Ordin de protecţie. Decizia nr. 107/2016. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 107/2016 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 03-02-2016 în dosarul nr. 107/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBOLT:2016:020._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 107/2016
Ședința publică de la 03 Februarie 2016
Complet specializat în cauze de minori și familie, constituit din:
PREȘEDINTE C. T.
Judecător I. D.
Grefier M. R.
Ministerul Public a fost reprezentat de P. A. Speranța
– procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul O..
Pe rol, soluționarea apelului civil declarat de apelantul pârât M. C., domiciliat în ., ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 9673/15.12.2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. Ș.-C., domiciliată în Slatina, Aleea Plopilor, ., ., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul pârât M. C. personal și asistat de avocat D. C., lipsă fiind intimata reclamantă A. Ș.-C., prezent martorul G. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Cu privire la solicitarea din cererea de apel privind vizionarea și ascultarea înregistrărilor audio-video de către instanța de apel, avocat D. C., pentru apelantul pârât, arată că nu mai insistă în această probă.
Se audiază martorul prezent G. L., a cărui depoziție se consemnează și atașează la dosarul cauzei.
Apărătorul apelantului pârât arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța în conformitate cu dispozițiile art. 392 c.p.c. constată dezbaterile în fond deschise și acordă cuvântul asupra apelului promovat.
Avocat D. C., având cuvântul pentru apelantul pârât M. C., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
În motivare, arată că hotărârea instanței de fond este lovită de nulitate motivat de faptul că pârâtului apelant M. C. nu i-a fost comunicată încheierea de amânare a pronunțării, care face parte integrantă din hotărâre și în care au fost consemnate dezbaterile. Din însăși conținutul adresei instanței, aflată la fila 28, rezultă că a fost comunicată copia hotărârii civile nr. 9673/2015. Dincolo de faptul că încheierea face parte din sentință, lipsa acesteia este de natură să aducă vătămare părților din proces, în condițiile în care nu permite acestora să cunoască ce s-a întâmplat la acea dată. În acest sens s-a pronunțat și ICCJ prin decizia 38/2013.
Pentru aceste considerente, într-o primă teză se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare.
Altfel, apelantul arată că cererea reclamantei trebuia respinsă ca inadmisibilă, cu motivarea că reclamantul și pârâta nu sunt rude în sensul expres și limitativ reglementat de dispozițiile art. 5 din Legea 217/2003. Părțile nu au fost nici în relație de concubinaj și nu au locuit vreodată împreună. Minora a rezultat ca urmare a unei relații pasagere dintre apelant și intimată. În plus, apelantul este căsătorit cu M. G. C. iar intimata cu A. G., acesta fiind și motivul pentru care minora poartă numele prezumat de soțul mamei, acela de A.. Așa fiind, analizând materialul probator se desprinde concluzia că părțile nu se află în situațiile expres reglementate de dispozițiile art. 5 din Legea 217/2003.
Instanța de fond s-a pronunțat mau mult decât s-a cerut. Astfel, deși s-a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului M. C. în favoarea reclamantei, prima instanță l-a obligat pe pârât și față de rudele reclamantei, respectiv părinții acesteia.
Pe fond, instanța a apreciat eronat probatoriul administrat. Martorii propuși de reclamantă fiind rude apropiate cu aceasta, situație în care se evidențiază subiectivitatea acestora.
În concluzie, într-o teză subsidiară, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca inadmisibilă.
Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat.
Motivând, arată că în ceea ce privește nulitatea hotărârii primei instanțe, nu poate fi avută în vedere întrucât necomunicarea încheierii de amânarea a pronunțării nu constituie motiv pentru o asemenea sancțiune.
Pe fond, se impune menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond întrucât în speță sunt îndeplinite condițiile legale impuse de dispozițiile art. 4 lit.c din Legea 217/2003, la dosar existând probe din care rezultă acte de violență ale apelantului pârât.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 9673/2015 Judecătoria Slatina a admis în parte cererea, astfel cum a fost precizată prin formularul cererii, formulată de reclamantă A. Ș. C. în contradictoriu cu pârâtul M. C. și a dispus emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului pentru o perioadă de 3 luni de la data emiterii, astfel: obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe minime determinate de 10 metri față de reclamantă, precum și față de A. A. N. (fiica reclamantei), față de alte rude ale acesteia – S. M. (tatăl reclamantei) și S. C. (mama reclamantei), față de reședința reclamantei - mun. Slatina, ., ., ., jud. O. - și față de locul de muncă al reclamantei – Piața Zahana din mun. Slatina, jud. O.; A dispus interzicerea paratului de a avea orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod cu reclamanta A. Ș.-C..
