Uzucapiune. Sentința nr. 1102/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1102/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 996/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 996/2015
Ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. O.
Judecător I. B.
Grefier A. D.
Pe rol,soluționarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă U. A. T. ., cu sediul în . împotriva sentinței civile nr. 1102 din 10.07. 2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți Bănănău E. și Bănănău P. cu dom ales la C.. Av. I. G., cu sediul în București, ., ., ., sector 2, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata reclamantă Bănănău E., lipsă apelanta pârâtă U. A. T. . și intimatul reclamant Bănănău P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța în conformitate cu prevederile 131 alin. 1 raportate la dispozițiile art. 95 alin. 2 privitoare la competența Tribunalului și art. 466 alin. 1 Cod proc. Civ. privitoare la calea de atac a apelului, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Intimata reclamantă Bănănău E., având cuvântul, învederează instanței că nu mai au alte acte de depus la dosar sau probe de solicitat.
Instanța aduce la cunoștință părților că cererea de reexaminare a taxei de timbru formulată de apelanta pârâtă U. A. T. . a fost respinsă ca tardiv formulată.
Având în vedere că pentru acest termen de judecată apelanta pârâtă U. A. T. . avea obligația de a achita taxa de timbru în sumă de 27,5 lei, instanța din oficiu, invocă excepția netimbrării apelului, acordând cuvântul părților asupra acestei excepții.
Intimata reclamantă Bănănău E., având cuvântul, pe excepție solicită admiterea excepției și anularea apelului ca netimbrat.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepție.
INSTANȚA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
P. acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 12.02.2015, sub nr._, reclamanții Bănănău E. și Bănănău P. au chemat în judecată pe pârâta Primăria Comunei V. – prin primar, solicitând instanței să constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1500 mp situat în continuarea tarlalei 8, P 308 în ., jud. O..
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au deținut și lucrat acel teren încă din anul 1960, iar în perioada regimului comunist li s-a cerut să întrețină spațiul din spatele curților întrucât de afla pe malul Oltețului și era greu de lucrat cu utilajele agricole de către CAP. Au menționat că o perioadă destul de lungă de timp au lucrat terenul cu ajutorul animalelor din gospodărie cultivând adesea cereale și zarzavaturi, însă de cele mai multe ori era inundat și nu reușeau să strângă recolta.
Au mai arătat reclamanții că în cursul anului 1974 au plantat pe o parte a terenului lucernă și pomi, iar pe cealaltă parte au construit un adăpost pentru animale și au plantat zarzavaturi. De asemenea, au precizat că tot de atunci lucrează terenul fără să i se fi emis un act de proprietate.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 928-934 C.civ.
Pentru dovedirea acțiunii reclamanții au depus la dosar copii de pe actele lor de identitate, copia adeverinței nr. 1778/27.05.2013 eliberate de Primăria comunei V., copia titlului de proprietate nr. 0875/90 din 26.09.2002, copia certificatului de deces al defunctului Bănănău N. și certificat emis de OCPI O. – BCPI Slatina din care rezultă că imobilul nu este înscris în cartea funciară.
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în sumă de 55 lei.
La termenul de judecată din data de 24.04.2015 reclamanții, prin apărător, au precizat că înțeleg să se judece în contradictoriu cu unitatea administrativ teritorială ..
Deși a fost legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentată în fața instanței. La solicitarea instanței de fond, a depus la dosar adresa nr. 2361/08.07.2015 prin care a menționat că terenul descris în raportul de expertiză se află în rezerva primărie.
În cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu martorii P. M. F. și M. I. și proba cu expertiză tehnică topografică, la dosar aflându-se raportul de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar M. E..
