Contestaţie la executare. Decizia nr. 86/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 86/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 86/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 86/2014
Ședința de la 04 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător S. O.
Judecător I. B.
Grefier M. T.
Pe rol, amânarea pronunțării privind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenta contestatoare . - prin avocat Moțec Ș., cu sediul în Timișoara, nr. 7A, . T. și recurentul intimat P. D., cu domiciliul procesual ales la avocat F. P., cu sediul în C., .. 15, ., ., împotriva sentinței civile nr.3180/11.10.2013, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata B. R. P. D. BUCUREȘTI, cu sediul în sector 1, .. 1-7, având ca obiect - contestație la executare .
Constatându-se că dezbaterile ce au avut loc în ședința publică din data de 25.02.2014, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, instanța, deliberând în secret, a pronunțat următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față;
P. cererea înregistrată sub nr._ și precizată la data 16.10.2012, reclamanta . a formulat, în contradictoriu cu intimații P. D., B. G. R. și terț poprit B. Română pentru D., contestație la executare împotriva tuturor actelor de executare silită întocmite de B. G. R. în cadrul dosarului de executare nr.46/2012, solicitând instanței să dispună anularea tuturor formelor de executare silită îndeplinite în dosarul execuțional menționat, încetarea executării silite, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, în temeiul art.403 al.1 Cod procedură civilă.
În motivarea contestației, se arată că intimatul P. D. își întemeiază pretențiile pentru care a demarat sau a solicitat continuarea executării silite pe dispozițiile deciziei civile nr.1143/R pronunțată la data de 04.03.2010 de Curtea de Apel București, în dosarul nr._/3/2009 care a avut ca obiect decizia de concediere din data de 9.04.2009, decizie de concediere care a fost anulată de instanță și contestatoarea a fost obligată la reintegrare și la plata drepturilor salariale.
Menționează contestatoarea că în baza deciziei civile menționate, intimatul a demarat mai multe executări silite, pentru diferite perioade, executări silite care au făcut obiectul contestațiilor la executare, toate contestațiile fiind admise de către instanțele competente, respectiv Judecătoria Caracal sau, după caz, Tribunalul O., cu excepția unei singure contestații care a fost admisă parțial.
Se mai arată că, ulterior datei de 09.04.2009, acestuia i-a încetat contractul individual de muncă, la data de 25.06.2009, fapt confirmat, în mod irevocabil la data prezentei, de toate instanțele investite de către intimat, respectiv cu contestație împotriva deciziei de concediere, precum și cu recursul acestuia care a fost soluționat de Curtea de Apel București.
Arată contestatoarea că, mai mult, intimatul a promovat și căile extraordinare de atac pe care le avea la dispoziție, respectiv revizuirea și contestația în anulare, ambele fiind respinse de instanțele investite, confirmându-se astfel, în mod irevocabil, legalitatea și temeinicia deciziei de concediere în baza căruia contractul individual de muncă al intimatului a încetat la data de 25.06.2009.
Menționează contestatoarea că toate pretențiile intimatului P. D., întemeiate pe decizia civilă nr. 1143/R pronunțată în dosarul nr._/3/2009, nu mai sunt de actualitate, fiind, prin urmare, neîntemeiate și, implicit, ilegale, în caz contrar, încălcându-se autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești pronunțate de către instanțele care au soluționat aspectele care țin de legalitatea deciziei de concediere în temeiul căreia relația de muncă dintre contestatoare și intimat a încetat în mod legal.
Consideră contestatoarea că există și o . alte încălcări ale procedurii executării silite care ar putea fi incidente în cazul de față, însă apreciază că motivul invocat și realitatea tuturor hotărârilor judecătorești sunt suficiente pentru admiterea prezentei contestații la executare.
Intimatul P. D. a formulat întâmpinare la contestația la executare silită formulată de contestatoarea . Caracal, invocând excepția inadmisibilității contestației formulate, iar pe fond, solicitând respingerea contestației, ca neîntemeiată.
Precizează intimatul că prin invocarea existenței unei alte decizii de concediere, respectiv decizia nr.75/25.06.2009, se repune în discuție situația de fapt soluționată de Curtea de Apel București care, prin considerentele reținute în încheierea din data de 10 iunie 2010, respectiv hotărârea dată de către instanță față de cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.1143/R/04.03.2010, pag.4, unde instanța arată faptul că „ instanța de recurs putea și trebuia să facă abstracție de existența acestei decizii ( decizia de concediere nr.75/25.06.2009) cu atât mai mult cu cât nici o dispoziție din legislația muncii în vigoare nu permit unui angajator să emită două decizii de concediere cu privire la același salariat, susceptibile de a-și produce efecte juridice concomitent”.
Având în vedere că instanța care a pronunțat hotărârea a cărei executare se contestă a pronunțat și o hotărâre ce a lămurit deja aspectele invocate de către contestatoare prin prezenta contestație, este evident faptul că nici un argument al contestației nu poate să formuleze argumentarea unei veritabile contestații la executare în conformitate cu dispozițiileart.399 și următoarele cod procedură civilă, fapt pentru care solicită ca instanța să constate inadmisibilitatea prezentei acțiuni.
În ceea ce privește fondul cauzei, solicită instanței să aibă în vedere că hotărârile pronunțate de către Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2009, respectiv încheierea din data de 10 iunie 2010, hotărâre dată de instanță la cererea . de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.1143/R/04.03.2010, cât și încheierea din data de 8 decembrie 2011, pronunțată în același dosar, sunt hotărâri care au fost deja soluționate, toate problemele ridicate de către contestatoare în prezenta cauză, fapt pentru care solicită ca instanța să aibă în vedere autoritatea de lucru judecat a celor două hotărâri în prezenta cauză.