A fost obligat paratul sa plătească reclamantei suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecata (onorariu avocat ales).
A respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtului privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu avocat.
A stabilit onorariul cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pentru reprezentarea intereselor procesuale ale paratului, respectiv avocat S. Smărăndița, la suma de 260 lei, conform art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. m) din Protocolul nr._/2015 încheiat intre MJ si UNBR, aceasta suma urmând a fi avansata din fondurile special constituite in acest sens conform legii.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere depozițiile martorilor coroborate cu concluziile certificatului medico-legal nr. 1101/A2 din 02.11.2015, conform căruia reclamanta a suferit leziuni traumatice care s-ar fi putut produce la data de 01.11.2015 prin lovire repetata cu corp dur, contondent, necesitând un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale de la data producerii acestor leziuni, în care se include și perioada de tratament stomatologic.
A reținut instanța că starea tensionata dintre părți este certificată indubitabil prin formularea de către acestea, una împotriva alteia, a mai multor plângeri penale și a promovării unei dispute judiciare în privința custodiei copilului acestora, așa încât, combinând depozițiile martorilor reclamantei cu cele înscrise în certificatul medico-legal, se poate deduce implicit că între părți există o reală stare de pericol, care nu poate fi negată nici de parat, în condițiile în care a formulat plângere penală împotriva reclamantei prin care reclama că a fost amenințat cu un cuțit în propria casă.
Așa fiind, s-a apreciat că există oricând pericolul ca între părți să se ivească un conflict major, fără ca prin aceasta să se substituie organelor de anchetă penală, care vor avea sarcina legală de a se pronunța asupra existenței sau nu a vreunei infracțiuni în ceea ce privește pe ambele părți, însă în această procedură s-a reținut că reclamanta este terorizată emoțional de pârât, acesta din urma provocând-o în mod constant pe aceasta din urmă, preconstituindu-și un set de dovezi din care acesta din urma să beneficieze in procedurile judiciare, respectiv prin care încearcă sa reliefeze un comportament reprobabil al fostei concubine.
De asemenea, instanța a mai reținut că, deși paratul a negat constant ca ar fi agresat-o pe reclamantă în perioada octombrie-noiembrie 2015, în special în noaptea de 31.10._15, din coroborarea depozițiilor martorilor propuși de reclamantă si concluziile certificatului medico-legal depus la dosar de reclamantă s-a constatat că există o probabilitate foarte mare ca vătămările suferite de reclamantă în noaptea respectivă să provină de la acțiunile exercitate de pârât, având în vedere că din toată starea de fapt reieșită din probe nu există alte indicii care să releve că reclamanta ar fi suferit în urma acțiunii violente exercitate de o alta persoană, în condițiile în care starea de tensiune dintre părți este evidentă, iar alte conflicte ale reclamantei cu alte persoane nu au fost dovedite.
În conformitate cu legislația românească, un ordin de protecție se poate emite dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: se constată comiterea unui act de violență, care conform art. 4 din Legea nr. 217/2003 poate fi: - violență verbală, adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare” [art. 4 lit. a) din Legea nr. 217/2003]; - violență psihologică, impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar [art. 4 lit. b) din Legea nr. 217/2003]; - violență fizică, adică o vătămare corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar [art. 4 lit. c) din Legea nr. 217/2003]; - violența sexuală, adică agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal [art. 4 lit. d) din Legea nr. 217/2003]; - violență economică, adică interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar [art. 4 lit. e) din Legea nr. 217/2003]; - violență socială, impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ, impunerea izolării prin detenție, inclusiv în locuința familială, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar [art. 4 lit. f) din Legea nr. 217/2003]; - violență spirituală adică subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare [art. 4 lit. g) din Legea nr. 217/2003];
b) Actul de violență este de natură să pună în pericol viața, integritatea sau libertatea victimei;
c) Actul este unul de violență în familie (Legea nr. 217/2003 are în vedere prevenirea și combaterea violenței în familie), în sensul că este comis de un membru de familie al victimei, în accepțiunea extinsă oferită de art. 5 din Legea nr. 217/2003: a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude; b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc; d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului; e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.
