Fond funciar. Decizia nr. 48/2015. Tribunalul OLT

Tribunalul OLT - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 48/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 48/2015

Dosar nr._ **

ROMÂNIA

TRIBUNALUL O.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 48/2015

Ședința publică de la 11 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE O. C.

Judecător C. T.

Judecător I. D.

Grefier M. R.

Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă C. L. C. de aplicarea legilor fondului funciar, județul O., împotriva sentinței civile nr. 8350 din data de 16 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._ **, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. M., B. V. și B. E., toți domiciliați în ., intimata pârâtă C. Județeană O. de aplicarea legilor fondului funciar, intervenient S. C., domiciliat în ., ., județul O., având ca obiect- litigiu de fond funciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat M. R. pentru recurenta pârâtă C. L. C. de aplicarea legilor fondului funciar, avocat N. P. pentru intimații reclamanți B. M., B. V. și B. E., avocat D. R. M. pentru intervenientul S. C., lipsă intimata pârâtă C. Județeană O. de aplicarea legilor fondului funciar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 159 ind.1 alin. 4 c.p.c., constată în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 3 c.p.c. că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.

Părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.

Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare, și acordă cuvântul asupra recursului.

Avocat M. R., având cuvântul pentru recurenta pârâtă C. L. C. de aplicarea legilor fondului funciar, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamanților respectiv la titlul de proprietate ce va fi emis pe numele acestor, pentru că au acest drept, să fie eliberat pe suprafața de 2,48 ha pe raza comunei C., pe amplasamentele înscrise în fișa cu date pentru emiterea titlului, deoarece acea suprafață de 3434 mp din T8 P76, pentru care s-a dispus de instanța de fond restituirea pe vechiul amplasament, face parte din domeniul public al comunei.

În cele două cicluri procesule, nu se știe din ce motiv, nu au ajuns la dosar toate actele în forma lor întreagă, acte din care să rezulte că acea uliță care face parte din domeniul public al comunei, este vorba de pagina trei care arată lățimea. Toate expertizele efectuate în cauză au arătat că nu se cunoaște lățimea acelei ulițe și au considerat astfel că se poate restitui în natură acei 3434 mp.

Or, în acest moment, având inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei C., conform Monitorului Oficial 639/2002, se poate observa faptul că această uliță are și lungime și lățime, nu se poate restitui în natură. Drumul public, conform fișei depuse în recurs, este unul cu îmbrăcăminte actuală balast, deci primăria a făcut investiții, un alt aspect pentru care nu pot fi restituiți în natură cei 3434 mp.

În concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Avocat D. R. M., având cuvântul pentru intervenientul S. C., precizează că este de acord cu concluziile expuse de apărătorul recurentei, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.

În motivare, arată că pe acel drum public s-a circulat întotdeauan și dacă ar fi să se rețină culpa cuiva aceasta ar trebui stabilită în sarcina experților care, de cele mai multe ori, obișnuiesc să facă rapoartele de expertiză din birou. Trebuiau să se deplaseze șa fața locului și să măsoare terenul, situație în care ar fi observat că dimensiunile acestui drum public sunt cele stabilite prin Hotărârea Consiliului Local, act din care rezultă că drumul are o lungime de 318 ml și o lățime în scădere, de la 12,20 la 10 ml. Ulița este tranzitată nu numai de utilaje dar și de localnici care merg la pădure sau câmp.

Instanța de fond nu a avut la dosar toate actele în integralitatea lor și nici experți nu au întocmit lucrările după ce în prealabil s-ar fi prezentat la fața locului să măsoare efectiv.

Mai mult, HCL nr. 18/10.08.1999 prin care acest drum a fost trecut în proprietate publică nu a fost contestată în contencios administrativ de către reclamanți, care în perioada acea se judecau în instanță pentru reconstituirea dreptului de proprietate. Interesul acestora era unul imediat iar hotărârile de consiliu sunt publice, se afișează la sediul primăriei, iar reclamanții au avut cunoștință de această hotărâre care îi vătăma în dreptul lor în mod direct și aveau posibilitatea să o conteste, însă nu au făcut-o.

Dacă intervenientul ar fi cunoscut această situație juridică a terenului cu certitudine nu ar fi cumpărat prin adjudecare în anul 2008 o suprafață care fusese trecută încă din anul 1999 în domeniul public.

Solicită admiterea recursului și a cererii de intervenție accesorie.

Avocat N. P., având cuvântul pentru intimații reclamanți B. M., B. V. și B. E., solicită într-o primă teză respingerea recursului ca inadmisibil întrucât criticile aduse și formulate în scris nu se regăsesc în motivele prevăzute expres de art. 302 alin. 1 c.p.c. și potrivit art. 304 alin. 1 c.p.c. nu există motive de nelegalitate pentru care să se poată cerere casarea sentinței.

