Fond funciar. Decizia nr. 122/2016. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 122/2016 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 122/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBOLT:2016:020._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 122/2016
Ședința publică de la 04 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. D.
Judecător C. C.
Grefier I. E. A.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanții pârâți I. S., I. N.-I., H. (F. I.) V., G.(FOSTĂ I.) N., L.(FOSTĂ I.) M., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet av. D. L., cu sediul în Slatina, ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 5998/01.09.2015, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. T., domiciliat în Slatina, ., nr. 29, ., .. Și intimatele C. L. V. P. A. L. FONDULUI FUNCIAR, C. JUDEȚEANĂ O. P. A. L. FONDULUI FUNCIAR, având ca obiect fond funciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la priorități, se prezintă av. D. L. pentru apelanții pârâți, și av. P. Ciovanu P. pentru C. L. V., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, iar apărătorul ales al intimatului reclamant a depus la dosar o cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare.
Instanța pune în discuția părților cererea de amânare.
Avocat D. L. pentru apelanții pârâți se opune la cererea de amânare având în vedere că aceasta nu este în totalitate dovedită, la dosar neexistând împuternicirea avocațială a domnului avocat pentru cauza pe care susține că o are pe rolul Curții de Apel C..
Avocat P. Viobanu P. pentru intimată, se opune la cererea de amânare.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de apărătorul ales al intimatului reclamant, acesta nefăcând dovada imposibilității de prezentare la cest termen de judecată și lasă cauza la o nouă strigare, la ordine.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, se prezintă av. D. L. pentru apelanții pârâți, se prezintă av. I. D. pentru intimatul reclamant I. T. și av. P. C. P. pentru C. L. V., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat în termen, motivat.
În temeiul dispozițiilor art. 482 raportat la art. 392 C.p.c., instanța declară deschise dezbaterile cu privire la apel și acordă cuvântul părților.
Avocat D. L. pentru apelanții pârâți, solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței atacate și în consecință, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În mod netemeinic și nelegal instanța de fond a admis cererea și a dispus anularea titlului de proprietate și în consecință radierea autorului apelanților pârâți și emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele intimatului I. T..
P. a pronunța această hotărâre instanța a avut în vedere Decizia nr. XI/2007 a ICCJ, căreia conform prevederilor art. 8 și art. 13 din legea 18/91, beneficia de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii doar moștenitorii care au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de lege și nu și cei care au renunțat la moștenire.
De asemenea nici la momentul formulării cererii de reconstituire, nici la eliberarea adeverinței de proprietate și nici la emiterea titlului de proprietate, intimatul reclamant nu a formulat obiecțiuni privind participarea autorului apelanților la reconstituirea dreptului de proprietate după autorul comun I. N..
Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Avocat P. C. P. pentru C. L. de Fond Funciar V., solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Avocat I. D. pentru intimatul reclamant I. T. solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea soluției pronunțată de prima instanță ca temeinică și legală.
Solicită respingerea apărărilor formulate de apelanții pârâți, având în vedere faptul că autorul I. I. ,menționat în titlul de proprietate a cărui anulare se solicită, a formulat cu rea credință cererea de reconstituire, având în vedere că ere renunțător la moștenire de pe urma autorului I. N., potrivit certificatului de moștenitor emis la data de 16.11.1975, persoană de pe urma căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Solicită respingerea apelului cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Prin actiunea civilă înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Slatina, reclamantul I. T. în contradictoriu cu pârâții I. S., I. N. I. H. (fostă I.) V., G. (fostă I.) N., L. (fostă I.) M., C. L. V. pentru aplicarea legilor fondului funciar, C. Județeană O. pentru aplicarea legilor fondului funciar a solicitat instantei ca prin sentinta ce se va pronunta să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 0754/21, emis de C. Județeană O. la 17.07.2002 și să se dispună ca la rubrica „Cetățeanul (a)" să fie înlăturat numitul I. I., întrucât în realitate, această persoană este renunțătoare la succesiunea autorului I. N., de pe urma căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate, potrivit certificatului de moștenitor emis la data de 06.11.1975.
