Pretenţii. Decizia nr. 59/2016. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 59/2016 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 59/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBOLT:2016:020._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 59/2016
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. O.
Judecător V. V.
Grefier A. D.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelantul reclamant S. C. Județean De Urgență C., cu sediul în C., ., Județul D. împotriva sentinței civile nr. 6856 din 24.09.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât S. P., domiciliat în Slatina, ., Județul O., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța în conformitate cu prevederile 131 alin. 1 raportate la dispozițiile art. 95 alin. 2 privitoare la competența Tribunalului și art. 466 alin. 1 Cod proc. Civ. privitoare la calea de atac a apelului, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Întrucât prin cererea de apel apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.6856 din 24.09.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._ s-a respins ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamantul S. C. Judetean de Urgenta C., in contradictoriu cu paratul S. P..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în art. 313 din Lg. 95/2006 arată că persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Din interpretarea textului de lege mai sus arătat rezultă că obligația achitării serviciilor medicale nu incumbă beneficiarului acestora, ci autorilor faptelor care au determinat acordarea asistenței medicale.
Ori, pârâtul în cauză nu este autorul, ci victima agresiunii, astfel că în raport de actul normativ mai sus menționat și în raport de temeiul de drept invocat, nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de spitalizare.
În ceea ce privește demersurile pentru stabilirea persoanei vinovate, instanța apreciază că dovada îndeplinirii acestora revine reclamantului care, are obligația de a justifica, atât calitatea sa procesuală, cât și pe cea a pârâtei.
Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție, reclamantul justifică îndreptățirea pe care o are de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
În speță instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii privind îmbogățirea fără justă cauză, astfel că instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată de S. Județean de Urgență Slatina, în contradictoriu cu pârâtul S. P., ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat apel apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C., prin care solicită admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și pe cale de consecință obligarea pârâtului la plata sumei de 1007,35 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate acestuia.
În motivare apelului, reclamantul arată că, având în vedere dispozițiile art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuieli efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Precizează apelantul că spitalul în calitate de furnizor de serviciu medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia, cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni, accidente rutiere, accidente de muncă și boli profesionale, nu se suportă din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încât spitalul trebuie să deconteze casei de asigurări de sănătate cheltuielile de spitalizare de la persoanelor vinovate.
Apelantul consideră că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare .
Având în vedere faptul că pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar spitalul a efectuat cheltuieli și a asigurat asistență medicală pârâtului, este evident că S. C. Județean de Urgență C. a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză.
Astfel, la baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului care nu a făcut demersurile legale pentru a identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a accidentat/agresat, iar spitalul se află în imposibilitatea de a cunoaște făptuitorul.
Ținând cont de dispozițiile art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății ,,pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale casei de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, iar spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul Național de Asigurări de Sănătate’’.
Menționează apelantul că sumele ocazionate de unitățile sanitare cu serviciile medicale acordate pacienților victime ale accidentelor de circulație/agresiunilor, trebuie recuperate de furnizorii de servicii medicale, în speță, S. C. Județean de Urgență C. și restituire către Casa de Asigurări de Sănătate D., de la persoanele care datorează debitul.
Concluzionând, apelantul reclamant arată că nu deține date sau documente privind persoanele care au produs fapta, decât evidența persoanelor spitalizate.
A menționat apelantul reclamant că în baza art. 30 din OUG nr. 80/2013, sunt scutiți de obligația achitării taxei de timbru, fiind instituție publică iar suma solicitată constituind venit public.
Examinând sentința apelată în raport cu actele dosarului și dispozițiile art. 476 și urm. din Codul de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Intimatul a beneficiat de servicii medicale de urgență, fiind internat la S. C. Județean de Urgenta C. – Secția Chirurgie Maxilo-Facială, în perioada 19.11._12, potrivit decontului de cheltuieli aflat la fila 4 dosar fond și contravaloarea zilelor de spitalizare fiind în suma de 1007,35 lei.
Cheltuielile de spitalizare, in suma de 1007,35lei, au fost detaliate prin decontul de cheltuieli depus la fila 4 dosar fond.