În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât pe baza întregului material probator instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, ce se impune a fi menținută.

Se impune a se observa că în cauză C. Județeană O. de aplicarea legilor fondului funciar nu a înțeles să recureze hotărârea instanței de fond.

Critica adusă vizează faptul că la dosar nu există o ultimă filă dintr-un set de înscrisuri, deși cauza se află în al treilea ciclu procesual. Se arată și faptul că experții nu s-au deplasat la fața locului, aspect neadevărat. Se poate observa chiar din ultimul raport de expertiză că doamna expert M. E. a solicitat un termen pentru a se putea deplasa la fața locului, fiind iarnă, să măsoare suprafața de teren în concret.

Prin raportare la cel din ultim raport de expertiză, având în vedere și împrejurarea că reclamanții au arătat că pentru suprafața de 1404 mp care ar aparține intervenientului au înțeles să nu solicite restituirea în natură, ținând seama și de schița întocmită în cauză, se poate observa că există cale de acces.

Așa fiind, critica adusă prin cererea de intervenție accesorie referitoare doar la faptul că nu există cale de acces, este neîntemeiată. Din schița amintită rezultă că este o cale de acces de cel puțin 15 m, pe care se poate intra cu utilaje.

Având în vedere că reclamanților nu li s-a reconstitui dreptul de proprietate nici până la această dată, apreciază că nu este culpa acestora și se impune respingerea recursului ca nefondat și a cererii de intervenție pe fond.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de față;

Prin sentința civilă nr. 3255 din data de 02 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată, formulata de reclamanții B. M., B. V. și B. E., în contradictoriu cu paratele C. Locala C. de aplicare a legilor fondului funciar si C. Județeana O. de aplicare a legilor fondului funciar, astfel cum a fost precizate.

Au fost obligate pârâtele la eliberarea titlului de proprietate pe numele reclamanților și punerea acestora în posesie pentru suprafața totală 2,48 ha pe raza comunei C., jud. O. din care suprafața de 3434 mp pe vechiul amplasament, respectiv suprafața de 3121 mp amplasată între punctele A-B-C-F din schița întocmită de expertul desemnat în cauză C. M. și suprafața de 313 mp amplasată între punctele C-D-E-F pe schiță.

S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la daune interese ca neîntemeiat.

Au fost obligate pârâtele la plata sumei de 1100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat să se dispună obligarea pârâtelor să le elibereze titlul de proprietate pentru suprafața totală de 2,48 ha; obligarea pârâtelor să îi pună în posesie pe vechiul amplasament pentru suprafața de 2,48 ha conform actului de proprietate din anul 1953; obligarea pârâtelor la daune-interese în cuantum de 100 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data emiterii efective a titlului de proprietate și punerea în posesie conform amplasamentului din actul de proprietate din anul 1953; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Le-a fost eliberată reclamanților adeverința de proprietate nr._/20.09.1991 și procesul verbal de punere în posesie nr. 24/7.06.1994 pentru suprafața de 1,50 ha teren extravilan.

Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, respectiv copia registrului agricol(f.38), coroborat cu actele de stare civilă, sesizarea privind deschiderea procedurii succesorale de pe urma autorilor B. C P. și B. N I. și actul de proprietate(f.6) și actul de vânzarea cumpărare din 17.07.1952 (f.55) a rezultat faptul

că reclamanții sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,48 ha teren, așa cum rezultă și din Hotărârea Comisiei Județene O. de validare a anexelor nr. 50/29.08.1991.

A avut în vedere instanța concluziile raportului de expertiză sens în care nu a reținut susținerea pârâtei comisiei locale funciare potrivit cărei din totalul de 0,50 ha aparținând reclamanților pentru punctul SMA, în zona respectivă s-au mai găsit 0,14 ha teren arabil, restul fiind afectată de drum de exploatare care face legătura între DJ 677 și terenurile agricole aflate în zonă, S-a mai reținut că expertul a concluzionat că reclamanților li se poate reconstitui o suprafață de 3434 mp pe vechiul amplasament, respectiv suprafața de 3121 mp amplasată între punctele A-B-C-F din schița întocmită și suprafața de 313 mp amplasată între punctele C-D-E-F pe schiță.

Au fost avute în vedere și dispozițiile art. 14 din Legea nr. 18/1991.

Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata la daune interese, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 1082 cod civil, raportat la obligația stabilită de instanța în sarcina pârâtelor de a elibera și pune în posesie reclamanții.

A reținut instanța de fond și incidența dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă sens în care a dispus obligarea pârâtelor la plata sumei de 1100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și onorariu expert.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. L. C. de aplicarea legilor fondului funciar, considerând-o netemeinică și nelegală și a solicitat admiterea recursului.

