Fond funciar. Decizia nr. 27/2012. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 27/2012 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 11-01-2012 în dosarul nr. 27/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 27/2012
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2012
Complet specializat în litigii de fond funciar:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Judecător I. D.
Judecător S. O.
Grefier M. R.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă D. G., domiciliată în S., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 9287 din data de 14 septembrie 2011, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. Locală S. și C. Județeană O. ambele de aplicarea legilor fondului funciar, având ca obiect – litigiu de fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă procurist D. N. și avocat R. I. pentru recurenta reclamantă D. G., consilier juridic C. E. pentru intimata pârâtă C. Locală S., lipsă intimata pârâtă C. Județeană O. de aplicarea legilor fondului funciar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat R. I. depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare nr._/2011, copie file registru agricol.
Consilier juridic C. E. depune delegație de reprezentare.
Părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Așa fiind, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat R. I., având cuvântul pentru recurenta reclamantă D. G., solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul restituiri în natură a întregii suprafețe de teren intravilan pe care autorii reclamantei au avut-o în proprietate.
În motivare arată că, prin sentința pronunțată, instanța de fond nu motivat soluția dată, ci a făcut numai o teorie a fondului funciar.
De asemenea, deși prin decizie irevocabilă s-a stabilit faptul că plângerea a fost făcută în termen, în al patrulea ciclu procesual judecătorul fondului stabilește încă o dată că aceasta nu este făcută în termen.
P. aceste motive se impune admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic C. E., având cuvântul pentru intimata pârâtă C. Locală S. de aplicare a legii fondului funciar, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ reclamanta D. G. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului S. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1106 mp situată în S., având ca vecini: la N - . - . E - Primăria Municipiului S. și la V - Primăria Municipiului S., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin dispoziția nr. 524/2006 i-a fost restituită scriptic suprafața de 440 m.p., fără însă ca în realitate să intre pe deplin în posesia acestui teren, întrucât Primăria Municipiului S. cu rea credință o împiedică să se bucure de întreaga suprafață de teren.
Prin sentința civilă nr.1170/23.02.2009 Judecătoria S. a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra obiectului cererii avându-se în vedere faptul că acțiunea inițială ce viza revendicarea suprafeței totale de 1106 mp a fost precizată pe parcursul judecării cauzei, în sensul că este de fapt o plângere împotriva hotărârii nr. 842 din 27.10. 2008 emisă de C. județeană de fond funciar, act depus de pârâtă în timpul soluționării cauzei, iar instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la această cerere.
Prin decizia civilă nr. 853/25.06.2009 pronunțată de Tribunalul O., s-a admis recursul declarat de recurenta reclamantă D. G., împotriva sentinței nr. 1170 din 23.02.2009, pronunțată în dosar nr._ de Judecătoria S., s-a casat sentința și s-a trimis cauza pentru rejudecare.
Cauza a fost reînregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei S..
La data de 11.12.2009, reclamanta și-a precizat acțiunea ca fiind plângere împotriva Hotărârii nr.842 din 27.10. 2008 emisă de C. județeană de fond funciar și a solicitat introducerea în cauză a pârâtelor C. Locală S. și C. Județeană de fond funciar pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Prin sentința civilă nr. 961/12.02.2011 Judecătoria S. a admis excepția tardivității plângerii și a respins plângerea ca tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe s-a formulat de către reclamantă recurs care a fost admis prin decizia civilă nr.558/17.05.2010 pronunțată de Tribunalul O., cu consecința casării sentinței și trimiterii cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.
Cauza a fost înregistrată a treia oară pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 5479/29.10.2010 pronunțată de Judecătoria S., s-a admis în parte cererea reclamantei, în sensul că a fost admisă plângerea formulată împotriva hotărârilor nr.842/2008 a Comisiei Județene O. și nr. 186/2006 a Comisiei Locale S., s-a dispus anularea acestor hotărâri, însă s-a respins cererea de reconstituire a suprafeței de 1106 mp. situată în S., ., ca neîntemeiată.
P. a pronunța această sentință, Judecătoria S. a reținut că reclamanta a solicitat să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 1106 mp intravilan situată în S., ., în calitate de moștenitoare a autoarei S. F., la rândul ei moștenitoare a autorului, S. C..
S-a reținut de asemenea că prin decretul de expropriere nr. 269/1983, autorului reclamantei i s-a expropriat imobilul situat în . din S., iar prin Hotărârea nr. 186/2006 a Comisiei Locale S., reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,02 ha arabil, cu înscriere în anexa pentru despăgubiri, Hotărârea Comisiei Județene O. nr. 842/2008 validând propunerea din hotărârea Comisiei Locale S..
