile pentru urmărirea bunurilor mobile și în ce constă creanța certă, lichidă și exigibilă, aspecte care, din considerentele sentinței recurate, nu rezultă că au fost analizate de către instanța de fond.
Simpla motivare că nu s-a făcut dovada că executarea silită nu a avut în vedere o creanță certă, nu duce la concluzia analizării contestației la executare pe fond în baza probelor administrate.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.2398/2012 a hotărât că pot fi subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.7 cod procedură civilă, constând în motivarea contradictorie a sentinței recurate, determinată de un probatoriu insuficient și de un raționament logico-juridic eronat.
Tribunalul a apreciat că instanța de fond nu a cercetat cauza dedusă judecății, nu a motivat hotărârea conform art. 261 alin.5 cod procedură civilă, motiv pentru care în baza art. 312 cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct.7 cod procedură civilă, a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Instanța de recurs, a casat cauza cu trimitere spre rejudecare punând în vedere instanței de fond ca la rejudecarea să aibă în vedere obiectul cererii deduse judecății, urmând ca hotărârea pe care o va pronunța după administrarea probelor în cauză să cuprindă toate elementele obligatorii prevăzute de art. 261 cod procedură civilă.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria C. la data de 03.04.2013 sub nr._ .
La rejudecare contestatorul a mai depus un extras de pe portalul Tribunalului O., din care rezulta ca pe rolul acestei instantei se afla inregistrat dosarul cu nr._ pe sectia de contencios administrativ și fiscal, la care s-a atașat plangerea formulata in acest dosar și intampinarea formulata de D. G. a F. P. O..
Prin sentința civilă nr. 858/04.06.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, s-a admis în parte contestatia la executare formulata de contestatorul B. N. P. Ț. G., in contradictoriu cu intimatii Administratia F. P. C. și D. G. a F. P. O., pentru Administratia F. P. C., având ca obiect anularea executării silite, a actelor de executare reprezentate de somatia nr. 28/_ /7728/03.09.2012 și titlul executoriu nr._/03.09.2012 din dosarul de executare silita cu nr. 5277/28/_ /7728, așa cum a fost precizată.
S-a anulat somatia nr. 28/_ /7728/03.09.2012 și titlul executoriu nr._/03.09.2012 din dosarul de executare silita nr. 5277/28/_ /7728.
S-a respins capătul de cerere având ca obiect restituirea de către intimata Administratia F. P. C., în contul biroului notarial a sumei reținute în cuantum de 8.543 lei.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila, a fost obligată intimata D. G. a F. P. O., pentru Administratia F. P. C., să plătească contestatorului suma de 394 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând taxă judiciară de timbru în cuantum de 194 lei și onorariu avocat în cuantum de 200 lei.
Examinând contestația la executare prin prisma considerentelor de fapt și de drept invocate, precum și din ansamblul probelor administrate, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Administratia F. P. C., ca organ de executare a creantelor bugetare, a inceput executarea silita impotriva contestatorului, pentru suma de 12.682, compusă din 8543 lei reprezentând impozit pe venit din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, 2658 lei dobânzi aferente acestui tip de impozit și 1282 lei penalități de întârziere – stabilite prin decizia de impunere nr. 2392/26.07.2012- total_ lei și 199 lei accesorii stabilite prin decizia de accesorii nr. 10.785/05.07.2012.
Suma de 8543 lei la care se face referire in somația de plată și titlul executoriu a fost stabilită ca și diferență de plată pentru impozitul pe venit din transferul proprietăților imobiliare, prin decizia de impunere 2392/26.07.2012, menționându-se în acest act administrativ că „pentru luna mai 2010 obligația de plată privind impozitul pe veniturile din transferurile proprietăților imobiliare din patrimoniul personal nu a fost declarat în totalitate”. La această sumă au fost calculate majorări de întârziere în cuantum de 2658 lei și penalități de întârziere în cuantum de 1282 (f.6,15-17 din dosarul nr._ ).