Față de cele menționate, intimatul a invocat autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește problemele ridicate de contestatoare, acestea făcând deja obiectul controlului judiciar, solicitând să se aibă în vedere că ambele hotărâri menționează aceeași dispoziție față de decizia nr.75, „Cât privește decizia de concediere nr.75/25.06.2009, din moment ce Curtea de Apel București nu a fost sesizată cu privire la legalitatea și temeinicia acestui act juridic, și deci nu avea obligația de a se pronunța pe aspectul valabilității acesteia înseamnă că ea nu poate fi considerată un impediment în calea punerii în executare a dispozițiilor din decizia vizată de cererea de lămurire.
A arătat că prin contestația la executare se urmărește remedierea neregulilor săvârșite în cadrul procedurii execuționale sau explicarea dispozitivului hotărârii ce constituie titlul executoriu și poate avea ca efect numai modificarea sau anularea executării fără ca să schimbe fondul soluției pronunțate prin titlul executoriu pus în executare, instanța investită cu contestația la executare indiferent de forma sa nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei, de natură să pună în discuție hotărârea judecătorească ce se execută deoarece partea interesată a avut posibilitatea să le valorifice în cadrul judecății, fie prin cererile adresate primei instanțe, fie prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, căci în caz contrar, s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat.
A mai arătat intimatul că motivele de contestație invocate de către contestatoare sunt doar critici ale titlului pus în executare, respectiv decizia civilă nr.1143/R/04.03.2010 de către Curtea de Apel București în dosar nr._/3/2009 ce a modificat in parte dispozitivul sentinței civile nr.6933/05.11.2009, pronunțată de către Tribunalul București în dosarul nr._/3/2009, contestația formulată și care nu pune în discuție nici un aspect al neregularității formelor de executare silită efectuate ci încearcă a se invoca o hotărâre judecătorească ulterioară care nu are nici o influență asupra hotărârii executate, neexistând autoritate de lucru judecat, obiectele celor două dosare fiind diferite.
Mai mult, contestatoarea printr-o eroare gravă consideră că autoritatea de lucru judecat are o hotărâre ulterioară, pe când este pe deplin statuat faptul că autoritatea de lucru judecat o are o hotărâre anterioară asupra unei hotărâri ulterioare.
La data de 26.10.2012, B. G. R. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, raportat la dispozițiile art.2, alin.1 din Legea nr.188/2000, potrivit cărora, executorul judecătoresc este investit să îndeplinească un serviciu de interes public, iar potrivit dispozițiilor art.7 alin.1 din aceeași lege, executorul are atribuția de a pune în executare dispozițiile cu caracter civil din titlurile executorii.
P. încheierea din data de 30.10.2012, instanța a respins cererea de suspendare a executării silite.
P. sentința civilă nr. 4979 din data de 20 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, s-a respins excepția inadmisibilității contestației la executare privind pe contestatoarea ., pe intimații P. D., B.E.J.G. R. și pe terțul poprit B. ROMÂNĂ P. D. – BRD – Groupe Societe Generale SA.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B.E.J.G. R.. S-a respins contestația la executare formulată împotriva intimatului B. G. R. pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. Română pentru D. - terț poprit.
S-a luat act de renunțarea de către contestatoare la judecarea cererii de suspendare a executării.
S-a admis în parte contestația la executare privind pe contestatoarea ., pe intimatul P. D. și pe terțul poprit B. ROMÂNĂ P. D. – BRD – Groupe Societe Generale SA.
A fost anulat procesul verbal de cheltuieli nr.46/19.09.2012 și actele de executare subsecvente efectuate în dosarul de executare nr.46/2012 al B.E.J.G. R..
P. a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, potrivit art. 399 alin.1 cod procedură civilă, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare iar potrivit alin.2, nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal. Totodată, potrivit alin.3, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Având în vedere aceste dispoziții, instanța a constatat că legea prevede posibilitatea formulării contestației la executare pentru neregularitățile privind actele de executare efectuate de executor (și care au fost invocate atât prin cererea introductivă, în mod general de către contestator fiind dezvoltate ulterior prin concluziile scrise).
Astfel, instanța a apreciat că excepția inadmisibilității contestației la executare nu este întemeiată, fiind prevăzută de lege ca modalitate de sancționare cu nulitatea a actelor de executare nelegale, considerent pentru care a fost respinsă.
Analizând actele si lucrările dosarului sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive a B. G. R., instanța a reținut că acesta nu este parte a executării silite, in sensul ca acesta nu realizează actele de executare silita in considerarea vreunui drept personal, ci acționează ca instituție special abilitata prin Legea nr 188/2000 a executorilor judecătorești.
Ca urmare, Biroul Executorului Judecătoresc nu poate fi chemat în judecată în calitate de intimat in cadrul contestației la executare, întrucât recunoașterea dreptului ori interesului dedus judecății de către contestator nu poate fi opusă acestuia.
Instanța pe calea contestației la executare, nu poate fi investită decât să verifice legalitatea și temeinicia actelor de executare efectuate în cadrul executării silite instrumentate de către executorul judecătoresc, calitatea de părți neputând-o avea în cazul de față decât creditoarea și debitorul acestuia.
Analizând actele si lucrările dosarului sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit B. ROMÂNĂ P. D. – BRD – Groupe Societe Generale SA invocată de intimatul P. D., instanța, din cuprinsul adresei emisă la 27.06.2007 în dosarul de executare nr 505/_/2002 de B. M.M, a constatat că s-a dispus înființarea popririi pe sumele datorate de terțul poprit BRD debitorului ., până la concurența sumei de_,02 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 452 alin.1 Cod procedură civilă, ,,sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani(...) datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente”. Pe cale de consecință, calitatea procesuală pasivă a terțului poprit presupune existenta unei identități între cel obligat în raportul juridic obligațional creat în cadrul executării silite în urma înființării popririi (terțul poprit fiind cel care datorează contestatorului o sumă de bani) și cel care este chemat în judecată.
