Obligaţie de a face. Decizia nr. 1008/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1008/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 1008/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1008/2015
Ședința de la 09 decembrie 2015
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE I. D.
Judecător C. T.
Grefier M. R.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului civil declarat de apelanta reclamantă S. E. domiciliată în C., ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 479 din data de 20 mai 2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți Instituția P. Orașului C., cu sediul în .. 54, județul O., Direcția Regională în Construcții S. V. O., cu sediul în C., ., județul D. și S. C. domiciliat în C., .. 41, județul O., având ca obiect - obligația de a face.
Instanța, constatând că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 02 decembrie 2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, deliberând în secret a pronunțat următoarele:
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 479 din data de 20 mai 2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._, s-a respins acțiunea reclamantei S. E., domiciliată în C., ., jud. O., în contradictoriu cu pârâții Instituția P. Oraș C., cu sediul in C., .. 54, jud. O.; Direcția Regională în Construcții S. - V. O. - jud. O., cu sediul în C., ., jud. D.; S. C., domiciliat în C., .. 41, jud. O., având ca obiect „obligația de a face”.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ din 09.12.2013 reclamanta S. E. a chemat in judecată pârâții Instituția P. Oraș C., Direcția Regională în Construcții S. -V. O. și S. C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea construcției edificată ilegal de către pârâtul S. C..
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în primăvara anului 2013 pârâtul a început construcția unui imobil la adresa sa de domiciliu, fără a deține autorizație de construire si cu depășirea limitelor de proprietate impuse de lege și buna vecinătate, fiind încălcate disp. art. 603, 611, 612, 615, 1349 N. Cod Civil. Astfel, deși prin declarația autentificată sub nr. 535/27.05.2013 la BNP Ș. Galina – C. reclamanta și pârâtul au arătat ca nu au obiecțiuni cu privire la hotarul dintre cele două proprietăți, la momentul începerii construcției pârâtul nu a respectat distanța obligatorie față de fondul învecinat, prevăzută de art. 612 C. Civil. Ca urmare a acestui fapt reclamanta a făcut sesizări către Primăria C., și cu toate că s-a dispus sistarea lucrării pârâtul a continuat edificarea imobilului, iar pârâtul nu a obținut nici până în prezent autorizația de construire. Mai mult, pârâtul a edificat imobilul până la acoperiș, încălcând astfel si dispozițiile legale privind picătura streașinii si fereastra de vedere, prevăzute de art. art. 611 respectiv art. 615 C. Civil.
A mai arătat reclamanta ca potrivit disp. art. 28 al. 2 si 3 si art. 32 a. 1 lit. b din Lg. 50/1991 în măsura in care persoana sancționată nu s-a conformat celor dispuse, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanța de judecata pentru a dispune desființarea construcțiilor realizate ilegal. Cu toate acestea, deși s-a depășit și ultimul termen acordat pentru . 02.10.2013, organele abilitate nu au întreprins nici o altă măsură cu privire la construcția în cază, astfel încât reclamanta, în calitate de persoană vătămată, a înțeles să se adreseze instanței și să solicite desființarea construcției.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 602 si urm. C. Civil, art. 32 al. 1 din Lg. 50/1991, art. 5 al. 3 lit. (g) din OG 2/2001, si în dovedirea cererii au fost anexate următoarele acte: copie act identitate reclamata, adresa nr. 5527/28.03.2013, adresa nr. 8819/07.05.2013, declarație autentificată sub nr. 535/27.05.2013 de BNP Ș. Galina C., adresa nr._/29.08.2013, adresa nr. 9/_/POC/DMA/05.09.2013, plângere formulată de reclamantă către Politia Oraș C., adresa nr. 9/_/POC/ZV/06.11.2013, adresa nr._/13.09.2013, adresa nr. 176/14.11.2013, adresa nr. 2177/14.11.2013, adresa nr. 2178/14.11.2013, adresa nr._/20.11.2013, adresa nr. 2179/14.11.2013, adresa nr._/21.1.2013, patru planșe fotografice.
La data de 11.02.2015 numitul Inspectoratul de Stat in C. – pentru pârâtul Inspectoratul Regional in Construcții S.-V. O. a formulat întâmpinare prin care a solicitat pe cale de excepție să se constate lipsa calității procesuale pasive a I.S.C. – Inspectoratul Regional in Construcții S.-V. O., iar pe fond sa se respingă.
