Pretenţii. Decizia nr. 1121/2012. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1121/2012 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 29-11-2012 în dosarul nr. 1121/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1121/2012
Ședința publică de la 29 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. O.
Judecător I. B.
Judecător M. V.
Grefier I. C. G.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul reclamant M. S.-prin P., cu sediul în S., județul O., împotriva sentinței civile nr. 5599/06.06.2012 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât D. N., domiciliat în S., ., ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În temeiul dispozițiilor art. 159 ind. 1 alin. 4 coroborat cu art. 2 pct. 3 C.p.c., instanța se constată competentă general, teritorial și material să soluționeze prezenta cauză.
Constatând cauza în stare de judecată și declarându-se lămurită, instanța reține dosarul în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 5599/06.06.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria S. a admis în parte cererea formulată de reclamantul M. S., prin P., în contradictoriu cu pârâtul D. N..
A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 766,32 lei, reprezentând contravaloarea chiriei datorate pentru perioada mai 2009 – decembrie 2009, și la plata sumei de 766,32 lei, reprezentând penalități aferente chiriei restante, calculate pentru aceeași perioadă, și a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această soluție, cu privire la plata chiriei restante, instanța de fond a reținut că între cele două părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 428/11.10.2000 (fila 9), prin care pârâtului i s-a dat spre folosință spațiul locativ situat în S., ., ., ..
Conform susținerilor reclamantei, începând cu luna mai 2009, pârâtul nu a mai achitat chiria aferentă spațiului de locuit, astfel că a acumulat până în luna februarie un debit de 2.017,38 lei (95,75 lei lunar x 22 luni, conform calculului depus la dosar – fila 6), sumă la care se adaugă majorările de întârziere în cuantum de 1.751,51 lei, calculate pentru aceeași perioadă.
Instanța de fond, în conformitate cu art. 20 din Legea nr. 448/2006, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 359/2009, a reținut că persoanele cu handicap grav beneficiază de următoarele drepturi: b) scutirea de la plata chiriei pentru suprafețele locative cu destinație de locuințe deținute de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale ale acestuia și care sunt în folosința acestor persoane.
Beneficiază de prevederile alin. 2 și familia sau reprezentantul legal pe perioada în care are în îngrijire un copil ori un adult cu handicap grav.
S-a reținut că dispoziții legale citate au intrat în vigoare la 01.01.2010, conform art. II din Legea nr. 359/2009.
Conform certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 716/11.02.2009 (fila 56), fiul pârâtului – D. Neluț-A. – este persoană încadrată în grad de handicap grav (cod 7) în mod permanent.
P. urmare, instanța de fond a constatat că, potrivit dispozițiilor normative citate anterior, pârâtul urma să beneficieze începând cu data de 01.01.2010 de scutirea de la plata chiriei.
Susținerea reclamantului în sensul că această scutire urma să fie aplicată numai în urma unei cereri formulate expres au fost apreciate drept neîntemeiate, deoarece legea nu prevede această condiție.
În acest sens, instanța de fond a constatat că în cuprinsul H.G. nr. 268/2007, dată pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, legiuitorul a specificat expres cazurile în care pentru a beneficia de un anume drept recunoscut de Legea nr. 448/2006, este necesară formularea unei cereri (e.g. cererea pentru acordarea biletului gratuit de tratament balnear – art. 9 sau cererea de reducere cu 50% a taxelor pentru cazare și masă la cantinele și căminele studențești – art. 11 sau pentru obținerea unui loc gratuit în tabere de odihnă pentru preșcolarul sau elevul cu handicap – art. 12).
P. urmare, atâta vreme cât pentru anumite tipuri de beneficii legea a specificat expres că este necesară formularea unei cereri, rezultă că celelalte beneficii recunoscute de Legea nr. 448/2006 se aplică direct, în puterea legii, fără a mai fi nevoie de cerere expresă formulată de persoana îndreptățită.
Aceeași concluzie se desprinde și din dispozițiile finale ale H.G. nr. 268/2007, în care se arată că nerespectarea unor dispoziții din lege constituie contravenție care poate fi constatată și din oficiu de către Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap:
Art. 56 din H.G. nr. 268/2007 – În cazul nerespectării dispozițiilor art. 15 alin. (1), art. 18 - 20, art. 21 alin. (3) și (4), art. 22, art. 23 alin. (1) și (2), art. 24, 30, 31, art. 34 alin. (3), art. 51 alin. (4), art. 55 alin. (1), art. 62 - 68, art. 69 alin. (1), art. 70, 78 și 82 din lege, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap constată contravențiile și aplică sancțiunile legale din oficiu sau sesizată de orice altă persoană.
