Fond funciar. Decizia nr. 811/2012. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 811/2012 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 19-09-2012 în dosarul nr. 811/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 811/2012
Ședința publică de la 19 septembrie 2012
Complet specializat în litigii de fond funciar:
PREȘEDINTE M. I. S.
Judecător A. C. Tițoiu
Judecător I. M.
Grefier M. R.
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți D. E., domiciliată în Pitești, M. Ș., ., ., V. T., din localitatea Deveselu, județul O., D. Ș. V., cu domiciliul ales la V. T. în Deveselu, județul O., împotriva sentinței civile nr. 2054 din data de 10 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. L. O. de S. și C. Județeană O. ambele de aplicarea legilor fondului funciar, intimatul intervenient în nume propriu R. C., domiciliat în O. de S., județul O., având ca obiect – litigiu de fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat S. E. pentru de recurenții reclamanți D. E., V. T. și D. Ș. V., avocat S. V. pentru intimatul intervenient în nume propriu R. C., lipsă intimatele pârâte C. L. O. de S. și C. Județeană O. ambele de aplicarea legilor fondului funciar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosar a fost depusă, prin serviciul de registratură, întâmpinare formulată de intimatul intervenient.
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 159 ind.1 alin. 4 c.p.c., constată în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 3 c.p.c. că este competentă atât material cât și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Un exemplar de pe întâmpinare se înmânează avocatului S. E., care arată că nu solicită termen să o studieze.
Părțile prezente învederează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat S. E., având cuvântul pentru recurenții reclamanți D. E., V. T. și Dubrenqo Ș. V., solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.
În motivare arată că instanța de fond a calificat greșit cererea ca fiind o acțiune în constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate nr._/13/18.09.1995, în realitate fiind o cerere de rectificare titlu.
Instanța nu a dat eficiență probelor administrate în cauză și nici nu a avut în vedere înscrisurile atașate, respectiv fișa din registrul agricol din anul 1990 din care rezultă că intervenientul deținea 2000 mp iar autorul reclamanților 1600 mp.
Mai mult chiar, nu a fost avut în vedere faptul că adeverințele eliberate în baza L. 18/1991 au fost emise în aceeași zi, respectiv 27 septembrie 1991, în baza aceleiași hotărâri.
În baza rolului activ, instanța de fond trebuia să solicite de la comisiile funciare copii de pe hotărârea în baza căreia s-au emis cele două adeverințe.
Este important a se observa fișele cu date pentru completarea titlurilor de proprietate: fișa intervenientului nu este datată dar este semnată de primire, iar ce a autorului reclamanților nu poată nici data și nici semnătura.
Cererea de intervenție în interes propriu a intimatului apare ca neîntemeiată atâta vreme cât reclamanții și mai înainte autorul acestora, au deținut neîntrerupt o suprafață mai mare decât cea din titlu și nu au avut niciun conflict cu intervenientul care este vecinul lor.
La interpelarea instanței dacă există act de dare in folosintă sau în ce fel a intrat în patrimoniul autorului terenul in cauză, reclamanții prin apărător, arată că acesta a fost medic și a primit terenul pentru edificarea unei construcții. Nu detin act de dare in folosintă.
Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat S. V., având cuvântul pentru intimatul interveninent în nume propriu R. C., solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât pe baza întregului material probator instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, ce se impune a fi menținută.
Motivând, arată că modificarea cererii de chemare în judecată nu constituie motiv de recurs, reclamanții aveau posibilitatea să completeze cererea în acest sens.
Cu privire la adeverințe precizează că datele menționate în acestea sunt reale și mai mult, acestea nu mai produc efecte juridice.
Autorului reclamanților i s-a constituit drept de proprietate pe terenul respectiv, el neînscriindu-se în CAP, avea dreptul să construiască locuință pe un lot de 200-250 mp.
Având în vedere și întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la nr._ pe rolul Judecătoriei Caracal, reclamanții D. E., V. T., D. Ș. V. au chemat în judecată pe pârâtele Primăria O. de S.-C. L. de Aplicare a L. F. Funciar, Prefectura O.-C. Județeană de Aplicare a L. F. Funciar, solicitând ca instanța să constate nulitatea parțială a titlului de proprietate nr._/13/18.09.1995 emis de C. județeană O. de aplicare a L. fondului funciar și a fișei premergătoare cu privire la întinderea suprafeței de teren intravilan pentru care trebuie constituit dreptul de proprietate pentru autorul V. D..