Prin decizia civilă nr. 680/20.06.2012 Tribunalul O. a admis recursul pârâtei C. L. C., a casat sentința nr. 3255/2012 și a trimis cauza pentru rejudecare la instanța de fond, Judecătoria Slatina.

Pentru a proceda astfel instanța de recurs a reținut că potrivit art. 14 alin 2 teza a II-a din legea 18/1991 în vigoare la data întocmirii actelor premergătoare atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie și nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietății, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor agricole de producție.

Din înscrisurile depuse la dosar s-a constată că terenul în suprafață de 2,48 ha a făcut obiectul Legii 18/1991, fiind eliberată adeverința de proprietate nr._/20.09.1991, pentru această suprafață de teren, drept de proprietate care s-a stabilit prin Hotărârea Comisiei Județene nr.50 din 29.08.1991 și înscris în tabelul anexă 2a la poziția 209, acte premergătoare care nu au fost contestate de titularii reconstituirii până în prezent.

Legiuitorul a reglementat prin legile fondului funciar, procedura de reconstituire a dreptului de proprietate din analiza căreia se constată că aceasta începe cu formularea unei cereri de reconstituire formulată de fostul proprietar sau moștenitorilor acestuia, validarea dreptului de proprietate, depunerea de contestații în caz de nemulțumire a persoanelor solicitante, după validarea dreptului de proprietate de către comisia județeană, iar comisia locală este obligată să realizeze punerea în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora și înaintează aceste procese verbale Comisiei Județene, competență să emită titlurile de proprietate.

În speță, procedura reglementată de legea fondului funciar, mai sus descrisă s-a oprit la etapa înaintării proceselor verbale de punere în posesie către C. Județeană O., în vederea emiterii titlului de proprietate.

Așa fiind, din înscrisurile depuse la dosar s-a constatat că la data de 07.06.1994 a avut loc punerea în posesie a numitei I. B. autoarea intimaților reclamanți, pentru suprafața de teren de 1,50 ha, în punctul „C.” cu vecinătăți consemnate în procesul verbal aflat la fila 7 din dosarul de fond, semnat de autoare și pe suprafața de teren de 1404 m.p, prin procesul verbal de punere în posesie din data de 23.02.2000, în punctul „vatră . nu a fost semnat de nicio persoană la rubrica proprietar, cu vecinătățile din acesta, acte necontestate până în prezent de părți.

Astfel, din suprafața de teren de 2,48 ha s-a realizat o punere în posesie pentru suprafața de 1,64 ha, rămânând o diferență de 0,84 ha, pentru care nu s-a realizat această operațiune.

S-a mai constatat că s-a întocmit și o fișă cu date premergătoare emiterii titlului de proprietate care este semnată la rubrica „luat la cunoștință”.

Reclamanții, ca moștenitori ai autoarei I. B., la rândul ei moștenitoarea lui B. P., titularul de rol și persoana care a solicitat reconstituirea, au solicitat punerea în posesie conform actului de proprietate din anul 1953, pe vechiul amplasament, iar instanța a dispus efectuarea unei expertize pentru a se identifica vechiul amplasament și dacă acesta este liber, conform acestui act și a înscrisurilor depuse la dosar, din raportul de expertiză și completările la acesta nereieșind dacă expertul a avut în vedere aceste procese verbale de punere în posesie, iar instanța de fond nu a lămurit dacă amplasamentul terenurilor menționate în acestea reprezintă sau nu vechiul amplasament al autorului.

Mai mult decât atât instanța de fond a admis acțiunea privind punerea în posesie pentru suprafața de 2,48 ha, însă pe vechiul amplasament numai pe suprafața de 3434 m.p, fără ca sentința să cuprindă vreo mențiune cu privire la diferența de teren de 2,14 ha, în condițiile în care așa cum am menționat în considerentele deja expuse a avut loc o punere în posesie parțială, procesele verbale nefiind contestate de reclamanți, hotărârea recurată necuprinzând nicio referire la aceste procese verbale, astfel că nu se poate verifica dacă instanța de fond le-a dat sau nu eficiență și în situația în care nu le-a dat eficiență motivele de fapt și de drept pentru care a procedat în acest sens.

Soluționând cauza în această modalitate tribunalul a constatat că prima instanță nu a soluționat fondul cauzei.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei Slatina.

Prin sentința civilă nr. 1466/11.02.2013, pronunțată în dosarul nr._ *, Judecătoria Slatina a admis în parte cererea formulată de reclamantii B. M., B. V. si B. E. în contradictoriu cu paratele C. Locala Carlogani si C. Judeteana O..

A obligat pârâtele la eliberarea titlului de proprietate pe numele autorului reclamanților B. P. pentru suprafața de 2,48 ha teren pe raza comunei Cîrlogani, pe amplasamentele înscrise în fișa cu date pentru emiterea titlului de proprietate conf. Legii 18/1991.