P. sentința civilă nr. 1102/10.07.2015, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria B. a admis acțiunea formulată de reclamanții Bănănău E. și Bănănău P. și a constatat că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului de 1500 mp situat în extravilanul comunei V., satul Mărgăritești, în T 41, P 31, având categoria de folosință pășune, cu următoarele vecinătăți: la N – Ps31 Rezervă Primărie, la E – P. Mateița, la S – Intravilan (VH 307 și A 308) și la V – N. M..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut din declarațiile convergente ale martorilor audiați (filele 36-37) că reclamanții au în posesie de peste 30 de ani o suprafață de teren situată la nordul terenului aflat în proprietatea familiei lor, suprafață pe care au muncit-o și cu privire la care s-au purtat ca adevărați proprietari.
Din lucrarea de expertiză efectuată în cauză (filele 43-45) s-a reținut că terenul în discuție are suprafața de 1500 mp și este amplasat în T 41, P 31, având următoarele vecinătăți: la N – PS 31 (Rezervă Primărie), la E – P. Mateița, la S – teren intravilan (VH 307 și A 308) și la V – N. M.. Totodată, din adresa nr. 2361/08.07.2015 emisă de pârâtă (fila 48) reiese că terenul în discuție se află în rezerva constituită la nivelul Primăriei, la dispoziția Comisiei Locale de aplicare a Legilor Fondului Funciar, fiind, așadar, în domeniul privat al comunei V..
În ceea ce privește posesia exercitată de reclamanți, din declarațiile martorilor reiese că aceasta a fost una publică, netulburată și sub nume de proprietar, martorii relatând că nicio altă persoană nu a invocat vreun drept asupra terenului în discuție.
În contextul împrejurărilor reținute, instanța de fond a constatat că în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 1890 din vechiul cod civil (aplicabile în conformitate cu dispozițiile art. 82 din Legea nr. 71/2011, dat fiind momentul la care a început să curgă termenul prescripției achizitive), text legal în baza căruia posesia utilă exercitată asupra unui imobil aflat în circuitul civil, pe o durată de 30 de ani, duce la dobândirea dreptului de proprietate asupra acestuia prin uzucapiune, acesta reprezentând un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate.
Pe aceste considerente, constatând că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile cerute de dispozițiile legale arătate, instanța de fond a admis acțiunea reclamanților și a constatat că au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului de 1500 mp situat în extravilanul comunei V., satul Mărgăritești, în T 41, P 31, având categoria de folosință pășune, cu următoarele vecinătăți: la N – Ps31 Rezervă Primărie, la E – P. Mateița, la S – Intravilan (VH 307 și A 308) și la V – N. M..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel Primăria comunei V. - prin Primar, prin care solicită admiterea apelului și emiterea unei sentințe prin care suprafața solicitată și admisă de instanța de fond în proprietatea reclamanților prin uzucapiune să fie scăzută dintr-o altă suprafață de teren extravilan, pe care o au în proprietate sau moștenire pe raza localității V., jud. O..
Precizează că, la pronunțarea sentinței, instanța de fond a avut în vedere declarațiile martorilor din care reiese că reclamanții au în posesie de peste 30 ani o suprafață de teren situată la nordul terenului aflat în proprietatea familiei.
Se arată că, în perioada anterioară apariției legii 18/1991, toate gospodăriile de pe raza localității aveau în proprietate înscrise în registrul agricol o suprafață de curți construcții de maxim 0,05 ha, iar terenurile aflate în prelungirea curților erau folosite ca lot ajutător, la apariția legii fondului funciar nr. 18/1991, potrivit art. 22, s-a dat posibilitatea înscrierii în proprietatea cooperatorilor a terenurilor aferente casei de locuit și anexelor gospodărești precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul lege 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.
Terenurile aferente casei și anexelor gospodărești au fost înscrise în titlurile de proprietate ale cetățenilor care au declarat la acea vreme că le folosesc, fapt pentru care suprafața înscrisă ca prelungire a curții a fost scăzută din suprafața de teren extravilan ce urma să fie atribuită titularului ca drept de proprietate.