În motivarea acțiunii, arată că potrivit registrului agricol autorul deținea în anul 1991 suprafața de 1600 mp teren intravilan format din 1000 mp curți construcții și 600 m.p. arabil, pe raza comunei O. de S., județul O..
În anul 1995 s-a constituit dreptul de proprietate prin emiterea titlului cu nr._/13 pentru suprafața de 1547 m.p.; deși reclamantii au făcut nenumărate demersuri pentru ca primăria să le comunice situația registrului agricol, au fost refuzați până în vara acestui an, când au constatat că titlul de proprietate nu corespunde cu situația reală a proprietății tatălui lor.
Acest lucru i-a defavorizat în raport cu vecinul R. C., care a obținut prin revendicare, din curtea lor suprafața de 76,53 m.p. deși acesta a recunoscut că de peste 40 de ani hotarul ce desparte proprietățile este neschimbat.
Având în vedere că li se încalcă în mod nejustificat dreptul de proprietate, solicită punerea de acord a titlului cu situația fizică a terenului, prin înscrierea în titlu a suprafeței de 1600 mp, în loc de 1547 m.p.
Cererea de chemare in judecata nu a fost motivata in drept.
C. L. a comunei O. de S. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității, cu motivarea că deși titularul V. D. a decedat ulterior emiterii titlului de proprietate, nu a contestat în termen legal la C. județeană propunerea de stabilire a dreptului de proprietate.
Pe fond, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că prin titlul de proprietate nr._/13/18.09.1995, i s-a constituit dreptul de proprietate autorului V. D. pentru suprafața de 1547 mp, teren intravilan pentru că nu a adus pământ și nici nu i-a fost preluat teren pentru a fi trecut în CAP.
Reclamanții, moștenitorii autorului, au știut încă din anul 2008 că dețin mai mult teren decât este trecut în titlul de proprietate și nu din anul 2011, așa cum susțin în cererea de chemare în judecată.
Susținerea reclamanților că sunt îndreptățiți la o suprafață de teren mai mare nu este întemeiată, având în vedere caracterul declarativ al datelor înscrise în registrul agricol invocat, iar aspectele pe care-și întemeiază acțiunea nu constituie documentație prevăzută de legile fondului funciar în baza căreia să se poată solicita modificarea titlului de proprietate.
Pe de altă parte, reclamanții au încercat de-a lungul timpului anularea/ modificarea titlului de proprietate al vecinului lor R. C., temerea acestora fiind că dețin o suprafață mai mare de teren decât cea trecută în titlul de proprietate emis pentru tatăl lor, iar vecinul deține o suprafață mai mică decât cea trecută în propriul titlu.
Solicită pârâta respingerea acțiunii ca neîntemeiată, depunând la dosar actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate emis pentru V. D..
La termenul din 13.02.2012 a depus o cerere de intervenție R. C., vecin cu terenul înscris în titlul de proprietate contestat, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamanților al cheltuieli de judecată.
Motivându-și cererea, arată că reclamanții urmăresc să obțină un titlu de proprietate cu care să justifice ocuparea unui teren ce aparține intervenientului.
Astfel, în cursul anului 2008 l-au chemat in judecată pentru stabilirea hotarului despărțitor și au revendicat suprafața de 360 m.p.
Prin sentința civilă nr.2404/28 mai 2008, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă 239/24.02.2009 a Curții de Apel C., a fost respins capătul de cerere prin care reclamanții au revendicat teren de la pârât (intervenient în cauză) constatându-se, în urma expertizei efectuată, că aceștia dețin o suprafață mai mare de teren decât justifică cu acte.
În anul 2010 au promovat o altă acțiune în îngrădirea proprietăților, acțiune în cadrul căreia pârâtul R. C. a formulat cerere reconvențională revendicând o suprafață de teren de la reclamanți.
Instanța a respins acțiunea și a admis cererea reconvențională, obligându-i să-i lase în deplină proprietate și posesie 76,53 m.p. – sentința civilă 1067/22.03.2011 (dosarul în care s-a pronunțat sentința se află în recurs și este suspendat în baza art. 244 C. pentru că reclamanții au promovat o altă acțiune de anulare a titlului de proprietate emis pe numele intervenientului ).
Și această acțiune a fost respinsă prin sentința civilă nr.3508/28.09.2011 definitivă prin respingerea recursului de către Tribunalul O..
Asupra admisibilității cererii de intervenție instanța s-a pronunțat prin încheierea din 5 martie 2012, constatând că este admisibilă în principiu.
