Fond funciar. Decizia nr. 784/2012. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 784/2012 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 11-09-2012 în dosarul nr. 784/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 784/2012
Ședința publică de la 11 Septembrie 2012
Completul specializat în litigii de fond funciar compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Judecător S. O.
Judecător I. M.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurentul reclamant T. I. C., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 3088/28.03.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. P. pentru aplicarea L.18/1991, C. JUDEȚEANA O. pentru aplicarea L./1991, T. M., T. M. L., T. E., T. F. N., Ș. F. F., Ș. F. I., C. F. M., domiciliați în ., T. I. Ș., domiciliat în comuna Dumbrăvești . și TUȚA I. D., domiciliată în Scornicești ., ., județul O., având ca obiect - fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul reclamant T. I. C. personal, T. M. personal, T. E. personal și cu procură la dosar pentru intimații pârâți Ș. I. și T. N. și T. I. D. personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant T. I. C., având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și pe fond să se dispună modificarea titlului de proprietate nr._/86 din 03.12.2002 în sensul ca în locul suprafeței de 1 ha teren arabil în extravilan situat în T74 T23/1 să i se atribuie aceeași suprafață de teren, pe vechiul amplasament, în locul numit „vatra . din acțiune, întrucât în mod eronat s-a menționat în titlul de proprietate că suprafața de teren de 1 ha se află în T74 T23/1.
Intimatele pârâte T. M., T. E. și T. I. D., pe rând având cuvântul, arată că sunt de acord cu admiterea recursului.
INSTANȚA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3088/28.03.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Slatina a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul T. I. C. în contradictoriu cu pârâții T. E., S. F.F., T. M.,T. L., T. N., C. M., S. I., T. I.Ș., C. Locală P. și C. Județeană O., ambele pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor normative speciale și derogatorii în materie (art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997), nulitatea absolută a titlurilor de proprietate emise în procedura Legii fondului funciar nr. 18/1991 poate fi constatată de instanțele de judecată numai pentru unul din motivele arătate expres și limitativ de lege, respectiv:
Art. III din Legea nr. 169/1997 – (1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991:
a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri;
b) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, orașelor sau municipiilor;
c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari, cu excepția celor atribuite conform art. 23 din lege;
d) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal;
e) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile art. 20, în localitățile în care s-a aplicat cota de reducere prevăzută de lege;
f) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile art. 20 și în cazul în care în localitatea respectivă nu s-a constituit dreptul de proprietate persoanelor îndreptățite de lege;
g) transferurile de terenuri dintr-o localitate în alta, efectuate cu încălcarea condițiilor prevăzute de lege, în scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului;
h) actele de vânzare-cumpărare privind construcțiile afectate unei utilizări sociale sau culturale - case de locuit, creșe, grădinițe, cantine, cămine culturale, sedii și altele asemenea - ce au aparținut cooperativelor agricole de producție, cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute la ultimul alineat al art. 28 din lege.
S-a reținut că reclamantul a indicat drept motiv de nulitate a titlului de proprietate faptul că o suprafață de 1 ha teren arabil extravilan trebuie să fie trecută în intravilanul satului P. („vatra . suprafața stăpânită în fapt de atât de reclamant, cât și de autorii acestuia.
Raportând motivele invocate de reclamanți la dispozițiile normative citate anterior, instanța de fond a constatat că în speță nu este incident nici unul din cazurile de nulitate a titlului de proprietate prevăzute expres și limitativ de lege.
În afară de cauzele speciale reglementate de art. III lit. b) – h) din Legea nr. 169/1997, legea a prevăzut drept cauză de nulitate numai cazul în care persoana în beneficiul căreia s-a emis titlul de proprietate nu era îndreptățită să primească teren.
Cu alte cuvinte nulitatea nu intervine și în cazul în care terenul care este înscris pe titlul de proprietate este situat în altă parte decât cel deținut în fapt de beneficiar, deoarece amplasamentul terenului este o chestiune care se definitivează anterior emiterii titlului de proprietate o dată cu emiterea actelor premergătoare.
S-a statuat că soluționarea nemulțumirilor legate de neconcordanțele dintre actele premergătoare emiterii titlului de proprietate și propunerile pe care comisiile locale de aplicare a legilor fondului funciar le fac către comisiile județene în vederea eliberării titlurilor de proprietate (inclusiv cele legate de amplasament) face obiectul unei proceduri judiciare speciale reglementată de regulamentele de punere în aplicare a Legii nr. 18/1991 (inițial H.G. nr.1.172/2001 și ulterior de H.G. nr. 890/2005), respectiv de art. 26 din H.G. nr. 1172/2001 și art. 27 din H.G. nr. 890/2005.
Totodată, împotriva soluției date de comisiile județene, persoanele nemulțumite pot să facă plângere la judecătorie (care urmează să fie soluționată conform procedurii reglementate de art. 53-58 din Legea nr. 18/1991).