S-a considerat că cele două comisii nu au răspuns efectiv cererii formulate de reclamantă (aceea de a i se reconstitui dreptul de proprietate pentru suprafața de 1106 mp), fapt ce a dus la încălcarea dreptului de acces la justiție.
P. acest motiv instanța a admis plângerea și a anulat atât Hotărârea nr. 842/2008 a Comisiei Județene O., cât și Hotărârea nr. 186/2006 a Comisiei Locale S..
Cercetând pe fond cererea reclamantei de a i se reconstitui dreptul de proprietate pentru suprafața de 1106 mp instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată, prin raportare la faptul că respectivul teren intră sub incidența Legii nr. 10/2001, astfel că este subordonată procedurii speciale reglementate de Legea nr. 10/2001, procedură parcursă de autoarea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală, în sensul că în considerentele sentinței sunt dispoziții contradictorii, dispozitivul sentinței neputând fi pus în executare. S-a susținut de asemenea că instanța de fond s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut.
Prin decizia nr. 390/22.03.2011 Tribunalul O. a admis recursul, a casat sentința Judecătoriei S. și a trimis a treia oară cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, apreciind că dispozitivul sentinței este contradictoriu, iar sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii.
Cauza a fost înregistrată a patra oară pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ .
La termenul din 08.06.2011 reclamanta D. G. a depus la dosar precizare la acțiune în care a arătat că obiectul cererii constă în plângere împotriva hotărârii nr. 842/27.10.2008 a Comisiei Județene O. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, solicitând admiterea plângerii, desființarea acestei hotărâri și reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de 580 mp teren liber de construcții.
Reclamanta a susținut că din totalul de 1106 mp a fost pusă în posesie prin procesul verbal nr._/01.10.2007 pe suprafața de 360 mp, iar în prezent din suprafața totală de 1106 mp mai este o diferență de 580 mp liber de construcții și care în mod firesc trebuie să-i fie restituit în natură, fără a indica un temei de drept pentru cererea astfel precizată.
C. Locală S. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că Hotărârea Comisiei Locale nr. 186/24.11.2006 prin care i s-a reconstituit reclamantei dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,02 ha teren, cu înscriere în anexa nr. 23 la Legea nr. 247/2005 a avut la bază cererea depusă de reclamantă la aceasta sub nr. 186/16.09.2005, registrul agricol vol. 5 perioada 1959 -1963, în care autoarea S. F. figura cu 2,10 ha, din care 2,02 ha teren arabil și 0,08 curți și clădiri, titlul de proprietate nr._/31/21.09.2000, prin care i s-a reconstituit în natură suprafața de 1 ha și 7600 mp teren arabil, anexa nr.39 la Legea nr. 1/2000, poziția nr. 556.
S-a arătat că, potrivit registrului agricol vol.5, în perioada 1959 - 1963 autoarea reclamantei, S. F., figura cu 2,10 ha din care 2,02 ha teren arabil și 0,08 curți și clădiri, iar prin emiterea titlului de proprietate nr._/31/21.09.2000 i s-a reconstituit autoarei în natură suprafața de 1 ha și 7600 mp teren arabil, pentru ca ulterior, în temeiul Legii nr. 1/2000 să i se reconstituie dreptul de proprietate și pentru suprafața de 0.24 ha, prin înscrierea în anexa nr. 39, poziția nr. 556.
În ceea ce privește suprafața de 1106 m.p arătată de reclamantă s-a precizat că aceasta a fost solicitată în natură, în baza Legii nr. 10/2001, notificarea fiind soluționată prin emiterea dispoziției Primarului, prin care s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 360 m.p, iar pentru suprafața de 440 m.p., s-a propus acordarea de despăgubiri, motivat de faptul că la data soluționării notificării, terenul era ocupat de ansamblul structurilor blocului 19B din . ce aparținea S.C. CET GOVORA S.A.
S-a arătat în acest sens că reclamanta a formulat în baza Legii nr. 10/2001 notificările nr. 350/N/2001 și nr. 349/N/200, prin care a solicitat restituirea suprafeței de teren situată în . și măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate, iar prin Dispoziția nr. 524/10.02.2006 emisă de Primarul Municipiului S., dispoziție necontestată de reclamantă în termen de 30 de zile de la comunicare, i s-a restituit acesteia în natură suprafața de 360 m.p. situat în . și i s-au acordat despăgubiri pentru restul suprafeței de teren solicitate și construcțiile demolate.
