Pensie întreţinere. Decizia nr. 126/2016. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 126/2016 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 126/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBOLT:2016:020._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 126/2016
Ședința publică de la 04 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. D.
Judecător C. C.
Grefier I. E. A.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul pârât D. M., domiciliat în Caracal, .. 5, județul O., împotriva sentinței civile nr.6280/10.09.2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă I. E.-L., cu domiciliul procesual ales la Cabinet av. P. V., din Slatina, ..21, județul O., având ca obiect pensie întreținere .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul pârât D. I. personal și sistat de av. M. I., lipsă intimata reclamantă I. E. L. fiind reprezentată de av. P. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, legal timbrat.
Apelantul pârât, prin apărător, depune la dosar adeverință privind veniturile actualizate, și extras din Decizia nr. 21 privind recursul în interesul legii, referitor la norma de hrană.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probe.
Avocat M. I. pentru apelant solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Avocat P. M. pentru intimata reclamantă, este de acord cu probele solicitate.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de părți ca fiind pertinentă, concludentă și utilă în soluționare cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probe.
Avocat M. I. pentru apelantul pârât D. M., în temeiul dispozițiilor art. 480 alin 2 Cod procedură civilă, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de majorare a pensiei de întreținere ca neîntemeiată.
Apreciază că instanța de fond a apreciat în mod subiectiv probele din dosar și nu a ținut cont de actele depuse în sensul că, deși s-a depus adeverința de venituri din care reiese că norma de hrană nu este un venit permanent, nu este transmisibil și nu se primesc bani pentru aceasta, însă nu face vorbire de acest document și nici nu a motivat îndepărtarea acestui mijloc de probă.
Mai mult această normă de hrană este dată în natură, ori în aceste condiții apreciază că nu este legal să fie considerat un venit cu caracter permanent. C. prin recursul în interesul legii s-a stabilit că norma de hrană să fie inclusă ca venituri din salariu.
Solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Avocat P. M. pentru intimata reclamantă I. E. L., solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Potrivit dispozițiilor Legii 384/2006 și OG nr. 26/1994 sumele reprezentând contravaloarea normei de hrană reprezintă venituri cu caracter permanent și nu întâmplător aceste sume au fost reținute la stabilirea pensiei de întreținere.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Judecătoria Slatina, reclamanta I. E. L., în numele și ca reprezentant legal al minorei D. M. V., a chemat in judecată pe paratul D. M., solicitând instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere majorate în favoarea minorei D. M.-V., născută la data de 12.05.2008, în conformitate cu disp. art. 402 C.civ., în funcție de veniturile pe care acesta le realizează, urmând să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
In motivare, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, de care s-a separat în drept prin sentința civilă nr. 135/10.01.2011, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr._ . Din căsătoria părților a rezultat minora M.-V., care i-a fost încredințată maamei spre creștere și educare prin hotărârea de divorț mai sus menționată.
Precizează că la data de 15.03.2013 a înregistrat pe rolul Judecătoriei Caracal acțiunea civilă prin care a solicitat instanței să se dispună majorarea pensiei de întreținere stabilită prin sentința de divorț și prin hotărârea nr. 1478/13.03.2013, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr._, i-a fost admisă acțiunea, iar pârâtul a fost obligat la plata unei pensii lunare de întreținere în cuantum de 230 lei în favoarea minorei.
Consideră că între timp veniturile pârâtului s-au majorat, iar nevoile minorei au crescut și dat fiind faptul că pârâtul îi achită tot suma de 230 lei, neînțelegând de bunăvoie să plătească o sumă mai mare.
Reclamanta precizează că pârâtul este încadrat la Unitatea Militară_ Caracal.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoz. art.402 C.civ.
În sustinerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (f. 3-6).
Fiindu-i comunicată cererea de chemare în judecată, în termenul prevăzut de art. 201 C.pr.civ., pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondată.
In motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că prin sentința civilă nr. 1478/13.03.2013, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, a fost obligat la 230 lei pensie lunară de întreținere majorată, în favoarea minorei D. M. V., născută în data de 12.05.2008, începând cu data introducerii acțiunii 15.01.2013 până la majorat, ori până la schimbarea condițiilor avute în vedere de instanță, dispunându-se poprire din oficiu pe veniturile sale, venituri ce sunt virate în contul de card deschis la Raiffeisen Bank pe numele reclamantei I. ( fostă D.) E. L..
Pârâtul a precizat că de la data pronunțării sentinței civile mai sus menționate și până în prezent nu s-au schimbat temeiurile ce au fost avute în vedere de instanță la pronunțarea sentinței, respectiv veniturile sale (salariul) nu au crescut semnificativ, de natură de a se impune majorarea pensiei de întreținere stabilită în favoarea minorei D. M. V., pensia de întreținerea fiind datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
Astfel, când instanța a constatat că se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținere și nevoia celui care o primește, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
Totodată, pârâtul solicită ca instanța să aibă în vedere că până în prezent și-a îndeplinit la zi obligația privind achitarea sumei de 230 lei reprezentând pensie lunară de întreținere în favoarea minorei, respectă programul de vizită stabilit și de fiecare dată când se întâlnește cu fiica sa, minora D. M. V. îi oferă acesteia, necondiționat și din tot sufletul de părinte, afecțiune și diverse bunuri/cadouri constând în articole de îmbrăcăminte, dulciuri, diverse sume bani.
La rândul său, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care solicită să fie înlăturată ca neîntemeiată apărarea pârâtului din întâmpinare, cu motivarea că aspectele menționate nu corespund realității, în sensul că pârâtul susține că nu i-a fost majorat salariul și că nu se impune formularea acțiunii de majorare pensie de întreținere actuală, însă reclamanta arată că salariul acestuia este majorat periodic, aproape în fiecare an, iar ea nu a mai formulat o cerere de majorare a pensiei de întreținere din anul 2013, când pârâtul a fost obligat la plata pensiei de 230 lei.
Totodată, arătă că în perioada în care erau împreună, veniturile salariale ale pârâtului se majorau din an în an, așa cum a arătat mai sus, fiind angajat la o unitate militară, cadrele
militare beneficiind de atât de majorări de salariu, cât și de diferite bonusuri.
In cursul cercetării judecătoresti a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar, fiind totodată înaintate relații cu privire la veniturile pe care le realizează pârâtul (f.31).
Prin sentința civilă nr.6280/10.09.2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr._, s-a admis acțiunea civilă având ca obiect „pensie de întreținere”, formulată de reclamanta I. E. L., în numele și ca reprezentant legal al minorei D. M. V., în contradictoriu cu pârâtul D. M..
S-a majorat pensia de întreținere la care a fost obligat pârâtul prin sentința civilă nr. 1478/13.03.2013, în favoarea fiicei sale minore D. M. V., născută la data de 12.05.2008, de la suma de 230 lei la suma de 426,33 lei lunar începând cu data introducerii cererii – 18.03.2015 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de stingere a obligației.
Poprire la cerere.
A fost obligat pârâtul în favoarea reclamantei la plata sumei de 420 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Analizând prezenta acțiune în considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța de fond a constatat și a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1478/13.03.2013, pronunțată de Judecătoria Caracal (f.3), paratul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere de 230 lei lunar in favoarea minorei D. M. V., născută la data de 12.05.2008, începând cu data de 15.01.2012 si până la majorat, ori până la schimbarea condițiilor avute în vedere de instanță.
Pentru a pronunța această hotărâre, cu referire la obligația de întreținere, instanța a reținut în esență faptul că pârâtul realizează un venit lunar în cuantum de 953 lei, fără a fi avute în vedere veniturile pe care acesta le primește sub formă de contravaloare a normei de hrană.
În prezent, conform relațiilor înaintate de angajatorul pârâtului, posibilitățile materiale ale acestuia au crescut, tatăl pârât realizând un venit lunar mediu în sumă totală de 1.705,33 lei, incluzând norma de hrană încasată de pârât.