In motivarea actiunii s-a arătat că la data de 01 iunie 1975 I. I. a decedat, iar la data de 06.11.1975 notariatul de Stat Județean O. a emis Certificatul de moștenitor nr. 474/ 1975, cuprinzând masa succesorala compusa din bunuri imobile (pct. II lit. b), moștenitorii (pct. III) respectiv I. I. - soție supraviețuitoare si I. T. - fiu, si respectiv renuntatorii la moștenire (pct. III alin ultim) respectiv I. I., Otaleanu I. și Gleaja N..
Reclamantul si autorul I. I. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după autorul tata al acestora I. N..
In acest sens, C. Județeană O. a emis pe numele lui I. I. și I. T. titlul de proprietate nr. 0754/21, la data de 17.07.2002, prin care li se reconstituia suprafața de teren de 2ha 0400 mp, de pe urma autorului I. N., decedat la 01.06.1975.
I. I. a decedat la data de 29.08.2003, având ca moștenitori soția supraviețuitoare I. S. și descendenții de gradul I I. I., H. (fost I.) V., G. (fosta I.) N. și L. (fost I.) M..
Titlul de proprietate nr. 0754/21, emis la data de 17.07.2002, este lovit de nulitate absoluta parțial raportat la dispozițiile imperative ale Legii si la jurisprudenta in materie.
Motivul de nulitate îl constituie ignorarea de către C. Județeană a dispozițiilor legale privind caracteristicile juridice ale „renunțării la moștenire".
Astfel, moștenitorii care au renunțat la moștenirea lui „de cuius" nu pot beneficia de reconstituire dreptului de proprietate deoarece, potrivit art. 696 Cod civil, eredele renuntator este considerat ca nu a fost niciodată erede devenind o persoana străina de moștenirea fostului proprietar.
Conform art. III din Legea 167/1997 sunt lovite de nulitate absolută, actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite.
Astfel, că în această situație, având în vedere că Titlul de proprietate nr. 0754/21/17.07.2002, a fost emis cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/991 aceasta este lovit de nulitate absolută parțiala, conform art. 3 din Legea nr. 169/1997, in ceea ce privește inscrierea lui I. I. pe acest Titlu.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 13 din Lg. 18/1991, art. III din Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000 și 247/2005, decizia I.C.C.J nr. XI/05.02.2007.
In sustinerea cererii reclamanta a depus la dosar înscrisuri ( f. 4-21)
Primăria ., la solicitarea instantei, actele care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate și emiterii titlului de proprietate. ( f. 40-49)
Pârâtii I. S., I. N.-I., H. V., G. N. si Lamba M. au depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeită cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea întâmpinării pârâții au arătat că reclamantul a apreciat in mod eronat ca titlul de proprietate, a cărui nulitate se solicita, ar fi fost emis cu incalcarea legii ori cu ignorarea dispozițiilor legale ale renunțării la moștenire.
Au susținut aceasta având in vedere ca potrivit art. 6 alin. 1 din Lg. nr. 1/2000, la stabilirea prin reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole si forestiere, comisiile verifica in mod riguros existenta actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. 5 din Lg. nr. 18/1991 republicata, dar si pertinenta, verosimilitatea, autenticitatea si concludenta acestor acte.
Argumentele reclamantului privind efectele renunțării la moștenire, puteau fi invocate de către acesta, ca moștenitor interesat, in cadrul procedurii speciale a plângerii la Hotărârea Comisiei Județene, deoarece de la data emiterii HCJ părțile interesate cunosc atât persoanele beneficiare cat si suprafața reconstituita.
Pârâtii au apreciat ca in momentul in care se contesta propriul titlu de către beneficiari, in baza art. HI din Ig 169/1997, examinarea motivului concret de nulitate trebuie raportata la o imposibilitate obiectiva si temeinic argumentata, pentru care beneficiarul titlului nu a uzat de procedura prev. de art 53(2) din Ig 18/1991 sau nu avea interes la acea vreme sa conteste Hotărârea Comisiei Județene.
Altfel, daca pentru orice motiv se lasă deschisa calea acțiunilor in nulitate a propriului titlu, se ajunge la eludarea procedurii speciale, prev de art 53(2)din Ig. 18/1991, plângerea la HCJ.
Ori, propunerile de validare ale comisiei locale nu au fost contestate si Hotărârea Comisiei Județene nu a fost atacata cu plângere.