Instanța a reținut că legiuitorul a extins noțiunea de membru de familie chiar și asupra unor persoane care nu au astfel de legături cu victima, tocmai în vederea conferirii unei protecții sporite față de toți cei care conviețuiesc cu sau fără existența unor raporturi de rudenie ori afinitate.
Cu toate ca în dreptul nostru, de regulă, nu se conferă efecte juridice relațiilor care nu îmbracă o formă prevăzută de lege (căsătorie, rudenie), așa cum rezultă si din cuprinsul art. 277 NC.civ., care interzice si nu echivalează alte forme de conviețuire în afară de căsătorie, ordinul de protecție se referă și la aceste categorii de persoane. In același sens este si jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care, in interpretarea art. 8 din Convenție referitor la viața privată, recunoaște nu numai relațiile de natură biologică ci si relațiile de ordin afectiv in baza cărora se creează raporturi asemănătoare celor de familie.
Așa fiind, dispozițiile art. 5 din Legea nr. 217/2003, republicata, trebuie interpretate in sensul ca prin membru de familie se înțelege si "persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți si copii, în cazul in care conviețuiesc", adică acele persoane care au avut o relație de concubinaj, aceștia având o relație asemănătoare aceleia dintre soți.
Legiuitorul a stabilit in art. 5 lit. c) faptul ca protecția conferită de lege se extinde și asupra celor care s-au aflat la un moment dat într-o relație de concubinaj, indiferent dacă la data solicitării ordinului de protecție mai conviețuiau sau nu împreună, sintagma arătată in precedent fiind destinată sa definească în mod clar categoria de persoane ce intra sub incidenta art. 5 lit. c), respectiv a concubinilor.
O alta interpretare ar fi de natură să excludă din sfera de protecție a legii o categorie importantă de persoane, deși relațiile pe care acestea le-au stabilit au natura unor relații de familie, în condițiile în care părțile litigante au avut o locuința comună in mun. Slatina, iar în urma relației acestora rezultând un minor, care este obiect de dispută judiciara în prezent.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul M. C., considerând-o netemeinică și nelegală.
Un prim motiv de apel se referă la nulitatea hotărârii primei instanțe, având în vedere că odată cu comunicarea sentinței civile nr. 9673/15.12.2015 nu a fost comunicată părților și încheierea de amânare a pronunțării din data de 14.12.2015, care face parte integrantă din hotărâre.
Pentru acest motiv s-a solicitat de către apelant anularea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță.
Un alt motiv de apel se referă la inadmisibilitatea cererii reclamantei, cu motivarea că părțile din proces nu sunt rude, iar dispozițiile art. 5 din Legea 217/2003 reglementează noțiunea de membru de familie. Or, apelantul și intimata nu au fost niciodată căsătoriți, nu au locuit împreună și nu au avut o relație de concubinaj. Minora a rezultat dintr-o relație pasageră a părților, care sunt căsătorite cu alte persoane.
Pentru aceste considerente s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca inadmisibilă, precizându-se în plus că, instanța a dat mai mult decât s-a cerut, în sensul că ordinul de protecție a fost emis și pentru rudele reclamantei, respectiv părinții acesteia, deși nu se solicitate acest lucru.
În ceea ce privește analiza pe fond a cererii a susținut că instanța a făcut o interpretare eronată a probatoriului.
Verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanță, tribunalul urmează să constate că apelul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește motivul de apel vizând nulitatea sentinței ,motivat de faptul că după redactarea hotărârii, apelantului nu i-a fost comunicată și încheierea de amânare a pronunțării instanța reține că acesta nu este întemeiat.
Lipsa încheierii de dezbateri atrage nulitatea hotărârii, care se justifică prin aceea că lipsa încheierii de dezbateri împiedică exercitarea controlului judiciar, nefiind posibil a se verifica dacă s-au respectat regulile de procedură privind legala compunere a instanței, prezența părților, conținutul concluziilor formulate, probele administrate, cererile de noi probe și alte împrejurări esențiale, referitoare la modul în care s-au desfășurat dezbaterile.
Neîntocmirea încheierii de dezbateri aduce părților o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea hotărârii, fapt reținut și prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de apelant, și nu necomunicarea încheierii de amânare a pronunțării.
Se constată că la fond, dezbaterile au avut loc la termenul din 14.12.2015 pentru când s-a amânat pronunțarea la data de 15.12.2015, când s-a pronunțat sentința apelată, astfel că acest motiv de apel nu este întemeiat .
