Fond funciar. Decizia nr. 645/2012. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 645/2012 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 13-06-2012 în dosarul nr. 645/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 645/2012
Ședința publică de la 13 Iunie 2012
Complet specializat în litigii de fond funciar:
PREȘEDINTE M. I. S.
Judecător A. C. Tițoiu
Judecător S. O.
Grefier M. R.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurentul reclamant Șușoiu I., domiciliat în Slatina, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1714 din data de 21 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. L. C. și C. Județeană O. ambele de aplicare a legilor fondului funciar, în având ca obiect – litigiu de fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant Șușoiu I., lipsă intimatele pârâte C. L. C. și C. Județeană O. ambele de aplicare a legilor fondului funciar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că prin serviciul de registratură au fost depuse la dosar din partea recurentului reclamant, memoriu, notă întocmită de C. L. C., adeverința nr. 359/27.02.2012.
Recurentul reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Așa fiind, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant Șușoiu I., având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea în totalitate a cererii, așa cum a fost formulată.
În motivare arată că instanța de fond a dat o interpretare eronată înscrisurilor de la dosar, fapt pentru care a apreciat că nu s-a parcurs procedura administrativă prevăzută de lege, deși exista cerere de reconstituire formulată de autor pentru întreaga suprafață de teren pe care a deținut-o în registru.
Au fost formulate cereri de reconstituire și pentru diferența de teren de 2,18 ha.
P. punerea în posesie pentru suprafața de 0,81 ha se impune a se observa că suprafața de pădure reconstituită este de pe urma autoarei Șușoiu S., aprobată prin adeverința nr. 3149/2011.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr._, reclamantul Șușoiu I. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, in contradictoriu cu parata C. Locala de aplicare a Legilor fondului funciar C.: să-i reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,68 ha teren situat pe raza comunei C. conform Registrului agricol din 1959/1963 a tatălui său Șușoiu G. și a cererilor de retrocedare reprezentând diferența de la 7,22 ha la 8,90 ha; obligarea Comisiei să-i reconstituie suprafața de 2,18 ha reprezentând diferența de la 3,22 ha la 5,40 ha conform Registrului agricol 1959/1963 al bunicului său Șușoiu Ș.; să fie pus în posesie cu suprafața de 0,81 ha pădure conform adeverinței numărul_ din 10.12.1991 prin care se specifică că la moștenire participă numai Șușoiu S. soția lui Șușoiu G. și care nu a fost pus în posesie prin cererea de retrocedare numărul 273 din 11.03.1991 și aprobată de comisie; să fie pus în posesie cu suprafața de 0,75 ha pădure, conform adeverinței numărul_ din 31.08.1991 și a cererii de retrocedare nr.542 din 12.03.1991, aprobată de comisie.
C. de aplicare a fondului funciar, a motivat reclamantul, în mod intenționat si eronat a oprit si cota parte de reducere, încălcând prevederile Legii 18/1991, întrucât nu trebuia reținuta deoarece avea o rezerva foarte mare la aceea data, peste o mie Ha, deoarece in prezent, după aplicarea legilor nr.1/2000 si nr.247/2005 dispune de 439,63 ha.
P. punctul I, în motivarea cererii, reclamantul solicită ca reconstituirea să se facă după rubrica de la punctul B din registrul agricol 1959-1963, deoarece acolo sunt intrările si ieșirile, nu cele de la punctual A, conform copiei de pe registru anexata la plângere.
Acesta solicită sa se reconstituie suprafețele tăiate, pentru care primăria nu are nici o justificare, conform adeverinței numărul 3163 din 1311.2009, prin care se confirma ca nu sunt mențiuni privind vânzarea sau înstrăinarea acestor terenuri, fiind tăiate in mod intenționat pentru a nu fi restituite, primăria dispunând la aceasta data conform adeverinței nr.3149 din 26.09.2011 de 439,63 ha rezerva, in care se regăsesc toate categoriile de folosința.
Aceste terenuri se regăsesc in Registrul agricol.
