Obligaţie de a face. Decizia nr. 18/2016. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 18/2016 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 18/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBOLT:2016:020._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 18/2016
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător I. B.
Grefier M. T.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant Ș. V., domiciliat în comuna Mihăești, ., Județul O., împotriva sentinței civile nr. 4866/12.06.2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât O. M., domiciliat în ., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică s–a prezentat avocat C. R., reprezentând pe apelantul reclamant Ș. V., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, avocat C. R., apărătorul apelantului reclamant, în vederea administrării probei cu înscrisuri, depune la dosar un estras de pe internet, constând într-o fotografie, despre care arată că este înfățișat autovehiculul ce face obiectul cauzei de față, ce poate fi ușor identificat după numărul de înmatriculare și, care, se află la Calafat în posesia intimatului pârât.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat C. R., având cuvântul pentru apelantul reclamant Ș. V., solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și pe fond să se dispună obligarea intimatului pârât de a se prezenta la Notarul Public, pentru încheierea autentică a unui contract de vânzare-cumpărare, pentru autoutilitara nr. BA suprastructură deschisă, marca R., cu nr. de înmatriculare_, înstrăinată printr-un înscris denumit chitanță.
În mod greșit prima instanță a respins acțiunea și nu a ținut cont de probatoriul administrat în cauză și nici nu a dat dovadă de rol activ în aflarea adevărului.
Solicită obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 4866/12.06.2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, s-a respins cererea, privind pe reclamantul Ș. V. în contradictoriu cu pârâtul O. M., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentină, instanța de fond a reținut că în înscrisul denumit „citanță", din data de 26.10.2010, se menționează că reclamantul Ș. V. i-a vândut pârâtului O. M. autoutilitara marca R., cu nr. de înmatriculare_, culoarea albastru-gri. Autoutilitara a fost vândută cu suma de 14.000 lei și s-a menționat că autoutilitara este în perfectă stare de funcționare (f. 3 ds.).
În cartea de identitate a autovehiculului este menționat ca deținător reclamantul Ș. V., pentru autoutilitara marca R., cu nr. de înmatriculare_, culoarea albastru-gri, model 10215FI, ./1989, nr. de identificare_ (f. 4 ds.).
Potrivit adeverinței nr. 1181/28.04.2014, eliberată de Primăria Comunei Mihăești, jud. O., reclamantul este impus drept la impozit la Primăria ., cu suma de 5712 lei pentru autoutilitara marca R., cu nr. de înmatriculare_, culoarea albastru-gri, nr. de identificare_ (f. 5 ds.).
Martorul N. I., propus de reclamant, a arătat că în vara anului 2010 era plecat cu reclamantul, cu tirul în altă localitate. A auzit o discuție telefonica a reclamantului cu fiul său, în sensul că poate să vândă autoutilitara unui client. Când s-au întors nu au mai găsit autoutilitara. Martorul nu a fost de față la încheierea tranzacției.
În Noul cod civil se prevede:
„Art. 1.516 - Drepturile creditorului (1) Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației. (2) Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: 1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației; 2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative; 3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său (...).
Art. 1.666 - Cheltuielile vânzării (1) În lipsă de stipulație contrară, cheltuielile pentru încheierea contractului de vânzare sunt în sarcina cumpărătorului. (2) Măsurarea, cântărirea și cheltuielile de predare a bunului sunt în sarcina vânzătorului, iar cele de preluare și transport de la locul executării sunt în sarcina cumpărătorului, dacă nu s-a convenit altfel. (3) În absența unei clauze contrare, cheltuielile aferente operațiunilor de plată a prețului sunt în sarcina cumpărătorului”.
Raportat la temeiul de drept invocat de către reclamant și având în vedere situația de fapt rezultată din administrarea probatoriului, s-a respins cererea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
S-a avut în vedere faptul că reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale privind încheierea actului juridic la care face referire și nici a vreunei obligații a pârâtului, pentru îndeplinirea căreia reclamantul să poată lua măsurile prevăzute art. 1516 Cod Civil - text invocat în cererea introductivă.
Astfel, înscrisul denumit „Chitanță", din data de 26.10.2010, depus la dosar de către reclamant nu constituie un înscris sub semnătură privată, astfel cum a susținut reclamantul, întrucât nu este semnat de pârât și nici de reclamantul Ș. V. însuși, ci de două persoane, numite martori.
De asemenea, martorul propus de către reclamant și audiat de instanță nu a fost de față la încheierea tranzacției, astfel încât declarația sa nu este relevantă.
S-a reținut că sarcina probei îi revine reclamantului, potrivit prevederilor legale, inclusiv cele ale art. 249 Cod Pr. Civ., iar reclamantul a avut această posibilitate în fața instanței care a administrat probele solicitate. Astfel, reclamantul a solicitat proba testimonială cu martorul N. I., audiat în instanță și nu a insistat în audierea martorilor propuși inițial, menționați și în înscrisul denumit „Chitanță", din data de 26.10.2010. Având în vedere cuprinsul acestui înscris, nu s-a apreciat necesară, din oficiu, audierea persoanelor respective.
De asemenea, chiar dacă pârâtul nu s-a prezentat în instanță la administrarea interogatoriului, deși a fost legal citat, nu s-a facut aplicarea prev. art. 358 Cod Pr. Civ., având în vedere întreg probatoriul administrat.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Ș. V., pe care o consideră netemeinică și nelegală deoarece instanța de fond a analizat în mod superficial cauza dedusă judecății, apreciind că actul sub semnătură privată denumit chitanță nu are nicio valoare, nefiind semnat de cumpărătorul pârât O. M..
Instanța de fond nu a apreciat nici măcar faptul că în această chitanță este specificat . nr. actului de identitate a cumpărătorului pârât și, din oficiu, în baza rolului activ, trebuia să se adreseze serviciului de evidență computerizată a persoanelor din jud. D..
In dosarul cauzei se observă că pârâtul O. M. este de rea credință întrucât nu a făcut cerere de strămutare a cauzei în condițiile legii iar instanța de fond nu a dat eficiență nici instituției chemării la interogatoriu.
Analizând apelul formulat, tribunalul constată că este nefondat.
Spre deosebire de înscrisurile autentice, care presupun anumite formalități cerute de lege și care trebuie să fie făcute de un funcționar public competent material și teritorial, înscrisurile sub semnătură privată sunt ușor de întocmit întrucât pentru valabilitatea lor este necesară numai semnătura părților.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că actul denumit chitanță, aflat la fila 3 dosar fond, nu constituie un înscris sub semnătură privată din moment ce nu este semnat de vânzător și cumpărător ci numai de către martor.
Mai mult, martorul audiat de instanță a declarat că nu a fost de față la încheierea tranzacției încheiată între părți.
În ce privește administrarea altor probe din oficiu de către instanță, potrivit art. 254 alin. 6 C.pr.civ., părțile nu pot invoca în calea de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și nu le-au administrat în condițiile legii.
Pe de altă parte, potrivit art. 249 C.p.civ. sarcina probei revine reclamantului și acesta a administrat probele solicitate fără a insista în administrarea interogatorului.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 C.pr.civ. apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant Ș. V., domiciliat în comuna Mihăești, ., Județul O., împotriva sentinței civile nr. 4866/12.06.2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât O. M., domiciliat în ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Ianuarie 2016.
Președinte, I. M. | Judecător, I. B. | |
Grefier, M. T. |
Red.IB
Tehnored.IM
Jf:M.V.D.
Ex.4/25.01.2016.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 3/2016. Tribunalul OLT | Pretenţii. Sentința nr. 83/2016. Tribunalul OLT → |
|---|