A obligat pârâta C. L. Cîrlogani la punerea în posesie a reclamanților pe suprafețele de teren înscrise în fișa cu date pentru emiterea titlului de proprietate conf. Legii 18/1991, în T 8 P 76, T 14 P 1/1, T 28 P 1 și T 53 P 2, T 14 P 1.

A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la daune-interese în cuantum de 100 lei/zi de întârziere ca neîntemeiat.

A obligat pârâtele la plata către reclamanți a sumei de 2100 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că la . Legii nr. 18/1991, autorul B. P. a formulat cerere în reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,63 ha teren, înregistrată sub nr. 395/05.03.1991, iar conform registrului agricol din perioada 1959-1963 acesta figura înregistrat cu suprafața de 2,48 ha teren.

Conform tabelului nominal cu membrii cooperatori care au adus pământ în CAP suprafețe mai mari de 0,5 ha de persoană îndreptățită (soț-soție) și solicită în scris stabilirea dreptului de proprietate, autorul B. P. a fost validat cu suprafața de 2,48 ha teren, fiindu-i eliberată și adeverința nr._/20.09.1991 pentru suprafața de 2,48 ha teren pe raza comunei C..

La data de 08.03.1992 autorul reclamanților, B. P., a decedat, procedându-se ulterior la întocmirea a două procese verbale de punere în posesie, nr. 24/07.06.1994 semnat de soția supraviețuitoare a defunctului-numita B. I. și procesul verbal nr. 6/23.02.2000, nesemnat la rubrica „proprietar”, dar niciunul dintre cele două procese verbale de punere în posesie nu au fost contestate de către moștenitorii lui B. P..

Din procesele verbal de punere în posesie și fișa cu date pentru titlul de proprietate, coroborate cu raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expertul V. M., instanța de fond a reținut că în reconstituirea dreptului de proprietate moștenitorii autorului B. P. au fost puși în posesie cu: suprafața de 1,5 ha teren extravilan în sola C., individualizată în procesul verbal de punere în posesie nr. 24/07.06._ și care are corespondent în suprafața de 1,5 ha teren arabil extravilan situată în T 8 P 35 din fișa cu date pentru titlul de proprietate și cu suprafața de 1404 m.p. în punctul V. . verbal nr. 6/23.02.2000 și care are corespondent, parțial, în suprafața de 2033 m.p. teren arabil extravilan situată în T 8 P 76 din fișa cu date pentru titlul de proprietate.

Instanța a reținut, raportat la solicitarea reclamanților privind punerea în posesie pe vechiul amplasament, conform actului de proprietate din anul 1953, că așa cum rezultă din raportul de expertiză și din rolul din registrul agricol al autorului B. P. suprafețele de 1,5 ha teren din punctul C. și de 0,08 ha teren în punctul V. . făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare din anul 1953.

Conform raportului de expertiză, suprafețele de teren ce au făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare din 1953 de 0,63 ha arabil în punctul M. și de 0,5 ha arabil în punctul Trupini au fost înscrise și la rolul autorului din Registrul Agricol, având corespondent în suprafețe de teren de 0,5 ha teren arabil în punctul V. . 0,4 ha la ultima poziție înscrisă la rolul din Registrul Agricol.

În ceea ce privește cererea reclamanților de punere în posesie pe vechiul amplasament, conform actului de proprietate din anul 1953, instanța a reținut tot din concluziile raportului de expertiză că s-a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate numai parțial pe vechiul amplasament, respectiv pentru suprafața de 0,2033 ha teren arabil în T 8 P 76 reprezentând vechiul amplasament din punctul V. . de proprietate din 1953, diferența de 0,2967 ha fiind parțial

înstrăinată numitului Scorbuteanu C., intrând astfel în circuitul civil și diferența ocupată prin lărgirea drumului sătesc.

Pentru suprafața de 0,50 ha din punctul Trupini reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pe alt amplasament.

Instanța a mai reținut că moștenitorii autorului B. P. nu au contestat semnătura de pe fișa cu date pentru emiterea titlului de proprietate și din probele administrate nu rezultă că ar fi formulat obiecțiuni cu privire la amplasamentele stabilite –fila 31 dosar, orice alte pretenții ulterioare ale moștenitorilor cu privire la punerea în posesie pe un alt amplasament decât cel acceptat în momentul semnării fișei cu date fiind nejustificate;

Din însuși memoriul reclamantului B. M. aflat la filele 99-100 dosar instanța a reținut că pretențiile reclamanților de a fi puși în posesie pe vechiul amplasament au fost determinate de înstrăinarea suprafeței de 1400 m.p. în anul 2008 către numitul S. Gh. (C.).