In motivarea în fapt s-a arătat că Primăria C. l-a sancționat pe pârât cu amendă contravențională și a dispus sistarea lucrărilor până la . prin obținerea autorizației de construire pentru imobilul în cauză, și întrucât acesta nu s-a conformat Primăria C. a formulat plângere la P. C. și i-a întocmit pârâtului un nou proces verbal de sancționare a contravențiilor. S-a arătat de asemenea că potrivit art. 32 al. 1 din Lg. 50/1991 Primăria C. este cea care a dispus masurile de intrare in legalitate și urmează să se ocupe de modul de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse. Pe fond s-a arătat că pârâtului S. C. i s-au returnat documentațiile pentru emiterea autorizației de construire întrucât acestea nu respectau planul de situație din certificatul de urbanism si Codul Civil, respectiv distanța minimă față de reclamantă, dar la data de 16.09.2013 acesta a depus la Primăria C. o împuternicire avocațiala pentru acționarea în instanță a reclamantei pentru recuperarea a 12 m de teren.
În drept au fost invocate disp. OG 2/2001, LG. 50/1991, Ordinul MDRL 839/2009.
La data de 17.02.2015 paratul S. C. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.
S-a solicitat de asemenea sa se dispună anularea cererii de chemare in judecata pentru motivele prevăzute la art. 196 (1) raportat la art. 200 N. C. P. Civil, cererea de chemare in judecata nefiind semnata de către reclamantă. De asemenea s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecata, având în vedere că din analiza disp. art. 27, art. 28 al. 2 si 3, art. 32 al. 1 din Lg. 51/1991 numai organele care au aplicat sancțiunea pot solicita instanței fie încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației, fie desființarea construcțiilor realizate nelegal. Calitatea procesuala activa a reclamantei nu poate fi justificata nici prin invocarea prevederilor art. 1349 C. Civil întrucât răspunderea civilă delictuală nu poate fi atrasa prin edificarea unor construcții pe terenul paratului. De asemenea paratul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Instituția P. Oraș C. și Direcția Regională in Construcții S.-V. O., apreciind ca fata de obiectul cererii aceștia nu au calitate procesuala pasivă, nu pot fi obligate în raportul dedus judecății deoarece nu au calitatea de proprietar al fondului învecinat si al construcției respective. Așa cum rezultă din documentele anexate cererii de chemare în judecată, aceste instituții și-au îndeplinit atribuțiile ce le revin, și de asemenea lipsa autorizației de construire se datorează chiar reclamantei.
A solicitat de asemenea pârâtul ca in situația în care instanța va aprecia ca neîntemeiate excepțiile invocate să se dispună suspendarea cauzei în temeiul art. 413 pct. 1 N. C. P. Civila. A menționat pârâtul că în cadrul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei C. pârâtul S. C. a formulat cerere reconvenționala prin care a solicitat obligarea reclamantei să-și îndeplinească obligația asumată de a fi de acord cu autorizarea construcției pârâtului la o distanță mai mică de 60 cm de hotarul despărțitor stabilit de comun acord.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că motivul pentru care nu s-a obținut autorizația de construire se datorează în mod exclusiv atitudinii intenționat șicanatoare și chiar frauduloase a reclamantei. S-a arătat că imobilul edificat pe terenul pârâtului a fost ridicat pe vechiul amplasament al unei construcții metalice care a fost demolată, și după ridicarea construcției aceasta a sesizat atât Primăria C. cât si Inspectoratul de Stat în Construcții pe motiv că imobilul nu respectă distanța legală față de hotar în partea de S a proprietății, in timp ce în partea de V clădirea era la o distanta de 80 cm fata de hotar. Întrucât în partea de V reclamanta intrase mai mult de 1m în terenul pârâtului, și avea și construcții pe acest teren, pârâtul a înștiințat-o pe reclamantă că si el va proceda în consecință, moment în care reclamanta a propus o împăcare oferindu-se să achite toate cheltuielile necesare cu demolarea zidului si reconstruirea acestuia, în schimb pârâtul să fie de acord ca ea sa nu își demoleze construcțiile si să le folosească în continuare. De asemenea reclamanta a promis ajutorul pentru ca pârâtul sa obțină autorizația de construire. Ca urmare a acestor promisiuni pârâtul a mers la notariat și a semnat declarația autentificată sub nr. 535/27.05.2013. Ulterior reclamanta a mers la OCPI si și-a intabulat dreptul de proprietate, inclusiv cel care a făcut obiectul declarației menționată anterior, astfel ca ea