In drept au fost invocate dispoz. art.205 C.p.c.
In sustinerea întâmpinării pârâtii au depus la dosar înscrisuri ( f. 56-58)
La data de 03.04.2015 pârâta C. locală V. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiată.
In motivarea întâmpinării pârâta a arătat că deși nu a avut cunoștința de acest certificat de moștenitor solicită să se aibă în vedere faptul ca in 1975 terenurile nu erau in circuitul civil ele fiind preluate de stat potrivit lg.58 si 59/1974. Astfel succesiunea a fost soluționată numai pe construcții si cel mult 250mp.
Așadar odată cu apariția lg 18/1991 toți moștenitorii au fost repusi in termen potrivit art 12 si 13 din lg. 18/1991. Prin urmare si autorul I. I. a beneficiat si a făcut cerere de reconstituire .Totodată a fost repus in termen potrivit legii speciale si nu potrivit art 701 din codul civil vechi. Mai mult decât atât potrivit principiului de drept nu pot invoca practica judecătoreasca atâta timp cat avem text de lege.
La data de 11.05.2015 reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtii I. S., I. N.-I., H. V., G. N. si Lamba M. solicitând respingerea apărărilor acestora ca neîntemeiate.
In cursul cercetării judecătoresti a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând, actele și lucrările dosarului, instanța a constatat și retinut următoarele:
La data de 17.07.2002 a fost emis titlul de proprietate nr. 0754/21 pentru autorul I. N. cu moștenitorii I. I. și I. T. pentru suprafața totală de 2 ha și 0400 de mp, filele 4.
Petentul a susținut prin cererea introductivă că se impune constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate deoarece autorul pârâților nu avea dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate conform legilor fondului funciar, fiind moștenitor renunțător al numitului I. N., conform certificatului de moștenitor nr. 474 /06.11.1975 eliberat de Notariatul de Stat al jud. O., filele 5 .
Din cuprinsul certificatului de moștenitor menționat instanța a reținut că în urma dezbaterii succesiunii defunctului I. N., prin declarație autentică autorul pârâților, I. N I., a înțeles să renunțe la succesiunea după tatăl său, reclamantul acceptând moștenirea împreună cu mama sa, conform aceluiași certificat .
Potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, "Calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii", iar "moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor ".
Totodată art. 8 din același act normativ statuează că ,,Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.,, iar art 11 prevede că ,,Suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.,,
Prin decizia în interesul legii nr. XI din 5 februarie 2007 ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- SECȚIILE UNITE – a statuat că în aplicarea dispozițiilor art. 8 și art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil, iar nu și cei care au renunțat la moștenire.
S-a reținut astfel de către instanță că de repunerea în termenul legal pentru formularea unei cerere în vederea reconstituirii dreptului de proprietate după autorii care au avut terenuri cu care au intrat în fostele CAP –uri sau cărora statul le-a preluat în orice mod terenul, beneficiază numai moștenitorii care au acceptat succesiunea autorilor lor, nu și cei care au renunțat la moștenirea acestora .
Așa cum rezultă din preved. art. 13 din Lg. 18/1990, certificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor a solicitantului, conform acestui înscris autorul pârâților nefiind îndreptățit a fi inclus în titlul de proprietate, situația acestuia încadrându-se în preved. art. III alin. 1 lit. a din Lg. 167/1997 Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:
a)actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri .
P. motivele enunțate instanța a admis cererea reclamantului cu consecința dispunerii anulării parțiale a titlului de proprietate nr. 0754/21/17.07.2002 în sensul radierii de la rubrica “Cetățeanul “ a numitului I. I. și a emiterii unui nou titlu numai pe numele defunctului I. N., cu moștenitor I. T. .
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții I. S., I. N. I. H. (fostă I.) V., G. (fostă I.) N., L. (fostă I.) M., considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Prin cererea de apel s-a arătat că, prin sentința civila nr. 5998/01.09.2015 Judecătoria Slatina a admis cererea formulată de intimatul reclamant I. T., dispunând anularea parțiala a T.P. ar. 0754/21/17.07.2002 si in consecința radierea de la rubrica "Cetățeanul" a autorului subsemnaților. I. I. si emiterea unui nou titlu de proprietate pe iumele intimatului I. T..