C. locală O. de S. a înaintat copii de pe registrul agricol anii 1981 – 2006 privind pe D. V., iar cu adresa nr.1266/16.03.2012 – pag.89 a precizat că autorul a beneficiat de prevederile art. 23 din lg.18/1991, terenul aferent construcțiilor fiindu-i atribuit de către Consiliul popular în anul 1980.
Singurele acte găsite în arhivă și care probează acest lucru sunt cele care au stat la baza obținerii Autorizației de dărâmare nr.26/7 aprilie 1980, Memoriu justificativ și Memoriu tehnic, în care sunt trecute vecinătățile și planul de situație a terenului.
În planul de situație este evidențiată lățimea de 14 m a terenului ce urma să i se atribuie lui V. D. precum și lățimea terenurilor vecine respectiv 17 m, a celui aparținând lui R. C., reclamanții plătesc impozit pentru suprafața de 1500 mp și nu pentru 1600 mp, așa cum susțin.
Cu adresa nr.1976/20.04.2012, aceeași pârâtă a comunicat faptul că suprafața de 1547 m.p. înscrisă în titlul de proprietate a rezultat în urma unor măsurători, că nu s-a întocmit o schiță a terenului dar că a fost trecută în Registrul de evidențe intravilan, comunicat în copie și a înaintat copia adeverinței tip nr._/27.09.1991.
În adresa nr.2119/2.05.2012, pârâta menționează că originalul adeverinței tip a fost ridicat de titular, făcând cunoscut instanței încă o dată că suprafața de 1547 m.p. este rezultatul unor măsurători efectuate în teren și consemnate în Registrul de evidențe intravilan al comunei conform extrasului anexat.
Soluția instanței de fond:
Prin sentința civilă nr. 2054 din data de 10 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._ , s-a respins excepția tardivității invocată de C. locală de aplicarea L. fondului funciar O. de S., județul O..
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții D. E., V. T., D. Ș. V., împotriva pârâtelor si în contradictoriu cu intervenientul R. C..
S-a admis cererea de intervenție formulată de intervenientul R. C..
Prin aceeași sentință, au fost obligați reclamanții la 500 lei cheltuieli de judecată către intervenient.
Motivarea instanței de fond:
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, pe de o parte, se solicită nulitatea absolută parțială, care este imprescriptibilă, iar pe de altă parte motivarea în fapt privește procedura de constituire și reconstituire a dreptului de proprietate care prevede posibilitatea contestării actelor premergătoare emiterii titlului de proprietate, contestare ce nu s-a făcut de către titularul dreptului în termenul prevăzut de lege, iar modificarea titlului sub aspectul întinderii dreptului de proprietate nu se poate face pe calea aleasă de reclamanți.
Această motivare nu este circumscrisă excepției invocată, raportat la obiectul acțiunii, astfel că va fi respinsă excepția ca neîntemeiată.
De asemenea, instanța a mai reținut că în temeiul L. nr.18/1991 s-a constituit dreptul de proprietate autorului D. V., pentru suprafața de 1547 mp teren intravilan situat în ., județul O..
Terenul i-a fost atribuit în anul 1980 de către Consiliul popular pentru construcția unei locuințe, astfel că cererea formulată de autor a fost soluționată favorabil de comisia locală, care a înscris terenul în Registrul cu evidențe intravilan și a eliberat adeverința tip nr._/27.09.1991, întocmind actele premergătoare emiterii titlului de proprietate.
S-a constatat că V. D. a făcut dovada că este persoană îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate cu Registrul agricol și documentația întocmită în anul 1980 de către Consiliul popular al ..
De asemenea, între anii 1981 – 1985, după ce autorul a primit terenul de la consiliul popular, a figurat la rol cu 12,5 ari, între anii 1986 – 1990 cu 15,5 ari, numai în anul 1990 cu 16 ari și începând cu anul 1992 până în anul 2006 cu 15 ari, aspect față de care nu a fost reținută apărarea făcută de reclamanți că întocmirea actelor premergătoare nu fost precedată de măsurarea terenului, având în vedere că suprafața înscrisă în aceste acte este de 1457 m.p.
Diferența între suprafața menționată începând cu anul 1986 in registrul agricol – 15,5 ari și cea pentru care s-a emis titlul de proprietate, poate fi urmarea modului în care s-a făcut măsurătoarea ( instrumentelor folosite).
Actele premergătoare nu au fost contestate de titular, sub aspectul întinderii dreptului de proprietate, în baza acestor acte C. județeană O. emițând titlul de proprietate.