a devenit proprietara pe suprafața de teren a pârâtului, deși în toate discuțiile pârâtul a refuzat încheierea vreunui act translativ de proprietate. Cu ajutorul inginerului cadastral documentația cadastrală a pârâtului a fost modificată, fiindu-i diminuată suprafața de teren inclusiv în schița cadastrală, aspect de care paratul a luat cunoștință după ce termenul de contestare expirase. Ca urmare a acestor fapte reclamanta susține că față de noul hotar despărțitor, stabilit de comun acord, construcția nu se mai află la distanța legală în partea de V. Paratul a susținut că prin stabilirea de comun acord a hotarului despărțitor dintre proprietățile lor reclamanta și pârâtul au fost de acord cu construcțiile deja edificate, la data de 27 mai 2013, când s-a încheiat declarația autentificată sub nr. 535, construcția pârâtului era deja edificată, și de asemenea o . construcții de pe terenul reclamantei erau edificate. Principiul potrivit căruia limitele legale în interes privat pot fi modificate prin acordul părților, transpus în reglementarea distanței minime la care se poate construi față de proprietatea vecinului, a rezultat în excepția prevăzută de art. 612 N. C. Civil, ori declarația nr. 535/27.05.2013 este un înscris autentic prin care părțile semnatare stabilesc linia de hotar dintre proprietățile lor, și implicit sunt de acord și cu construcțiile edificate la mai puțin de 60 cm de hotarul despărțitor.
În drept, pârâtul a invocat disp. art. 205, 453 N.C.P. Civila, precum textele invocate anterior, si au fost anexate întâmpinării următoarele înscrisuri: Încheiere de carte funciara nr._/06.06.2013, plan de amplasament si delimitare a imobilului.
La data de 27.02.2014 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinările formulate de pârâții S. C. si Inspectoratul de Stat in Construcții, prin care a solicitat să se constate lipsa de temei a apărărilor invocate de pârâți și să dispună desființarea construcției realizata ilegal de către pârâtul S. C..
In motivarea răspunsului la întâmpinare s-au reiterat aspectele menționate prin cererea de chemare in judecată, si s-a solicita respingerea ca neîntemeiate a excepțiilor invocate în cadrul celor doua întâmpinări cu privire la calitatea procesuala a părților, având în vedere că paratele Instituția P. Oraș C., Direcția Regională in Construcții S.-V. O. au calitate procesuala în prezenta cauza prin prisma atributelor ce le revin potrivit legii, iar reclamanta are calitate procesuala in cauza fiind persoană vătămată, ce vine să suplinească pasivitatea autorităților abilitate, în acest sens fiind si jurisprudența instanțelor de judecată.
De asemenea reclamanta a apreciat că nu se impune suspendarea cauzei de fata pana la soluționarea dosarului nr._ deoarece obiectul acestui dosar îl reprezintă o ordonanță președințiala cu privire la demolarea unei schele metalice, o astfel de cerere presupunând dispunerea unor masuri provizorii care nu presupun prejudecarea fondului sau a căror executare nu ar face imposibila restabilirea situației de fapt.
Cu privire la apărările de fond s-a arătat că pârâtul Inspectoratul de Stat in Construcții a menționat faptul ca este vorba de o construcție realizata nelegal, ca in cauza s-a dispus . desființarea construcției până la data de 02.10.2013, termen care a fost depășit, și în loc sa își exercite atribuțiile si să solicite Primăriei C. să ia măsurile necesare de sancționare cu privire la construcția în cauza, parata solicită respingerea acțiunii ca nelegala și netemienică invocând faptul că în data de 16.09.2013 pârâtul a depus la Primăria C. o împuternicire avocațială pentru acționarea în instanță a reclamantei, pentru recuperarea suprafeței de 12 mp teren. A apreciat pârâtul că această apărare este neîntemeiată, aspectul invocat nefiind suficient pentru a determina o lipsă de acțiune din partea autorităților cu privire la construcția în cauză, cu atât mai mult cu cât pârâtul nu a demarat nici o acțiune în revendicare, singura acțiune intentată de pârât fiind cea care a făcut obiectul dosarului nr._ prin care a solicitat obligarea reclamantei sa îi permită finalizarea construcției. Mai mult, prin declarația nr. 535/27.05.2013, înainte de ridicarea a doua oară a imobilului, pârâtul S. C. a declarat că este de acord cu hotarul existent si nu are vreo pretenție de la reclamantă, hotar care de altfel este același de mai bine de 50 de ani, insa niciodată pârâtul nu a beneficiat de un acord al reclamantei pentru a realiza vreo construcție cu încălcarea prevederilor legale în raporturile de vecinătate.
