Obligaţie de a face. Decizia nr. 134/2016. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 134/2016 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 134/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBOLT:2016:020._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 134/2016
Ședința publică de la 04 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. V.
Judecător S. O.
Grefier A. D.
Pe rol, soluționarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă D. F., domiciliată în Rm. V., .. 8, Județul V. împotriva sentinței civile nr.5319/26.06.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimați pârâți M. I. și M. S., ambii domiciliați în .,având ca obiect obligație de a face reexaminare amendă judiciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: avocat P. C. P. pentru intimații pârâț M. I. și M. S.,lipsă apelanta reclamantă D. F.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care: se învederează instanței că prin serviciul fax al instanței s-a depus la dosar la data de 27.01.2016 din partea apelantei reclamante D. F., precizării.
Instanța comunică copia precizării depusa de apelantă, doamnei avocat P. C. P. pentru intimații pârâți M. I. și M. S. care precizează instanței că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de acestea și că nu mai are alte acte de depus la dosar sau probe de solicitat.
Avocat P. C. P. pentru intimații pârâți M. I. și M. S., depune la dosar împuternicire avocațială nr._/2016 și chitanța privind onorariul de avocat.
Instanța în conformitate cu prevederile 131 alin. 1 raportate la dispozițiile art. 95 alin. 2 privitoare la competența Tribunalului și art. 466 alin. 1 Cod proc. Civ. privitoare la calea de atac a apelului, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Constatându-se că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, și procesul se află în stare de judecată, instanța acordă cuvântul părților cu privire la cererea de apel.
Avocat P. C. P. pentru intimații pârâți M. I. și M. S., având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Prin sentința civilănr.5319/26.06.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._ s-a respins cererea formulată de reclamanta D. F., în contradictoriu cu pârâții M. S. și M. I., astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în Sentința civilă nr. 1225/24.02.2010, pronunțată în dosarul nr._, de Judecătoria Slatina, s-a luat act de tranzacția părților și s-a reținut că reclamanta „preia în deplină proprietate și posesie bunurile mobile și imobile menționate”, între care și „locul de veci al tatălui său, inscripționat de la cimitirul din .. 13-15 ds.).
Prin Rezoluția din data de 16.03.2012, emisă de P. de pe lângă Judecătoria Slatina, în ds. 4637/P/2011, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții M. S. și M. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 319 CP, în temeiul art. 10 alin. 1 lit. a CPP (f. 16 ds.).
În adresa cu nr. 2057 din 10.10.2014, înaintată de Episcopia Slatinei și Romanaților au fost invocate cu privire la regimul juridic al locurilor de veci și la alte reglementări existente cu privire la dreptul de folosință al acestora, prevederile art. 186 alin. 1 din Statutul pentru Organizarea și Funcționarea Bisericii Ortodoxe Române; cu privire la condițiile în care se pot elibera locurile de veci, au fost indicate prev. art. 187 alin. 1 (f. 96 ds.).
În adresa cu nr. 6 din 14.01.2015, înaintată de Protoieria Slatina, P. Șerbăneștii de Jos au fost invocate aceleași prevederi și s-a precizat că terenul înregistrat sub numele Cimitir Parohie Șerbăneștii de Jos, în suprafață de 13.527 mp, aparține domeniului public al comunei, conform adresei nr. 91 din 13.01.2015, eliberată de Primăria . (f. 102 ds.). În această adresă a primăriei se arată că suprafață de 13.527 mp o cuprinde și pe cea de 7.327 mp; în fișa cu date premergătoare emiterii Titlului de Proprietate pentru P. Șerbăneștii de Jos este menționat Cimititul Parohial Șerbănești în suprafață de 7.327 mp, dar emiterea Titlului de proprietate este suspendată până la finalizarea aplicării prevederilor Legii nr. 165/2013.
În HG nr. 1355/2001, publicată în MO nr. 639 bis din 29.08.2002, în inventarul bunurilor, este menționat Cimitirul Parohiei Șerbăneștii de Jos, în suprafață de 13.527 mp, care aparține domeniului public al comunei.
Primăria C. Șerbăneștii de Jos a comunicat, prin Adresa nr. 947/26.03.2015, faptul că Cimitirul Parohial aparține Bisericii Șerbăneștii de Jos iar locurile de veci care fac obiectul cauzei fac parte din acest cimitir. Există și un Cimitir Comunal, aflat în proprietatea primăriei, în care, în momentul de față, nu sunt atribuite locuri de veci, nefiind înregistrate cereri în acest sens (f. 112 ds).
În adresa cu nr. 1684/09.06.2015 Primăria C. Șerbăneștii de Jos a comunicat condițiile prevăzute în Regulamentul Cimitirului Comunal cu privire la deshumare (f. 122 ds.).