Contrar susținerilor pârâtului, cu privire la norma de hrana, instanța a reținut că, deși este adevărat ca la calcularea cuantumului pensiei de întreținere nu se iau in considerare decât veniturile cu caracter permanent nu si cele întâmplătoare, însă sumele reprezentând contravaloarea normei de hrana încasat de pârât nu are acest din urma caracter.
Astfel, in virtutea dispozițiilor Legii nr. 384/2006 si OG nr. 26/1994 sumele reprezentând contravaloarea normei de hrana se acorda militarilor pe timp de pace, atunci când nu beneficiază de alimente, având deci caracter permanent, nu întâmplător.
Așadar, norma de hrană intra in calcul la stabilirea pensiei de întreținere în virtutea dispozițiilor art. 527 alin. 2 C.Civ., întrucât reprezintă un venit cu caracter permanent.
În drept, instanța reține că potrivit art. 499 cod civil tatăl si mama sunt obligați in solidar sa dea întreținere copilului lor minor asigurându-i cele necesare traiului (…)., iar conform art.525 alin.1 Cod civil, minorul care cere întreținere de la părinții săi se află in nevoie daca nu se poate întreține prin munca sa, chiar daca ar avea bunuri.
Potrivit dispozițiilor art. 527 alin 1 Cod civil poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace, iar potrivit alin 2 la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se tine seama de veniturile si bunurile acestuia precum si de posibilitățile de realizare ale acestora; de asemenea, vor fi avute in vedere celelalte obligații ale sale.
Art. 529 Cod civil dispune că întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar când este datorată de părinte, se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, iar conform art. 530 Cod civil, obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională sau sub forma unei sume de bani fixe sau în cotă procentuală din venitul lunar net al celui care datorează întreținerea.
Astfel cum rezultă din cuprinsul dispozițiile art. 531 alin. 1 NCCiv. instanța poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei, după cum se schimbă mijloacele celui care prestează întreținerea sau nevoia celui care o primește. În consecință, pentru a opera recalcularea pensiei de întreținere se impun modificări fie în privința stării de nevoie a creditorului întreținerii, fie în privința veniturilor debitorului întreținerii, prin majorarea/micșorarea veniturilor care au fost avute în vedere de instanța de judecată care anterior a stabilit sau eventual mărit/micșorat pensia de întreținere la plata căreia debitorul a fost obligat în favoarea creditorului.
Pentru considerentele expuse, având în vedere că au intervenit modificări în privința veniturilor pârâtului, în sensul majorării cuantumului acestora și subzistă și starea de nevoie a fiicei sale minore instanța a admis cererea si a dispus majorarea pensiei de întreținere la care a fost obligat pârâtul în favoarea fiicei sale minore D. M. V., născută la data de 12.05.2008, de la suma de 230 lei la suma de 426,33 lei (1.705,33: 4) lunar începând cu data introducerii cererii – 18.03.2015 și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de stingere a obligației.
Cu aplicarea art. 453C.pr.civ., reținând culpa procesuală a pârâtului și la solicitarea reclamantei, instanța l-a obligat în favoarea reclamantei la plata sumei de 420 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat achitate în prezenta.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul D. M. prin care solicită, în baza dispoz. art. 466-482 C.p.civ., admiterea apelului, modificarea sentinței apelate și schimbarea în totalitate a acesteia în sensul respingerii acțiunii.
Primul motiv de apel se întemeiază pe dispozițiile art. 480 alin 2 C. pr.civ., în sensul schimbării în totalitate a sentinței apelate iar prin soluția ce se va pronunța să se dispună respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece instanța de fond a apreciat în mod subiectiv probele din dosar și nu a ținut cont de actele depuse în sensul că, deși a depus adeverința nr. 145/20.07.2015 din care reiese clar că norma de hrană nu este un venit permanent, nu este transmisibilă și nu se primesc bani pentru aceasta, nu face vorbire de acest document și nici nu a motivat îndepărtarea acestui mijloc de probă. Mai mult decât atât, această normă de hrană îi este dată în natură, în sensul că mănâncă la cantina unității, ori în aceste condiții consideră că nu este legal să fie considerat ca un venit cu caracter permanent.
