Contestaţie la executare. Decizia nr. 254/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 254/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 254/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 254/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. D.
Judecător A. C. Tițoiu
Grefier M. R.
Pe rol, soluționarea apelului civil declarat de apelanta intimată D.G.F.P. în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor P. C., județul O., împotriva sentinței civile nr. 883 din data de 11 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator B. Ț. G., cu sediul în C., . nr. 57, județul O., având ca obiect- contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat M. S. pentru intimatul contestator B. Ț. G., lipsă apelanta intimată D.G.F.P. în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor P. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 N.c.p.c., constată în conformitate cu prevederile art. 95 N.c.p.c. că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Avocat manea S. depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare nr._/2013.
Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare, și acordă cuvântul asupra apelului promovat.
Avocat M. S., având cuvântul pentru intimatul contestator B. Ț. G., solicită respingerea apelului ca nefondat întrucât pe baza întregului material probator instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, ce se impune a fi menținută.
Se ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ /22.04.2013, contestatorul Biroul Notarului Public „Ț. G.”, reprezentant prin notar Ț. G. a formulat, în contradictoriu cu Administrația Finanțelor P. C. și Direcția Generală a Finanțelor P. O., contestație la executare prin care a solicitat ca prin hotărârea care va fi pronunțată să se dispună anularea executării silite pornite împotriva sa, respectiv anularea actului de executare – somația nr.28/_ /8892 și a titlului executoriu nr.6348, din data de 01.04.2013, comunicate la data de 10.04.2013.
În fapt, contestatorul a arătat că în temeiul titlului executoriu nr.6348/01.04.2013, A. C., organ de executare a creanțelor bugetare, a început executarea silită împotriva biroului notarial, prin emiterea somației nr.28/_ /8892, considerând că datorează bugetului de stat suma de 11.048 lei, reprezentând impozit pe venitul din transferul proprietăților imobiliare stabilit prin Declarația 100 înregistrată electronic sub nr._/21.03.2013.
Contestatorul susține că executarea silită este nelegală, biroul notarial nedatorând această sumă către bugetul de stat, întrucât, în conformitate cu prevederile art.77 ind.1 C.fiscal, biroul notarial, în cazul autentificării actelor de înstrăinare a imobilelor, reține impozitul pe venitul realizat din acest transfer, având obligația de a-l declara și vira la bugetul de stat până la data de 25 a lunii următoare celei în care l-a reținut.
Arată contestatorul că prin Declarația înregistrată în sistemul electronic la MFP/ANAF sub nr._/21.03.2013, biroul notarial a declarat un impozit aferent transferurilor imobiliare pentru luna februarie 2013, în cuantum de 11.048 lei, acest impozit fiind achitat anticipat către buget conform chitanței ., NR_/20.03.2013.
Mai arată contestatorul că, având în vedere termenul de plată pentru acest tip de impozit – 25 a lunii următoare celei în care a fost reținut, se observă că întreaga suma de 11.048 lei a fost achitată în termen, astfel că nu poate fi începută executarea silită.
În aceste condiții, contestatorul a apreciat că emiterea titlului executoriu și executarea silită pentru suma plătită în termen legal, este total nelegală, fără respectarea dispozițiilor art.662 C.pr.civ, art.141 al.1 și al.1 ind.1 C.pr.fiscală, solicitând admiterea contestației așa cum a fost formulată.
În drept, au fost invocate disp. art.172 C.pr.fiscală, art.711, art.712 al.2, art.719 al.1 N.C.pr.civ.
În susținerea cererii au fost atașate copii de pe somația nr.28/_ /8892, titlul executoriu nr.6348/01.04.2013 dat în dosarul de executare cu nr.5277/_ /8892, dovada comunicării și chitanța ., NR_/20.03.2013 privind achitarea sumei de 11.048 lei.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 194 lei, fiind aplicat timbru judiciar de 5 lei.
Intimata Direcția Generală a Finanțelor P. O., în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor P. C., a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
În fapt, intimata a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor P. O. cu motivarea că actele de executare la care se face referire au fost emise de Administrația Finanțelor P. C. în cadrul procedurii de executare silită, începută împotriva debitorilor.