A apreciat instanța că înscrierea unei suprafețe mai mari de teren în titlu nu se poate face pe calea aleasă de reclamanți, titlul de proprietate fiind emis cu respectarea dispozițiilor L. 18/1991 și deci in mod legal. Motivele invocate de reclamanți nu privesc nelegalitatea acestuia, iar actele premergătoare nu au fost contestate conform procedurii instituită de Legea nr.18/1991.
Calea de atac exercitată:
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții reclamanți D. E., V. T. și D. Ș. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 304 ind.1 cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond
În motivare, se arată că în mod greșit instanța de fond a calificat acțiunea ca fiind acțiune în constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate nr._ /13/18.09.1995, aceasta trebuind să fie calificată drept acțiune în rectificare titlu.
Pronunțând o astfel de sentință, instanța de fond nu a dat eficiență probelor administrate în cauză, cu referire la înscrisurile depuse atât de reclamanți cât și de pârâta C. L. de aplicare a L. fondului funciar, respectiv fișa din registrul agricol din anul 1990 din care rezultă că intervenientul deținea 2000 mp iar autorul reclamanților 1600 mp.
Mai mult chiar, nu s-a avut în vedere faptul că adeverințele eliberate în baza L. 18/1991 au fost emise în aceeași zi, respectiv 27 septembrie 1991, în baza aceleiași hotărâri, insă diferența dintre numerele de înregistrare este foarte mare, exista diferențe intre caracterele celor doua înscrisuri, adeverința autorului reclamanților este nesemnata de secretar, semnăturile președintelui de comisie diferă, ca si ștampilele aplicate pe adeverințe.
În aceste condiții, instanța de fond trebuia să solicite de la comisiile funciare copii de pe Hotărârea Comisiei județene nr.73 din 25.09.1991 pe baza căreia s-au emis cele două adeverințe.
Precizează recurenții că fișa titlului de proprietate nu a fost semnată de către V. D., aspect ce atrage nulitatea acesteia, iar fișa intervenientului nu este datată, dar este semnată de primire.
Consideră recurenții că cererea de intervenție în interes propriu a intimatului apare ca neîntemeiată, atâta vreme cât reclamanții și, mai înainte, autorul acestora, au deținut neîntrerupt, vreme de peste 30 de ani, o suprafață mai mare decât cea din titlu și nu au avut niciun conflict cu intervenientul, care este vecinul lor.
La data de 18.09.2012 C. Locala pentru A. legilor F. funciar O. de S. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând legalitatea si temeinicia solutiei pronuntate de instanta de fond.
In motivare, a arătat că toate datele inscrise in adeverinta de proprietate corespund realitatii, iar propunerile comisiei locale de fond funciar au fost validate de catre C. Judeteană O..
In temeiul art.242 al.1 C.pr.civ., a solicitat judecata in lipsă.
Intervenientul R. C. a formulat întâmpinare la data de 19.09.2012, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând legalitatea si temeinicia soluției pronunțate de instanța de fond.
In motivare, a arătat ca actiunea in rectificare a titlului de proprietate presupune existenta unei erori materiale, in sens formal, or in prezenta cauza s-a solicitat înscrierea unei suprafețe mai mari in titlul de proprietate, fara a se pune problema rectificarii.
Titlul contestat corespunde evidentelor din registrul agricol (cu exceptia anului 1990- cand autorul recurentilor a figurat cu 1600mp), insa ulterior acesta a figurat cu 15 ari, suprafata pentru care au si plătit impozit.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozitiile legale incidente in cauză, Tribunalul constată ca acesta este nefondat.
Cererea de chemare in judecata dedusa judecatii, raportat la motivele de fapt invocate, vizează nulitatea absolută partiala a titlului de proprietate si a fisei cu date pentru completarea titlului de proprietate (sub aspectul intinderii suprafetei constituite) si nu rectificarea acestuia, care presupune existenta unei erori materiale, in sens formal in conținutul titlului. In consecință instanta de fond a dat cererii recurentilor reclamanti o corecta calificare.
Se constata ca in prezenta cauza contestat este titlul de proprietate nr._/13/18.09.1995, prin care s-a constituit autorului reclamantilor, V. D., suprafata de 1547 mp și nu titlul de proprietate aparținând intervenientului R. C., motiv pentru care instanța de fond nu era ținută a verifica legalitatea adeverinței de proprietate emisa pe numele acestuia din urma, ci doar măsura in care titlul contestat corespunde actelor premergătoare emiterii acestuia.
Astfel, analizând acest aspect, Tribunalul reține ca în Anexa 2b la legea nr.18/1991 autorul reclamantilor figureaza inscris la pozitia nr.415 cu suprafata totala de 0,15 ha, stabilita in proprietate.