Astfel, instanța a apreciat că terțul poprit are calitate procesuală pasivă în cauză, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit invocată de intimatul P. D., ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. 46/2012 al B. G. R., până la soluționarea contestației la executare formulată la data de 19.11.2012, instanța, având în vedere dispozițiile art.246 Cod procedură civilă și cererea de renunțare depusă la dosar, a luat act de renunțarea de către contestatoare la judecarea cererii de suspendare a executării
Pe fondul cauzei, instanța de fond a constatat că prin decizia civilă nr.1143/R din 4 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2009(7063/2009), s-a respins ca tardiv recursul declarat de recurenta-contestatoare S.C. H. R. S.R.L. împotriva sentinței civile nr.6933/5.11.2009 pronunțată de Tribunalul București, s-a admis recursul declarat de recurentul-intimat P. D. împotriva aceleiași sentințe, s-a modificat în parte sentința atacată, s-a admis contestația, s-a dispus anularea deciziei nr.35/09.04.2009 emisă de contestatoare și reintegrarea intimatului P. D. în funcția avută anterior și a fost obligată contestatoarea S.C. H. R. S.R.L. la plata către intimatul P. D. a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta de la data concedierii și până la efectiva reintegrare, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Intimatul s-a adresat B. R. V. pentru declanșarea procedurii de executare silită împotriva contestatoarei, iar în baza acestei cereri B. a format dosarul de executare nr. 136/2010.
P. sentința comercială nr.350/7 Aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._ (irevocabilă prin decizia civilă nr.1297/13 octombrie 2011 a Tribunalului O. prin care s-a anulat recursul declarat de recurentul intimat P. D., ca netimbrat), s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea S.C.H. R. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul P. D., împotriva formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr.136/2010 din cadrul Biroului Individual Executor Judecătoresc R. V., s-a anulat în parte somația emisă de B. R. V. în dosarul execuțional nr.136/2010 la data de 09.06.2010, procesul – verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 12.05.2010 și procesul verbal de eliberare a sumei executate în cuantum de_,90 lei, din care_,90 lei drepturi salariale și_ lei cheltuieli de executare și s-a dispus restabilirea situației anterioare desființării executării silite efectuată de Biroul Executorului Judecătoresc R. V. în dosarul de executare nr.136/2010, prin obligarea intimatului P. D. de a restitui suma totală de_,82 lei, reprezentând contravaloarea drepturilor de natură salarială suma de_,90 lei pentru perioada iulie 2009 - iunie 2010 și contravaloarea cheltuielilor de executare suma de 5249,92 lei, ce a făcut obiectul executării silite, în patrimoniul contestatoarei S.C. H. R. S.R.L. Caracal.
În considerentele sentinței comerciale nr.350/7 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, s-a reținut că debitul datorat de contestatoare intimatului este de_,08 lei, din care suma de_ lei reprezintă contravaloarea drepturilor de natură salarială pentru perioada iulie 2009-iunie 2010.
La data de 10.08.2012, s-a format un nou dosar de executare pe rolul B. G. R., având numărul 46/2012, în vederea executării silite a obligațiilor stabilite în sarcina contestatoarei prin decizia civilă nr.1143/R din 4 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2009(7063/2009), executarea fiind încuviințată prin încheierea din data de 17.08.2012 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._ .
Analizând motivele invocate de contestator în vederea susținerii contestației, instanța a considerat că, deși au fost pronunțate ulterior deciziei nr.1143/R/04.03.2010, hotărârile invocate de contestatoare (sentința civilă nr.5594/29.06.2010 și decizia nr.1220/13.02.2012) nu afectează calitatea de titlu executoriu al deciziei nr.1143/R/04.03.2010, care în caz de neexecutare poate fi pusă în executare silită.
Eventualele contrarietăți între decizia nr.1143/R/04.03.2010 și hotărârile invocate de contestatoare ar putea fi eventual lămurite printr-o cerere de revizuire, dar și în această cale de atac extraordinară, în cazul admiterii, singura posibilitate prevăzută de lege, în art.327 cod procedură civilă, este anularea hotărârii ulterioare, deci nici prin această cale de atac, teoretic nu ar putea fi blocată executarea silită a deciziei nr.1143/R/04.03.2010, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2009(7063/2009).
În ceea ce privește susținerea contestatoarei că executorul, deși avea obligația comunicării concomitente a adresei de înființare a popririi, aceasta a fost expediată contestatoarei abia la data de 27.09.2012 față de data de 19.09.2012, data la care a fost expediată către terțul poprit, instanța a constatat că este neîntemeiată, dispozițiile legale în vigoare neimpunând comunicarea concomitentă a adresei de înființare a popririi către terțul poprit și către debitor ci doar obligația înștiințării debitorului cu privire la înființarea popririi, înștiințare care a fost făcută în cauză (art.454 alin.1 Cod procedură civilă).
Raportat la susținerea contestatoarei că despăgubirile care fac obiectul dosarului de executare nr.46/2012, au fost calculate inclusiv pentru perioada iulie 2009 – iunie 2010, deși despăgubirile pentru această perioadă au fost stabilite în mod irevocabil prin hotărârile pronunțate în dosarul nr._ (_ - renumerotat), instanța a constatat că prin raportul de expertiză efectuat de expertul contabil s-a stabilit că, cuantumul total al despăgubirilor reprezentând salarii reactualizate este de_,82 lei, suma fiind aferentă perioadei iulie 2009 – iulie 2012, conform graficului care face parte din raportul de expertiză.