Suprafața de 0,2967 ha a fost parțial înstrăinată numitului Scorbuteanu C., a intrat în circuitul civil și implicit nu se mai află la dispoziția pârâtei comisiei locale pentru a-i putea pune în posesie pe reclamanți pe acest amplasament, iar reclamanții nu au contestat până în prezent actele de înstrăinare, diferența de teren este ocupată de drumul sătesc, făcând parte din domeniul public al unității administrativ teritoriale.

Cu privire la daunele cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data emiterii efective a titlului de proprietate și punerea în posesie, conform amplasamentului din actul de proprietate din 1953, instanța a reținut că acestea apar ca un mijloc juridic la îndemâna creditorului pentru a-l constrânge pe debitor să execute în natură obligațiile de a face sau de a nu face și constau într-o sumă de bani aferentă unei unități de timp pe care debitorul trebuie să o plătească până la executarea obligației.

A mai reținut că nu s-a făcut dovada unui refuz efectiv al pârâtei C. L. C. privind punerea în posesie a reclamanților, având loc chiar o punere parțială în posesie în anii 1994 și 2000, litigiul fiind determinat tocmai de pretențiile reclamanților de punere în posesie pe vechiul amplasament, care nu corespunde întru-totul cu amplasamentul suprafețelor de teren din fișa cu date pentru emiterea titlului de proprietate.

De asemenea, reclamanții nu au făcut dovada că anterior învestirii instanței cu soluționarea cererii ar fi făcut demersuri în toată această perioadă (1994-2011) în vederea punerii îi posesie pe celelalte suprafețe de teren cu amplasamentul din fișa cu date sau în vederea emiterii titlului de proprietate, considerente pentru care instanța va capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la daune-interese în cuantum de 100 lei/zi de întârziere ca neîntemeiat.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții B. M., B. V. și B. E., considerând-o netemeinică și nelegală.

Prin decizia nr. 600/28.05.2013 Tribunalul O. a admis recursul reclamanților, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.

Pentru a proceda astfel tribunalul a reținut că instanța de fond nu s-a conformat îndrumărilor date prin decizia de casare, dispunând în cauză efectuarea unei expertize agricole, în condițiile în care obiectivele impuneau ca expertul să aibă specializarea topografie cadastru și nu a stabilit care este valoarea juridică a proceselor-verbale din

anul 1996 și din anul 2000, în condițiile în care primul era semnat doar de soția supraviețuitoare a celui îndreptățit la reconstituire, iar celălalt nu a fost însușit prin semnare de niciun dintre moștenitorii legali ai celui în cauză.

Ori, potrivit dispozițiilor art. 315 alin. 1 C. proc. civ. "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului."

Dispozițiile art. 315 C.proc.civ. nu lasă loc de interpretare, în doctrină subliniindu-se faptul că instanța de trimitere este obligată să respecte hotărârea instanței de recurs chiar și în condițiile în care aceasta ar fi nelegală. Instanța de fond trebuia să se conformeze celor dispuse de tribunal prin decizia civilă nr. 1247/05.10.2011, datorită efectului pozitiv al lucrului judecat potrivit căruia statuările irevocabile ale unei hotărâri judecătorești se impun, deopotrivă, părților și instanței ulterioare, care nu pot ignora efectele unei judecăți anterioare, care a tranșat definitiv un aspect al litigiului.

Soluția consacrată de art. 315 alin. 1 C.proc.civ. are o justificare deplină și o legitimare incontestabilă, ce decurge din însăși rațiunea controlului judiciar, dispozițiile evocate limitând însă obligativitatea deciziei instanței de recurs la problemele de drept dezlegate și la necesitatea administrării unor probe.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr._ **.

Prin sentința 8350/16.09.2014 Judecătoria Slatina a admis în parte cererea formulată de reclamanții B. M., B. V. si B. E., în contradictoriu cu paratele C. Locala Cirlogani si C. Judeteana O..

Au fost obligate pârâtele la eliberarea titlului de proprietate pe numele autorului reclamanților B. P. pentru suprafața de 2,48 ha teren pe raza comunei Cîrlogani, parțial pe amplasamentele înscrise în fișa cu date pentru emiterea titlului de proprietate conf. Legii 18/1991 iar în ceea ce privește suprafața de 3434 în T8 P 76, pe vechiul amplasament, așa cum a fost identificată în cuprinsul raportului de expertiză topo depus la dosar, diferența de 1401 urmând a fi reconstituită în T53 P2, conform fișei cu date pentru emiterea titlului de proprietate.

A fost obligată pârâta C. L. Cîrlogani la punerea în posesie a reclamanților pe suprafețele de teren în T 8 P 76, T14 P1, T 14 P 1/1, T 28 P 1 și T 53 P 2.

A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la daune-interese în cuantum de 100 lei/zi de întârziere ca neîntemeiat.