În adresa cu nr. 44/09.06.2015 emisă de Protoieria Slatina, P. Șerbăneștii de Jos, sunt invocate prevederile art. 9 pct. 5 din Legea nr. 102/2014 și prevederile art. 26 din Regulamentul privind Organizarea și Funcționarea Cimitirelor Parohiale și Mănăstirești. Se precizează că terenul înregistrat sub numele Cimitir Parohie Șerbăneștii de Jos aparține domeniului public al C. Șerbăneștii de Jos iar P. nu administrează și nu atribuie locuri de veci. Nu există persoane desemnate în vederea atribuirii locurilor de veci, acestea menținându-se în familie prin înțelegere (f. 125 ds.).
Se rețin dispozițiile din legislația specială care au fost indicate de către instituțiile cărora li s-au cerut informații cu privire la modalitatea de eliberare a locurilor de veci, anume cele din Legea nr. 102/2014 privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare, cele din Regulamentul privind Organizarea și Funcționarea Cimitirelor Parohiale și Mănăstirești și din Statutul pentru Organizarea și Funcționarea Bisericii Ortodoxe Române.
Având în vedere înscrisurile menționate mai sus, toate informațiile furnizate de instituțiile, cărora le-au fost solicitate de instanță, precum și legislația specială, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea reclamantei.
S-a reținut, raportat la prevederile din Statutul pentru Organizarea și Funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, din Regulamentul privind Organizarea și Funcționarea Cimitirelor Parohiale și Mănăstirești și din Statutul pentru Organizarea și Funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, faptul că eliberarea locurilor de veci se realizează potrivit acestor dispoziții speciale și regulilor adoptate de către instituțiile care au atribuții în acest sens.
Însă, reclamanta nu a făcut dovada că s-a adresat acestor instituții în vederea eliberării locului de veci și nici că a respectat prevederile legale speciale incidente.
Mai mult, Primăria C. Șerbăneștii de Jos a comunicat, prin Adresa nr. 947/26.03.2015, faptul că Cimitirul Parohial aparține Bisericii Șerbăneștii de Jos iar locurile de veci care fac obiectul cauzei fac parte din acest cimitir. La rândul ei, Protoieria Slatina, P. Șerbăneștii de Jos a arătat că terenul înregistrat sub numele Cimitir Parohie Șerbăneștii de Jos, în suprafață de 13.527 mp, aparține domeniului public al comunei.
Astfel, din relațiile înaintate instanței, rezultă că situația juridică a cimitirului respectiv nu este pe deplin clarificată. Prin urmare, nici regulile privitoare la dreptul de folosință al acestora, inclusiv la modul de eliberare nu sunt stabilite în mod clar, iar locurile de veci se mențin în familie prin înțelegere, așa cum a comunicat Protoieria Slatina, P. Șerbăneștii de Jos.
Pentru executarea convenției prin care pârâții s-au obligat la eliberarea locului de veci, așa cum susține reclamanta, părțile trebuie să respecte de asemenea, dispozițiile legislației și reglementărilor speciale. Totodată, au la dispoziție alte căi legale în acest sens.
Pentru toate aceste considerente, a fost respinsă cererea formulată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta D. F.,arătând că în anul 2002 intimații au înmormântat pe defuncta M. S. în mormântul familiei sale, în care au fost înmormântați bunicii, străbunicii și ulterior tatăl său S. G. fără acordul mamei sale care atunci trăia, iar in urma dezbaterii masei succesorale cu frații săi, acesteia i-a revenit locul de veci prin hotărârea nr. 1225/24.02.2010 pronunțată de Judecătoria Slatina.
Arată apelanta că, în anul 2009 ,când s-au împlinit 7 ani de la decesul defunctei M. S. ,conform datinilor religioase și promisiunilor făcute de intimați, aceștia r fi trebuit să elibereze mormântul, însă aceștia au refuzat, și in consecință apelanta a fpost nevoită să se adreseze Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina unde s-a dispus admiterea cererii sale, întocmindu-se dosarul nr. 4637/P/2011 unde pârâții au recunoscut fapta și s-au obligat să îi elibereze locul de veci până la data de 0l.04.2012, fapt ce a avut ca efect neînceperea urmăriri penale împotriva acestora.
Solicită admiterea apelului și schimbarea in totalitate a hotărârii atacate,.
In drept invocă dispoz. art 282-298 c.pc.
Intimații pârâți nu au depus întâmpinare.
Examinând sentința apelată în raport cu actele dosarului și dispoz. art 476 și urm. din noul cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Este adevărat că prin sentința nr. 1225/24.02.2010, pronunțată în dosarul nr._, de Judecătoria Slatina, s-a luat act de tranzacția părților și s-a consfințit ca apelantei reclamante să –i revină în deplină proprietate și posesie bunurile mobile și imobile menționate in această hotărâre de expedient, între care și locul de veci al tatălui său, inscripționat de la cimitirul din . ce se află la dosarul cauzei neînsoțită însa de dovada dreptului ce a stat la baza convenției părților consfințita de instanța de judecată in dosarul sus menționat, privind partajarea acestui loc de veci.