Ori, în cauza dedusă judecății, deși exista posibilitatea contestării fișei premergătoare cu date pentru emiterea titlului de proprietate (care conține propunerea comisiei locale cu amplasamentul terenului) aceasta nu a fost contestată, conținutul acesteia (deci inclusiv mențiunile referitoare la suprafața și amplasamentul terenului) fiind însușit prin semnătură. În această situație, atâta vreme cât propunerea comisiei locale concretizată în fișa premergătoare eliberării titlului de proprietate nu a fost contestată în procedura menționată anterior, instanța de fond a constatat că în mod legal comisia județeană a eliberat titlul de proprietate în conformitate cu această propunere.
Procedura judiciară reglementată de textele de lege amintite anterior, este o procedură specială și derogatorie de la dreptul comun în materie, astfel că propunerea comisiei locale nu se poate contesta pe calea dreptului comun, printr-o acțiune în constatarea nulității titlului de proprietate, acesta fiind și motivul pentru care legea specială în materie (art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997) nu prevede un astfel de motiv de nulitate a titlului de proprietate (legat de amplasamentul terenului).
În plus, instanța de fond a constatat că solicitarea reclamantului în sensul de a fi introdusă în titlul de proprietate o suprafață de 1 ha teren intravilan în „vatra satului” (cu diminuarea corespunzătoare a terenului din extravilan) nu este susținută de datele existente în registrul agricol, la poziția de rol a autorului existând înregistrată numai o suprafață de 0,10 teren curți-construcții.
De altfel și autoarea reclamantului, T. I., a solicitat prin cererea de reconstituire tot o suprafață de 0,10 curți construcții (suprafață care a și fost acordată în T109, P8).
Faptul că reclamantul stăpânește în prezent o altă suprafață de teren decât cele din titlul de proprietate nu constituie o cauză de nulitate a titlului de proprietate, astfel că s-a concluzionat în sensul aprecierii ca neîntemeiată a cererii formulată de reclamant.
Pentru aceleași motive s-a apreciat neîntemeiat și capătul de cerere având ca obiect anularea hotărârii de validare a anexelor dată de C. Județeană O., deoarece, atâta vreme cât propunerile de validare au fost însușite de beneficiar prin semnătură, nefiind contestate ulterior, nu există motive pentru anularea hotărârii de validare a acestora.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs recurentul reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, arată că prin acțiunea introductivă a investit instanța cu soluționarea cererii privind modificarea titlului de proprietate nr. T 74 T 23/1, rectificarea titlului în sensul ca în locul suprafeței de 1 ha teren arabil extravilan să i se atribuie aceeași suprafață de teren, având aceeași categorie de folosință, respectiv teren arabil extravilan în punctul „vatra ., cu vecinătățile din acțiune, întrucât în mod eronat s-a menționat în titlul de proprietate că suprafața de teren de 1 ha se află în T74 T23/1.
Arată că, în exercitarea rolului activ instanța nu este ținută de temeiul juridic al cererii, având posibilitatea de a schimba calificarea juridică, în funcție de conținutul cererii iar nu de denumirea dată de parte, instanța având obligația de a cere părților să prezinte explicații și să pună în discuție orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cererea de chemare în judecată.
Potrivit actelor depuse la dosarul cauzei reiese că autorul T. I. a deținut această suprafață de teren arabil extravilan de 1 ha., în punctul „vatra . în punctul menționat în titlul de proprietate actual.
Instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că această suprafață de teren pentru care se solicită rectificarea titlului de proprietate are categoria de folosință teren agricol intravilan, pe actul de proprietate apare înregistrată cu această destinație de teren curți construcții, numai suprafața de 0,10 ha., restul de proprietate fiind teren arabil extravilan.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și pe fond să se dispună modificarea titlului de proprietate nr._/86 din 03.12.2002 în sensul ca în locul suprafeței de 1 ha teren arabil în extravilan situat în T74 T23/1 să i se atribuie aceeași suprafață de teren, pe vechiul amplasament, în locul numit „vatra . din acțiune, întrucât în mod eronat s-a menționat în titlul de proprietate că suprafața de teren de 1 ha se află în T74 T23/1.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că recursul este nefundat, având în vedere considerentele ce urmează:
Mai întâi, este de observat că recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 C.proc.civ., fără a arăta în ce constă nelegalitatea sentinței recurate din perspectiva textului de lege evocat.
Tribunalul reține că prin motivul prevăzut la art. 304 pct. 8 se invocă încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. 1 C.civ., potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Atunci când este sesizat cu un diferend în legătură cu un act juridic, indiferent dacă este unilateral sau bilateral, ale cărui clauze sunt clare și precise, judecătorul trebuie să-l aplice, în litera și spiritul lui, neavând dreptul să-i dea un alt înțeles, față de art. 969 alin. 1 C.civ. Când clauzele actului sunt îndoielnice, susceptibile de mai multe înțelesuri, judecătorul poate să-l interpreteze, potrivit regulilor de interpretare înscrise în Codul civil.