În atare condiții s-a apreciat că admiterea prezentei cereri ar duce la o dublă reconstituire pentru aceeași suprafață de teren.
Prin sentința civilă nr. 9287 din data de 14 septembrie 2011, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, s-a respins ca neîntemeiată plângerea reclamantei D. G., formulată împotriva Hotărârii nr. 842/27.10.2008 emisă de C. Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în contradictoriu cu pârâtele C. Locală S. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
P. a se pronunța în acest sens instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 842/2008 emisă de C. Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor s-a dispus înscrierea în Anexa 23 la H.G. nr. 890/2005 a suprafeței de 0,02 ha teren agricol reconstituită petentei D. G., în calitate de moștenitoare a autoarei S. F., în temeiul Legii nr. 247/2005.
Hotărârea a fost dată la propunerea Comisiei Locale S. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, materializată în Hotărârea nr. 186/24.11.2006 prin care i s-a reconstituit reclamantei dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,02 ha teren.
O primă observație cu privire la situația din speță este aceea că împotriva propunerii Comisiei Locale S. (materializată în Hotărârea nr. 186/24.11.2006) reclamanta nu a formulat în termen de 10 zile contestație în conformitate cu art. 51-53 din Legea nr. 18/1991 și art. 27 alin. (3) din H.G. nr. 890/2005.
Această omisiune atrage după sine imposibilitatea de a obține în prezenta procedură judiciară – constând în plângere directă împotriva Hotărârii Comisiei Județene prin care s-a validat propunerea Comisiei Locale – reconstituirea dreptului de proprietate pentru o altă suprafață decât cea pentru care s-a făcut propunerea Comisiei Locale, atâta vreme cât această propunere a fost validată de C. Județeană.
În situația în care propunerea Comisiei Locale nu a fost contestată, aceasta a fost înaintată Comisiei Județene așa cum a fost stabilită de C. Locală (respectiv pentru 0,02 ha), C. Județeană neavând decât posibilitatea de a valida (total sau parțial) sau invalida această propunere în forma în care este înaintată.
Cu alte cuvinte, C. Județeană nu poate să recunoască persoanei îndreptățite drepturi suplimentare celor stabilite prin propunerea Comisiei Locale, motiv pentru care, în lipsa contestării acestei propuneri în procedura reglementată de art. 51-53 din Legea nr. 18/1991 și art. 27 alin. (3) din H.G. nr. 890/2005, persoana îndreptățită nu mai poate obține reconstituirea dreptului său direct în procedura plângerii împotriva Hotărârii Comisiei Județene.
În altă ordine de idei, Judecătoria constată că în Registrul agricol din perioada 1959 - 1963 S. F. (autoarea reclamantei) figurează începând cu anul 1960 cu suprafața totală de 1,35 ha din care 1,27 teren arabil (fila 8 dosar_ fond). Cu toate acestea prin Titlul de proprietate nr._/31/2000 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața 1,76 ha (fila 10 dosar_ fond), iar ulterior i s-a reconstituit dreptul de proprietate și pentru suprafața de 0,24 ha, prin înscrierea acesteia în anexa nr. 39 la Legea nr. 1/2000, poziția nr. 556 (fila 9 dosar_ fond).
Prin urmare, până la momentul propunerii făcute de C. Locală prin Hotărârea nr. 186/24.11.2006 și validate de C. Județeană prin Hotărârea nr. 842/2008 contestată în prezenta cauză, reclamantei i s-a reconstituit suprafața totală de 2,00 ha, în condițiile în care începând cu anul 1960, în registrul agricol autoarea sa figurează cu suprafața totală de 1,35 ha din care 1,27 ha teren arabil și 0,08 ha teren curți construcții.
P. aceste motive, cererea prin care se solicită anularea Hotărârii nr. 842/2008 emise de C. Județeană O. și reconstituirea dreptului de proprietate pentru încă 580 mp se dovedește și din acest punct de vedere neîntemeiată, dat fiind faptul că reclamanta nu justifică prin acte de proprietate întreaga suprafață pentru care solicită reconstituirea dreptului de proprietate.
În fine, Judecătoria reține în sprijinul soluției adoptate și faptul că anterior și distinct de cererile soluționate în procedura legilor fondului funciar (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000 și parțial Legea nr. 247/2005), autoarea reclamantei a solicitat recunoașterea drepturilor sale și în procedura specială a Legii nr. 10/2001, procedură în cadrul căreia s-a emis Dispoziția nr. 524/10.02.2006 emisă de Primarul Municipiului S. (fila 9 dosar_ fond), prin care i s-a restituit acesteia în natură suprafața de 360 m.p. situat în . și i s-a făcut propunere de acordare despăgubiri pentru suprafața de teren de 440 mp și construcțiile demolate.