De asemenea, conform art. 1 din OG 26/1994 privind drepturile de hrană rap. la art. 2 alin. 1 și 2 din aceeași lege, hrănirea personalului instituțiilor publice menționate în art. 1, se face de regulă, în natură, în limita unor plafoane calorice diferențiate pe categorii, care constituie norme de hrană zilnice, normele de hrană zilnice fiind cuprinse în anexa nr. 1, care face parte din ordonanță. În art. 1 alin. 4 din OG 26/1994 se prevede, de asemenea, că în cazul în care militarii nu beneficiază de alimente, primesc, în locul acestora valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană la care au dreptul.
Precizează că din aceste dispoziții rezultă că norma de hrană nu reprezintă un venit asimilat salariului, nu este un drept salarial, nefiind impozabil.
A solicitat proba cu înscrisuri, martor și interogatoiu.
In drept, s-au invocat dispozițiile codului de procedură civilă și codului civil.
Intimata reclamantă I. E.-L. la data de 16.11.2015 a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, cu obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată., susținând că motivele de apel invocate de pârât sunt într-o totală contradicție cu înscrisurile de la dosar.
Susține că, potrivit dispozițiilor Legii 384/2006 și OG nr. 26/1994 sumele reprezentând contravaloarea normei de hrană reprezintă venituri cu caracter permanent și nu întâmplător aceste sume au fost reținute la stabilirea pensiei de întreținere.
Prin urmare, intervenind modificări în privința veniturilor pârâtului, în sensul majorării cuantumului acestor venituri și având în vedere că subzistă starea de nevoie a acordării pensiei în favoarea copilului, instanța de fond în mod corect a dispus admiterea acțiunii și a obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere raportată la veniturile care decurg din adeverința depusă de angajator.
În apel instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru apelant, fiind depuse la dosar în acest sens adeverința nr.327/05.01.2016 emisă de UM nr._ Caracal și adeverința nr._/A3346/3 emisă de aceeași instituție.
Considerentele instanței de apel în raport de motivele de apel formulate, apărările invocate și dispozițiile legale incidente în cauză:
Prin Decizia nr.21/19.10.2015 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, s-a reținut că, din cuprinsul art. 527 și 529 din Codul civil, reiese că legiuitorul a prevăzut că obligația de întreținere este datorată în funcție atât de nevoia creditorului, cât și de mijloacele de care dispune debitorul întreținerii ori pe care acesta le-ar putea obține.
La calcularea întreținerii se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, de posibilitățile de realizare a lor și de celelalte obligații ale debitorului. Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește în raport cu venitul lunar net al părintelui [art. 529 alin. (2) din Codul civil].
În ceea ce privește noțiunea de "venit" este de observat că reglementarea din Codul civil referitoare la baza de calcul al pensiei de întreținere datorate de către părinte copilului nu mai face referire doar la "câștigul din muncă" al debitorului [fostul art. 94 alin. (3) din Codul familiei], ci are în vedere, generic, toate veniturile acestuia, indiferent de sursă, respectiv din muncă ori din alte surse (de exemplu, chirii, redevențe, dividende, depozite bancare, fructe civile și industriale ale bunurilor proprii etc.).
Venitul luat în calculul pensiei de întreținere trebuie să aibă caracter de continuitate, nefiind incluse veniturile ocazionale.
Ceea ce interesează în speță este dacă echivalentul valoric al normei de hrană prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, reprezintă un "venit" care trebuie luat în considerare la calcularea pensiei de întreținere, conform art. 527 și 529 din Codul civil.
După cum rezultă din prevederile Ordonanței Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, personalul instituțiilor publice expres menționate are dreptul, în timp de pace, la hrană gratuită, potrivit unei norme zilnice, corespunzând unor plafoane calorice diferențiate pe categorii. Hrana se acordă, de regulă, în natură, iar ca excepție, în bani, prin echivalentul valoric al normei de hrană. În privința acestuia din urmă, legiuitorul folosește fie termenul de "alocație valorică" [art. 2 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare], fie pe cel de "valoare financiară" [art. 4 alin. (4) din același act normativ].
