Pretenţii. Decizia nr. 57/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 57/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 10-03-2014 în dosarul nr. 57/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 57/2014
Ședința publică de la 10 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător O. - M. P.
Grefier D. S.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul reclamant S. Orășănesc C., împotriva sentinței civile nr. 1299/23.10.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. T., având ca obiect pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că apelantul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 1299/23.10.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. Orășenesc C., împotriva paratului C. T., ca neintemeiata.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în perioada 11.08.2010 – 12.08.2010, pârâtul a fost internat de urgență în S. Orășenesc C. ca urmare a unei agresiuni individuale, beneficiind de asistenta medicală de specialitate de urgență.
Potrivit prevederilor art. 313 Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistentă medicală acordată.
În considerarea temeiului juridic invocat de către reclamant, respectiv prevederile art. 1357 NCC, instanța a constatat că, potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a NCC, faptele juridice extracontractuale sunt supuse legii în vigoare la data producerii sau săvârșirii lor.
În speță, acțiunea reclamantei se întemeiază pe un fapt constând în internarea pârâtului în spital în perioada 11.08.2010 – 12.08.2010, dată la care NCC nu intrase în vigoare.
Prin urmare, cu privire la situația de fapt invocată în susținerea cererii, instanța a constatat aplicabilitatea disp. art. 998-999 C. Civil.
În considerarea temeiului juridic invocat de către reclamant, respectiv prevederile art. 998-999 Cod civil, condițiile angajării răspunderii civile delictuale a unei persoane sunt: existența unei fapte ilicite, a unei persoane prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existenta unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat și vinovăția autorului faptei ilicite.
Fapta ilicită reprezintă o acțiune sau inacțiune a unei persoane prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane.
Prejudiciul produs în dauna persoanei vătămate reprezintă efectul negativ suferit de aceasta care trebuie să se afle în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită în sensul că acest efect negativ trebuie să fie rezultatul direct și nemijlocit al acțiunii autorului faptei ilicite.
Vinovăția reprezintă latura subiectivă a răspunderii civile delictuale și constă în atitudinea de voință și conștiință a autorului faptei ilicite față de aceasta și rezultatul socialmente periculoase.
Nu se poate retine existenta unei fapte ilicite în sarcina pârâtului, în sensul de acțiune sau inacțiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, s-a vătămat dreptul subiectiv al altei persoane, deoarece însăși reclamantul precizează că pârâtul este victima încălcării de către un pretins autor a normelor legale.
Analizând temeiul de drept invocat de reclamant în susținerea cererii sale, instanța constată ca actele normative care reglementează sistemul de asigurări de sănătate nu instituie in sarcina paratului - victimă a agresiunii/accidentului, obligația de a comunica numele persoanei care a provocat ./accidentul, prin încălcarea căreia să fi provocat un prejudiciu în patrimoniul reclamantului sau al Fondului Național Unic. Prin urmare, nu se poate reține că omisiunea de a furniza astfel de relații reprezintă o faptă ilicită.
De asemenea, instanța a reținut că, în conformitate cu disp. art. 92 OUG 195/2002, acordarea asistentei medicale publice de urgență este o datorie a statului și un drept al cetățeanului (textul nedistingând între cetățeanul asigurat si cel neasigurat).
Sistemul național de servicii medicale de urgență și prim ajutor calificat reprezintă ansamblul de structuri, forțe, mecanisme și relații, organizate după aceleași principii și reguli, care utilizează proceduri integrate de management specializat și/sau calificat ( art. 86 alin. 1 lit. a din Legea nr. 95/2006).
Finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății Publice și bugetul Ministerului Administrației și Internelor, din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum și din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații și sponsorizări (art. 93 alin 1 din Legea nr. 95/2006).
Unul dintre obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate este protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident ( art. 208 alin 2 lit. a).
Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sale se realizează pe baza unor principii, printre care: acordarea unui pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil și nediscriminatoriu, oricărui asigurat.
Asigurații au dreptul de a beneficia de servicii medicale de urgență conform art. 218 lit. h din Legea nr. 95/2006.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 95/2006, serviciile medicale de urgenta sunt suportate din Fondul național unic, format potrivit art. 256 din contribuțiile persoanelor fizice si juridice, subvenții de la bugetul de stat, donații, dobânzi, sponsorizări, venituri obținute din exploatarea patrimoniului CNAS si caselor de asigurări, precum si alte venituri in condițiile legii, sume proprii ale Ministerului Sănătății Publice.