Motivul de modificare privește situația în care, deși actul juridic dedus judecății este cât se poate de clar, fiind „vădit neîndoielnic”, instanța îi schimbă ”natura” ori „înțelesul” (de pildă, un contract de vânzare-cumpărare este calificat drept contract de schimb sau un contract de întreținere este calificat drept contract de rentă viageră).
Ori, nu aceasta este situația în speță, unde instanța de judecată nici nu a fost chemată să interpreteze vreun act juridic, pentru a se putea vorbi de schimbarea naturii ori a înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Recurentul invocă în realitate încălcarea de către instanța de fond a principiului disponibilității, atunci când, urmare a calificării cererii cu care învestise instanța, instanța de fond a respins ca neîntemeiată pretenția sa.
Această critică este apreciată nefondată de tribunal.
Contrar celor susținute de recurent, instanța de fond a respectat prescripțiile art. 129 alin. 6 C.proc.civ., care prevede că în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Într-adevăr, dacă formulările reclamantului sunt improprii, instanța are obligația, în baza rolului activ, să-i ceară părții să facă precizările necesare.
Ori, observând actele de procedură de la dosar, se constată că atât în cererea cu care a învestit instanța de fond (f. 1), cât și răspunsurile la interpelările instanței din datele de 19.01.2011 și de 16.02.2011, consemnate în practicalele încheierilor de ședință pronunțate cu acele ocazii (f. 102, 120), reclamantul a arătat că înțelege să solicite anularea parțială a titlului de proprietate nr._/86/03.12.2002.
Din această perspectivă, nu se poate reține argumentul recurentului că este afectată legalitatea și temeinicia sentinței, pentru neaplicarea prevederilor art. 84 C.proc.civ., atât timp cât instanța de fond a analizat pretenția formulată de reclamant, conform principiului disponibilității, principiu fundamental al procesului civil.
Cât privește fondul cauzei, tribunalul reține că potrivit art. 27 Legea nr. 18/1991, eliberarea titlurilor de proprietate se realizează doar după efectuarea măsurătorilor și întocmirea documentelor constatatoare prealabile, deci titlul de proprietate este actul prin care se finalizează activitatea autorităților publice special inființate in vederea punerii in aplicare a disp. Lg 18/1991.
Astfel cum corect reținut și instanța de fond, procedura punerii în posesie și cea de emitere a titlului de proprietate sunt dezvoltate în Regulamentele de punere în aplicare a Legii 18/1991 (HG nr. 1172/2001, respectiv HG 890/2005).
Potrivit art. 36 Regulament, titlurile de proprietate se emit de către comisia județeană de fond funciar pe baza documentațiilor întocmite de către comisiile locale de fond funciar.
Esențiale sunt în speță dispozițiile art. 14 alin. 2 Legea nr. 18/1991, în vigoare la data emiterii titlului de proprietate în litigiu, care instituie regula reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor fostelor cooperative agricole de producție, situate în extravilan, pe vechile amplasamente, în zona colinară, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite prin decizii ale comisiilor de aplicare a prevederilor acestei legi, cu respectarea, însă, a perimetrelor fostelor cooperative de producție.
Ori, astfel cum rezultă fără putință de tăgadă în litigiul pendinte, propunerea comisiei locale cu amplasamentul terenului a fost acceptată de către beneficiar prin semnătură, chestiune esențială ce corect a fost avută în vedere și de instanța de fond.
Mai mult, tribunalul nu poate primi argumentul recurentului în sensul că terenul efectiv preluat autorului în punctul „Vatra . 1 ha, atât timp cât în extrasul din registrul agricol din perioada 1959-1961 nu există nicio mențiune cu privire la această denumire topografică.
Astfel fiind, împrejurarea că recurentul stăpânește în fapt un teren diferit de cel menționat în titlul de proprietate, chiar reală fiind, nu este de natură să justifice prezentul demers judiciar, dat fiind dispozițiile legale menționate anterior.
Pe cale de consecință, constatând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie, cu efectul tranșării corespunzătoare a raporturilor juridice dintre părți, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a C.proc.civ., tribunalul urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant T. I. C., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 3088/28.03.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. P. pentru aplicarea L.18/1991, C. JUDEȚEANA O. pentru aplicarea L./1991, T. M., T. M. L., T. E., T. F. N., Ș. F. F., Ș. F. I., C. F. M., domiciliați în ., T. I. Ș., domiciliat în comuna Dumbrăvești . și TUȚA I. D., domiciliată în Scornicești ., ., județul O., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Septembrie 2012.
Președinte, I. B. | Judecător, S. O. | Judecător, I. M. |
Grefier, M. T. |
Red./tehnored.S.O.
Ex.2/18.09.2012
Judecător fond D. L.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1121/2012. Tribunalul OLT | Pretenţii. Decizia nr. 864/2012. Tribunalul OLT → |
|---|