Instanța retine ca legiuitorul prin art. 208 alin. 3 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății a prevăzut că asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar art. 220 din același act normativ prevede ca persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgențelor medico-chirurgicale și al bolilor cu potențial endemo-epidemic și cele prevăzute în Programul național de imunizări, monitorizarea evoluției sarcinii și a lăuzei, servicii de planificare familială în condițiile art. 223 în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin contractul-cadru.
Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății cu modificările ulterioare inclusiv prin Legea nr. 91/23.04.2015 publicată în M.O. nr. 283/27.04.2015"(1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată”.
Textul de lege este imperativ în privința obligației furnizorului de servicii medicale de a recupera cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală, însă de la persoanele care prin fapta lor aduc daune sănătății altei persoane și nicidecum de la persoanele agresate.
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006 astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 2/2014 "(1) Persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, prevăzut de prezenta lege.
(2) Pentru persoanele care au beneficiat de servicii medicale în condițiile alin. (1), furnizorii de servicii medicale sunt obligați să comunice CNAS datele de identificare ale acestora.
(3) CNAS comunică la ANAF, trimestrial, pe bază de protocol, datele de identificare ale persoanelor prevăzute la alin. (2) în vederea impunerii conform prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, în cazul în care se constată existența veniturilor asupra cărora se datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate."
Potrivit art. 92 alin. 1 și art. 93 din actul normativ mai sus menționat "acordarea asistentei medicale publice de urgenta, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului si un drept al cetățeanului . Finanțarea acordării asistentei medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat...din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum si din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații si sponsorizări".
Din interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății cu modificările ulterioare inclusiv prin Legea nr. 91/23.04.2015 publicată în M.O. nr. 283/27.04.2015, rezultă că nicio normă legală nu obligă persoana vătămata de a întreprinde demersuri in vederea stabilirii vinovăției prin modalitatea sesizării organelor judiciare cu plângere împotriva făptuitorului .
De aceea, nu se poate retine faptul că persoana vătămată, nu și-a îndeplinit o obligație prevăzuta de lege, astfel încât omisiunea sa-i fie imputabila si sa constituie temei al răspunderii civile, iar daca ar fi existat o împăcare intre agresor si agresat evident ca organele in drept ar in constat aceasta împrejurare, motiv pentru care susținerea apelantului sub acest aspect este neîntemeiată, astfel neputând fi reținut că intimatul parat ar fi săvârșit o faptă ilicită prin neîntreprinderea demersurilor legale in vederea stabilirii vinovatei a autorului sau altfel spus prin nesesizarea organelor judiciare,întrucât legiuitorul, prin instituirea prevederilor art. 313 din actul normativ mai sus menționat, a avut in vedere consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a săvârșit . si nicidecum de îngrădire a drepturilor persoanei vătămate. Este absurd a considera că persoana vătămată dintr-un fapt propriu beneficiază de asistenta medicala de urgenta gratuită, pe când persoana vătămată prin fapta unui terț să fie obligată la plata acestui serviciu.
Raționamentul are ca premisa situația în care persoana vătămată ar fi avut calitatea de persoană asigurată, prin aplicarea prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-ar realiza o plata nedatorată.
Așadar, fata de probele administrate in cauza raporta la dispozițiile legale mai sus menționate, in mod corect a reținut instanța de fond că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de dispozițiile art. 1357-1358 C.civil.
În consecință, sentința instanței de fond este temeinică și legală, motiv pentru care, Tribunalul urmează ca in baza art. 480 alin.1 din noul cod de procedură civilă, să respingă apelul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, apelul declarat de apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., Județul D. împotriva sentinței civile nr. 6856 din 24.09.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât S. P., domiciliat în Slatina, ., Județul O..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2016, la Tribunalul O..
Președinte, S. O. | Judecător, V. V. | |
Grefier, A. D. |
Red. V.V.
Tehnored/A.D.
Ex. 4/27 Ianuarie 2016
J.F. A.M.L.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 7/2016. Tribunalul OLT | Contestaţie la executare. Decizia nr. 9/2016. Tribunalul OLT → |
|---|