Din această sumă, executorul judecătoresc a reținut că ..R.L. datorează doar suma de_,82 lei la care se adaugă cheltuielile de executare în cuantum de_,2 lei stabilite conform procesului verbal de cheltuieli nr.46/19.09.2012, deci în total 524 728,02 lei, suma cu privire la care s-a înființat poprire pe conturile contestatoarei deschise la terțul poprit BRD Groupe Societe Generale.
Instanța a reținut că suma de_,82 lei a fost obținută de executor prin scăderea din valoarea rezultată în urma expertizei a sumei de_ lei, indicată de intimatul P. D. în cererea de executare silită adresată executorului și care reprezintă diferența între suma de_,9 lei (distribuită către intimat în urma popririi în dosarul de executare nr. 136/2010 al B. R. V.) și suma de_,9 lei (cu privire la care s-a dispus, prin sentința comerciale nr.350/7 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, restituirea către contestatoare).
P. acest mod de calcul, executorul a intrat peste puterea de lucru judecat a sentinței comerciale nr.350/7 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, prin care s-a stabilit că despăgubirile reprezentând contravaloarea drepturilor de natură salarială, datorate pentru perioada iulie 2009-iunie 2010 intimatului P. D. de către contestatoare sunt în suma de_ lei, fiind încasate de acesta, în urma popririi și distribuirii sumei de_,9 lei, în dosarul de executare nr. 136/2010 al B. R. V..
Astfel luând ca baza de calcul pentru stabilirea despăgubirilor salariale, suma de_,82 lei, stabilită de expertul contabil ca fiind aferentă perioadei iulie 2009 – iulie 2012, executorul a ignorat că anterior fusese achitată către intimatul P. D. suma de_ lei (stabilită prin sentință irevocabilă), aferentă perioadei iulie 2009 – iunie 2010.
Instanța a constatat, de asemenea, că suma stabilită de expert ca reprezentând reactualizarea despăgubirilor salariale, aferentă perioadei iulie 2010-iulie 2012, este în cuantum de_,66 lei (rezultată în urma cumulării sumelor din ultima coloană a graficului realizat de expertul contabil), aceasta fiind suma care ar fi trebuit avută în vedere de executor, ca bază de calcul, pentru a stabili suma care trebuie executată silit.
Din această sumă executorul ar fi trebuit să deducă suma de_,9 lei (cu privire la care s-a dispus, prin sentința comercială nr.350/7 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, restituirea către contestatoare), rezultând, în urma compensării, un debit total de_,76 lei la care urmau să se adauge eventualele cheltuieli de executare stabilite prin raportarea la această sumă și nu la suma de_,82 lei, cum eronat a procedat executorul.
Instanța a constatat, față de aceste considerente, că executarea silită efectuată de executorul judecătoresc G. R., începând cu stabilirea cheltuielilor de executare a fost făcută pentru o sumă mai mare decât cea datorată de contestatoare, totodată fiind stabilite eronat și cheltuielile de executare.
Astfel potrivit art.39 alin.1 lit.d din Legea nr.188/2000, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele:…d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Potrivit acestei dispoziții legale, onorariul executorului ar fi trebuit stabilit, prin raportare la debitul de_,76 lei, până la cuantumul maxim de 6406,1276 lei, calculat potrivit art.39 alin.1 lit.d din Legea nr.188/2000, însă din procesul verbal de cheltuieli nr.46/19.08.2012, rezultă că în dosarul de executare nr.46/2012 onorariul executorului a fost stabilit la suma de_ lei, deci peste maximul legal.
Întrucât instanța nu poate suplini acordul de voință intervenit între executorul judecătoresc și intimatul P. D. și nu poate stabili cuantumul onorariului executorului, care urmează a fi stabilit prin negocierea directă între aceștia, însă în limitele legale, prin urmare nu poate stabili nici cuantumul cheltuielilor de executare.
În consecință, instanța a constatat că procesul verbal de cheltuieli nr.46/19.09.2012 a fost nelegal întocmit și implicit și actele de executare ulterioare acestuia sunt nelegal efectuate având în vedere că privesc recuperarea unei creanțe mai mari decât cea datorată efectiv și a cheltuielilor de executare stabilite în cuantum nelegal.
Întrucât nu poate stabili cuantumul exact al sumei totale care urmează a fi executată silit, instanța a apreciat că nu poate menține parțial actele de executare cu privire la o anumită sumă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenta contestatoare . și recurentul intimat P. D..
În recursul declarat, recurenta contestatoare ., critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea contestației la executare, așa cum a fost formulată.
În motivare, se arată că instanța de fond a dat o interpretare eronată probatoriilor administrate.
Astfel, au existat două decizii de concediere, contestatoarea datorând drepturi salariale pe perioada 09.04.2009 - data emiterii primei decizii de concediere și 25.06.2009, data emiterii celei de a doua.
Titlul executoriu reprezentat de decizia 1143/2010 a fost deja pus în executare. Împotriva acestei executări s-a formulat contestație la executare, ce a fost admisă integral și s-a pronunțat astfel cu autoritate de lucru judecat cu privire la solicitările intimatului P. D.. S-a soluționat inclusiv cererea acestuia de reintegrare în funcție, în sensul că aceasta nu mai este posibilă, având în vedere sentința nr. 5594/2010 și decizia 1220/2012 pronunțate în dosar_/3/2009.
Instanța de fond trebuia să țină cont de faptul că Tribunalul O. a soluționat irevocabil problema reintegrării în funcție a intimatului, însă nu a făcut-o, soluția pe care o putea pronunța era în sensul că reintegrarea nu mai are temei și este la modul obiectiv imposibilă, întrucât între timp a intervenit o altă cauză de încetare a contractului individual de muncă.