Aceasta suprafata a fost constituita persoanei indreptatite V. D. in temeiul dispozițiilor art.23 din legea nr.18/1991, in considerarea faptului că in anul 1980 acestuia i s-a atribuit de catre Consiliul Popular al . teren in vederea construirii unei locuinte.
Din evidentele Registrului Agricol aferent anilor imediat următori-1981-1985, se retine ca in aceasta perioada autorul recurentilor reclamanti figura cu 12,5 ari, iar ulterior, până in 1989 inclusiv, cu 15,5 ari.
Singurul an in care V. D. a figurat inscris in evidentele Registrului Agricol cu 1600mp este anul 1990, ulterior suprafetele inscrise fiind de 0,15 ha.
Recurentii reclamanti nu au fost in masura sa depună la dosar actul de dare in folosinta a terenului necesar edificarii constructiei, emis de Consiliul Popular O. de S. si nici autorizatia de construire din care ar putea rezulta, eventual, suprafata exacta atribuita in folosință autorului V. D..
In lipsa altor inscrisuri doveditoare, care sa se coroboreze cu mentiunea suprafetei de 1600mp din anul 1990 a registrului agricol, se retine ca recurentii reclamanti nu au facut dovada ca autorul lor ar fi fost indreptățit la o suprafata mai mare pentru constituire.
Nu se poate retine in cauză lipsa de rol activ a instanței de fond, care a solicitat in repetate rânduri lămuriri si înscrisuri aflate in evidentele Comisiei Locale pentru A. Legilor F. Funciar O. de S., utile in solutionarea pricinii.
De altfel, potrivit dispoz art.129 al.5 ind.1 C.pr.civ., părtile nu pot invoca in caile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus si administrat in conditiile legii.
Mai mult, in mod corect a reținut instanța de fond faptul ca V. D., autorul recurentilor reclamanti nu a contestat actele premergătoare emiterii titlului de proprietate.
In acest sens, relativ la întinderea suprafetei constituite in favoarea autorului V. D. prin Anexa 2b, se retine că acesta nu a formulat contestatie in temeiul dispoz art.51-53 din legea nr.18/1991, astfel cum stabilesc dispozitiile speciale ale actului normativ mentionat.
In lipsa unei asemenea contestatii, pe calea căreia s-ar fi putut constitui o suprafata mai mare, in masura dovedirii de catre contestator a dreptului său, instanța de judecata nu poate ca, ignorând normele speciale de procedura instituite de legea nr.18/1991, sa constate nulitatea titlului de proprietate si sa dispuna emiterea altuia, pentru o suprafata mai mare.
Recurentii reclamanti nu au indicat temeiul in baza căruia invocă nulitatea absoluta a fisei cu date pentru completarea titlului de proprietate, pentru lipsa semnăturii autorului lor, in conditiile in care aceasta reprezintă un document cu caracter tehnic, ce nu se confundă cu procesul verbal de punere in posesie, care stabileste in mod concret amplasamentul terenului stabilit in proprietate.
Constatând deplina concordanță intre titlul de proprietate contestat si actul premergător reprezentat de Anexa 2b la legea nr.18/1991 (căreia îi corespunde si fisa cu date pentru completarea titlului de proprietate), Tribunalul reține ca recursul declarat de recurentii reclamanti este nefondat, considerent pentru care, in temeiul dispoz art.312 al.1 teza a II-a C.pr.civ., il va respinge.
In temeiul dispoz art.274 C.pr.civ., constatând culpa procesuala a recurentilor reclamanti, se va dispune obligarea acestora la 700 lei cheltuieli de judecată, către intimatul intervenient.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți D. E., domiciliată în Pitești, M. Ș., ., ., V. T., din localitatea Deveselu, județul O., Dubrenqo Ș. V., cu domiciliul ales la V. T. în Deveselu, județul O., împotriva sentinței civile nr. 2054 din data de 10 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. L. O. de S. și C. Județeană O. ambele de aplicarea legilor fondului funciar, intimatul intervenient în nume propriu R. C., domiciliat în O. de S., județul O..
Obligă recurenții reclamanți la 700 lei cheltuieli de judecată, către intimatul intervenient.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2012, la Tribunalul O..
Președinte, M. I. S. | Judecător, A. C. Tițoiu | Judecător, I. M. |
Grefier, M. R. |
Red./Tehnored.M.I.S.
JF.I.T.
Ex.2
| ← Fond funciar. Decizia nr. 718/2012. Tribunalul OLT | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