La pronunțarea acestei hotărâri instanța a avut in vedere Decizia nr. Xl/5.02.2007 a I.C.C.J. conform căreia in aplicarea prevederilor art. 8 si art. 13 din Lg. 18/1991 republicata, beneficiază de repunerea in termenul de acceptare a succesiunii doar moștenitorii care nu au acceptat succesiunea in termenul prevăzut de lege, iar nu si cei care au renunțat la moștenire.
F. de aceasta motivare, apelanții apreciază ca hotărârea instanței de fond este netemeinica si nelegala, fiind data cu aplicarea greșita a legii.
Apelanții arată că titlul de proprietate atacat a fost emis in urma verificării riguroase a existentei actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. 5 din Lg. nr. 18/1991 republicata, a pertinentei, verosimilității autenticității si concludentei acestor acte.
Au arătat, de asemenea, ca nici la momentul formulării cererii de reconstituire, nici la eliberarea adeverinței de proprietate si nici la emiterea titlului de proprietate, intimatul reclamant nu a formulat obiectiuni privind participarea autorului apelanților la reconstituirea dreptului de proprietate după autorul comun I. N..
Prin urmare, desi intimatul I. T. a cunoscut inca de la data emiterii certificatului de moștenitor ( 1975 ), opțiunea succesorala a fratelui sau I. I., cunoscând aceasta si la data formulării cererilor de reconstituire ( 1991 ), dar mai ales la data întocmirii actelor premergătoare eliberării titlui de proprietate si implicit la inmanarea titlului, acesta nu a contestat nicodata aceste acte, ceea ce denota acceptarea celuilalt titular al titlului de proprietate.
Solicită să se aibă in vedere ca argumentele intimatului reclamant privind efectele renunțării la moștenire, puteau fi invocate de către acesta, ca moștenitor interesat, in cadrul procedurii speciale a plângerii la Hotărârea Comisiei Județene, deoarece de la data emiterii HCJ părțile interesate cunosc atat persoanele beneficiare cat si suprafața reconstituita.
Apelanții arată că, deși au atras atenția instanței de fond asupra nerespectarii si omisiunii parcurgerii procedurii speciale de către intimat, instanța nu doar ca a înlăturat aceste apărări, dar nici măcar nu a motivat înlăturarea acestora.
Apeciază ca în momentul in care se contesta propriul titlu de către beneficiari, in baza art. III din Lg. 169/1997, examinarea motivului concret de nulitate trebuie raportata la o imposibilitate obiectiva si temeinic argumentata, pentru care beneficiarul titlului nu a uzat de procedura prev. de art 53(2) din lg 18/1991 sau nu avea interes Ia acea vreme sa conteste Hotărârea Comisiei Județene. In schimb, instanța de fond n-a solicitat lămuriri reclamantului cu privire la motivele neparcurgerii procedurii speciale.
Daca pentru orice motiv se lasă deschisa calea acțiunilor in nulitate a propriului titlu, se ajunge la eludarea procedurii speciale, prev de art 53(2)din lg. 18/1991, plângerea la HCJ. Așadar, tocmai in vederea asigurării stabilității circuitului civil si a evitării incertitudinilor viitoare pentru cei menționați în titlu a fost prevăzuta o procedura speciala de contestare conform art. 53 al. 2 din Legea 18/1991.
Apelanții susțin ca atat timp cat stăpânirea terenurilor din titlu a fost notorie si cunoscuta intre frați, acest motiv de nulitate trebuia invocat prin plângere la HCJ sau de indata ce moștenitorul interesat a cunoscut situația si nu era de acord cu ea.
Desi instanța de fond si-a intemeiat soluția pe baza Deciziei nr. XI/5.02.2007 a LC.C.J., apelanții apreciază ca situațiile de fapt diferă de la o speța la alta, iar cel puțin din punct de vedere procedural, motivul de excludere al renunța terilor din titlu trebuie valorificat in procedura plângerii la HCJ si doar in cazuri excepționale in cadrul acțiunilor in nulitate titlu, daca moștenitorul îndreptățit face dovada ca nu a cunoscut din motive străine de culpa sa, hotărârea comisiei județene, conținutul titlului de proprietate iar din elementele faptice nu putea cunoaște ca renuntatorul folosește terenurile.