Potrivit art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "beneficiază de acest drept personalul din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor și Serviciul Independent de Protecție și Anticorupție, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază și Serviciul de Telecomunicații Speciale". Intră în aceste categorii și cadrele militare, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili din aceste instituții publice, după cum rezultă din art. 4 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Toate aceste persoane pot fi considerate că își desfășoară activitatea în baza unui statut special prevăzut de lege pentru fiecare categorie în parte și, eventual, în baza unui contract individual de muncă (pentru salariații civili, doar dacă legea specială prevede încheierea unui asemenea contract). Includerea debitorilor unei obligații de întreținere în categoriile de beneficiari ai dreptului reglementat de Ordonanța Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se analizează de la caz la caz, prin raportare la dispozițiile legale incidente (de altfel, actele normative care reglementează statutul acestor categorii de persoane prevăd, generic, dreptul la hrană gratuită, reglementarea din Ordonanța Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, vizând condițiile de acordare).
Independent de statutul juridic al fiecărei categorii în parte se reține că persoanele vizate pot fi considerate ca făcând parte din familia ocupațională de funcții bugetare "apărare, ordine publică și siguranță națională", în sensul anexei VII din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, fiind vorba despre personal din cadrul instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Potrivit legii, aceste categorii de persoane beneficiază, după caz, de salariu lunar sau de un venit asimilat salariului, denumit soldă lunară, care includ - pe lângă salariul sau solda funcției de bază - indemnizații, compensații, sporuri, prime, premii și alte drepturi salariale.
Ordonanța în discuție nu conține vreo prevedere din care să rezulte că echivalentul valoric al normei de hrană ar reprezenta venit. De asemenea, Codul civil nu definește noțiunile de "venit" și de "venit lunar net", regăsite în art. 527 și 529.
În acest context, fiind vorba despre venituri din salarii sau asimilate acestora, sunt incidente prevederile art. 55 din Codul fiscal, care definește în alin. (1) veniturile din salarii ca fiind "toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă." Potrivit art. 55 alin. (2) din același act normativ, sunt considerate venituri asimilate salariilor, în scopul aplicării legii, printre altele, "drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, primele, premiile, sporurile și alte drepturi ale personalului militar, acordate potrivit legii" [lit. c)].
În conformitate cu art. 37 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată:
"(1) În limbajul normativ aceleași noțiuni se exprimă numai prin aceiași termeni.
(2) Dacă o noțiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea înțelesuri diferite, semnificația acestuia în context se stabilește prin actul normativ ce le instituie, în cadrul dispozițiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv, și devine obligatoriu pentru actele normative din aceeași materie."
Prin folosirea noțiunii de venit în art. 527 și 529 din Codul civil s-a intenționat corelarea cu terminologia consacrată în legislația existentă, în sensul însușirii semnificației acordate prin acte normative în vigoare, iar această intenție este confirmată de contextul în care noțiunea este folosită.
Codul fiscal cuprinde definiții pentru fiecare categorie de venituri realizate dintr-o activitate desfășurată de o persoană, în sensul art. 7 alin. (1), inclusiv orice activitate desfășurată în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege.
Sunt, astfel, definite: veniturile din activități independente (inclusiv venituri din drepturi de proprietate intelectuală - art. 46); veniturile din salarii (art. 55); venituri din cedarea folosinței bunurilor (art. 61); venituri din investiții (printre care veniturile din dividende, dobânzi - art. 65); venituri din pensii (art. 68); venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură (art. 71); venituri din premii și din jocuri de noroc (art. 75); venituri din transferul proprietăților imobiliare (art. 771 ); venituri din alte surse (printre care primele de asigurări, onorariile din activitatea de arbitraj comercial - art. 78 și 791).
Tot prin prisma dispozițiilor Codului fiscal poate fi identificată natura de "venit" a unor sume de bani încasate de o persoană fizică din alte surse decât cele menționate anterior, precum ajutoarele, indemnizațiile și alte forme de sprijin cu destinație specială, acordate din bugetul de stat sau din bugetul asigurărilor de stat. Acestea sunt menționate în lege (art. 42), printre alte categorii, ca fiind venituri neimpozabile.