Decizia de impunere 2392/26.07.2012, emisă la data de 26.07.2012 ca urmare a unui control fiscal efectuat la BNP Ț. G., a fost comunicată contestatorului, potrivit susținerilor intimatei, la data de 20.07.2012, deci înainte ca acest act administrativ să fi fost întocmit (f.14). Această susținere este contrazisă prin chiar înscrisurile emanate de la intimata D. G. a F. P. O. din care rezultă că decizia de impunere 2392/26.07.2012 a fost comunicată contestatorului la data de 24.08.2012 (f.32,33,52 din dosarul nr._ ).
În luna mai 2010 BNP Ț. G. a calculat și reținut un impozit pe venitul din transferul imobiliar din patrimoniul personal în cuantum de 17.091 lei, suma respectivă fiind înscrisă în declarația rectificativă nr.6272/19.07.2010. Din totalul de 17.091 lei impozit reținut, contestatorul a plătit prin chitanța nr._/10.06.2010 către bugetul de stat suma de 8543 lei iar către bugetele locale suma de 8543 lei prin ordinele de plată de la nr.97 până la 113/23.06.2010 (f.12 din dosarul nr._ și f.34-43 din dosarul nr._ ).
Prin înștiințărea de plată privind stingerea creanțelor fiscale nr._/10.10.2012 contestatorului i-a fost comunicat faptul că din sumele pe care le-a plătit cu OP NR 9/20.09.2012 i-a fost reținută suma de 8543 lei, stingându-se astfel creanța cuprinsă în titlul executoriu nr. nr._ din data de 03.09.2012, ce face obiectul contestației (f.31).
În drept, potrivit art.399 C.proc.civ., "împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art.2811 C.proc.civ., se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu . . .”
Prin alineatul 2 al aceluiași articol se dispune în sensul că "nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal".
C. procesual cu caracter general, privind executarea silita este reglementat în cadrul art.399-405 Codul de procedura civila. Materia contestației la executare o găsim reglementata si la Cap.XI, art.172-174 din Codul de procedura fiscala.
Potrivit prevederilor art. 172 alin.(1) și alin. (4) din Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Ca atare, contestația la executare este mijlocul procesual prin care părțile interesate sau vătămate prin modul de realizare a executării silite, cu neobservarea sau ignorarea condițiilor și formalităților stabilite de procedura execuțională, se pot plânge instanței competente în vederea desființării sau anulării formelor sau actelor de executare nelegale, dacă singura modalitate pentru înlăturarea vătămării produse contestatorului ca urmare a actelor de executare nelegale este anularea actelor de executare întocmite cu neobservarea dispozițiilor legale.
- Cu privire la capătul de cerere al contestației la executare privind anularea somației nr._ /7728 și titlului executoriu nr._ din data de 03.09.2012 din dosarul de executare silita cu nr. 5277/28/_ /7728.
Contestatorul si-a exprimat nemulțumirea cu privire la caracterului exigibil al creanței pretinse, aspect ce poate fi verificat în cadrul contestației la executare, invocând faptul că nu era exigibilă creanța pentru recuperarea căreia s-a început executarea silită, titlul de creanță fiscal i-a fost comunicat contestatorului la data de 24.08.2012, iar executarea a început la data de 03.09.2012, fiind încălcate dispozițiile art. 141 alin 1 și 2 cod procedură fiscală, iar nerespectarea acestor dispoziții atrage nulitatea absolută a titlului executoriu.
Potrivit art.379 alin.1 C.p.civ.” nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanța certa, lichida si exigibila”. Această prevedere legală completează procedura specială a executării fiscale, în baza art. 2 alin. 3 C. proc. fisc., potrivit căruia, unde prezentul cod nu dispune, se aplică prevederile codului de procedură civilă.
Potrivit art.111, alin.2 din C.proc.fiscală,, Pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel:
a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1 - 15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;
b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16 - 31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare,,.
Față de data comunicării deciziei de impunere nr. 2392/26.07._12, termenul de plată al acestor sume, stabilite ca și diferențe de plată este cel prevăzut de art.111, alin.2, pct.b.
Potrivit art.141, alin.1, alin.1^1 și alin.2 C.proc.fiscală ,, (1) Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(1^1 ) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
(2) Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”.