Arată intimata că potrivit art.136 al.2 C.pr.fiscală competența privind efectuarea procedurii de executare silită revine organului fiscal care administrează creanțele fiscale, în speță, Administrația Finanțelor P. C., rezultând astfel că această instituție are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât are organe proprii de conducere și poate sta în judecată în calitate de pârâtă, conform dispozițiilor art.41 C.pr.civ.
Față de aspectele arătate mai sus, intimata D.G.F.P. O. a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a sa.
Pe fond, intimata menționează faptul că sumele pentru care s-a început executarea silită provin din declarația depusă on-line de contribuabil și înregistrată sub nr._-2 din data de 21.03.2013.
Precizează intimata că, contribuabilul a achitat cu chitanța . nr._/20.03.2013 suma de 11.048 lei, reprezentând impozitul declarat pentru luna februarie 2013, însă, la data când a fost efectuată această plată, contestatorul figura cu obligații fiscale neachitate, pentru care fusese depășit termenul de scadență, iar, în aceste condiții, descărcarea sumelor plătite s-a făcut conform ordinii prevăzute de dispozițiile art.115 al.1 lit.b din C.pr.fiscală.
Astfel, arată intimata, cum la data efectuării plăților invocate de contestator, acesta figura în evidența fiscală cu obligații restante constând în impozitul pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal și în accesorii, descărcarea plăților s-a făcut în ordinea prevăzută de lege, iar sumele menționate în somație și în titlu executoriu contestate au rămas în continuare neachitate.
Intimata a mai precizat că pe rolul Tribunalului O. se află dosarul nr._, cu termen de judecată la data de 29.05.2013, având ca obiect contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr.2392/26.07.2012, apreciind astfel, că în ceea ce-l privește pe contestator, situația fiscală a acestuia va fi pe deplin lămurită în urma soluționării irevocabile a acestui dosar, când se va stabili maniera definitivă dacă suma din actul administrativ fiscal este sau nu datorată de acesta, până la acel moment atât suma debit stabilită cât și accesoriile fiind datorate în temeiul legii, iar organul de executare fiind în drept, în virtutea atribuțiilor ce-i revin în baza aceleași legi, să procedeze la măsuri de executare silită și aceasta întrucât contestarea titlului de creanță nu suspendă executarea acestuia.
Pentru aceste motive, intimata a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată și menținerea actelor de executare silită atacate ca fiind temeinice și legale.
În drept, au fost invocate disp. art.205 C.pr.civ.
Intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu disp. art.411 al.1 pct.2 C.pr.civ.
Contestatorul a mai depus la dosar copii de pe mai multe chitanțe privind achitarea datoriilor către bugetul de stat și un exemplar de pe raportul de expertiză efectuat într-o altă cauză.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr. 883 din data de 11 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor P. O., pentru Administrația Finanțelor P. C., invocata de parata Direcția G. a Finanțelor P. O. și s-a admis contestația la executare formulata de contestatorul Biroul Notarului Public „Ț. G.”, reprezentant legal de notar public Ț. G., s-a anulat somația nr. 28/_ /8892/01.04.2013 și titlul executoriu nr. 6348/01.04.2013 din dosarul de executare silita cu nr. 5277/28/_ /8892
Pentru a pronunța această sentința, instanța a reținut următoarele:
Administrația Finanțelor P. C., ca organ de executare a creanțelor bugetare, a început executarea silita împotriva petentului, pentru suma de suma de 11.048 lei, reprezentând impozit pe venitul din transferul proprietăților imobiliare stabilit prin Declarația 100 înregistrată electronic sub nr._/21.03.2013.
Suma 11.048 lei la care se face referire in somația de plată și titlul executoriu a fost încasata de B. in luna februarie 2013, în urma efectuării operațiunilor specifice profesiei. Suma astfel încasata a fost declarata organului fiscal prin declarația înregistrata la aceștia sub nr._/21.03.2013 și a fost virată la bugetul de stat conform chitanței ., NR_/20.03.2013.