D. fiind că obiectivul reglementării regimului juridic al impozitului pe venit a impus legiuitorului stabilirea veniturilor obținute de o persoană fizică, pe care le-a calificat, după caz, drept impozabile ori neimpozabile, se poate considera că normele fiscale în discuție sunt relevante pentru identificarea veniturilor debitorului întreținerii. De altfel, enumerarea din literatura de specialitate a veniturilor ce intră în baza de calcul al obligației de întreținere, arătată mai sus, se suprapune categoriilor de venituri menționate în Codul fiscal.
Trimiterea la normele fiscale este, însă, utilă în cadrul de față și prin prisma finalității identificării veniturilor realizate de debitorul întreținerii, în condițiile în care obligația de întreținere se calculează în raport cu venitul lunar net al debitorului.
Or, noțiunea de venit lunar net este proprie materiei fiscale, reprezentând baza de calcul al impozitului pe profit și fiind definită, ca atare, de același Cod fiscal pentru diferite categorii de venituri, inclusiv pentru venituri din salarii și venituri asimilate acestora.
Ca atare, în virtutea unității terminologice ce trebuie asigurată în diferitele acte normative care conțin o anumită noțiune, în același context, semnificația noțiunilor din Codul fiscal de venituri din salarii, venituri asimilate salariilor și venit lunar net din salariu nu poate fi ignorată în interpretarea și aplicarea textelor din Codul civil în ipoteza dată, în absența unui alt înțeles stabilit de către legiuitor.
În raport cu dispozițiile art. 55 alin. (1) și (2) din Codul fiscal, citate anterior, ar însemna că echivalentul valoric al normei de hrană cuvenite potrivit Ordonanței Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, reprezintă un venit salarial sau asimilat, din moment ce reprezintă venit în bani obținut de persoane fizice ce își desfășoară activitatea în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege. Mai mult, acest caracter s-ar păstra chiar și atunci când acordarea normei de hrană are loc în natură, de vreme ce, potrivit definiției, intră în această categorie și veniturile obținute în natură.
Cu toate acestea, art. 55 alin. (4) din Codul fiscal prevede, prin excepție de la alin. (1) și (2), că anumite sume nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile, în înțelesul impozitului pe venit.
Printre acestea [art. 55 alin. (4) lit. a) -r) din Codul fiscal] sunt prevăzute explicit la lit. b) "drepturile de hrană acordate de angajatori angajaților, în conformitate cu legislația în vigoare".
Prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, s-a arătat (pct. 82) că în categoria de sume din art. 55 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal se cuprind și "drepturile de hrană în timp de pace, primite de personalul din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională".
În condițiile în care sumele de bani reprezentând echivalentul normei de hrană acordate în numerar sau în natură nu intră în categoria veniturilor salariale ori a veniturilor asimilate acestora (în scopul impozitării), nu pot fi avute în vedere la calcularea pensiei de întreținere, deoarece nu intră în venitul net lunar din salarii în raport cu care se cuantifică, în concret, această obligație, din moment ce nu intră nici măcar în venitul brut lunar, pe baza căruia se stabilește venitul net lunar, în acest sens fiind relevante prevederile referitoare la venitul lunar brut și net din salarii.
Astfel, în cazul veniturilor din salarii, art. 57 din Codul fiscal prevede că venitul net lunar se calculează (în scopul determinării impozitului, cota de 16% aplicându-se la venitul net) prin deducerea din venitul brut a contribuțiilor sociale obligatorii aferente unei luni.
Pct. 106 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare, prevede că "Venitul brut lunar din salarii reprezintă totalitatea veniturilor realizate într-o lună, conform art. 55 alin. (1) - (3) din Codul fiscal, de o persoană fizică, pe fiecare loc de realizare, indiferent de denumirea acestora sau de forma sub care sunt acordate".
Se observă că legiuitorul a exclus, în mod explicit, chiar din baza de calcul al venitului net lunar sumele prevăzute de art. 55 alin. (4) din Codul fiscal, relevante în analiza de față.