A obligat pârâtele la plata către reclamanți a sumei de 3100 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că după casarea cu trimitere spre rejudecare, în speță a fost dispusă efectuarea unei expertize specialitate topo cadastrala, raportul de expertiză fiind întocmit și depus la dosar de expert M. E., care a avut ca obiective identificarea vechiului amplasament al autorului B. P., conform registrului agricol și actului de proprietate indicat de reclamanții recurenți, să se lămurească dacă suprafețele de teren menționate în procesele verbale de punere în posesie reprezintă vechiul amplasament al acestuia, la fel și terenul din fișa cu date premergătoare emiterii titlului de proprietate și numai după aceste lămuriri să se verifice legalitatea cererii de punere în posesie pe vechiul amplasament raportat la procesul verbal din data de 07.06.1996, care este semnat de

autoarea I. B., dar și la procesul verbal de punere în posesie din anul 2000, care însă nu cuprinde nicio semnătură la rubrica proprietar, stabilindu-se valoarea sa juridică față de această omisiune, având în vedere emiterea deja a unei fișe premergătoare emiterii titlului, expertul urmând să facă verificări și dacă anterior punerii în posesie au fost întocmite schițe cadastrale, iar în caz afirmativ să le aibă și pe acestea în vedere și să stabilească dacă vechiul amplasament al autorului a fost liber sau nu la data validării dreptului de proprietate.

Din actele și înscrisurile depuse la dosar s-a constatat și reținut că la . Legii nr. 18/1991, autorul B. P. a formulat cerere în reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,63 ha teren, înregistrată sub nr. 395/05.03.1991. Conform registrului agricol din perioada 1959-1963 autorul B. P. figura înregistrat cu suprafața de 2,48 ha teren.

Din coroborarea proceselor verbal de punere în posesie și fișa cu date pentru titlul de proprietate - coroborate cu raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expertul topo M. E., instanța reține că Suprafața de 1,5 ha din punct „Călugărita", menționata in procesul verbal de punere in posesie din data de 07.06.1994. care este semnat de autoarea I. B., nu este pe vechiul amplasament, fiind teren atribuit din rezerva primăriei (arondat de la . suprafețele de 0,50 ha din

pct. „Ogrăzi" si de 1,0 ha din pct. „P." din registrul agricol al autorului

B. P.. De asemenea suprafața de 1404 mp teren din pct. „vatra . procesul verbal de punere in posesie din 23.02.2000, care nu cuprinde nicio semnătura la rubrica proprietar, este o parte din vechiul amplasament al

suprafeței de 0,50 ha din punct „vatra . poziția de rol a

autorului B. P. din registrul agricol anii 1959-1963 si care are

corespondent in suprafața de 6300 mp pct. „Moara" din Actul de Proprietate din

anul 1953.

Suprafața de 1404 mp din procesul verbal de punere in posesie din 23.02.2000, se afla in incinta fostului Agromec (SMA) Carlogani, incinta care in prezent este deținuta in proprietate de o terța persoana, S. C. .

Din înscrisurile depuse de C. Locala de Fond Funciar, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului . nr. 1052, fila 64, instanța reține că dreptul de proprietate al fostului Agromec (SMA) Carlogani fusese recunoscut anterior întocmirii procesului verbal de punere în posesie, la data de 15.08.1994 iar la data de 21.04.2008 aceasta unitate a înstrăinat mai multe bunuri, printre care și suprafața de 4542 de mp. către S. C., filele 59-60 .

Față de solicitarea de reconstituire a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament în condițiile în care s-a constatat, conform concluziilor raportului de

expertiză topo, că o parte din terenul solicitat a fi reconstituit se află în patrimoniul altor persoane, fără a solicita anularea actelor de proprietate al acelor persoane și fără a se judeca în contradictoriu cu proprietarii identificați, instanța a constatat inadmisibil un astfel de capăt de cerere, în condițiile în care reclamantul a optat pentru stabilirea unui astfel de cadru procesual .

Pe de altă parte principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe fostul amplasament a fost introdus abia de prevederile art. 2, al. 1 din Legea 1/2000, iar titlul de proprietate aparținând Agromec (SMA) Carlogani a fost emis in baza Legii 18/1991, or, potrivit art. 2, al. 2 din Legea 1/2000 drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces verbal de punere in posesie sau titlu de proprietate rămân valabile fara nicio alta confirmare.