În drept, potrivit art.399 C.proc.civ., "împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art.2811 C.proc.civ., se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu . . .”
Prin alineatul 2 al aceluiași articol se dispune în sensul că "nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal".
C. procesual cu caracter general, privind executarea silita este reglementat în cadrul art.399-405 Codul de procedura civila. Materia contestației la executare o găsim reglementata si la Cap.XI, art.172-174 din Codul de procedura fiscala.
Potrivit prevederilor art. 172 alin.(1) și alin. (4) din Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Contestatorul si-a exprimat nemulțumirea cu privire la caracterul cert, al creanței pretinse, aspect ce poate fi verificat în cadrul contestației la executare, invocând faptul că a virat către bugetul de stat în termenul legal impozitul pe venitul realizat din transferul prorietăților imobiliare în luna octombrie .
Potrivit art.379 alin.1 C.p.civ.” nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanța certa, lichida si exigibila”. Această prevedere legală completează procedura specială a executării fiscale, în baza art. 2 alin. 3 C. proc. fisc., potrivit căruia, unde prezentul cod nu dispune, se aplică prevederile codului de procedură civilă.
Potrivit art.77, indice 1 din C.fiscal ,,Impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se va calcula și se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat și încasat se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut,,.
Potrivit art.114, alin.3, lit.a și C.proc.fiscală ,, (3) În cazul stingerii prin plată a obligațiilor fiscale, momentul plății este:
a) în cazul plăților în numerar, data înscrisă în documentul de plată eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal;
c) în cazul plăților efectuate prin decontare bancară, data la care băncile debitează contul plătitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, astfel cum această informație este transmisă prin mesajul electronic de plată de către instituția bancară inițiatoare, potrivit reglementărilor specifice în vigoare, cu excepția situației prevăzute la art. 121, data putând fi dovedită prin extrasul de cont al contribuabilului;,,
Suma de 11.048 lei la care se face referire in somația de plată și titlul executoriu a fost încasata de B. in luna februarie 2013, în urma efectuării operațiunilor specifice profesiei. Suma astfel încasata a fost declarata organului fiscal prin declarația înregistrata la aceștia sub nr._/21.03.2013 și a fost virată la bugetul de stat conform chitanței ., NR_/20.03.2013, deci în termenul prevăzut de art art.77, indice 1 din C.fiscal (f.7-8)..
Observând că scadența plății către buget a impozitului se situează după data de 25 a lunii martie adică următoarea lună celei în care a fost reținut ( februarie 2013) și că momentul plății, în cazul contestatorului s-a făcut în numerar, se consideră a fi conform art.114 al.3 lit.a C.pr.fiscală dată înscrisă în documentul de plată (20.03.2013), se poate constata că pentru luna februarie 2013, impozitul a fost declarat și virat în termen.
În prezenta cauza, instanța a constatat că suma de 11.048 lei lei menționată în somația nr.28/_ /8892 și a titlul executoriu nr.6348, din data de 01.04.2013 nu este o creanță certă atât timp cât înscrisurile depuse la dosarulcauzei rezultă că plata impozitului aferent transferurilor imobiliare pentru luna februarie 2013, a fost efectuată anticipat.
Așadar, creanța solicitata de intimata nu are caracter cert în sensul art.379 C.p.civ.
Instanța de fond a mai reținut că nu au fost respectate dispozițiile legale privitoare la executarea silită, în speță dispozițiile art.3719 C.proc.civ, având în vedere că organul de executare a început silită pentru o creanță care nu este certă
Instanța a mai apreciat că prin această executare silită s-a produs o vătămare contestatorului constând în cheltuielile de judecată efectuate cu ocazia soluționării contestației la executare.
Toate considerentele expuse mai sus, privind natura incerta a sumei cuprinse în somația nr.28/_ /8892 și a titlului executoriu nr.6348, din data de 01.04.2013 sunt de natura sa producă o vătămare contestatorului, care se vede, astfel, lipsit de posibilitatea de a-si formula o apărare corespunzătoare, legala si temeinica, în deplina cunoștință de cauza cu privire la toate aspectele cauzei, iar singura modalitate de a înlătura vătămarea produsa contestatorului este aceea de a anula somația nr.28/_ /8892 și a titlul executoriu nr.6348, din data de 01.04.2013 și actele de executare întocmite după emiterea acestei somații, motiv pentru care va admite contestația la executare așa cum a fost formulată.