P. punctul II, susține reclamantul, restituirea trebuia făcută de la punctul B, nu de la punctul A, conform registrelor 1959/1963, deoarece acolo sunt intrările si ieșirile de teren (anexa copie la dosar)
Să se restituie suprafețe tăiate pentru care primăria nu are nici o justificare conform adeverinței nr.3164 din 13.11.2009 prin care se confirmă că, nu sunt mențiuni privind vânzarea sau înstrăinarea acestea fiind tăiate intenționat pentru a nu fi restituite.
În registru nu se regăsește nici o precizare sau o mențiune legală referitoare la taiere așa cum ar fi trebuit să se procedeze legal.
Aceste terenuri se regăsesc în Registrul agricol.
P. punctul III, această suprafață de pădure nu a fost retrocedată pe raza comunei Poboru așa cum rezultă din adeverința cu nr.1245 din 17 august 2009 întrucât Șușoiu S. avea domiciliul in .> Această suprafață se regăsește în anexa 15, tabel nominal cu foștii proprietari și moștenitorii acestora cărora li se atribuie la cerere teren la poziția 554 Stancana F. I., tatăl lui Șușoiu S. (respectiv 0,81).
Suprafața a fost cerută prin cererea de retrocedare nr.273/11.03.1991 de către Șușoiu G. și aprobată de comisie.
Primăria dispune la această dată conform adeverinței nr3149 din 26.09.2011 de 439,63 ha rezervă în care se regăsesc toate categoriile de folosința.
P. punctul IV se motivează ca până la această dată nu a fost pus în posesie cu această suprafață de pădure. Suprafața a fost cerută și aprobată de comisia de fond funciar, conform adeverinței nr. 542/12.03.1991.
Această suprafață se regăsește și pe anexa 15 (tabel nominal cu foștii proprietari si moștenitorii cărora la cerere li se atribuie teren cu vegetație forestieră), la poziția 64 Șușoiu Ș. cu 0,75 ha.
Prin adeverința nr.21/05.2011 Direcția S. O., respectiv Ocolul Silvic Vulturești, a pus la dispoziția Comisiei C. întreaga suprafață în baza Legii 18/1991 pentru cetățenii din anexa 15.
La termenul din 31.01.2012 instanța a dispus introducerea în cauză a Comisiei Judetene O. pentru S. D. de Proprietate Privata asupra Terenurilor.
Soluția instanței de fond:
Prin sentința civilă nr. 1714 din data de 21 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._ , s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Șușoiu I., în contradictoriu cu pârâții C. L. C. și C. Județeană O..
A fost obligată pârâta C. L. C. să pună în posesie pe reclamant cu suprafața de 0,75 ha pădure.
S-a respins cererea privind obligarea Comisiei Locale C. la punerea în posesie cu suprafața de 0,81 ha pădure și de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,64 ha de pe urma lui Șușoiu G. și a suprafeței de 2,18 ha de pe urma lui Șușoiu Ș., ca neîntemeiată.
Motivarea instanței de fond:
P. a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamantul solicită obligarea Comisiei locale C. să-i reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,86 ha teren de pe urma tatălui sau, Șușoiu G.; să-i reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,18 ha de pe urma bunicului său, Susoiu Ș.;să-l pună în posesie cu suprafața de 0,81 ha și 0,75 ha pădure.
În ceea ce privește primul și al doilea capăt de cerere, instanța a reținut că la data de 15.12.2002 a fost emis titlul de proprietate_/90 prin care lui Șușoiu St. G. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 6,86 ha teren.
Reclamantul a susținut că în registrul agricol din anul 1959-1963 autorul sau deținea de 8,9 ha astfel că aceasta era suprafața ce se impunea a fi reconstituită, reconstituire ce urmează a se face pe numele său, ca moștenitor al autorului.
De asemenea, la data de 16.12.2002 a fost emis titlul de proprietate_/3 prin care de pe urma lui Șușoiu I Ș. a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,22 ha teren lui Șușoiu I. și Șușoiu G..
Reclamantul a arătat că în mod corect, suprafața la care ce trebuia reconstituită de pe urma acestuia era de 5,40 ha, potrivit registrului agricol din perioada 1959-1963.