Așadar, sumele în discuție nu numai că sunt excluse de la impozitare, însă nici nu reprezintă venituri din salarii ori asimilate acestora și, ca atare, nu se subsumează noțiunii de "venit", relevantă în contextul art. 527 și 529 din Codul civil.
Această concluzie este relevantă și pentru executarea silită a sumelor datorate cu titlu de obligație de întreținere, deoarece, potrivit art. 729 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, în cazul acestor creanțe, salariile și alte venituri periodice ale debitorului întreținerii pot fi urmărite până la jumătate din venitul lunar net. Este de precizat că, în unele hotărâri judecătorești dintre cele anexate prezentelor sesizări, normele de procedură referitoare la urmărirea mobiliară a debitorului au fost aplicate în mod direct, în sensul că, din moment ce echivalentul valoric al normei de hrană din Ordonanța Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este insesizabil (fie pentru că nu este inclus în venitul salarial, fie în considerarea afectațiunii speciale), acesta nu poate fi luat în considerare la calcularea pensiei de întreținere. Acest argument este greșit, deoarece aplicarea dispozițiilor referitoare la urmărirea silită a bunurilor debitorului implică un titlu executoriu, respectiv o hotărâre judecătorească ce conține obligația de plată a pensiei de întreținere, calculată în funcție de venitul lunar net al debitorului. Ca atare, normele nu pot fi aplicate și în cazul stabilirii cuantumului pensiei de întreținere, cu finalitatea obținerii unui titlu executoriu.
Constatarea anterioară semnifică, în același timp, neincluderea acelorași sume în salariul lunar sau, după caz, în solda lunară, nefiind drepturi salariale ce pot intra în componența sumelor ce reprezintă contraprestația muncii prestate de beneficiarii dreptului la hrană gratuită.
Este esențial de precizat, totodată, că, în raport cu constatarea anterioară, este lipsită de relevanță împrejurarea că sumele de bani în discuție au caracter de continuitate, cât timp nu reprezintă venituri de natură salarială.
Desigur, nu pot fi ignorate considerentele referitoare la rațiunea acordării dreptului în discuție, anume specificul activității depuse de beneficiari și condițiile în care aceasta se desfășoară, ce impun un efort suplimentar pentru menținerea randamentului optim îndeplinirii corespunzătoare a sarcinilor.
Aceste considerente se înscriu în abordarea tradițională a problemei categoriilor de venituri ce pot fi incluse în baza de calcul al pensiei de întreținere, pe linia deschisă de Decizia de îndrumare nr. 14 din 23 mai 1963 a Plenului fostului Tribunal Suprem. În cuprinsul acestei decizii s-a statuat că sporul pentru condiții deosebite de muncă nu poate fi luat în considerare în acest scop, deoarece este acordat pentru "a da posibilitate materială angajaților să prevină ori să înlăture efectele dăunătoare pe care le au asupra organismului omenesc acele munci în condițiile speciale avute în vedere la acordarea sporurilor", astfel încât "este necesar ca sporul să rămână în întregime destinat afectației sale". S-a mai reținut că ignorarea scopului urmărit de legiuitor la acordarea sporului "ar duce la micșorarea posibilității de apărare a organismului angajatului care lucrează în aceste condiții, aceasta fiind și împotriva intereselor creditorului întreținerii".
În doctrină a fost preluată ideea sumelor cu destinație specială, care trebuie să rămână în întregime destinate afectațiunii lor, fără a se indica, însă, alte sume salariale decât cele privind sporul pentru condiții deosebite de muncă (mediu vătămător, greu sau periculos), abordare menținută inclusiv în condițiile actualului Cod civil.
Se poate considera că, în funcție de condițiile în care își desfășoară activitatea beneficiarii dreptului reglementat de Ordonanța Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sub aspectul condițiilor concrete de acordare, legiuitorul a urmărit compensarea efortului depus de beneficiari prin asigurarea unui aport caloric proporțional, necesar menținerii stării de sănătate și a tonusului adecvat desfășurării activității în condiții optime, aport calculat prin numărul de calorii/zi.