Totodată in manualul de metodologie pentru o abordare unitară în soluționarea cauzelor elaborat de CSM se menționează ca judecătorul nu este ținut să respecte jurisprudența instanțelor de ultim grad de jurisdicție, în special jurisprudența ÎCCJ, în măsura în care dispozițiile speciale nu prevăd, în mod expres, o astfel de obligație în cazuri speciale.
Excluderea din titlu a renuntatorilor, in baza dezlegării de drept data prin recursul in interesul legii ( Decizia nr. XI/ 05.02.2007 a ICCJ 1. nu operează automat doar prin efectul acestei decizii. In anumite cazuri, ca si in speța de fata, prioritate trebuie sa aiba principiul stabilității circuitului civil, (tocmai in aceasta idee fiind instituita parcurgerea procedurilor speciale) exercitarea cu buna-credinta a drepturilor in promovarea acestor acțiuni in nulitate (care in speța este formulata dupa mai bine de zeci de ani de la validare).
Astfel, apelanții susțin ca probele si particularitățile spetei sunt cele care fundamentează soluția de menținere sau de anulare a titlului
P. toate aceste motive solicită admiterea apelului formulat, schimbarea in totalitate a sentinței atacate in sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
In drept invocă dispozițiile art. 476, art. 479 si art. 480 C.p.c.
In dovedire solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 13.11.2015 intimata pârâtă C. Județeană O. pentru A. L. Fondului Funciar a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat următoarele:
Un titlu de proprietate se prezumă că a fost legal emis, de aceea orice persoană interesată, în cazul în care îl consideră nelegal, poate să îl conteste.
Atât atribuțiile și competențele Comisiei Județene de aplicare a L. Fondului Funciar cât și cele ale Comisiilor Locale sunt stabilite expres și limitativ de H.G. nr. 890/2005 privind Regulamentul de aplicare a L. Fonduluif Funciar, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, art. 6 lit. a - m) din acest act normativ prevede că atribuțiile Comisiei Județene se referă printre altele la:
-verificarea legalității propunerilor înaintate de comisiile comunale, în special existența actelor doveditoare, pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludenta acestora;
-soluționarea contestațiilor formulate împotriva măsurilor stabilite de comisiile locale;
-validarea sau invalidarea propunerilor comisiilor comunale;
-emiterea titlurilor de proprietate pentru cererile validate.
Totodată, art. 5 lit. a - m) enumera atribuțiile Comisiilor Locale printre care și punerea în posesie, stabilire amplasamente, prin delimitare în teren, a persoanelor îndreptățite să primească terenul, completarea fișelor de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor facute și înmânarea titlurilor de proprietate, potrivit competențelor ce le revin. (art. 5 lit. i).
În temeiul aceluiași art. 5 coroborat cu art. 34 și art. 36 din H.G. nr. 890/2005, Emisiile Locale de Fond Funciar au atributul exclusiv: de a stabili mărimea și amplasamentul suprafeței de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, de a propune alte amplasamente și de consemna în scris acceptul fostului proprietar sau al moștenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit în nod legal altor persoane.
În consecință, stabilirea dreptului de proprietate se face exclusiv pe baza cererilor formulate în termen legal de către persoanele care fac dovada că sunt îndreptățite.
Nedepunerea cererii în termen atrage pierderea dreptului de a mai solicita retrocedarea terenului - art. 9, art. 11, ar. 13 din Legea nr. 18/1991 rep.
Totodată calitatea de persoană îndreptățită este stabilită raportat la prevederile art. 8, 13 din Legea nr. 18/1991 rep. coroborat cu art. 1121 NCC (fost 696 Cod Civil) și Decizia nr. XI/2007 pronunțată de I.C.CJ în soluționarea recursului în interesul legii.
Toate aceste aspecte se apreciază în raport cu data la care C. L. a făcut propunerea de reconstituire și cu actele care însoțesc propunerea.
Mai precizează că susținerea apelanților în motivele de apel referitoare la nerespectarea procedurii speciale prealabile la C. Județeană O. este lipsită de temei legal.