Față de aceasta motivare, instanța a reținut că în procedura reconstituirii dreptului de proprietate nu se poate solicita direct organelor judiciare reconstituirea dreptului de proprietate.
În cauza de față, reclamantul a susținut că nu există cereri distincte pentru aceste suprafețe, din cererea de chemare în judecată rezultă că nu solicită anularea titlurilor de proprietate existente întrucât nu corespund cu actele premergătoare ci solicită reconstituirea dreptului de proprietate, în mod direct de către instanță, pentru diferența de teren dintre suprafața reconstituită prin titlurile de proprietate și cea existentă în registrele agricole, pe numele său, ca moștenitor al autorului.
Reconstituirea dreptului de proprietate trebuie sa parcurgă o procedura administrativa, prin care să se stabilească suprafața de teren ce se reconstituie persoanei îndreptățite, iar aceasta, în cazul în care este nemulțumită, se poate adresa instanței cu o contestație împotriva hotărârii comisiei județene, or în lipsa acestei proceduri, nu se poate cere, direct instanței, reconstituirea dreptului de proprietate cu motivarea că în registrul agricol exista o suprafață de teren mai mare decât cea din titlul de proprietate.
Împrejurarea că există o diferență între suprafața înscrisă în registrul agricol și cea din titlul de proprietate emis în temeiul acelui registru agricol nu conferă în mod automat persoanei îndreptățite un drept de proprietate pentru acea suprafață, reclamantul având posibilitatea de a parcurge procedura administrativa în fața comisiilor special create, iar daca se consideră nemulțumit poate declanșa și procedura în fața instanței de judecată.
Din aceste considerente, cererea privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,86 ha teren de pe urma lui Șușoiu G. și a suprafeței de 2,18 ha de pe urma bunicului său, Susoiu Ș., a fos respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea Comisiei Locale C. la punerea în posesie cu suprafața de 0,81 ha teren, de pe urma lui Susoiu S., instanța a apreciat că si acest capăt de cerere este neîntemeiat.
Potrivit adeverinței din anul 1991 și anexei 15 depuse la dosar, lui Susoiu I S. i s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,81 ha pădure de către C. L. Poboru.
Punerea în posesie reprezintă o activitate prealabilă emiterii titlului de proprietate întrucât eliberarea titlului de proprietate se face pe baza propunerilor si documentelor înaintate de comisiile locale, documente care trebuie să precizeze . procesului verbal de punere în posesie.
Instanța a apreciat că din interpretarea sistematică a dispozițiilor legii 18/1991 și HG 890/2005, (art. 64 din Legea 18/1991, art. 5 lit. a, b, c, i și art. 36 alin. 1 din HG 890/2005), actele premergătoare pentru emiterea titlului de proprietate se efectuează de comisia locală care a efectuat propunerea de validare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, existând reglementări speciale pentru situațiile în care punerea în posesie se face pe alte terenuri decât cele aflate la dispoziția comisiei locale care a formulat propunerea de validare (de ex. art. 10 și 69 din HG 890/2005)
În acest context, C. L. C. nu are obligația de a realiza punerea în posesie pentru o suprafață de teren pentru care procedura de reconstituire a fost efectuată de o altă comisie locală.
În schimb, este întemeiată cererea de chemare în judecată referitoare la punerea în posesie cu suprafața de 0,75 ha pădure. Această suprafață a fost reconstituită de C. L. C., fiind emisă adeverința de proprietate din anul 1991 și anexa 15 în care figurează Șușoiu I S., cu moștenitori Șușoiu G. și Șușoiu I. cu suprafața de 0,75 ha (filele 23, 25).
C. L. C. a comunicat că nu a realizat punerea în posesie deoarece componența sa fost modificata de-a lungul anilor, punerea în posesie nu s-a făcut pe vechile amplasament, iar cetățenii cărora li s-a repartizat teren au făcut schimburi între ei fără a înștiința comisia locală.
Instanța a considerat că aceste argumente nu sunt suficiente pentru a justifica neexecutarea obligației de punere în posesie, obligație care subzistă până la emiterea titlului de proprietate și identificarea terenului atribuit în fapt.