De asemenea, reclamanta a apreciat ca netemeinice apărările paratului S. C., care a încălcat cu rea –credință limitele dreptului de proprietate impuse de lege si de buna vecinătate, manifestând o atitudine de sfidare la adresa legii, autorităților și a reclamantei, acesta după ce a demolat zidul a edificat din nou imobilul fără a deține autorizație și cu încălcarea celorlalte prevederi legale incidente.
La data de 02.04.2014 reclamanta prin apărător a formulat cerere prin care a solicitat conexarea dosarului de fata la dosarul nr._, in temeiul art. 139 al. 1 N. C. P. Civila, apreciind ca este evidentă legătura dintre cele doua cauze, referindu-se la aceeași construcție, astfel încât pentru evitarea pronunțării unor hotărâri contrare se impune judecarea împreună a celor doua cauze, si s-au anexat la prezenta cerere extras de pe portalul Judecătoriei C. privind dosarul nr._ si copia cererii de chemare in judecata din dosarul menționat.
La același termen de judecată instanța în temeiul art. 196 al. 2 N. C. P. Civila a încuviințat ca apărătorul reclamantei să semneze cererea de chemare in judecată.
Prin Încheierea din 24.04.2014 instanța a respins excepția conexării dosarului nr._ la dosarul nr._ având în vedere că părțile au calități inverse si obiectul este diferit.
La solicitarea părților, instanța a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu, proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii M. N., C. G., Beladan V. si C. F., si proba cu expertiza specialitatea construcții.
La data de 19.12.2014 s-a depus la dosar de către expert M. I. raportul de expertiză dispus de instanță.
Reclamanta prin apărător a formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză. Expertul M. I. a depus la dosar, la data de 17.02.2015, raportul de expertiză refăcut cu obiecțiunile aprobate de instanță.
La data de 25.03.2015 reclamanta prin apărător a formulat obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză refăcut, prin care a solicitat să se determine în mod cert natura ferestrelor construcției în cadrul răspunsului la obiectivul nr. 4, să se înlăture în totalitate eroarea materială cu privire la distanța acoperișului casei pârâtului față de hotar, să menționeze cum se realizează accesul de către reclamantă către anexele din partea de V și dacă acest acces ar mai fi existat în cazul ipotetic menționat, să se motiveze răspunsul la obiectivul propus de pârât.
La data de 20.04.2015 expertul M. I. a depus la dosar supliment la raportul de expertiză.
De asemenea reclamanta a formulat concluzii scrise prin care a reiterat starea de faptAnalizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În anul 2011 pârâtul a cumpărat un teren intravilan amplasat pe .. 41 din C., și în primăvara anului 2013 pârâtul a început construcția unui imobil pe aceasta suprafață de teren, fără a deține autorizație de construire și fără a respecta distanța regulamentară față de linia de hotar.
Întrucât pe latura de S nu a respectat distanța regulamentară i-a fost impus de către Primăria C. să demoleze peretele situat pe aceasta latură sau să se înțeleagă cu vecinii pentru ca aceștia sa-și dea acordul.
Întrucât nu s-a înțeles cu vecinii săi, respectiv reclamanta din acest dosar, a demolat peretele locuinței pe latura de S, construindu-l ulterior la distanta regulamentara față de linia de hotar.
Ulterior pârâtul S. C. a depus sesizare la Politia C. împotriva familiei S. pentru comiterea infracțiunii de tulburare de posesie, sesizând faptul că vecinii săi i-au ocupat suprafața de 12 mp pe latura de V, teren care îi aparținea. Ulterior cele doua părți s-au înțeles ca hotarul de pe latura de V dintre proprietățile lor sa rămână conform împrejmuirilor existente, fără pretenții unul față de celalalt, si fiecare sa respecte suprafața celuilalt.
In primăvara anului 2013 pârâtul S. C. a întocmit proiectul si documentația tehnică pentru obținerea autorizației de construire de la Primăria C., autorizație necesară pentru construirea unui nou imobil pe terenul cumpărat, aceste documente fiind depuse la Serviciul Urbanism din cadrul Primăriei C., si s-a eliberat certificatul de urbanism nr. 57/05.06.2013.