La data de 23.11.2015 intimatul reclamant I. T. a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Slatina, ca temeinică și legală, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecata aferente soluționării prezentului dosar.
Solicită respingerea apărărilor formulate în cauză de către apelanții pârâți, având în vedere faptul că autorul I. I., menționat în titlul de proprietate a cărui nulitate se solicită, a formulat cu rea-credintă cererea de reconstituire, având în vedere că era renunțător la moștenire de pe urma lui I. N. potrivit certificatului de moștenitor emis la data de 06.11.1975, persoana de pe urma căreia s-a reconstituit dreptul de proprietate.
De altfel, având în vedere apărările apelanților existente la fond, că nu ar fi avut cunoștință de existența certificatului de moștenitor emis la data de 06.11.1975 de pe urma lui I. N., se poate constata ca aceasta apărare nu este susținuta, în condițiile în care nu erau moștenitori direcți ai lui I. N. la data promovării cererii de reconstituire sau că se invocă momentul solicitării constatării nulității absolute parțiale a titlului de proprietate, reconstituit în mod nelegal sunt doar interpretări proprii, care nu au relevanță asupra calității de moștenitor, atâta timp cât persoana menționată ca beneficiar în titlul de proprietate - I. I., renuntător.
Actele depuse de Primăria Comunei V., ca fiind cele care au stat la baza emit titlului de proprietate nr. 0754 / 21 emis de C. Județeană la 17.07.2002, nu numai ca nu sunt apte sa susțină legalitatea acestui act emis si in favoarea numitului I. I., dar pun in relevanta insasi culpa Comisiei Locale in raport cu exigentele art. 13 alin.1) din Legea 18/1991 referitoare la stabilirea calității de moștenitor.
Astfel, in vederea stabilirii calității de moștenitor a celui care solicita stabilirea dreptului proprietate, cadrul legislativ incident era, la data emiterii titlului in discuție, alcătuit din dispozitiile art. 13 din Legea 18/1991 coroborate cu prevederile art. 696 cod civil anterior.
Conform art. 13 alin 1) Teza 1 din Legea 18/1991 "Calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor"".
Din perspectiva acestor dispoziții, primul act care se impunea a fi cerut in vederea stabilirii dreptului de proprietate sau a reconstituirii acestuia ar fi fost certificatul de moștenitor, ceea ce C. nu a făcut.
Daca s-ar fi conformat legii, C. ar fi constatat ca numitul I. I. este un moștenitor renuntator, conform actului notarial emis la 06 noiembrie 1975 si ca erede renuntator, potrivit art. 696 Cod Civil anterior, era străin de moștenire, renunțarea acestuia producand efecte ex tunc.
Ori, in situația in care un erede renuntator este considerat ca niciodată nu a avut vocatie sucesorala, in mod evident nu se poate pune problema repunerii in termen a acestuia pri aplicarea art.701 Cod Civil anterior.
Prin urmare, desi dispozițiile legale impuneau acest lucru, C. Locala nu a stabilit prealabil emiterii dreptului de proprietate, calitatea de moștenitor a numitului I. I..
Mai mult, fara sa stabilească in condițiile legii calitatea de moștenitor a numitului llescu I., C. Locala V. a emis, fara temei, adeverința din 19.09.1991 prin care adeverea calitatea de moștenitor a acestuia, desi in realitate acesta nu putea avea aceasta calitate.
In ceea ce privește celelalte acte depuse de Primăria V., urmează sa se constate ca au legătura exclusiv cu antecesorul I. N. si nu justifica in niciun fel acordarea titlului de proprietatea numitului llescu I..
Este de observat ca acțiunea formulata de intimatul-reclamant nu se intemeiaza pe jurisprudenta, ci pe dispozițiile Codului Civil, ale Legii 18/1991, Legii 1/2000, Legii 247/2005 si ale Legii 167/1997, referirea la Decizia XI/2007 fiind făcuta in considerarea efectelor cu putere de lege ale soluțiilor date in recursurile in interesul legii.
In alta ordine de idei, C. Locala susține faptul ca, odată cu apariția Legii 18/1991, toti moștenitorii au fost repusi in termen potrivit art. 12 si 13 din Legea 18/1991.