Observând data comunicării deciziei de impunere nr. 2392/26.07.2012, respectiv 24.08.2012, prin raportare la termenul de plată scadent prevăzut de art.111, alin.2, pct.b din C.proc.fiscală, adică 20.09.2012, titlul executoriu fiind emis iar executarea silită începută la data de 03.09.2012 pentru creanțe care nu erau exigibile, instanța a constatat că intimata a încălcat dispozițiile art.141, alin.1, alin.1^1 și alin.2 C.proc.fiscală.
În prezenta cauza, instanța a constatat că suma de 12.682 lei menționată în somația nr._ /7728 și titlului executoriu nr._ din data de 03.09.2012 nu este o creanță exigibilă.
Așadar, creanța solicitata de intimata nu este nici exigibilă în sensul art.379 C.p.civ.
Instanța a reținut că nu au fost respectate dispozițiile legale privitoare la executarea silită, în speță dispozițiile art.379, alin.1 C.proc.civ și cele ale art.141, alin.1, alin.1^1 și alin.2 C.proc.fiscală, având în vedere că organul de executare a început silită pentru o creanță care nu este exigibilă
Instanța a mai reținut că prin această executare silită s-a produs o vătămare contestatorului constând în cheltuielile de judecată efectuate cu ocazia soluționării contestației la executare.
Instanța a apreciat că această vătămare produsă contestatorului nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea formelor de executare, respectiv prin anularea somației nr. 28/_ /_/04.12.2012. Sub acest, aspect instanța de judecată a reținut că organul de executare întrucât a întocmit acte de executare cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie sancțiunea aplicabilă este, potrivit art. 172 alin.(1) și alin. (4) din Codul de procedură fiscală, C.proc.civ anularea actului nelegal".
Toate considerentele expuse mai sus, privind natura incerta a sumei cuprinse în somația de plată sunt de natura sa producă o vătămare contestatorului, care se vede, astfel, lipsit de posibilitatea de a-si formula o apărare corespunzătoare, legala si temeinica, în deplina cunoștință de cauza cu privire la toate aspectele cauzei, iar singura modalitate de a înlătura vătămarea produsa contestatorului este aceea de a anula somația de plată emisă sub nr.. 28/_ /_/04.12.2012 și actele de executare întocmite după emiterea acestei somații, motiv pentru care va admite acest capăt de cerere al contestației la executare.
II. Cu privire la capătul de cerere privind restituirea sumei 8543 lei reținută conform înștiințării de plată nr._/10.10.2012.
Potrivit art.174, alin.4 din C.proc.fiscal „ În cazul anulării actului de executare contestat sau al încetării executării înseși și al anulării titlului executoriu, instanța poate dispune prin aceeași hotărâre să i se restituie celui îndreptățit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din reținerile prin poprire”.
Potrivit art.4041 și 404 2 din C.proc.civ” In cazul in care instanta judecatoreasca a desfiintat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeasi hotarare, si asupra restabilirii situatiei anterioare executarii.
Daca instanta care a desfiintat hotararea executata a dispus rejudecarea in fond a procesului si nu a luat masura restabilirii situatiei anterioare executarii, aceasta masura se va putea dispune de instanta care rejudeca fondul.
Daca nu s-a dispus restabilirea situatiei anterioare executarii in conditiile alin. 1 si 2, cel indreptatit o va putea cere instantei judecatoresti competente potrivit legii.
Daca titlul executoriu emis de un alt organ decat o instanta judecatoreasca a fost desfiintat de acel organ sau de un alt organ din afara sistemului instantelor judecatoresti, iar modalitatea restabilirii situatiei anterioare executarii nu este prevazuta de lege ori, desi este prevazuta, nu s-a luat aceasta masura, ea se va putea obtine pe calea unei cereri introduse la instanta prevazuta de art. 4042 alin. 3”.