Nefondat este și motivul de apel privind inadmisibilitatea cererii reclamantei motivat de faptul că părțile din proces nu sunt rude, iar dispozițiile art. 5 din Legea 217/2003 reglementează noțiunea de membru de familie. Or, apelantul și intimata nu au fost niciodată căsătoriți, nu au locuit împreună și nu au avut o relație de concubinaj.
Astfel cum a reținut prima instanță, în acord cu jurisprudența CEDO, dispozițiile art. 5 din Legea nr. 217/2003, republicata, trebuie interpretate în sensul că prin membru de familie se înțelege și: "persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți si copii, în cazul in care conviețuiesc", adică acele persoane care au avut o relație de concubinaj, aceștia având o relație asemănătoare aceleia dintre soți. Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că părțile au avut o locuința comună în mun. Slatina, iar în urma relației acestora a rezultat un minor.
Deși martorul audiat în fața instanței de apel a susținut faptul că știe că apelantul pârât locuiește împreună cu soția într-un apartament în Slatina și tot împreună cu aceasta vine în domiciliul din localitatea Găneasa, în raport de probatoriul administrat în fața primei instanțe, tribunalul reține că părțile au avut o locuință comună în Slatina, intimata reclamantă fiind cea care a părăsit această locuință comună, minora celor doi fiind luată cu forța ulterior din domiciliul mamei reclamante.
În ceea ce privește motivul de apel vizând faptul că instanța a dat mai mult decât s-a cerut, în sensul că ordinul de protecție a fost emis și pentru rudele reclamantei, respectiv părinții acesteia, deși nu se solicitate acest lucru, tribunalul reține că nu este fondat.
Prin sentința apelată, prima instanță a admis în parte cererea, astfel cum a fost precizată prin formularul cererii. Se constată că prin formularul depus la data de 11.12.2015 ( filele 23-26 dosar fond ), intimata reclamantă a arătat persoanele pentru care a solicitat instituirea ordinului de protecție.
Pe fond, analizând măsura dispusă prin sentința apelată, tribunalul reține că aceasta este întemeiată.
În art. 3 din Legea nr.217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, este definita noțiunea de violenta în familie ca fiind „orice acțiune sau inacțiune intenționata, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestata fizic sau verbal, săvârșita de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate”.
Din aceste dispoziții rezulta că violenta în familie poate fi manifestată fizic cât si verbal, important fiind ca prin aceste violente sa se fi provocat victimei suferințe „fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice” Astfel, în art. 4 se precizează ca violența în familie se manifesta atât fizic (prin „vătămarea corporala ori a sănătății prin lovire) cât și verbal (prin „adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare”), psihologic („prin impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihica în orice mod și prin orice mijloace.
În cazurile de violență în familie, cel mai adesea, este vorba despre fapte de agresiune de orice tip care se desfășoară în intimitatea locuinței . Din acest motiv, poate fi dificil ca faptele să fie probate, mai ales în situațiile în care agresiunile au loc atunci când nicio altă persoană nu este de față.
În acest fel, se poate ca o persoană să fie victima unei forme de agresiune, dar să nu poată proba acest fapt, mai ales în situațiile de violență psihică.
Ca atare, nu este întemeiată critica apelantului pârât privind interpretarea eronată a probatoriului administrat.
Chiar dacă martorii propuși de reclamantă, S. R. Anger și S. G. V. sunt rudele acesteia, declarațiile acestora au fost judicios analizate de instanță
În speța de față, Tribunalul constată că există o probabilitate foarte mare ca vătămările suferite de reclamantă și consemnate în cuprinsul certificatului medico legal 1101/A2 din 02.11.2015 să provină de la violențele exercitate de apelantul pârât, .
Din înscrisurile depuse de părți tribunalul reține că între părți există o stare tensionată, iar probele administrate au fost în mod corect și amplu analizate de către prima instanță, reținându-se că pârâtul a manifestat la adresa reclamantei și o violență spirituală, fapt ce reiese din convorbirile telefonice cu intimata reclamantă
Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art.480 alin.1 C., Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelantul pârât M. C., domiciliat în ., ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 9673/15.12.2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. Ș.-C., domiciliată în Slatina, Aleea Plopilor, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2016, la Tribunalul O..
Președinte, C. T. | Judecător, I. D. | |
Grefier, M. R. |
Red. CT
JF.L.C. M.
5 ex./04.02.2016
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