În ceea ce privește suprafețele înscrise în fișele cu date pentru emiterea titlului de proprietate, instanța a reținut, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit, că cele 6 suprafețele din fisa cu datele premergătoare emiterii titlului de proprietate nu reprezintă in totalitate vechiul amplasament, in sensul ca: - suprafața de 1,50 ha din TI 8, P35. este terenul din pct. „Călugărita" din procesul verbal de punere in posesie din data de 07.06.1994, care este semnat de autoarea I. B. si nu este pe vechiul amplasament, fiind atribuit din rezerva primăriei (arondat de la . suprafețele de 0,50 ha din pct. „Ogrăzi" si 1,0 ha din pct. „P." din registrul agricol al autorului B. P..;

- suprafața de 0,2033 ha din T8, P 76, este teren in pct. „vatra . reprezintă numai o parte din suprafața de 0,50 ha din punct „vatra . la poziția de rol a autorului B. P. din registrul agricol anii

1959-1963 si care are corespondent in suprafața de 6300 mp pct. „Moara" din

Actul de Proprietate din anul 1953.

- suprafața de 0.0400 ha din T 14. P 1/1 si suprafața de 0.0500 ha din T 14. P 1( in total de 0,0900 ha), este teren intravilan curte si gradina si este pe vechiul amplasament al suprafeței de 0,08 ha pct. Jn . de rol a autorului B. P. din registrul agricol anii 1959-1963

-suprafața de 0.5000 ha din T 28. P 1. este corespondentul suprafeței

de 0,40 ha din pct. „Garbovu" menționata la poziția de rol a autorului B.

P. din registrul agricol anii 1959-1963 si care, potrivit susținerii reclamantului,

este corespondentul suprafeței de 5000 mp — din punctul „Trupini"- din Actul de Proprietate din anul 1953.

-suprafața de 0.1876 ha din T53. P 2. este teren in pct „Criva" si nu are

corespondent nici in suprafețele din registrul agricol al autorului B. P.

si nici in suprafețele din Actul de Proprietate din anul 1953 .

Raportat la susținerile reclamanților, instanța a constatat că aceștia au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament în special în ceea ce privește terenul de 5000 mp din pct. „vatra . coroborarea registrului agricol cu actul de proprietate din anul 1953 și raportul de expertiză topo, instanța reține că, din vechiul amplasament al terenului de 5000 mp din pct. „vatra . agricol al autorului si care are corespondent in suprafața de 6300 mp pct. „Moara" din Actul de Proprietate din anul 1953, la data validării dreptului de proprietate autorului B. P., conf. Hotărârii nr. 50 din 29.08.1991 a Comisiei Județene O., terenul liber era in suprafața de 3121 + 313 = 3434 mp din T 8. P 76, care este identificat prin punctele A,B,C,D,E,F,G,H, A-din schița întocmita de dl. expert Capitanescu M., si din care numai o suprafața de

0,2033 ha - T8, P 76, a fost inclusa in fisa premergătoare emiterii titlului de proprietate, aceasta suprafața de 3434 mp, fiind libera si in prezent.

Diferența de teren pana la 5000 mp, este reprezentata de suprafața de 1404 mp din procesul verbal de punere in posesie din 23.02.2000 care nu cuprinde nicio semnătura la rubrica proprietar, si care este situata in incinta fostului Agromec(SMA) Carlogani si care actual este deținuta in proprietate de S. C., care a cumpărat terenul de la fostul Agromec, iar restul de 162 mp este ocupat de ulița SMA(DS 7), ulița care de la data de 10.08.1999, aparține domeniului public al comunei Carlogani, conform Anexa 20 la HCL Carlogani nr. 18din 10.08.1999, si unde la poziția 14, ulița SMA are menționata numai lungimea de 300 m pornind de la DJ 677, fara alte detalii(lațime, suprafața, vecinătăți).

Instanța de fond a reținut că nici până în prezent reclamanților nu le-a fost emis vreun titlu de proprietate, sens în care aceștia beneficiază de prevederile art. 2, al. 1 din Legea 1/2000 astfel că instanța va admite în parte cererea acestora în sensul că va obliga pârâtele la eliberarea titlului de proprietate pe numele autorului reclamanților B. P. pentru suprafața de 2,48 ha teren pe raza comunei Cîrlogani, parțial pe amplasamentele înscrise în fișa cu date pentru emiterea titlului de proprietate conf. Legii 18/1991 iar în ceea ce privește suprafața de 3434 în T8 P 76, pe vechiul amplasament, așa cum a fost identificată în cuprinsul raportului de expertiză topo depus la dosar, diferența de 1401 urmând a fi reconstituită în T53 P2, conform fișei cu date pentru emiterea titlului de proprietate .