In temeiul art. 453 Noul Cod de procedura civila, având în vedere soluția la care a ajuns instanța va obliga intimata D. G. a F. P. O., pentru Administratia F. P. C. să plătească contestatorului suma de 494 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând taxă judiciară de timbru în cuantum de 194 lei și onorariu avocat în cuantum de 300 lei
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimata Direcția Generală a Finanțelor P. O. în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor P. C., județul O., considerând-o neîntemeiată.
În motivarea a arătat că instanța de fond nu a motivat sentința, nefăcând altceva decât să enumere susținerile contestatorului, fără a argumenta în niciun fel de ce a înlăturat apărările lor.
S-a mai învederat că sumele pentru care s-a început executarea silită provin din declarația online de contribuabil și înregistrată sub nr._/21.03.2013.
Contribuabilul a achita cu chitanța TS8 nr._/20.03.2013, suma de_, însă la data când a fost efectuată această plată contestatorul figura cu obligații fiscale neachitate pentru care a fost depășit termenul de scadență, motiv pentru care descărcarea sumelor plătite s-a făcut ordinii prevăzute de dispozițiile art.115 alin 1 lit b Codul de Procedura fiscală.î
Cum la data efectuării plății contestatorul figura cu obligații fiscale restante constând în impozitul pe veniturile din transferurile proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, precum și accesorii descărcarea plăților s-a făcut în ordinea prevăzută de lege, iar sumele din somatie și titlul executoriu a rămas neachitată.
Cu privire la excepția lipseicalității procesuale pasive rezultă că efectuarea executării silite revine organului fiscal care administrează creanțele fiscale, în speță administrația Finanțelor P. C., care are organe de conducere proprii și pot sta în judecată în calitatea de pârâtă.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, în temeiul art.476 NCPC tribunalul reține următoarele:
Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 alin.1 lit.b NC.proc.civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.
Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.
Și dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale impun instanțelor naționale să-și motiveze deciziile (cauza B. vs. România). Este drept că această obligație nu presupune existența unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia.
În acest sens, instanța de fond nu se poate limita să preia integral sau parțial susținerile părților, ci trebuie să analizeze cauza și să răspundă argumentat la mijloacele de apărare invocate.
În cauză, motivarea hotărârii răspunde acestor exigențe legale deoarece se examinează efectiv apărările și susținerile părților și se expun argumentele care au format convingerea instanței.
În ceea ce privește susținerea apelantei privind legalitatea actelor de executare tribunalul reține următoarele:
La data 01.04.2013 Administrația Finanțelor P. C. a emis somația nr._ și titlul executoriu nr.6348, prin care s-a început executarea silită împotriva B. Ț. G., pentru suma de 11.048 lei, reprezentând impozit pe veniturile din transferul proprietarilor imobiliare din patrimoniul personal, astfel cum a fost stabilit prin declarația on-line, depusă de contestatorul intimat la data de 21.03.2013 și înregistrată sub nr._.
Potrivit art.77, indice 1 din C.fiscal ,,Impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se va calcula și se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat și încasat se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut,,.
Potrivit art.114, alin.3, lit.a și i C.proc.fiscală ,, (3) În cazul stingerii prin plată a obligațiilor fiscale, momentul plății este:
a) în cazul plăților în numerar, data înscrisă în documentul de plată eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal;
c) în cazul plăților efectuate prin decontare bancară, data la care băncile debitează contul plătitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, astfel cum această informație este transmisă prin mesajul electronic de plată de către instituția bancară inițiatoare, potrivit reglementărilor specifice în vigoare, cu excepția situației prevăzute la art. 121, data putând fi dovedită prin extrasul de cont al contribuabilului;,,
Suma de 11.048 lei la care se face referire in somația de plată și titlul executoriu a fost încasata de B. in luna februarie 2013, în urma efectuării operațiunilor specifice profesiei. Debitul pentru care a fost începută executarea a fost achitat însă cu chitanța ., NR_/20.03.2013, deci în termenul prevăzut de art.77, indice 1 din C.fiscal (f.7-8), anterior datei de 25 a lunii martie, care reprezenta ultima zi în care contestatorul intimat ar mai fi putut achita în termen creanța fiscală.