Potrivit art. 64 din Legea 18/1991, în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul.
Dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanță.
De asemenea, art. 5 lit. i din HG 890/2005 prevede: comisiile comunale, orășenești sau municipale au următoarele atribuții principale: pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competențelor ce le revin.
Calea de atac exercitata:
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant Șușoiu I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea în totalitate a cererii, așa cum a fost formulată.
În motivare, reclamantul arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, în mod greșit nu s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru toată suprafața aflată în registrul agricol la poziția de rol al autorului Șușoiu St.G., instanța de fond considerând că nu s-a parcurs procedura administrativă prevăzută de lege, astfel încât să poată fi reconstituită diferența de 1,68 ha. teren până la 8,90 ha.
Recurentul precizează că există cerere de reconstituire formulată de către autor pentru întreaga suprafață de teren pe care acesta a avut-o în registrul agricol, fără temei comisia locală reconstituind suprafața de 7,22 ha. și nu 8,90 ha.
Menționează recurentul că cererea pentru reconstituirea suprafeței ca diferență s-a luat în discuție de către comisia locală, dar hotărârea nu a fost comunicată.
Aceeasi este situația si in privința suprafeței de 2,18 ha, ca diferenta între cea reconstituita - de 3,22 ha si cea de 5,40 ha ce a aparținut bunicului recurentului, Susoiu S..
De asemenea, au fost formulate cereri de reconstituire și pentru diferența de teren, neavând relevanță faptul că trebuie reținut procentul de 10%, deoarece există teren de rezervă din care putea fi reconstituită diferența solicitată.
În ceea ce privește solicitarea de punere în posesie pentru suprafața de 0,81 ha, recurentul precizează că soluția este nelegală, deoarece suprafața de pădure reconstituită este de pe urma autoarei Șușoiu S., suprafață care a fost aprobată de către comisia locală, din adeverința nr.3149/26.09.2011 rezultând că primăria mai are un fond de rezervă de 439,63 ha.
S-a mai arătat că potrivit adeverinței nr.1245/17.08.2009 Susoiu S. avea domiciliul in . formulata la aceasta comise.
Cererea de recurs nu a fost întemeiata in drept.
In probatoriu, recurentul reclamant a depus la dosar un set de inscrisuri.
Intimatele pârâte nu au formulat întâmpinare.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile legale incidente in cauza, Tribunalul constata urmăroarele:
Relativ la primul motiv de recurs privind reconstituirea diferențelor de suprafața de pe urma autorilor Susoiu St.G. (1,68 ha) si respectiv Susoiu S. (2,18 ha) Tribunalul constata ca instanta de fond a facut o corecta interpretare si aplicare a dipozitiilor art.51-58 din Legea nr.18/1991, retinând ca reconstituirea dreptului de proprietate trebuie sa parcurgă o procedura administrativa, prin care să se stabilească suprafața de teren ce se reconstituie persoanei îndreptățite, iar aceasta, în cazul în care este nemulțumită, se poate adresa instanței cu o contestație împotriva hotărârii comisiei județene.
Mai mult, din înscrisurile existente la dosarul de fond se retine ca autorul recurentului reclamant, Șușoiu St. G. a solicitat in temeiul legii nr.18/1991 reconstituirea doar a unei suprafete de 7,22 ha, potrivit cererii aflate la fila 9 dosar fond, iar prin titlul de proprietate nr._/90/2002-fila 6 dosar fond, s-a reconstituit suprafata totala de 6,86 ha, după aplicarea reducerii stabilita la nivelul localității.
Recurentul reclamant nu a facut insa dovada faptului ca ar fi contestat vreunul dintre actele premergatoare emiterii titlului de proprietate, in conditiile art.51-58 din legea nr.18/1991 sau ca ar fi solicitat, in mod distinct spre reconstituire diferenta de teren pana la suprafata totala de 8,90 ha.
Terenurile inscrise in evidentele Registrului agricol (punctul B) nu pot fi avute in vedere in lipsa unei cereri de reconstituire care sa se raporteze la intreaga intindere a acestora. In cauza, desi la punctul B din registru figureaza o suprafata de 8,90 ha, autorul Susoiu st.G. a solicitat doar 7,22 ha.