În privința capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data emiterii efective a titlului de proprietate și punerea în posesie, conform amplasamentului din actul de proprietate din 1953, instanța a reținut că daunele cominatorii apar ca un mijloc juridic la îndemâna creditorului pentru a-l constrânge pe debitor să execute în natură obligațiile de a face sau de a nu face și constau într-o sumă de bani aferentă unei unități de timp pe care debitorul trebuie să o plătească până la executarea obligației.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. L. C. considerând-o netemeinică și nelegală arătând că în cele două cicluri procesuale, experții au avut în vedere un înscris trimis de comisia locală prin fax, care însă nu a ajuns integral. Cu toate acestea, la întocmirea lucrărilor de specialitate experții au avut la dosar inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei, publicat în MO 639/29.08.2002 însușit prin HCL 18/1999, incomplet lipsind pagina 3 unde era continuarea poziției 14 a Uliței SMA în care era trecută o lățime de 10 ml. Lipsa acestei pagini a dus la concluzii greșite ale rapoartelor de expertiză și pe cale de consecință la pronunțarea unei hotărâri nelegale și netemeinice.

Legal citați intimații reclamanți au formulat la data de 05.12.2014 întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca inadmisibil întrucât criticile aduse și formulate în scris nu se regăsesc în motivele prevăzute expres de art. 302 alin. 1 c.p.c. și potrivit art. 304 alin. 1 c.p.c. nu există motive de nelegalitate pentru care să se poată cerere casarea sentinței.

În subsidiar, intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât pe baza întregului material probator instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, cu respectarea dispozițiilor deciziei de casare.

La data de 05 decembrie 2014 numitul S. C. a formulat cerere de intervenție accesorie solicitând admiterea în parte a cererii reclamanților, obligarea pârâtelor la eliberarea titlului de proprietate pe numele autorului reclamanților pentru suprafața de 2,48 ha pe amplasamentele înscrise în fișa de date pentru emiterea titlului întrucât suprafața de 3434 mp din T8 P76, pentru care s-a dispus de instanța de fond restituirea pe vechiul amplasament face parte în totalitate din domeniul public al comunei C..

Prin încheierea din 10 decembrie 2014, tribunalul a admis în principiu cererea de intervenție în accesorie în interesului recurentului și a dispus introducerea în cauză a acestuia cu mențiunea că va prelua procedura în starea în care se afla la acel moment.

Analizând soluția pronunțată la cea de a treia judecată în fond în raport de criticile formulate, tribunalul urmează să constate că recursul este fondat având în vedere următoarele considerente:

Deși instanța de trimitere s-a conformat dispozițiilor date prin decizia de casare în sensul că s-a efectuat o expertiză având ca obiectiv identificarea vechilor amplasamente ale autorului B. P. potrivit registrelor agricole și actului de proprietate, precum și lămurirea aspectului de identitate dintre suprafețele de teren menționate în procesele verbale de punere în posesie și vechiul amplasament, iar expertul a respectat obiectivele, în conținutul expertizei s-a menționat că ulița SMA are doar o lungime de 300 ml., fără a se preciza însă și lățimea acesteia.

Este adevărat că în Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Cîrlogani cuprinse în Anexa nr.20 a Hotărârii Guvernului nr.1355/2001 privind atestarea domeniului public al județului O. al municipiilor, orașelor și comunelor din județ, poziția nr.14 unde este localizată ulița SMA este descrisă pe cuprinsul a două pagini, respectiv pagina 2 jos în care specificată doar lungimea uliței și pagina 3 sus, care însă lipsește de la dosarul cauzei, iar expertul nu a avut-o în vedere la întocmirea lucrării și nici nu a solicitat relații de la pârâtă.

În acest mod s-a ajuns la un calcul greșit al terenului inclus în domeniul public, astfel încât, fiind necesară refacerea raportului de expertiză sub acest aspect se impune casarea sentinței și reținerea cauzei spre judecare pentru ca expertul să aibă în vedere inventarul complet al bunurilor care aparțin domeniului public din Anexa nr.20 la HG 1355/2001 prin calculul complet al domeniilor poziției nr.14.

Totodată, se va ține seama și de evaluarea activelor fixe corporale unde ulița SMA poartă denumirea de . elemente de identificare, precum și de fișa nr.15 întocmită de evaluator.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenta pârâtă C. L. C. de aplicarea legilor fondului funciar, județul O., împotriva sentinței civile nr. 8350 din data de 16 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._ **, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. M.,

B. V. și B. E., toți domiciliați în ., intimata pârâtă C. Județeană O. de aplicarea legilor fondului funciar, intervenient S. C., domiciliat în ., ., județul O..

Casează sentința și reține cauza spre rejudecare.

Irevocabilă.

Acordă termen la 11.03.2015.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 Februarie 2015, la Tribunalul O..

Președinte,

O. C.

Judecător,

C. T.

Judecător,

I. D.

Grefier,

M. R.

Red.ID

Ex.2

10.03.2015

← Fond funciar. Decizia nr. 141/2015. Tribunalul OLT		Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 917/2015. Tribunalul OLT →

Fond funciar. Decizia nr. 48/2015. Tribunalul OLT

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 48/2015. Tribunalul OLT