Menționează că, acolo unde proprietarii imobilelor, case de locuit, nu au solicitat să le fie înscris în titlul de proprietate terenul din prelungirea curților, acest teren a rămas în rezerva comisiei locale, fiindu-le atribuit teren în extravilanul comunei atât cât era înscris în registrul agricol premergător cooperativizării.
În ce privește posesia reclamanților asupra terenului respectiv, a fost publică așa cum de altfel posesia este publică pentru toți cetățenii comunei asupra terenurilor din rezerva comisiei locale, netulburată deoarece toate terenurile proprietate privată ale comunei au fost utilizate de crescătorii de animale în mod netulburat, chiar și fără a se stabili taxă de pășunat.
Intimații reclamanți Bănănău E. și Bănănău P. au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului formulat de apelanta pârâtă și menținerea sentinței instanței de fond.
Precizează că Primăria V. invocă lipsa diligenței lor în a-și dobândi dreptul de proprietate asupra terenului revendicat conform legii 18/1991, ceea ce nu are relevanță în cauza de față, întrucât temeiul acțiunii este uzucapiunea, instituție care ține strict de posesia bunului revendicat, reprezentând posesia utilă exercitată asupra unui imobil aflat în circuitul civil, pe o durată de 30 de ani, iar față de aceste aspecte instanța de fond a reținut că au fost îndeplinite toate condițiile cerute de dispozițiile legale, așa încât s-a făcut dovada acestui mod originar de dobândire a proprietății.
Mai susțin că reprezentanții primăriei confundă termenul de „public” legat de posesia sa cu acela de „proprietate publică”, ori, instanța de fond în mod corect a reținut faptul că terenul pe care l-a dobândit face parte din domeniul privat al comunității și nu din cel public.
În temeiul dispozițiilor art. 33 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, tribunalul a încunoștințat apelanta, prin adresa emisă la data de 07.09.2015, despre cuantumul taxei de timbru ce trebuie achitată. Dovada îndeplinirii acestei formalități în condițiile dispozițiilor art. 163 alin. 1 C.proc.civ a fost atașată la dosar.
La termenul de astăzi, tribunalul a pus în discuția părților excepția netimbrării, invocată din oficiu.
Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 C.proc.civ., excepția netimbrării apelului, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 31 alin. (1) și art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013, determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești se face de către instanța de judecată. Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.
În conformitate cu art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege. În acest sens, art. 197 teza I NCPC prevede că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii.
Conform art. 197 teza a II-a NCPC, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii. Este vorba despre condițiile stabilite de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I NCPC, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. P. aceeași comunicare instanța îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.
În cauză, astfel cum rezultă din dovada de înmânare f. 6 dosar apel, apelantei i s-a comunicat și cuantumul taxei judiciare de timbru aferente cererii cu care a învestit tribunalul, punându-i-se în vedere să plătească suma de 27,5 lei, taxă judiciară de timbru, însă aceasta nu s-a conformat.
De asemenea, tribunalul constată că prin încheierea din camera de consiliu din data de 19.11.2015, pronunțată în dosarul nr._ /a1, Tribunalul O. a respins ca tardiv formulată cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei de timbru.
Pe cale de consecință, instanța urmează să dea efect dispozițiilor sancționatorii cuprinse în textele sus-menționate, considerente pentru care excepția netimbrării urmează a fi admisă și apelul declarat de apelanta pârâtă urmează a fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării.
Anulează apelul declarat de apelanta pârâtă U. A. T. ., cu sediul în . împotriva sentinței civile nr. 1102 din 10.07. 2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți Bănănău E. și Bănănău P. cu dom ales la C.. Av. I. G., cu sediul în București, ., ., ., sector 2, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Președinte, S. O. | Judecător, I. B. | |
Grefier, A. D. |
Red.S.O.
Tehnored.S.O./I.M
Jf: C.I.
Ex.4/21.12.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 957/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1008/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