Pârâtul S. C. a început construcția imobilului, urmând ca ulterior să depună la Primăria C. si celelalte avize necesare in vederea emiterii autorizației de construire a imobilului, dar în acel timp între pârât si vecinul sau din partea de S si V, respectiv reclamanta din aceasta cauză, s-a iscat un conflict, pentru început pe latura de S iar ulterior pe latura de V.
Întrucât în partea de V reclamanta intrase mai mult de 1m în terenul pârâtului, și avea și construcții pe acest teren, paratul a înștiințat-o pe reclamantă că si el va proceda la sesizarea organelor competente, moment în care reclamanta a propus o împăcare oferindu-se să achite toate cheltuielile necesare cu demolarea zidului si reconstruirea acestuia, în schimb pârâtul să fie de acord ca ea sa nu își demoleze construcțiile și să le folosească în continuare. De asemenea reclamanta a promis ajutorul pentru ca paratul sa obțină autorizația de construire. Ca urmare a acestor promisiuni pârâtul a mers la notariat și a semnat declarația autentificată sub nr. 535/27.05.2013 la BNP Ș. Galina – C.. Ulterior reclamanta a mers la OCPI si si-a intabulat dreptul de proprietate, inclusiv cel care a făcut obiectul declarației menționată anterior, astfel ca ea a devenit proprietara pe suprafața de teren care aparținea de fapt pârâtului, pârâtul continuând ridicarea construcției iar reclamanta sesizând instanța de judecata prin faptul ca acesta nu a respectat distanța legală față de limita de hotar pe latura de V.
Primăria oraș C., prin adresa nr._/21.11.2013 a returnat paratului documentația pentru emiterea autorizației de construire deoarece nu era respectat planul de situație din certificatul de urbanism si disp. art. 612 C. Civil, care prevede ca „orice construcții, lucrări sau plantații se pot face de proprietarul fondului numai cu respectarea unei distante minime de 60 cm fata de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanta minima se poate face prin acordul părților, exprimat printr-un act autentic”.
Din declarația autentificată sub nr. 535/27.05.2013 la BNP Ș. Galina – C. reiese ca ambele părți prezente la notariat au declarat ca sunt de acord ca hotarul dintre proprietățile lor să rămână conform împrejmuirii existente pe amplasamentul actual, fără pretenții unul față de celalalt, și fiecare să respecte suprafața celuilalt.
Pârâtul S. C., ulterior acestei declarații, nu a mai ridicat nici o pretenție față de reclamantă, în schimb reclamanta nu a fost de acord cu ridicarea construcției pe latura de V proprietatea pârâtului, la o distanță mai mică de 60 cm față de limita de hotar, cu toate că la notariat a declarat pe propria răspundere ca nu mai are nici o pretenție de la parat. In baza acestei declarații a fost refăcută documentația cadastrală care corespunde cu realitatea din teren, recunoscută de ambele părți, si reclamanta si-a intabulat dreptul de proprietate si pe suprafața de teren cedată de către pârât acesteia.
Din concluziile raportului de expertiza rezulta ca pe latura de V distanța dintre hotar si clădirea pârâtului este de 0,56 m in pct. B pana la 0,78 m in pct. A, deci o distanta considerabil mică fata de distanța legală, pe latura de S picătura cade pe terenul pârâtului și zăpada poate afecta proprietatea acestuia, si pe latura de V streașina depășește limita existentă a proprietății cu 0,36 m în pct. B si 0,06 m in pct. C (din schița la raportul de expertiza).
Având in vedere că imobilul pârâtului nu este finalizat, s-a apreciat de către instanță că aceste inconveniente si nereguli ar putea fi remediate prin montarea de jgheaburi de scurgere, fără sa mai afecteze proprietatea reclamantei.
Ferestrele de la construcția pârâtului se află pe verticala, la o distanță de hotar de 0,36 m, în schimb si la aceste ferestre se pot face modificări, în sensul că pârâtul să nu mai aibă vedere în curtea reclamantei, prin montarea de geamuri care nu au vizibilitate in exterior.
În cauză au fost audiați martorii C. G., Beladan V., C. F. și M. N..
Din cercetarea la fata locului, din concluziile raportului de expertiza, din planșele fotografice depuse la dosar si actele anexate cauzei a rezultat că imobilul proprietatea pârâtului este o construcție P+1, cu o suprafață mare, lucrările construcției au fost sistate iar ferestrele montate la construcția paratului și acoperișul acestuia nu afectează proprietatea reclamantei, si eventualele nereguli se pot remedia.