Instanța a reținut că nu se poate dispune obligarea organului de executare la restituirea sumei de 8543 lei stabilită prin decizia de impunere nr. 2392/26.07.2012 și care a stat la baza executării silite deoarece suma respectivă nu a fost reținută prin executarea silită în sensul dispozițiilor 136art.167 C.proc.fiscală (urmărire mobiliară, imobiliară, poprire) ci a fost descărcată din plățile voluntare efectuate de contestator pentru obligațiile lunilor următoare, motiv pentru care a respins acest capăt de cerere.
Impotriva sentinței a declarat recurs DGFP O., în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor P. C., pe care o consideră nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiată a contestației la executare formulată de BNP Tintă G., cu menținerea actelor de executare ca fiind temeinice și legal întocmite.
Susține că hotărârea atacată a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C.p.civ.).
Solicită ca instanța de recurs să observe că nicidecum nu poate fi vorba despre certitudinea creanței, aceasta fiind stabilită prin chiar titlul de creanță, respectiv decizia de impunere nr. 2392/26.07.2012. așa cum cer dispoz. art. 379 alin. 3 C.p.civ.
Așadar sumele pentru care s-a început executarea silită provin din decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 2392/26.07.2012 emisă în baza Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 16.07.2012. Prin aceste date de verificare s-a stabilit în sarcina intimatului contestator o diferență privind impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal reținut de la vânzători în sumă de 8.543 lei, la care au fost calculate accesorii potrivit dispozițiilor legale în materie fiscală.
Titlul de creanță în temeiul cărora a fost începută executarea silită împotriva contestatoarei îl reprezintă tocmai această decizie de impunere privind obligațiile suplimentare de plată.
Ulterior, pentru neachitarea în termen a obligațiilor fiscale cu care contestatorul figura în evidențele Administrației Finanțelor P. C., potrivit emiterii deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată, s-a procedat la executarea silită a debitorului, fiind emise în acest sens actele de executare ce fac obiectul prezentei cauze.
De asemenea, susține că actele de executare, respectiv titlul executoriu și somația de plată, au fost emise cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 142-145 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, fiind comunicate contestatoarei de către organele de executare.
În ceea ce privește afirmația contestatorului în sensul că titlul de creanță, respectiv decizia de impunere, i-a fost comunicată la data de 24.08.2012, solicită a se observa că aceasta este contrazisă de faptul că acest act a fost primit personal de contestator, sub semnătură proprie, la data de 20.07.2012, făcând mențiunea olografă pe adresa de înaintare în sensul că nu este de acord cu transmiterea actelor prin poștă sau alte mijloace.
În raport de dispozițiile legale invocate chiar de contestator, respectiv art. 111 alin. 2 C.p.fiscală, termenul de plată pentru obligațiile stabilite în decizia de impunere se împlinea la data de 20.08.2012, în consecință somația și titlul executoriu specifici au fost emise după ajungerea la scadență a obligațiilor.
De asemenea, faptul că decizia de impunere a fost contestată în procedura administrativă nu prezintă relevanță, deoarece potrivit dispoz. art. 215 alin. C.p.fiscală introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
În drept, s-a întemeiat prezenta cerere pe dispoz. art. 304 pct. 9 și art. 304/a C.p.civ.
S-a solicitat judecarea cauzei conform dispoz. art. 242 alin. ultim C.p.civ.
Intimatul contestator B. N. P. „Ținta G.” C. la data de 12.10.2013 a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Solicită, de asemenea,cheltuieli de judecată.
Arată că decizia de impunere i-a fost comunicată la data de 24.08.2012, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar iar termenul de plată al acestor sume, stabilite ca și diferențe de obligații este cel prevăzut de art. 111 alin. 2 C.p.fiscală.
Astfel, observând data comunicării deciziei de impunere - 24.08.2012, prin raportare la termenul de plată scadent prevăzut de art. 111 alin. 2 lit. b C.p.fiscală, adică 20.09.2012, titlul executoriu fiind emis iar executarea silită începută la 03.09.2012 pentru creanțe ce nu erau exigibile, se constată că s-au încălcat dispoz. art. 141 alin. 1, alin.1/1 și alin.2 C.p.fiscală.