De asemenea, instanța de fond trebuia să constate că societatea contestatoare nu datorează nicio despăgubire intimatului, sens în care trebuia să anuleze toate actele de executare din dosarul 46/2012.
Ceea ce trebuia instanța de fond sa stabilească este modul in care efectele celor doua decizii, respectiv nr.1143/R/2010 si nr.1220/2012 se întrepătrund și se condiționează reciproc, având în vedere faptul ca între părți a existat un singur contract de muncă.
În consecință, pentru motivele invocate, solicită admiterea recursului în sensul admiterii contestației la executare și pe cale de consecință anularea tuturor actelor de executare întocmite în dosar nr. 46/2012 și a executării însăși, ținând seama și de dispozitivul titlului executoriu care arată că despăgubirile se datorează până la reintegrare, ori reintegrarea nu mai este posibilă, aspect constatat cu autoritate de lucru judecat.
În concluzie, solicită să se ia act că pentru cheltuielile de judecată se vor adresa pe cale separată.
Recurentul intimat P. D. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.
În motivare, se arată că instanța de fond a încălcat formele de procedură, întrucât după ce dosarul a rămas în pronunțare, contestatoarea a invocat motive ce nu au fost puse în discuția tuturor părților.
Contestatoarea a solicitat introducerea în cauză a biroului executorului judecătoresc și a terțului poprit, cerere care, de asemenea, nu a fost pusă în discuție.
Mai mult, cauza a rămas în pronunțare fără ca apărătorul intimatului să fie prezent și fără ca petenta să facă dovada achitării integrale a taxelor de timbru.
De asemenea, instanța de fond nu a arătat care au fost motivele pentru care a respins excepția inadmisibilității contestației la executare, care era întemeiată pe dispozițiile art. 399 și următoarele, cod procedură civilă, contestație prin care se repune în discuție situația de fapt soluționată prin hotărâre definitivă și irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat.
Apreciază recurentul că a fost o eroare a instanței introducerea în cauză a terțului poprit, fără să țină seama de faptul că acesta nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauza de față.
In ceea ce privește a doua cerere de suspendare a executării silite, se arata ca recurenta contestatoare nu avea posibilitatea ca in același dosar sa formuleze o alta cerere de suspendare.
La data de 25.02.2013 recurenta contestatoare . a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul intimat P. D., ca nefondat.
In motivare, a arătat că prin concluziile scrise contestatoarea a dezvoltat numai motivele invocate prin contestația la executare. Introducerea în cauza și citarea executorului judecătoresc în cauză și a terțului poprit nu sunt de natură a vătăma interesele recurentului intimat.
Terțul poprit are calitate procesuală pasivă, in raport de prevederile art.452 al.1 Cod procedură civilă.
La data de 27.02.2013 recurentul intimat P. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de contestatoarea ., ca nefondat.
In motivare, s-a arătat că prin recursul declarat de contestatoare s-a formulat o cerere nouă, aceea de întoarcere a executării silite, cerere inadmisibilă în calea de atac a recursului.
S-a arătat ca recurenta contestatoare încearcă punerea în discuție, în fața instanței de executare a validității titlului executoriu, că sentința civilă nr.5549/29.06.2010 nu este susceptibila de executare.
S-a susținut că recurenta contestatoare pune în discuție probleme și argumentări ce nu au făcut obiectul cercetării fondului, cu referire la salariul lunar ce ar trebui să facă obiectul executării silite.
P. decizia civilă nr.330 din 22.03.2013, Tribunalul O. admis recursurile declarate de recurenta contestatoare . și recurentul intimat P. D., împotriva sentinței civile nr. 4979 din data de 20 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata terț poprit B. Română pentru D., a casat sentința și a trimis cauza la instanța de fond, pentru rejudecare.
P. a pronunța această decizie, instanța de recurs a apreciat în raportat la dispozițiile legale incidente in cauza, relativ la recursul declarat de recurenta contestatoare ., ca acesta este fondat, deoarece judecătoria a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului întrucât nu a analizat incidența și eficiența pe care o poate primi în cauză decizia de concediere nr.75 din 25.06.2009, a cărei legalitate a fost constatată prin sentința civilă nr.5594/29.06.2010, irevocabilă prin decizia nr.1220/13.02.2012, in dosarul nr._/3/2009.
S-a constatat, din conținutul contestației la executare cu care a fost investită instanța de fond, că motivul pe care aceasta s-a întemeiat a vizat existenta deciziei de concediere nr.75/2009 si efectele pe care aceasta le poate avea raportat la executarea silită.
P. decizia civilă nr.1143/R din 4 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2009(7063/2009), s-a respins ca tardiv recursul declarat de recurenta-contestatoare S.C. H. R. S.R.L. împotriva sentinței civile nr.6933/5.11.2009 pronunțată de Tribunalul București, s-a admis recursul declarat de recurentul-intimat P. D. împotriva aceleiași sentințe, s-a modificat în parte sentința atacată, s-a admis contestația, s-a dispus anularea deciziei nr.35/09.04.2009 emisă de contestatoare și reintegrarea intimatului P. D. în funcția avută anterior și a fost obligată contestatoarea S.C. H. R. S.R.L. la plata către intimatul P. D. a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta de la data concedierii și până la efectiva reintegrare, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Recurentul intimat P. D. s-a adresat B. R. V. pentru declanșarea procedurii de executare silită împotriva contestatoarei, iar în baza acestei cereri B. a format dosarul de executare nr. 136/2010.