Tribunalul constată că in cauza devin incidente dispozițiile Legii Nr. 102 din 8 iulie 2014
privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare care prevede la art.1 alin.1și 2 că „Prezenta lege stabilește drepturile și obligațiile în legătură cu activități funerare, cimitire și crematorii umane. Prevederile prezentei legi se aplică: a) cultelor, bisericilor și comunităților religioase, denumite în continuare culte, autorităților administrației publice locale, operatorilor economici, fundațiilor și asociațiilor, care dețin în proprietate, în administrare sau în întreținere cimitire în funcțiune sau închise, opere comemorative sau crematorii umane; b) persoanelor fizice și/sau juridice care prestează servicii funerare, precum și activități legate de întreținerea și funcționarea cimitirelor, a operelor comemorative sau a crematoriilor umane.
Dispozitiile art. 9 din aceeși lege, prevad că” Dacă toate locurile de veci din cimitir ori dintr-o parte a acestuia au fost ocupate, iar acest lucru este stabilit printr-o expertiză de specialitate, administratorul cimitirului, după ce în prealabil aduce la cunoștință publică prin mijloacele de informare în masă această situație, poate declara cimitirul sau partea corespunzătoare din acesta închisă.
(2) Orice persoană care justifică un interes legitim poate contesta măsura de închidere a cimitirului la instanțele competente, în situația în care cimitirul aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale.
(3) În situația în care cimitirul este cimitir confesional și proprietatea asupra acestuia a fost dobândită prin cumpărare sau prin donație, contestația va fi soluționată de către cultul deținător, conform regulamentului propriu.
(4) Exhumarea cadavrelor în vederea constatării cauzelor morții se face numai cu încuviințarea procurorului sau a instanței judecătorești.
(5) Osemintele pot fi deshumate în orice perioadă a anului, fără avizul autorităților de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București, după 7 ani de la deces”.
Potrivit răspunsului comunicat de Episcopia Slatinei și Româniților la data de 13.10.2014 ( aflat la fila 96 dosar fond), art. 186 alin. 1 din Statutul pentru Organizarea și Funcționarea Bisericii Ortodoxe Române dispune că” Fiecare parohie și monastire au dreptul să detina sau să înființeze cel putin un cimitir pentru îngroparea credincioșilor decedați, care este proprietatea parohiei sau a monastirii.
De asemenea, potrivit art. 187 alin.1 Statul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Romane Cimitirul se administrează de catre Consiliu Parohial iar potrivit art. 4 din același Statut”Locurile de veci se pot atribui prin hotărârea organismelor parohiale, exigente care in urma probatoriului administrat nu se verifică in cauza dedusa judecații.
Totodată, se retine că terenul înregistrat sub denumirea de CIMITIR PAROHIE ȘERBANESTI JOS, in suprafața de_ m.p, aparține domeniului public al C. Serbanesti, județul O., astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 102 dosar fond.
Apelanta este nemulțumita ca intimații in anul 2002 au înmormântat pe defuncta M. S., in mormântul familiei sale fără consimțământul autoarei sale, loc de veci ce i-a fost atribuit in lotul său prin hotarea de expedient mai sus menționată.
Tribunalul constată că demersul judiciar al reclamantei este neîntemeiat, întrucât in cauza dedusa judecații nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de Legea Nr. 102 din 8 iulie 2014 privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare de Regulamentul privind Organizarea și Funcționarea Cimitirelor Parohiale și Mănăstirești și de Statutul pentru Organizarea și Funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, eliberarea locurilor de veci se realizează potrivit acestor dispoziții speciale care derogă de la dreptul comun.
De aceea nu pot fi eficace susținerile apelantei privind obligarea intimaților parați la eliberarea locului de veci pe motiv că intre părțile litigante a existat o astfel de înțelegere, deoarece chiar și in această situație părțile nu pot eluda dispozițiile legale.
În consecință, sentința instanței de fond este temeinică și legală, motiv pentru care, Tribunalul urmează ca in baza art. 480alin.1 din noul cod de procedură civilă, să respingă apelul declarat, ca nefondat.
În baza art. 453 alin l c.p.c., va fi obligată apelanta la 200 lei către intimați, reprezentând onorariu avocat astfel cum a fost redus de la suma de 500 lei in conformitate cu alin.2 al aceluiași text de lege .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă D. F., domiciliată în Rm. V., .. 8, Județul V. împotriva sentinței civile nr.5319/26.06.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimați pârâți M. I. și M. S., ambii domiciliați în .,ca nefondat.
Obligă apelanta la 200 lei către intimați, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2016
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2016
Președinte, V. V. | Judecător, S. O. | |
Grefier, A. D. |
Red.V.V/tehn.V.V/M.S
15.02.2016, 04 EX,
JUD. FOND M.V.D.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 116/2016. Tribunalul OLT | Fond funciar. Decizia nr. 122/2016. Tribunalul OLT → |
|---|