Reglementarea legiuitorului in cadrul dispozițiilor art. 13 din Legea 18/1991, se refera insa la repunerea in termen a acelor moștenitori, care au aceasta calitate si care din diverse motive [acte pierdute, furate, etc) nu se mai afla in posesia certificatului de moștenitor: ^
(1)Calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor (...).
(2)Moștenitorii care nu-si pot dovedi aceasta calitate, sunt socotiți repusi de drept in termenul de acceptare (...).
In speța dedusa judecații insa, numitul I. I., conform propriei voințe, a renunțat in mod expres si irevocabil la calitatea de moștenitor, nemaiavand astfel dreptul de a fi repus din oficiu in termenul de acceptare a moștenirii.
Intimatul apreciază că așa cum nimeni nu-si poate invoca propria culpa, deci nici C. Locala V., urmează sa se constate ca inclusiv din actele depuse de Primăria V. rezulta nelegalitatea emiterii titlului de proprietate! favoarea numitului I. I., ceea ce impune cu atat mai mult admiterea acțiunii si constatarea nulității parțiale absolute a titlului de proprietate nr. 0754 / 21 /17.07.2002.
Recursul în interesul legii reprezentat de decizia Î.C.C.J nr. XI/05.02.2007 asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii, iar aplicarea lui are caracter obligatoriu.
Deciziile înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin care se solutioneaza recursurile în interesul legii, sunt obligatorii si se publică în Monitorul Oficial al României, partea I, fiind aduse la cunoștință și de Ministerul Justiției.
Interpretarea și aplicarea unitară a chestiunilor de drept se pronunță numai interesul legii, nu are efect asupra hotărârilor judecătorești care s-au pronunțat diferit chestiunea judecată și nici cu privire la situația părților din proces.
Potrivit dispozițiilor art. 329 C. pr. civ. si art. 4142C. pr. pen.. dezlegarea de problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, astfel că apărările formulate către apelantii-pârâți privitoare la aceste aspecte este neîntemeiată.
Considerentele instanței de apel în raport de motivele de apel invocate, apărările formulate și dispozițiile legale incidente în cauză:
Prin apelul formulat, apelanții-pârâți critică soluția pronunțată de instanța de fond din perspectiva fundamentării greșite a acesteia pe o decizie pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, în pofida existenței unei reglementări speciale în cuprinsul Legii nr.18/1991 de care nu a uzat intimatul-reclamant pentru a contesta valabilitatea actelor premergătoare emiterii titlului de proprietate anulat de instanța de fond.
Reglementând recursul în interesul legii, art.329 din codul de procedură civilă de la 1864, în forma în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I a Deciziei nr.XI/05.02.2007, a prevăzut la alin.3 teza finală că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Astfel, textul legal anterior menționat nu cuprinde nicio derogare care să permită instanțelor de judecată să ignore cele statuate printr-o decizie pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii.
În motivarea Deciziei nr.XI/05.02.2007 s-a reținut că, potrivit dispozitiilor art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, in cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, calitatea de mostenitor se stabileste pe baza certificatului de mostenitor sau a hotararii judecatoresti definitive ori, in lipsa acestora, prin orice probe din care rezulta acceptarea mostenirii, iar mostenitorii care nu-si pot dovedi aceasta calitate, intrucat terenurile nu s-au gasit in circuitul civil, sunt socotiti repusi de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au apartinut autorului lor.
In acelasi timp, dispozitia imperativa de la art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar, potrivit careia, in cazul terenurilor ce nu s-au gasit in circuitul civil, mostenitorii sunt repusi de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au apartinut autorului lor, ei fiind considerati ca au acceptat succesiunea prin cererea pe care o fac comisiei, care nu este infirmata de nicio alta prevedere legala, impune concluzia ca toti succesibilii autorului indreptatit ce solicita reconstituirea dreptului sunt, la randul lor, repusi de drept in termenul de acceptare a mostenirii cu privire la dreptul de proprietate al autorului lor asupra terenurilor.
In aceasta privinta este de observat ca pot beneficia de repunerea in termenul de acceptare a succesiunii doar mostenitorii care nu au acceptat-o, in termenul si conditiile prevazute de art. 700 din Codul civil, iar nu si cei care au renuntat la succesiune, in conditiile art. 696 din Codul civil.