P. contestația formulată, debitoarea contestatoare a invocat existența deciziei de concediere a intimatului creditor înregistrată sub nr.75 din 25.06.2009, care ar face imposibila reintegrarea în funcție a acestuia cu consecința inexistentei unui temei pentru plata despăgubirilor egale cu salariul de la data concedierii nelegale- dispusă prin decizia de concediere nr.35/09.04.2009, si pana la efectiva reintegrare.
Aceste aspecte însă nu au făcut obiectul analizei instanței de fond, care s-a rezumat doar la a retine că sentința civilă nr.5594/29.06.2010 și decizia nr.1220/13.02.2012 nu afectează calitatea de titlu executoriu al deciziei nr.1143/R/04.03.2010, care, în caz de neexecutare, poate fi pusă în executare silită.
Relativ la recursul declarat de recurentul intimat P. D., consecință a admiterii recursului declarat de contestatoare și a casării sentinței instanței de fond, a fost admis și recursul acestuia.
Instanța de recurs a stabilit drept limite ale rejudecării că instanța de fond să pună în discuția contradictorie a părților cererea de lărgire a cadrului procesual, cu respectarea principiilor enunțate mai sus și a dispozițiilor art.135 cod procedură civilă, urmând a se verifica măsura în care contestatoarea a înțeles să invoce noi motive ale contestației la executare, pe calea concluziilor scrise, iar in caz afirmativ – acestea se vor pune în discuția contradictorie a părților.
Cauza a fost înregistrată spre rejudecare pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr._ la data de 12.06.2013.
P. sentința civilă nr. 3180/11.10.2013, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, s-a admis în parte contestația la executare silită formulată de contestatoarea .-P. M. Ș., în contradictoriu cu intimații P. D. și B. R. P. D. B..
Au fost anulate formele de executare efectuate în dosarul de executare silită nr.46/2012 al B. G. R., respectiv procesul-verbal de cheltuieli de executare nr.46 din 19.09.2012 și poprirea înființată la aceeași dată, respectiv 19.09.2012.
S-a respins cererea de suspendarea executării silite ca neîntemeiată.
S-a respins cererea de întoarcerea executării silite ca rămasă fără obiect
P. a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 399 alin.1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare iar potrivit alin.2, nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal. Totodată, potrivit alin.3, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Faptul că s-a emis de către contestatoare o a doua decizie de concediere a aceluiași intimat care trecând prin filtrul instanțelor de judecată a fost menținută prin efectul respingerii contestației, nu este de natură sa aducă atingere titlului executoriu deținut de către intimatul P. D..
Din probele de la dosar, respectiv și procesul-verbal încheiat între contestatoarea . și intimatul P. D. din cuprinsul căruia rezultă că pe lângă intenția unanim acceptată de către ambele părți în sensul compensării convenționale a creanțelor datorate reciproc până la aceea dată, intimatul a făcut propunerea de a-și depune demisia după ce în prealabil va fi fost reintegrat în muncă concomitent cu plata drepturilor salariale la zi, propunere față de care contestatoarea s-a angajat să dea un răspuns în termen de zece zile după ce anterior a prezentat motivele care fac imposibilă reintegrarea .
De altfel, reintegrarea poate avea loc în mod legal în baza titlului executoriu deținut de către intimatul P. D., iar obligația angajatorului de a-i plăti drepturile salariale se întinde peste data emiterii celei de-a doua decizii de concediere, nr.75/2009 și până la efectiva reintegrare, neexistând nici un impediment legal în reintegrarea intimatului chiar și în prezența celei de-a doua decizii de concediere din moment ce acesta din urmă și-a manifestat disponibilitatea de a fi reintegrat.
În privința cuantumului sumei datorate de către contestatoare intimatului conform înscrisurilor existente la dosarul cauzei și în raport de data promovării prezentei contestații, instanța a reținut că, deși despăgubirile pentru această perioadă au fost stabilite în mod irevocabil prin hotărârile pronunțate în dosarul nr._ (_ - renumerotat), prin raportul de expertiză efectuat de expertul contabil, s-a stabilit cuantumul total al despăgubirilor reprezentând salarii reactualizate ca fiind în sumă de_,82 lei, aferentă perioadei iulie 2009 – iulie 2012, conform graficului care face parte din raportul de expertiză.
Executorul judecătoresc a reținut că din această sumă, ..R.L. datorează doar suma de_,82 lei la care se adaugă cheltuielile de executare în cuantum de_,2 lei stabilite conform procesului verbal de cheltuieli nr.46/19.09.2012 (fila 63), deci în total 524 728,02 lei, suma cu privire la care s-a înființat poprire pe conturile contestatoarei, sumă obținută de executor prin scăderea din valoarea rezultată în urma expertizei a sumei de_ lei, indicată de intimatul P. D. în cererea de executare silită adresată executorului și care reprezintă diferența între suma de_,9 lei (distribuită către intimat în urma popririi în dosarul de executare nr. 136/2010 al B. R. V.) și suma de_,9 lei (cu privire la care s-a dispus, prin sentința comerciale nr.350/7 Aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, restituirea către contestatoare).
Însă procedând astfel, executorul a adus atingere puterii de lucru judecat a sentinței comerciale nr.350/7 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, prin care s-a stabilit că despăgubirile reprezentând contravaloarea drepturilor de natură salarială, datorate pentru perioada iulie 2009-iunie 2010 intimatului P. D. de către contestatoare sunt în suma de_ lei, fiind încasate de acesta, în urma popririi și distribuirii sumei de_,9 lei, în dosarul de executare nr. 136/2010 al B. R. V., ignorându-se totodată că anterior fusese achitată către intimatul P. D. suma de_ lei stabilită prin sentință irevocabilă, aferentă perioadei iulie 2009 – iunie 2010.