Din actele depuse la dosar a rezultat că pârâtul și-a ridicat imobilul fără a da dovadă de rea-credință și fără a avea intenția să afecteze proprietatea reclamantei, a încercat să intre în legalitate în momentul în care a depus documentația pentru obținerea autorizației de construcție, a dat dovada de bună –credință în momentul în care a demolat zidul imobilului pe latura de S, care reprezenta o investiție destul de mare, iar în momentul în care a ridicat zidul pe latura de V a avut în vedere declarația reclamantei în fața notarului public în care a menționat ca nu mai are nici o pretenție de la pârât..
Potrivit art. 32 al. 1 din Lg. 50/1991 in cazul in care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor sau nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul verbal de constatare a contravenției, potrivit art. 28 al. 1 „organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau desființarea construcțiilor realizate nelegal”. In cauza nu s-a solicitat desființarea construcției de către organele abilitate să aplice sancțiunea contravențională.
Cu toate că imobilul proprietatea pârâtului nu respectă distanța legală față de limita de hotar pe latura de V, clădirea așa cum este în prezent executată respectă normele de siguranță, fără să pună în pericol siguranța publică, si nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 32 al. 1 din Lg. 50/1991.
Față de cele de mai sus, având în vedere și disp. art. 602 C. Civil, care prevăd că limitele legale pot fi modificate sau desființate temporar prin acordul părților, si art. 612 C. Civ. care prevede ca orice derogare de la distanta minima se poate face prin acordul părților exprimat printr-un înscris autentic, înscris depus la dosar în care reclamanta menționa că nu mai are nici o pretenție de la pârât, instanța a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat apel apelanta reclamantă S. E., solicitând anularea sentinței în cauză și, pe fond, desființarea construcției realizată nelegal de către pârâtul S. C. la adresa din C. .. 41 jud. O., precum și obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
Un prim motiv de apel a vizat greșita apreciere a probelor de către prima instanță.
Instanța, deși a constatat încălcarea dispozițiilor legale in materie de construcții si in materia limitelor dreptului de proprietate, a apreciat că "ferestrele montate la construcția paratului si acoperișul acesteia nu afectează proprietatea reclamantei, si eventualele nereguli se pot remedia", precum si faptul ca "deși imobilul nu respecta distanta legala fata de limita de hotar pe partea de vest, clădirea așa cum este in prezent executata respecta normele de siguranța, fără să pună în pericol siguranța publica, si nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de Art. 32 alin. (1) din Lg. 50/1991".
Totodată instanța a avut în vedere dispozițiile art. 602 C.civil care prevăd ca limitele legale pot fi modificate sau desființate temporar prin acordul părților, și art. 612 C.civil care prevede ca orice derogare de la distanta minima se poate face prin acordul părților exprimat printr-un înscris autentic, apreciind ca declarația notariala nr. 535/27.05.2013 reprezintă întocmai acordul reclamantei ca paratul sa încalce legea .
Pe de alta parte, probele administrate releva o clara încălcare a dispozițiilor Legii 50/1991 având in vedere faptul ca paratul S. C. a demarat construcția imobilului în cauza fără a deține autorizație de construire.
Totodată în cauza au fost încălcate prevederile Codului civil, respectiv Art. 611 (picătura strașenii), 612 (distanta minima fata de hotar), 615 (fereastra de vedere), așa cum reiese în mod clar din raportul de expertiza, cu completările ulterioare.
Un alt motiv de apel a vizat greșita soluționare a excepției conexității invocată de reclamantă la termenul din 02.04.2013 precum și faptul că instanța nu a pus în discuția părților excepțiile invocate prin întâmpinare și nici nu s-a pronunțat asupra acestora. Intimatul pârât S. C. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat de apelanta reclamantă ca netemeinic și nelegal, reluând prin întâmpinarea formulată cele menționate în fața primei instanțe.
La data de 22 septembrie 2015, Inspectoratul de Stat în Construcții – I.S.C., pentru I.R.C. S-V O., în calitate de intimat a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat de apelantă ca fiind neîntemeiat și nelegal și să se mențină sentința apelată ca fiind temeinică și legală.