De altfel, prin dispozitiile art. 13 din Legea nr. 18/1991 se prevede ca repunerea in termen vizeaza numai mostenitorii, deci persoane care au calitatea de mostenitor.
Or, potrivit dispozitiilor art. 696 din Codul civil, eredele care renunta la succesiune este considerat ca nu a avut niciodata aceasta calitate, titlul de mostenitor fiind desfiintat cu efect retroactiv, mostenitorul fiind considerat ca o persoana straina de mostenire.
De aceea, cel care renunta la succesiune nu intra in categoria persoanelor care sunt mostenitori, el neputand dovedi aceasta calitate intrucat, in acest caz, nu este vorba de neacceptarea succesiunii in conditiile art. 700 din Codul civil si care este doar prezumat de lege ca renuntator, ci, dimpotriva, se dovedeste cu certitudine (declaratie notariala) ca nu este mostenitor, dat fiind faptul ca a renuntat expres la succesiune.
Prin efectul renuntarii, mostenitorul este socotit ca nu a fost niciodata mostenitor, iar vocatia sa succesorala este retroactiv desfiintata.
Regula indivizibilitatii patrimoniului succesoral confera acelasi caracter indivizibil si optiunii succesorale care nu poate fi conditionata de aspectul cantitativ al patrimoniului succesoral. Renuntarea vizeaza atat bunurile existente in succesiune la data decesului, cat si cele care, eventual, ar intra in succesiunea respectiva.
Ca urmare, in raport de data reglementarii, se impune a se stabili ca beneficiaza de dreptul de mostenire a proprietatii, in temeiul art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, in sensul repunerii in termenul de acceptare a succesiunii, numai mostenitorii care nu au acceptat-o in termenul prevazut de lege, iar nu si cei care au renuntat la succesiune.
Tribunalul constată că, potrivit certificatului de moștenitor nr.1975/06.11.1975, în urma dezbaterii succesiunii defunctului I. N., autorul apelanților-pârâți, I. N I., a renunțat expres la succesiunea tatălui său, intimatul-reclamant acceptând moștenirea împreună cu mama sa.
Conform dispozițiilor art. III alin. 1 lit. a din Lg. 167/1997 sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri .
Așadar, Tribunalul nu-și poate însuși argumentul invocat de apelanții-pârâți în sensul că intimatul-reclamant a avut la dispoziție o procedură specială în care putea să solicite desființarea actelor premergătoare emiterii dreptului de proprietate, procedură prevăzută de dispozițiile Legii nr.18/1991, câtă vreme potrivit dispozițiilor legale precitate TP nr.0754/21/17.07.2002 este lovit de nulitate absolută, iar nulitatea absolută poate fi invocată oricând de orice persoană interesată.
Din acest punct de vedere, nu prezintă relevanță în cauză nici faptul că titlul de proprietate anulat parțial de instanța de fond a intrat în circuitul civil și a produs efecte până la acest moment, dispozițiile art. III alin. 1 lit. a din Lg. 167/1997 fiind imperative și necondiționând constatarea nulității absolute de acest fapt.
Pe cale de consecință, Tribunalul va respinge apelul, ca nefondat.
În temeiul art.482 raportat la art.453 alin.1 C., Tribunalul va obliga apelanții-pârâți la plata către intimatul-reclamant a sumei de 1.000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr.200/05.02.2016.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanții pârâți I. S., I. N.-I., H. (F. I.) V., G.(FOSTĂ I.) N., L. (FOSTĂ I.) M., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet av. D. L., cu sediul în Slatina, ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 5998/01.09.2015, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. T., domiciliat în Slatina, ., nr. 29, ., ., județul O., și intimatele C. L. V. P. A. L. FONDULUI FUNCIAR, C. JUDEȚEANĂ O. P. A. L. FONDULUI FUNCIAR, ca nefondat.
Obligă apelanții la plata sumei de 1000 de lei, către intimatul I. T., reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2016
Președinte, M. I. D. | Judecător, C. C. | |
Grefier, I. E. A. |
Jud.fond.A. F. G.
Red.CC
Tehnored.CC/SN
10 ex/09.02.2016
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 134/2016. Tribunalul OLT | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 957/2015.... → |
|---|