Susține că, nerespectarea acestor dispoziții, atrage nulitatea titlului nr._/03.09.2012, precum și a somației emise și executării silite.
De asemenea, arată că susținerile recurentei în sensul că decizia de impunere ar fi fost comunicată la data de 20.07.2012, sunt total neîntemeiate întrucât însuși decizia de impunere a fost emisă la data de 26.07.2012 și prin urmare nu putea fi comunicată înainte de a fi emisă.
Considerentele instantei de recurs in raport de motivele de recrus invocate si de prevederile art.304 pct.9 cpc:
Potrivit art.110 din OG 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:
a) decizia de impunere;
b) declarația fiscală;
c) decizia referitoare la obligații de plată accesorii;
d) declarația vamală;
e) decizia prin care se stabilesc și se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele și alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile;
f) procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale;
g) decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art. 28;
h) ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanțelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească.
In continuare art.111 stabileste termenele de plata, astfel:
(1) Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează.
(2) Pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel:
a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1 - 15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;
b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16 - 31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.
Examinand titlul de creanță în temeiul cărora a fost începută executarea silită împotriva intimatului-contestator, Tribunalul constata ca titlul îl reprezintă decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 2392/26.07.2012 emisă în baza Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 16.07.2012. Prin aceste date de verificare s-a stabilit în sarcina intimatului contestator o diferență privind impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal reținut de la vânzători în sumă de 8.543 lei, la care au fost calculate accesorii potrivit dispozițiilor legale în materie fiscală.
Potrivit art.141 alin.2 din OG 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Conform inscrisurilor depuse de parti la instanta de fond, decizia de impunere ce constituie titlul de creanta a fost emisa la data de 26.07.2012 (f.15).
Desi recurenta a sustinut ca decizia respectiva i-a fost comunicata intimatului-contestator la data de 20.07.2012, depunand in acest sens dovada de comunicare de la f.14 din dosarul de fond, Tribunalul constata ca aceasta nu face nicio mentiune cu privire la inscrisul ce a fost comunicat.
Oricum, coroborand data emiterii deciziei de impunere(26.07.2012) cu data la care sustine recurenta ca i-a fost comunicata decizia intimatului(20.07.2012), Tribunalul retine ca recurenta nu ar fi putut sa comunice o decizie care nu fusese inca emisa.
Asa cum reiese din dovada de comunicare de la f.32 din dosarul de fond, decizia care constituie titlul de creanta i-a fost comunicata intimatului-contestator la data de 24.08.2012, dovada cuprinzand nr.deciziei de impunere si data emiterii acesteia.
Asadar, prin decizia de impunere nr.2393/26.07.2012 fiind stabilite obligațiile fiscale suplimentare, termenul de plata era 20.09.2012 potrivit art.111 alin.2 lit.b) din OG 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, acesta fiind si termenul la care titlul de creanta a devenit titlu executoriu potrivit art.141 alin.2 din acelasi act normativ.
Cum recurenta a emis atat titlul executoriu cat si somatia la data de 03.09.2012, instanta de fond, admitand in parte contestatia la executare si anuland formele de executare a pronuntat o hotarare legala si temeinica.
Pe cale de consecinta, Tribunalul urmeaza sa respinga recursul ca nefondat si sa oblige recurenta la plata catre intimat a cheltuielilor de judecata facute in recurs, respectiv la plata sumei de 300 de lei reprezentand onorariu de avocat, conform disp.art.274 C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentele intimate Direcția Generală a Finanțelor P. O., cu sediul în Slatina, ., județul O. și Administrația Finanțelor P. C., cu sediul în C., ..64, județul O., împotriva sentinței civile nr. 858/04.06.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator B. N. P. „Ținta G.” C., cu sediul în C., ..57, județul O., ca nefondat.
Obligă recurentele la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Noiembrie 2013.
Președinte, M. V. | Judecător, C. C. | Judecător, S. O. |
Grefier, C. C. I. |
Red.CC
Tehnored.CC/IM
Jf.R.D.
Ex.2/03.01.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 254/2013. Tribunalul OLT | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1107/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