Conform art. 26 alin (3) din Legea nr. 10/2001, în măsura în care persoana îndreptățită nu este mulțumită cu soluția adoptată prin dispoziția primarului, aceasta avea calea deschisă pentru a contesta în 30 de zile de la comunicare această dispoziție în fața Tribunalului, în procedura specială reglementată de actul normativ menționat anterior.
În condițiile în care această contestație nu a fost formulată, pe lângă aspectele reliefate anterior, reclamantei nu i se poate reconstitui dreptul de proprietate pentru suprafața de 580 mp, deoarece s-ar ajunge astfel la o dublă reparație pentru aceeași suprafață de teren (respectiv 800 mp – adică 0,08 ha teren intravilan curți construcții care figurează și în registrul agricol – suprafață pentru care s-a emis deja dispoziția primarului în procedura Legii nr. 10/2000, acordându-se 360 mp în natură și despăgubiri pentru restul de 440 mp).
De altfel chiar art.1 pct.18 din Legea nr. 247/2005 la care face referire reclamanta (incorect indicată ca fiind art. 18 alin. 31), este o dispoziție normativă care completează art. 10 din Legea nr. 10/2001, în sensul că introduce două noi alineate (respectiv alin. 31 și 32).
Prin urmare, în măsura în care reclamanta înțelege să se prevaleze de acest text de lege, procedura care trebuie urmată este tot procedura specială instituită prin Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta D. G., care a solicitat admiterea recursului, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii a arătat că instanța a pronunțat o sentință străină de obiectul și natura pricinii dedusă judecății. A mai arătat că a formulat plângere întrucât nu i-a fost atribuită întreaga suprafață de teren intravilan pe care autorii săi a avut-o în proprietate în intravilanul localității S., instanța motivând hotărârea sub aspectul pretenției deduse judecății.
S-a mai precizat că instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, stabilindu-se printr-o decizie irevocabilă anterioară a Tribunalului O. că plângerea a fost făcută în termen, ignorând încă o dată temeiul în drept al acțiunii art. 18 alin. 31 din Legea nr. 247/2005 prin care se stabilește că se restituie în natură inclusiv terenurile, fără construcții afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate dacă nu au început construcția acestora sau lucrările începute sau abandonate.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 304 pct. 7-9 Cod procedură civilă.
La data de 22.11.2011 intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat reluând motivele expuse și la instanța de fond.
La dosarul cauzei au fost depusă procură autentică și copie de pe registrul agricol al numitului S. C..
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și a dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Recurenta petentă a formulat plângere împotriva Hotărârii nr.842/27.10.2008, emisă de C. Județeană O. (astfel cum și-a precizată acțiunea introductivă) prin cererea din data de 11.12.2009, aflată la fila 19 din dosarul nr._, (al doilea ciclu procesual) plângere care a fost soluționată prin respingerea ca tardiv formulată prin sentința nr. 961/2010.
Însă, această sentință a fost casată prin decizia nr.558/17.05.2010, considerându-se că această plângere a fost depusă în termen, dezlegare de drept care a intrat în puterea autorității de lucru judecat în ciclurile procesuale, care s-au mai derulat în prezenta cauză.
Prin sentința recurată însă prin cererea de recurs dedusă judecății, se reține de către instanța de fond că petenta recurentă nu a contestat propunerea comisiei locale de invalidare și nu că a formulat o plângere tardivă în temeiul art.53 din legea 18/1991, împotriva Comisiei Județene de aplicare a legii fondului funciar O..
În sprijinul acestei concluzii tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 27 alin. 3 și art. 80 alin. 2 din Regulament(HG 890/2005), contestațiile pot fi formulate de către persoanele nemulțumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile locale de fond funciar în termen de 10 zile de la afișare de la data afișării propunerilor comisiilor locale de fond funciar sau de la comunicare în cazul persoanelor care nu au domiciliul în localitate.
Obiectul unei astfel de contestații îl reprezintă propunerile de validare sau de invalidare de către Comisiile locale de aplicare a legii fondului funciar, Comisiile Județene fiind obligate să analizeze contestațiile în termen de 30 de zile.
În altă ordine de idei chiar dacă nu a fost exercitată această contestație comisiile locale sunt obligate să analizeze în limitele competențelor care le revin propunerile de validare sau invalidare a dreptului de proprietate în termen de 30 de zile, hotărârile fiind comunicate către comisiile locale care trebuie la rândul lor, să le comunice persoanelor interesate cu confirmare de primire.