Din cele mai sus expuse și în acord cu cele reținute și de instanța de fond, tribunalul constată că intimatul contestator și-a îndeplinit obligația care îi incumba privind plata impozitului pentru operațiunile efectuate în luna februarie 2013 în termenul stabilit de legiuitor prin dispozițiile legale mai sus evocate.
De altfel atât din cuprinsul întâmpinării cât și din cererea de apel, se poate deduce că apelanta nu contestă efectuarea acestei plăți, însă în opinia sa această plată a fost imputată, pentru acoperirea unei datorii fiscale mai vechi și care era neachitată la data efectuării plății impozitului, pentru care s-a început executarea silită.
Deși instanța de apel este de acord cu faptul că imputația plății se realizează asupra celei mai vechi datorii, nu poate să nu constate că apelanta intimată nu a depus la dosar, nici fond și nici în apel, nicio dovadă privind vreo altă datorie a contestatorului intimat, data scadentă a acesteia, precum și cuantumul creanței.
Mai mult decât atât, din înscrisurile depuse la dosar, se constată că această datorie a mai fost invocată de apelanta intimată, făcând obiectul analizei instanțelor de judecată în numeroase litigii, în acest sens fiind relevante sentințele nr.1379/30.10.2012, nr.1663/27.11.2012, dar și decizia civilă nr.157/2013, pronunțată de Tribunalul O., în care s-a reținut cu autoritate de lucru judecat, faptul că plățile efectuate de intimatul contestator la data de 20.09.2012 au stins suma de 8543 lei, menționată în decizia de impunere 2392/26.07.2012, aspect din care se poate concluziona că intimatul contestator anterior emiterii titlului executoriu și somației contestate în cauza pendinte, nu mai avea nicio pretinsă datorie asupra căreia trebuia imputată plata efectuată la data de 20.03. 2013.
În consecință Tribunalul constată că instanța de fond în mod corect a reținut nelegalitatea actelor de executare, pentru suma de_ lei, sumă care a fost achitată de contestatorul intimat în termen legal.
Tribunalul mai reține că este neîntemeiată și critica apelantei privind soluționarea greșită a excepției lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că în raport de dispozițiile art.1 din HG nr. 495/2007, „Agenția Națională de Administrare Fiscală se organizează si funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție publica cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Economiei si Finanțelor, finanțată de la bugetul de stat și din venituri proprii.”, coroborate cu art. 2 din același act normativ, conform căruia „În subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscala funcționează Garda Financiară, Autoritatea Națională a Vămilor, direcțiile generale ale finanțelor publice județene si Direcția Generală a Finanțelor P. a Municipiului București, ca instituții publice cu personalitate juridică”, astfel că în mod temeinic și legal instanța de fond a apreciat că apelanta are calitatea procesuală pasivă în cauză, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de această parte.
Pentru toate cele mai sus pe larg expuse tribunalul constată că, instanța de fond a dat o interpretare corespunzătoare probatoriilor administrate raportat la conținutul cererilor cu care a fost sesizată, și în conformitate cu dispozițiile art.480 NCPC procedură civilă va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGIIT
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta intimată Direcția Generală a Finanțelor P. O. în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor P. C., cu sediul în orașul C., ., nr. 64, județul O., împotriva sentinței civile nr. 883 din data de 11 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator B. Ț. G., cu sediul în C., . nr. 57, județul O..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 Noiembrie 2013 la Tribunalul O..
Președinte, I. D. | Judecător, A. C. Tițoiu | |
Grefier, M. R. |
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1041/2013. Tribunalul OLT | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1027/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