Solutia instantei de fond este legala, pentru aceleasi considerente, si in ceea ce priveste reconstituirea ce a operat după autorul Susoiu S..
Astfel, de pe urma acestui autor s-a solicitat in temeiul legii nr.18/1991 doar reconstituirea unei suprafete de 3,39 ha, potrivit cererii aflate la fila 15 dosar fond, iar prin titlul de proprietate nr._/3/2002-fila 12 dosar fond, s-a reconstituit suprafata totala de 3,22 ha, după aplicarea reducerii stabilita la nivelul localității.
Terenurile inscrise in evidentele Registrului agricol (punctul B) nu pot fi avute in vedere in lipsa unei cereri de reconstituire care sa se raporteze la intreaga intindere a acestora. Desi la punctul B din registru-pozitia autorului Susoiu I. S., figureaza o suprafata de 5,40 ha, autorul Susoiu St.G. a solicitat doar 3,39 ha.
Cererea de reconstituire este esentiala in procedura de stabilire a dreptului de proprietate, care este guvernata de principiul disponibilității, potrivit dispoz. art.8 al.3 din legea nr.18/1991, ceea ce presupune obligativitatea comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar de a se raporta la suprafata solicitata prin cererea de reconstituire.
Pe de alta parte, recurentul reclamant nu poate solicita in mod direct instantei de judecata reconstituirea unor diferente de teren, acest aspect echivalând cu ignorarea in totalitate a dispozitiilor legii nr.18/1991, ce reglementeaza procedura de stabilire a dreptului de proprietate.
Susținerea recurentului reclamant din cadrul celui de-al doilea motiv de recurs potrivit cu care ar fi formulat cereri de reconstituire cu privire la diferenta de teren nu a fost dovedita in cauza, astfel ca solutia instantei de fond este legala si sub acest aspect.
Mai mult, însuși recurentul reclamant a arătat la termenul din data de 21.02.2012, la interpelarea instanței de fond, ca nu a formulat cerere pentru reconstituirea diferenței de teren ce nu i-a fost atribuita prin titlul de proprietate.
Al treilea motiv de recurs este de asemenea nefondat, deoarece C. L. C. nu are obligația de a realiza punerea în posesie pentru o suprafață de teren pentru care procedura de reconstituire a fost efectuată de C. Locala Poboru, după cum rezulta din adeverinta nr._/10.12.1991-fila 18 dosar fond, motivat de faptul că există reglementări speciale pentru situațiile în care punerea în posesie se face pe alte terenuri decât cele aflate la dispoziția comisiei locale care a formulat propunerea de validare.
De altfel, instanta de fond la termenul din data de 21.02.2012 a pus in discuția recurentului reclamant necesitatea largirii cadrului procesual in sensul de a se judeca si in contradictoriu cu aceasta din urmă comisie, insa acesta nu a fost de acord, arătând ca solicita ca punerea in posesie cu terenul de 0,81 ha pădure sa se facă pe raza localității C..
Raportat la considerentele de mai sus, Tribunalul, constatând că în cauză nu există vreun alt motiv de casare de ordine publică care să poată fi invocat din oficiu și pus în dezbaterea părților de instanța de recurs, potrivit dispozițiilor art. 306 al.2 cod procedură civilă, în conformitate cu dispoz. art. 312 al.1 C.pr.civ. va respinge recursul formulat, ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant Șușoiu I., domiciliat în Slatina, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1714 din data de 21 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. L. C. și C. Județeană O. ambele de aplicare a legilor fondului funciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 Iunie 2012, la Tribunalul O..
Președinte, M. I. S. | Judecător, A. C. Tițoiu | Judecător, S. O. |
Grefier, M. R. |
Red./Tehnored.M.I.S.
JF.D.R.C.
Ex.2
| ← Fond funciar. Decizia nr. 635/2012. Tribunalul OLT | Fond funciar. Decizia nr. 718/2012. Tribunalul OLT → |
|---|
