Pretenţii. Decizia nr. 56/2016. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 56/2016 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 56/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBOLT:2016:020._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 56/2016
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. O.
Judecător V. V.
Grefier A. D.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., Județul D. împotriva sentinței civile nr. 745 din 16.09.2015 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât P. M., domiciliat în . O., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care: se învederează instanței că prin serviciul arhivă s-a depus la dosar la data de 21.01.2016 din partea intimatului pârât P. M., concluzii scrise prin care a invocat excepția tardivității apelului declarat de apelantul reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., la care a atașat factura nr._/11.12.2013
Instanța în conformitate cu prevederile 131 alin. 1 raportate la dispozițiile art. 95 alin. 2 privitoare la competența Tribunalului și art. 466 alin. 1 Cod proc. Civ. privitoare la calea de atac a apelului, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Întrucât prin cererea de apel apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța unește cu fondul excepția tardivității, inovcată de intimat, și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 745/16.09.2015, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Corabia a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., în contradictoriu cu intimatul pârât P. M..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că în perioada 09.07._12 paratul a fost internat in sectia Chirurgie BMF a Spitalului C. Judetean de Urgenta C. beneficiind de asistenta medicală de specialitate de urgență.
Potrivit prevederilor art. 313 Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistentă medicală acordată.
În considerarea temeiului juridic invocat de către reclamant, instanța de fond a constatat că, potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a NCC, faptele juridice extracontractuale sunt supuse legii în vigoare la data producerii sau săvârșirii lor. Cum acțiunea reclamantului se întemeiază pe un fapt constând în internarea pârâtului în spital în perioada 10.12._12, dată la care NCC intrase în vigoare, cu privire la situația de fapt invocată în susținerea cererii, în speță sunt aplicabile disp. art. 1357-art.1357 din NCC.
Potrivit acestor dispoziții legale, condițiile angajării răspunderii civile delictuale a unei persoane sunt: existența unei fapte ilicite, prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existenta unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat și vinovăția autorului faptei ilicite.
S-a reținut că fapta ilicită reprezintă o acțiune sau inacțiune a unei persoane prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane, prejudiciul produs în dauna persoanei vătămate reprezintă efectul negativ suferit de aceasta care trebuie să se afle în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită în sensul că acest efect negativ trebuie să fie rezultatul direct și nemijlocit al acțiunii autorului faptei ilicite, iar vinovăția reprezintă latura subiectivă a răspunderii civile delictuale și constă în atitudinea de voință și conștiință a autorului faptei ilicite față de aceasta și rezultatul socialmente periculoase.
Nu se poate reține existenta unei fapte ilicite în sarcina pârâtului, în sensul de acțiune sau inacțiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, s-a vătămat dreptul subiectiv al altei persoane, deoarece însuși reclamantul precizează că pârâtul este victima încălcării a normelor legale de către un pretins autor.
Analizând normele legale invocate de reclamant în susținerea cererii sale, instanța de fond a constatat ca actele normative care reglementează sistemul de asigurări de sănătate nu instituie în sarcina pârâtului - victimă a agresiunii, obligația de a comunica numele persoanei care a provocat ., prin încălcarea căreia să fi provocat un prejudiciu în patrimoniul reclamantului sau al Fondului Național Unic. Prin urmare, nu se poate reține că omisiunea de a furniza astfel de relații reprezintă o faptă ilicită.
S-a mai reținut că, în conformitate cu disp. art. 92 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, acordarea asistentei medicale publice de urgență este o datorie a statului și un drept al cetățeanului (textul nedistingând între cetățeanul asigurat și cel neasigurat).
Sistemul național de servicii medicale de urgență și prim ajutor calificat reprezintă ansamblul de structuri, forțe, mecanisme și relații, organizate după aceleași principii și reguli, care utilizează proceduri integrate de management specializat și/sau calificat [art. 86 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006].
Finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății Publice și bugetul Ministerului Administrației și Internelor, din bugetul Fondului Național Unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum și din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații și sponsorizări [art. 93 alin. (1) din Legea nr. 95/2006].
Unul dintre obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate este protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident [art. 208 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 95/2006].
Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sale se realizează pe baza unor principii, printre care: acordarea unui pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil și nediscriminatoriu, oricărui asigurat.
Asigurații au dreptul de a beneficia de servicii medicale de urgență conform art. 218 lit. h) din Legea nr. 95/2006.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 95/2006, serviciile medicale de urgență sunt suportate din Fondul național unic, format, potrivit art. 256, din contribuțiile persoanelor fizice și juridice, subvenții de la bugetul de stat, donații, dobânzi, sponsorizări, venituri obținute din exploatarea patrimoniului CNAS și caselor de asigurări, precum și alte venituri in condițiile legii, sume proprii ale Ministerului Sănătății Publice.
Conform art. 34 din Constituție, dreptul la ocrotirea sănătății este garantat, statul fiind obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice.
Împotriva acestei sentințe, la data de 23.10.2015, a declarat apel apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C., criticând-o ca netemeinică și nelegală și solicitând admiterea apelului și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, invocând în drept dispoz. art 466 și urm. C.proc.civ..
În esență, apelantul susține că au fost interpretate eronat dispozițiile art. 313 din Legea 95/2006, potrivit cărora în situația în care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilită persoana a cărei faptă să fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul.