Din analiza dispozițiilor art. 53 alin. 2 o astfel de hotărâre pronunțată de C. Județeană, poate fi atacată cu plângere în termen de 30 de zile de la comunicare.
Într-o atare situație prin prisma celor mai sus expuse se constată că instanța de fond nu a încălcat autoritatea de lucru judecat stabilită odată cu dezlegarea de drept dată prin decizia civilă nr.558/17.05.2010, având în vedere că a reținut că petenta recurentă nu a urmat procedura descrisă prin considerentele expuse și care este reglementată prin dispozițiile art. 27 din H.G. nr. 890/2005, contestație care are un regim juridic diferit de cel al plângerii îndreptate împotriva hotărârii Comisiei Județene, reglementată prin dispozițiile art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
Cu privire la incidența în speță a dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă tribunalul reține următoarele:
Analizând actele premergătoare emiterii Hotărârii nr. 842/27.10.2008, emisă de C. Județeană O., contestată în prezenta cauză se reține că la baza emiterii acesteia a stat cererea formulată de petenta recurentă sub nr.186/16.09.2005, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 1106 m.p, situată în intravilanul localității S. ..
Din examinarea acestei cereri, precum și cererea de chemare în judecată și precizările ulterioare coroborate cu înscrisurile depuse la dosar se constată că această suprafață de teren a mai fost solicitată în temeiul Legii nr.10/2001, procedură în urma căreia a fost emisă Dispoziția Primarului nr. 529/10.02.1006, fiind restituită în natură suprafața de teren de 360 m.p., iar pentru diferența de 440 m,.p. s-a formulat propunere pentru validare la despăgubiri, dispoziție care nu a fost contestată de recurentă potrivit mijloacelor puse la dispoziție prin Legea nr. 10/2011.
Prin cererea formulată în anul 2005 petenta recurentă a solicitat restituirea diferenței dintre suprafața de teren obținută în natură și 1106 m.p., fiind identitate între imobilul solicitat în prezenta procedură a legii fondului funciar și cel solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001.
Prin precizarea formulată de petenta recurentă la data de 13.10.2008 (fila 22 din dosarul nr._ ), tribunalul mai reține că aceasta a invocat ca temei de drept al demersului său.1 pct.18 din Legea nr. 247/2005 și nu art. 18 alin. 31 din Legea nr. 247/2005.
Lecturând Legea nr. 247/2005 se constată că prin acest act normativ au fost modificate și completate mai multe acte normative printre care atât legile fondului funciar (Legile nr. 18/1991, nr. 1/2000 și nr. 169/1997) dar și Legea nr. 10/2001, iar petenta recurentă a invocat în realitate incidența dispozițiilor art.1 pct.18 din Legea nr. 247/2005 și nu art. 18 alin. 3 indice 1 prin care s-au adus modificări dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 10/2001 în sensul că a fost introdus art. (3^1) potrivit cu care „Se restituie în natură inclusiv terenurile fără construcții afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, dacă nu a început construcția acestora, ori lucrările aprobate au fost abandonate”.
Pe de altă parte prin legea nr. 247/2005 legiuitorul nu a repus în termenul de formulare de noi cereri foștii proprietari sau moștenirii acestora ale căror terenuri intră sub incidența Legii nr. 10/2001, ci numai persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar.
Or, odată ce petenta recurentă a beneficiat de restituire în baza Legii nr. 10/2001 dar nu a obținut restituirea integrală a terenului, aceasta nu mai este îndreptățită să solicite restituirea în natură potrivit Legilor nr.18/1991 și nr.1/2000 aspecte care au fost reținute în mod corect și de instanța de fond.
Într-o atare situație deși recurenta a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar prin hotărâre contestată, tribunalul constată că nu poate în propria plângere să-i creeze o situație mai grea decât cea reținută prin această hotărâre, constatând că instanța de fond în mod corect a respins plângerea ca neîntemeiată.
Constatând că instanța de fond a dat o interpretare corespunzătoare probatoriilor administrate și dispozițiilor legale mai sus menționate tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă D. G., domiciliată în S., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 9287 din data de 14 septembrie 2011, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. Locală S. și C. Județeană O. ambele de aplicarea legilor fondului funciar
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 ianuarie 2012 la Tribunalul O..
Președinte, A. C. Tițoiu | Judecător, I. D. | Judecător, S. O. |
Grefier, M. R. |
Red. ACT
Tehnored.BA
J.f. D.L.
Ex. 2/16.02.2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 26/2012. Tribunalul OLT | Contestaţie la executare. Decizia nr. 127/2012. Tribunalul OLT → |
|---|