Despăgubirile salariale pentru perioada iulie 2009-iulie 2012 conform raportului de expertiză sunt în cuantum de_,82 lei, iar conform calculelor efectuate de expert pentru perioada iulie 2010-iulie 2012 sunt în cuantum de_,66 lei.
Conform recipisei nr. 8/9.01.2013 emisă de BRD – Agenția Caracal, a fost consemnată pe seama și la dispoziția executorului judecătoresc suma totală de 139.299,42 lei care urma să fie remisă intimatului P. D., sumă compusă din suma de_,76 lei datorată de către contestatoare conform raționamentului prezentat anterior de către instanță, diferența de_,66 lei reprezentând cheltuielile de executare, cheltuieli care se încadrează în limitele prevăzute de legea nr.188/2000, diferența până la suma totală asupra căreia s-a înființat poprirea fiind restituită contestatoarei conform recipiselor nr.47 și 48 din 23.01.2013 reprezentând suma totală de 385.428,6 lei, distribuirea sumelor realizându-se astfel de către executor în baza sentinței civile nr.4979/20.11.2012 a Judecătoriei Caracal, sentință executorie până la data la care a fost judecat recursul, împotriva acesteia respectiv până la data de 22.03.2013.
S-a reținut de instanța de fond că poprirea a fost înființată inițial pentru o sumă datorată de către contestatoare mai mare decât cea reală și în baza unui proces verbal de cheltuieli de executare care la rândul său a fost întocmit nelegal și a stat la baza înființării popririi contestate, instanța a admis în parte acțiunea, dispunând anularea acestor acte de executare vădit nelegale și netemeinice.
În condițiile în care instanța a reținut că distribuirea sumelor a fost făcută de către executorul judecătoresc conform calculelor rezultate ca fiind corecte atât la prima judecată cât și la cea de a doua judecată în fond a cauzei, a fost respinsă și cererea de întoarcere a executării silite formulată de către contestatoare, ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs contestatoarea . și intimatul P. D..
În recursul declarat de contestatoarea . este criticată sentința instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii contestației la executare și anularea tuturor actelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr.46/2012 de B. G. R. precum și întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare demarării executării silite.
În motivare, recurenta arată că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii și, deși s-a conformat îndrumărilor instanței de control judiciar statuate în cuprinsul deciziei civile nr.330/22.03.2013, a fost păstrată în final, hotărârea judecătorească inițială, cea care a fost casată, astfel că, atât înainte de casare, cât și după casare, considerentele pentru care instanța a apreciat că intimatul P. D. poate fi reintegrat și, prin urmare, are dreptul la despăgubiri până la reintegrare, sunt aceleași.
Precizează recurenta că soluția instanței de fond este în contradicție cu dispozițiile legale incidente, precum și cu hotărârile judecătorești pronunțate până în prezent, care sunt opozabile nu numai părțile litigante, ci și instanțelor judecătorești care sunt chemate să se propune asupra unor chestiuni ulterioare, care în prealabil au intrat în puterea lucrului judecat.
Astfel, instanța de fond, în rejudecare, nu face nicio referire la efectele autorității lucrului judecat care rezultă din decizia Tribunalului O. nr.591 din 29.05.2012 pronunțată în dosarul nr._ ** care s-a pronunțat cu autoritate de lucru judecat asupra motivului pentru care este imposibilă reintegrarea, mai mult, ignoră autoritatea de lucru judecat care emană din această hotărâre.
Chiar și în lipsa aceste hotărâri judecătorești, este evident că unul și același contract de muncă nu poate, în același timp, să își producă efectele(fiind reactivat prin reintegrare) și, totodată, să nu-și producă efectele(ca urmare a deciziei de concediere nr.75/2009 care își produce efectele în virtutea codului muncii, iar efectul principal constă în încetarea contractului individual de muncă).
În recursul declarat, intimatul P. D., solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și respingerea contestației la executare formulată de ..
Precizează intimatul că, în mod greșit și netemeinic, instanța de fond a considerat că salariul de încadrare este de 1.500 euro și nu de 4.180 euro, așa cum era stipulat în contractul individual de muncă, situație care a fost pe deplin lămurită prin sentința civilă nr.4833 din 11.05.2011 pronunțată de Tribunalul București în dosar nr._/3/2009 modificată prin decizia nr.253 din 16.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2009.
Ca urmare a acestei hotărâri a Curții de Apel București, recurentul arată că a solicitat executorului judecătoresc ca, în aplicarea și executarea dispozitivului deciziei civile nr.1143/R din 04.03.2010 pronunțată în dosarul nr._/3/2009 a Curții de Apel București, să de aplicabilitate și deciziei nr.253 din 16.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2009, ceea ce a dus, în mod logic, la recalcularea debitelor datorate din perioada iulie 2009-iulie 2010, în conformitate cu cuantumul salariului ce a fost stabilit prin decizie.
Consideră intimatul că această recalculare este legală și se impunea clar pentru o executare conformă a titlului pus în executare și nici nu se poate reține autoritate de lucru judecat a sentinței civile nr.350/2010 din 07.04.2011, dat fiind faptul că există o hotărâre judecătorească ce a statuat cuantumul exact al debitului/salariului.
Având în vedere și decizia de casare a Tribunalului O., recurentul precizează faptul că nu se putea reține că pentru perioada iulie 2009-iulie 2010, salariul la care se raportează calcularea debitului datorat ar fi fost în cuantum de 1.500 euro și după această dată calcularea debitului se face la suma de 4180 euro.