Conform art. 34 din Constituție, dreptul la ocrotirea sănătății este garantat, statul fiind obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice.
Față de cele expuse, instanța a constatat că cererea introdusă de reclamant este neîntemeiată, în cauză nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale institută de art. 998-999 C.civ., urmand a fi respinsa.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. Orășănesc C., arătând că pârâtul C. T. a fost internat în secția de chirurgie a spitalului în perioada 11.08._10, urmare a unei agresiuni individuale, figurând în evidența financiar contabilă cu un debit de 182,99 lei.
Potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 Casa de Asigurări de Sănătate O. este obligată să deconteze spitalului cheltuielile de spitalizare pentru persoanele care au suferit prejudicii sau daune cauzate sănătății acestora prin faptele altor persoane, iar aceste sume să se recupereze de S. Orășenesc C. de la persoanele vinovate.
Casa de Asigurări de Sănătate O. a decontat Spitalului Orășenesc C. contravaloarea cheltuielilor de spitalizare și pentru a furniza relații despre persoana vinovată de producerea agresiunii, pârâta a fost notificată în acest sens. În lipsa unui răspuns din partea pârâtei, reclamantul se consideră îndreptățit să considere că aceasta s-a împăcat cu autorul accidentului, astfel că acesteia îi revine obligația de a achita cheltuielile ocazionate de internarea sa în C. Chirurgie a Spitalului Orășenesc C..
În drept și-a întemeiat apelul pe dispoz.art.466-482 ncpc.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Intimatul a beneficiat de servicii medicale de urgență în perioada 11.08._10, ca urmare a unei agresiuni, astfel cum rezultă din Foaia de observație clinică generală.
Cheltuielile de spitalizare, in suma de 182,99 lei au fost detaliate prin decontul de cheltuieli depus la fila 12.
Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 " persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale."
Textul de lege este imperativ în privința obligației furnizorului de servicii medicale de a recupera cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală, însă de la persoanele care prin fapta lor aduc daune sănătății altei persoane și nicidecum de la persoanele agresate.
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006 " persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai in cazul urgentelor medico-chirurgicale".
Potrivit art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006: " acordarea asistentei medicale publice de urgenta, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului si un drept al cetățeanului ".
Potrivit art. 93 din Legea nr. 95/2006 " Finanțarea acordării asistentei medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat...din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum si din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații si sponsorizări".
Nu există nicio dispoziție legală care să oblige persoana vătămata de a formula plângere penală împotriva făptuitorului. Astfel, nu se poate retine nici faptul că persoana vătămată, prin omisiune nu și-a îndeplinit o obligație prevăzuta de lege, astfel încât omisiunea sa-i fie imputabila si sa constituie temei al răspunderii civile.
Legiuitorul, prin instituirea prevederilor art. 313 a avut in vedere consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a săvârșit . si nicidecum de îngrădire a drepturilor persoanei vătămate. Este absurd a considera că persoana vătămată dintr-un fapt propriu beneficiază de asistenta medicala de urgenta gratuită, pe când persoana vătămată prin fapta unui terț să fie obligată la plata acestui serviciu. Raționamentul este susținut și de argumentul potrivit căruia, în situația în care persoana vătămată ar fi avut calitatea de persoană asigurată, prin aplicarea prevederilor art. 313 s-ar realiza o plata nedatorată.
În considerarea argumentelor expuse și în temeiul art. 480 din NCPC, neexistând motive temeinice pentru modificarea hotărârii primei instanțe în sensul pretins de apelant, tribunalul va respinge apelul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant S. orășenesc C., județul O., împotriva sentinței civile nr.1299/23.10.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. T. domiciliat in localitatea Gura Padinii, jud O..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2014.
Președinte, C. C. | Judecător, O. M. P. | |
Grefier, D. S. |
Red. OMP
4 ex./07.04.2014
Jud. fond:E.L.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 86/2014. Tribunalul OLT | Pretenţii. Decizia nr. 255/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