Întrucât apelanta și-a întemeiat cererea și pe dispozițiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, urmează să se constate că acesta este lipsită de calitate procesuală activă, întrucât așa cum a reținut și instanța de fond această acțiune este o acțiune specială, care potrivit voinței legiuitorului poate fi promovată numai de către organul care a aplicat sancțiunea contravențională, în prezenta cauză Orașul C. prin primar.
În drept s-au invocat dispozițiile OG nr. 2/2001 și ale Legii nr. 50/1991
La data de 08 octombrie 2015, apelanta reclamantă S. E. a depus la dosar răspuns la întâmpinările depuse de intimații Inspectoratul de Stat în Construcții, respectiv S. C.
Tribunalul, verificând sentința atacată în raport de criticile formulate în apel, de dispozițiile legale incidente în cauză și de probele care au fost administrate dar și sub toate aspectele, constatată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Potrivit art. 248 cod pr. civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte,administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, cu excepția celor pentru dezlegarea cărora este necesară administrarea de dovezi, situația în care vor fi unite cu fondul cauzei.
Această dispoziție legală s-a invocat a fi încălcată de instanța de fond care, învestită prin întâmpinare cu excepția lipsei calității procesuale active, opusă de pârât ca mijloc de apărare pentru capătul principal al acțiunii reclamantei, a omis să o dezlege, nepronunțându-se în vreun fel asupra ei nici prin încheierile de la termenele de judecată acordate nici prin sentință, deși a fost pusă în discuția părților la termenul din 06.05..2015
Critica este justificată.
Tribunalul constată că lipsa calității procesuale active sau pasive a părților constituie excepții de fond absolute care obligă instanța, în cazul admiterii lor, la respingerea cererii, fără să mai fie posibilă discutarea fondului.
În fundamentarea soluției pronunțate, prima instanță a pornit de la premisa juridică că reclamanta, raportat strict la temeiul de drept pe care și-a întemeiat cererea de chemare în judecată –art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, ar justifica calitate procesuală activă necesară pentru promovarea cererii deduse judecății.
Apelanta reclamantă a investit instanța cu o acțiune având ca obiect o obligație tipică de a face, respectiv de obligare a pârâților Instituția P. Orașului C. și Direcția Regională în Construcții S. V. O., să demoleze construcția pârâtului S. C. edificată fără autorizație de construire sau fără respectarea acesteia.
Art. 32 alin. 1 din Legea 50/1991 invocat de apelanta reclamantă prevede următoarele: ,,În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:
a)încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;
b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.
Rezultă, așadar, din dispozițiile Legii 50/1991 că are îndreptățirea de a se adresa instanței de judecată cu o cerere prin care să se solicite desființarea lucrărilor executate fără autorizație exclusiv autoritatea administrației publice competente.
D. urmare, prin prisma art. Art. 27 - (1) din Legea 50/1991 putea justifica calitate procesuală activă în cauză pentru promovarea cererii având ca obiect desființarea construcției pârâtului primarul și organele de control din cadrul autorităților administrației publice locale, și nicidecum o persoană fizică, căreia Legea 50/1991, lege specială în materia autorizării executării construcțiilor nu-i conferă o atare îndreptățire legală.
Nu i se poate nega reclamantei dreptul de acces liber la justiție, în deplin acord cu dispozițiile art. 21 din Constituția României și art. 6 din CEDO, însă acest drept reclamanta nu-l poate exercita pe calea legii speciale, ci doar pe calea dreptului comun, în condițiile răspunderii civile delictuale, dacă dovedește că prin edificarea acestei construcții i s-a cauzat un prejudiciu.
Față de aceste considerente, tribunalul, admițând apelul formulat, va admite excepția lipsei calității procesuale active a apelantei reclamante, va schimba sentința apelată în sensul că va respinge acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
În raport de cele mai sus statuate, instanța de control judiciar constată că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate prin motivele de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și în consecință admite apelul civil declarat de apelanta reclamantă S. E. domiciliată în C., ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 479 din data de 20 mai 2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți Instituția P. Orașului C., cu sediul în .. 54, județul O., Direcția Regională în Construcții S. V. O., cu sediul în C., ., județul D. și S. C. domiciliat în C., .. 41, județul O..
Schimbă sentința apelată în sensul că respinge acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.12.2015.
Președinte, I. D. | Judecător, C. T. | |
Grefier, M. R. |
Red. CT
Tehnored.CM
Jf: E.L.
Ex.6/12.01.2016
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 1102/2015. Tribunalul OLT | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1035/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