În consecință, suma la care a fost obligat pârâtul cu titlu de contravaloarea a chiriei restante este de 766,32 lei, calculată pentru perioada mai 2009 – decembrie 2009, deoarece începând cu data de 01.01.2010 acesta este scutit de drept de plata chiriei în temeiul art. 20 din Legea nr. 448/2006, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 359/2009.
Cu privire la plata penalităților de întârziere, instanța de fond a constatat că în contractul intervenit între părți, acestea, de comun acord, au stipulat o clauză penală de în cuantum de 0,5 % din valoarea obligațiilor pentru fiecare zi de întârziere, fără ca majorarea să depășească totalul chiriei restante (art. II).
Urmare a neîndeplinirii de către pârât a obligațiilor de plată asumate în urma încheierii contractului de închiriere, s-a creat reclamantei un prejudiciu, a cărui evaluare s-a făcut anticipat, prin învoiala părților exprimată în cuprinsul stipulației contractuale amintite anterior, stipulații care au valoare de clauză penală.
În raport de dispozițiile art. 1066, 1069 C.civ., dat fiind faptul că prin inserarea unei clauze penale exprese părțile au convenit anticipat întinderea prejudiciului încercat de reclamantă ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor de plată de către pârât, instanța de fond a apreciat că se impune obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere în același cuantum de 766,32 lei, deoarece conform stipulațiilor contractuale majorările nu pot depăși totalul chiriei restante.
Referitor la capătul de cerere privind rezilierea contractului și evacuarea pârâtului, instanța de fond a reținut că aceasta ar urma să intervină în măsura în care chiriașul nu a achitat chiria pentru o perioadă de trei luni consecutive.
S-a constatat însă că reclamantul a fost de acord ca pârâtul să continue să locuiască în spațiul închiriat încă din mai 2009, dată de la care nu s-a mai achitat chiria, prelungind tacit contractul până în prezent, chiar și în condițiile în care pârâtul avea de achitat conform calculelor reclamantului suma totală de 2.107,38 lei cu titlu de chirie restantă.
În aceste condiții, dat fiind faptul că suma reală de plată este de numai 766,32 lei, s-a apreciat că nu se impune rezilierea contractului, deoarece prejudiciul actual și real adus reclamantului nu este atât de important încât să atragă după sine rezilierea contractului.
În sprijinul aceleiași soluții, s-a mai reținut că pârâtul nu mai are pe viitor obligația de a plăti chiria (conform art. 20 din Legea nr. 448/2006, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 359/2009), astfel că singura obligație pe care o are în prezent față de reclamant este de a achita această chirie restantă în cuantum de 766,32 lei și penalitățile aferente (sume recunoscute de altfel în concluziile pe fondul cauzei).
Pe cale de consecință, atâta vreme cât contractul nu este reziliat, nici capătul de cerere privind evacuarea nu poate fi admis, deoarece pârâtul deține un titlu locativ valid pentru spațiul care face obiectul contractului de închiriere.
Împotriva sentinței, în termen legal a declarat apel recurentul pârât, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține apelantul că prin fișa de calcul a chiriei, valabilă începând din data de 01.05.2009, a calculat chiria conform art. 1 din HG nr. 310/28.03.2007, pe baza documentelor privind veniturile realizate de membrii familiei depuse de intimat, fișă ce a fost semnată de pârât.
Relevă că pârâtul a comunicat faptul că fiul său, D. Neluț A., este încadrat în grad de handicap grav la data de 15.09.2011, prin depunerea certificatului, ocazie cu care a formulat și cererea nr. 8724 de scutire de la plata chiriei.
În opinia apelantului, instanța de fond a apreciat eronat că momentul de la care intimatul era scutit de plata chiriei este reprezentat de data intrării în vigoare a Legii nr. 448/2006, modificată prin Legea nr. 359/2009, în condițiile în care doar la data de 15.09.2011 i s-a comunicat starea în care se află fiul intimatului, instituția reclamantă neavând evidența persoanelor cu handicap și neputându-se sesiza din oficiu.