Având în vedere faptul că pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar spitalul a efectuat cheltuieli și a asigurat asistență medicală pârâtului, este evident că S. C. Județean de Urgență C. a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză.
Astfel, la baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului care nu a făcut demersurile legale pentru a identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a accidentat, iar spitalul se află în imposibilitatea de a cunoaște făptuitorul.
Ținând cont de dispozițiile art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății ,,pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale casei de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, iar spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul Național de Asigurări de Sănătate’’.
Menționează apelantul că sumele ocazionate de unitățile sanitare cu serviciile medicale acordate pacienților victime ale accidentelor de circulație/agresiunilor, trebuie recuperate de furnizorii de servicii medicale, în speță, S. C. Județean de Urgență C. și restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D., de la persoanele care datorează debitul.
Concluzionând, apelantul reclamant arată că nu deține date sau documente privind persoanele care au produs fapta, decât evidența persoanelor spitalizate.
A menționat apelantul reclamant că în baza art. 26 alin. 3 din Ordinul Ministrului Justiției, sunt scutiți de obligația achitării taxei de timbru.
Solicită judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 C.p.civ.
Prin notele de ședință formulate la data de 21.01.2016, intimatul a invocat excepția tardivității apelului, susținând că a fost depus peste termenul legal.
Analizând cu prioritate, conform art. 248 C.proc.civ., excepția tardivității, invocată de intimat, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere următoarele argumente:
Potrivit art. 468 alin. 1 C.proc.civ., termenul de apel este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Din cuprinsul dovezii de comunicare a hotărârii către apelant rezultă că aceasta s-a realizat la data de 23.09.2015 în condițiile art. 161 și art. 163 alin. 6 C.proc.civ. .
Cererea de apel a fost depusă prin poștăși înregistrată la instanța a cărei hotărâre se în acord cu art. 471 alin. 1 C.proc.civ. la data de 23.10.2015.
Raportând data comunicării hotărârii la data depunerii cererii de apel se constată că termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 C.proc.civ., calculat în acord cu art. 181 și 182 C.proc.civ., a fost respectat, neintervenind sancțiunea decăderii prevăzută de art. 185 C.proc.civ., motiv pentru care excepția tardivității urmează a fi respinsă.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente :
Intimatul a beneficiat de servicii medicale de urgență, fiind victima unei agresiuni/accident de circulație, astfel la data de 10.12.2012 a fost internat la S. C. Județean de Urgență C., în perioada 10.12._12, iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost de 1.714,83 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent.
Cheltuielile de spitalizare, in suma de 1.714,83 lei au fost detaliate prin decontul de cheltuieli depus la fila 6 dosar fond.
Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 " persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale."
Textul de lege este imperativ în privința obligației furnizorului de servicii medicale de a recupera cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală, însă de la persoanele care prin fapta lor aduc daune sănătății altei persoane și nicidecum de la persoanele agresate.
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006 " persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai in cazul urgentelor medico-chirurgicale".
Potrivit art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006: " acordarea asistentei medicale publice de urgenta, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului si un drept al cetățeanului ".
Potrivit art. 93 din Legea nr. 95/2006 " Finanțarea acordării asistentei medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat...din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum si din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații si sponsorizări".
Nu există nici o dispoziție legală, astfel cum eronat apreciază apelantul, care să oblige persoana vătămata de a formula plângere penală împotriva făptuitorului. Astfel, nu se poate retine nici faptul că persoana vătămată, prin omisiune nu și-a îndeplinit o obligație prevăzuta de lege, astfel încât omisiunea sa-i fie imputabila si sa constituie temei al răspunderii civile.
Legiuitorul, prin instituirea prevederilor art. 313 a avut in vedere consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a săvârșit . si nicidecum de îngrădire a drepturilor persoanei vătămate. Este absurd a considera că persoana vătămată dintr-un fapt propriu beneficiază de asistenta medicala de urgenta gratuită, pe când persoana vătămată prin fapta unui terț să fie obligată la plata acestui serviciu. Raționamentul este susținut și de argumentul potrivit căruia, în situația în care persoana vătămată ar fi avut calitatea de persoană asigurată, prin aplicarea prevederilor art. 313 s-ar realiza o plata nedatorată.
Nu poate fi primit nici argumentul apelantului conform căruia în speță este aplicabil principiul îmbogățirii fără justă cauză, în raport de caracterul de normă generală al acestuia, atât timp cât în cauză sunt aplicabile dispozițiile speciale ale art. 1357 și 1372 N.C.Civ. coroborate cu art. 92 și 220 din Legea nr.95/2006.
Pe cale de consecință, cum instanța de fond a dat o interpretare corespunzătoare dispozițiilor legale aplicabile în speță, în temeiul art. 480 din NCPC, neexistând motive temeinice pentru modificarea hotărârii primei instanțe în sensul pretins de apelant, se va respinge apelul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității, invocată de intimatul pârât.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., Județul D., împotriva sentinței civile nr. 745 din 16.09.2015, pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. M., domiciliat în . O..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2016, la Tribunalul O..
Președinte, S. O. | Judecător, V. V. | |
Grefier, A. D. |
Red.S.O.
Tehnored.S.O./I.M.
Jf:E:L.
Ex.4/25.01.2016
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 5/2016.... | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