În același timp, însă, nu poate fi ignorat că, în ceea ce privește pe beneficiarii dreptului în discuție, statutul actual reglementat reflectă o multiplicare a drepturilor acordate în considerarea condițiilor specifice de desfășurare a activității, prevăzute în Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, anexa nr. VII, pentru personalul din cadrul instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Acestea constau în sporuri (pentru condiții periculoase sau vătămătoare, pentru condiții grele de muncă, pentru activitățile care solicită o încordare psihică foarte ridicată), compensații (de risc/pericol deosebit pentru munca cu grad ridicat de risc sau, după caz, în condiții de pericol deosebit, desfășurată în exercitarea atribuțiilor funcționale; pentru cei care desfășoară activități privind prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului propriu), majorări ale soldei de bază (de exemplu, pentru cei care execută lucrări de excepție sau misiuni speciale), indemnizații (de exemplu, pentru personalul care lucrează cu cifru de stat).
La acestea se adaugă drepturile prevăzute de legile proprii privind statutul categoriilor de personal din fiecare domeniu - apărare, ordine publică, respectiv siguranță națională.
În contextul în care toate aceste drepturi pot fi socotite ca având o destinație specială (compensarea efortului depus în condiții speciale de activitate) și, uneori, se suprapun, criteriul afectațiunii pentru includerea ori excluderea drepturilor de natură salarială din baza de calcul al pensiei de întreținere se diluează, fiind dificil de aplicat de la caz la caz. În plus, există riscul ca raportul de proporționalitate dintre starea de nevoie a creditorului și mijloacele de care dispune în concret debitorul să fie rupt, cu toate că, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, părinții au obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile față de copil ținând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia, principiu care se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viața de familie, conform art. 2 alin. (2) din același act normativ.
Astfel, este preferabilă raportarea la criteriul naturii de venit salarial, în raport cu dispozițiile Codului fiscal, ce permite identificarea venitului din salariu sau a venitului asimilat acestuia (ceea ce face, oricum, inutilă stabilirea de către instanță a destinației speciale, cu atât mai mult cu cât această afectațiune a fost avută în vedere de către legiuitorul fiscal la determinarea veniturilor salariale, atunci când acestea au caracter de continuitate). În plus, raportarea la acele dispoziții echivalează cu aplicarea unui criteriu legal, ca atare previzibil.
Având în vedere considerentele deciziei pronunțate de ÎCCJ în recurs în interesul legii, și cum, potrivit dispozițiilor art.517 alin.4 C., ) dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, și faptul că decizia a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr.943/21.12.2015, Partea I, Tribunalul va admite apelul și va modifica în parte sentința apelată în sensul înlăturării sumelor ce reprezintă norma de hrană din cuprinsul veniturilor ce vor fi avute în vedere la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere majorate.
Tribunalul va avea în vedere veniturile salariale ce rezultă din adeverința nr.327/05.01.2016 eliberată de UM nr._/05.01.2016(f.29 dosar apel), urmând să dispună majorarea pensiei de întreținere datorate minorei D. M. V., de la suma de 230 de lei, cât a fost stabilită prin ..03.2013, la suma de 262 de lei (1/4 din 1048 de lei-media veniturilor apelantului pe ultimele 6 luni)
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul pârât D. M., domiciliat în Caracal, .. 5, județul O., împotriva sentinței civile nr.6280/10.09.2015, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă I. E.-L., cu domiciliul procesual ales la Cabinet av. P. V., din Slatina, ..21, județul O..
Schimbă în parte sentința, în sensul că majorează cuantumul pensiei de la suma de 230 de lei, la suma de 262 de lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2016.
Președinte, M. I. D. | Judecător, C. C. | |
Grefier, I. E. A. |
Jud.fond C. O.
Red.CC
Tehnored.CC/IM
Jf: C. O.
Ex.4/10.02.2016
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 87/2016. Tribunalul OLT | Pensie întreţinere. Decizia nr. 125/2016. Tribunalul OLT → |
|---|