Mai arată că intimatul a manifestat o totală lipsă de interes întrucât nu a făcut nici un demers de la data intrării în vigoare a Legii nr. 448/_, modificată, respectiv de la data de 01.01.2010 și până la data de 15.09.2011, astfel că se impune obligarea pârâtului la plata sumei pretinse în acțiune.
Susține că, dată fiind perioada de 22 de luni pentru care pârâtul nu a achitat chiria restantă, devin aplicabile prevederile Cap. IV alin. 2 pct. b-1 din contract, cu consecința rezilierii contractului și evacuării pârâtului din locuința ocupată.
P. încheierea de ședință din data de 25.10.2012, pentru motivele acolo arătate, tribunalul a calificat calea de atac în speță ca fiind recurs.
P. întâmpinarea formulată la data de 29.10.2012 intimatul pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că sentința instanței de fond este legală și temeinică.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Instanța de fond a aplicat și interpretat corect în speță dispozițiile art. 20 din Legea nr. 448/2006, privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap (denumită în continuare Legea nr. 448/2006), astfel cum a fost modificată prin Legea nr.359/2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 779/24.11.2009.
Potrivit normei legale sus-menționate, în vigoare începând cu data de 01.01.2010, persoanele cu handicap grav beneficiază de următoarele drepturi: (…) b) scutirea de la plata chiriei pentru suprafețele locative cu destinație de locuințe deținute de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale ale acestuia și care sunt în folosința acestor persoane.
La alin. 3 se menționează că beneficiază de prevederile alin. 2 și familia sau reprezentantul legal pe perioada în care are în îngrijire un copil ori un adult cu handicap grav.
În cauza de față, astfel cum rezultă din certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 716/11.02.2009, D. Neluț-A., fiul intimatului pârât, este persoană încadrată în grad de handicap grav (cod 7) în mod permanent, condiții în care în mod legal instanța de fond a constatat că pârâtul beneficiază de scutirea de la plata chiriei pentru apartamentul obiect al contractului de închiriere nr. 428/11.10.2000.
Este lipsit de relevanță în speță că intimatul a semnat fișa de calcul pentru stabilirea chiriei, la data de 27.04.2009, atât timp cât scutirea de la plata chiriei putea opera ulterior, doar de la data de 01.01.2010.
Chiar dacă intimatul pârât a adus la cunoștință recurentului reclamant faptul că fiul său este încadrat în grad de handicap la data de 15.09.2011, prin cererea nr. 8724, atât timp cât, astfel corect a statuat instanța de fond, legea nu prevedea expres necesitatea formulării unei cererii exprese, această lipsă de diligență manifestată de intimat nu poate fi apreciată drept o renunțare la beneficiul legii pe perioada anterioară, așa cum, în esență, pretinde recurentul.
În acord cu instanța de fond, tribunalul reține că, în condițiile în care pentru anumite tipuri de beneficii legea a prevăzut expres că este necesară formularea unei cereri, este evidentă intenția legiuitorului de a acorda celelalte beneficii recunoscute de Legea nr. 448/2006 în mod direct, în puterea legii, fără a mai fi nevoie de cerere expresă formulată de persoana îndreptățită.
Cum de la data de 01.01.2010 intimatul pârât beneficia de scutire de la plata chiriei, doar pentru perioada mai-decembrie 2009 mai putea fi obligat la plata chiriei restante, cum de altfel corect a dispus și instanța de fond.
Deși chiriașul nu a achitat chiria cel puțin trei luni consecutiv, dată fiind contravaloarea chiriei restante pe care intimatul pârât o datorează recurentului reclamant, sancțiunea rezilierii contractului de închiriere este prea aspră, astfel că nu va fi aplicată de tribunal.
Raportat la considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a C.proc.civ., tribunalul urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant împotriva sentinței civile nr. 5599/06.06.201.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant M. S.-prin P., cu sediul în S., județul O., împotriva sentinței civile nr. 5599/06.06.2012 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât D. N., domiciliat în S., ., ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Noiembrie 2012.
Președinte, S. O. | Judecător, I. B. | Judecător, M. V. |
Grefier, I. C. G. |
Pentru grefier I. C. G. transferat
Semnează Grefier șef secție I. J. D.
Red./tehnored.S.O.
Ex.2/18.03.2013
Judecător fond D. L.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1033/2012. Tribunalul OLT | Fond funciar. Decizia nr. 784/2012. Tribunalul OLT → |
|---|