Referitor la perioada pentru care creditorului i se datorau drepturile salariale stabilite prin decizia Curții de Apel București, ce constituie titlu executoriu și dacă acestea au fost achitate, consideră intimatul că este evident că, în conformitate cu dispozitivul deciziei civile nr.1143/R din 4 martie 2010, perioada pentru care se datorează despăgubirile se situează între data concedierii 09.04.2009 și data reintegrării efective ori, nefiind îndeplinită procedura reintegrării efective până în prezent, din vina contestatoarei, debitul urmează a curge în continuare, până la momentul dispus de către instanță.
Raportat la recursul declarat de recurentul intimat P. D., se constată că este depus peste termenul de 15 zile prevăzut de lege.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicării hotărârii dacă legea nu dispune altfel.
Din analiza procesului verbal de înmânare a sentinței recurate rezultă că i-a fost comunicată recurentului la data de 21.10.2013, iar recursul a fost declarat la data de 15.11.2013, conform ștampilei poștei, peste termenul de 15 zile prevăzut de lege.
Raportat la aceste considerente, se va respinge recursul intimatului ca tardiv formulat.
Recursul declarat de contestatoare este nefondat din următoarele considerente:
Din probele de la dosar, se reține faptul că prin decizia nr.1143/R/2010 pronunțată de Curtea de Apel București, s-a admis recursul declarat de P. D., admițându-se contestația și s-a dispus anularea deciziei nr.35/2009 emisă de recurentă și reintegrarea intimatului în funcția deținută anterior cu obligarea la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate și reactualizate și la celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.
În vederea punerii în executare a hotărârii, intimatul a declanșat procedura de executare silită constituindu-se dosarul de executare 136/2010 – B. R. V..
Împotriva executării silite s-a formulat contestație la executare, iar prin sentința 350/2011 pronunțată de Judecătoria Caracal, rămasă irevocabilă, s-a admis contestația formulată de ., s-a anulat în parte somația emisă de B. și s-a dispus obligarea intimatului să restituie drepturile salariale pentru perioada iulie 2009-iunie 2010 și contravaloarea cheltuielilor de executare.
La data de 10.08.2010 s-a format un nou dosar de executare cu nr.46/2012 – B. G. R. în vederea executării silite a obligațiilor stabilite prin decizia civilă 1143/R/2010.
Și împotriva formelor de executare încheiate în dosarul de executare silită 46/2012 s-a formulat contestație la executare, cu motivarea că intimatului i-a încetat contractul individual de muncă la data de 25.06.2009, fapt confirmat de instanța de judecată prin respingerea contestației împotriva deciziei de concediere și a căilor extraordinare de atac.
Contestația la executare propriu-zisă este mijlocul procedural, specific fazei executării silite prin care se asigură desființarea actelor de executare nelegale sau a executării înseși.
Natura sa juridică diferă în funcție de obiectul urmărit prin contestație. Astfel, contestația împotriva actelor de executare introdusă de creditor sau debitor are natura juridică a unei căi de atac specifice fazei executării, prin care se declanșează controlul instanței cu privire la actele de urmărire silită.
Obiectul contestației la executare poate consta în funcție de motivele invocate, fie în anularea tuturor formelor de executare ori încetarea executării, fie în anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, fie în efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată (art.399 cod procedură civilă coroborat cu art. 404 alin.1 cod procedură civilă).
În cauza de față, contestația la executare vizează actele de executare întocmite de B. G. R. prin care s-a dispus poprirea sumei de_ lei.
Deși se susține că instanța de fond s-a conformat numai formal îndrumărilor instanțelor de control, din analiza sentinței recurate rezultă că s-au avut în vedere îndeplinirea dispozițiilor prevăzute de art. 399 cod procedură civilă.
S-a reținut de instanța de fond că, în baza titlului executoriu, respectiv decizia nr.1143/R/2010, că reintegrarea intimatului este posibilă în condițiile în care există un titlu executoriu care se referă la reintegrarea în funcție și la plata drepturilor salariale de la data concedierii și până la data reintegrării efective.
Instanța de fond a dat eficiență hotărârilor judecătorești cu putere de lucru judecat, respectiv decizia nr.591/2012 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul_ * și decizia nr.253/2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosar nr._/3/2009, astfel că motivul de recurs cu privire la faptul că instanța de fond nu face referire la aceste hotărâri judecătorești este nefondat.
Sentința instanței de fond a fost pronunțată în urma probelor administrate în cauză, motiv pentru care în baza art.312 cod procedură civilă, urmează să se respingă recursul ca nefondat.
Excepția nulității recursului invocată de intimat urmează să fie respinsă, având în vedere dispozițiile art. 304 ind.1 cod procedură civilă, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul intimat P. D., cu domiciliul procesual ales la avocat F. P., cu sediul în C., .. 15, ., împotriva sentinței civile nr.3180/11.10.2013, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu recurenta contestatoare . - prin avocat Moțec Ș., cu sediul în Timișoara, nr. 7A, . T. și intimata B. R. P. D. BUCUREȘTI, cu sediul în sector 1, .. 1-7, ca tardiv formulat.
Respinge recursul declarat de recurenta contestatoare . - prin avocat Moțec Ș., cu sediul în Timișoara, nr. 7A, .
T. împotriva sentinței civile nr.3180/11.10.2013, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu recurentul intimat P. D., cu domiciliul procesual ales la avocat F. P., cu sediul în C., .. 15, ., . și intimata B. R. P. D. BUCUREȘTI, cu sediul în sector 1, .. 1-7, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 Martie 2014 la Tribunalul O..
Președinte, I. M. | Judecător, S. O. | Judecător, I. B. |
Grefier, M. T. |
Red.IM/SM
JF;M. M.
Ex.2/19.03.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 81/2014. Tribunalul OLT | Pretenţii. Decizia nr. 57/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
