Pretenţii. Hotărâre din 08-04-2014, Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul OLT la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 167/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 167/2014
Ședința publică de la 08 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător S. O.
Judecător I. B.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurentul reclamant T. A., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr._/06.11.2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. I., domiciliat în ., G. O. prin D. P. D., cu sediul în Slatina, .. 39, Județul O. și D. P., domiciliat în Slatina, .. 39, Județul O., având ca obiect - pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat: avocat C. C., reprezentând pe recurentul reclamant T. A. și avocat F. L., reprezentând pe intimatul pârât B. I., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat C. C., având cuvântul pentru recurentul reclamant T. A., solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâților la plata în solidar, a sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale, pentru declarațiile denigratoare adresate reclamantului, reprezentând imixtiuni în viața privată, publicate în cotidianul G. O., fiind încălcate dispozițiile art. 74 lit. f cod civil, potrivit cărora „difuzarea de știri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise sau audiovizuale privind viața intimă, personală, fără acordul persoanei în cauză”, constituie atingeri aduse vieții private.
Solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat F. L., având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că prin declarațiile făcute de intimatul pârât în cotidianul G. O., nu s-a realizat vreo imixtiune în viața intimă și personală a recurentului, ci scopul acestora fiind de informare a comunității cu privire la conduita morală a acestuia, raportat la funcția pentru care a candidat.
INSTANȚA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 28.01.2013 sub nr._ reclamantul T. A. a chemat în judecată pe pârâții B. I., COTIDIANUL JUDETEAN „G. O.” și P. D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
In motivarea in fapt a aratat ca paratii au facut declaratii denigratoare la adresa sa care reprezinta imixtiuni in viata sa privata.
In drept a invocat dispoz art 71, 74 lit f rap la art 253 alin 4 Cod civil.
In dovedire a depus inscrisuri (f. 4-11, 17-24).
Pârâtul B. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiata, cu cheltuieli de judecata, în esență, motivând că părtile sunt oameni politici, iar afirmațiile paratului cuprinse in dreptul la replica nu ii afectează onoarea reclamantului si nici nu i-a creat vreun prejudiciu.
Instanța de fond a încuviințat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu interogatoriu.
P. sentința civilă nr._/06.11.2013 Judecătoria Slatina a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant reclamantul T. A., în contradictoriu cu pârâții B. I., COTIDIANUL JUDETEAN „G. O.” și P. D., și a obligat reclamantul la plata către pârât B. I. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în cotidianul G. O. a fost publicat articolul „D. la replica” în care apar diverse declarații date de către pârât cu privire la reclamant, printre care și faptul că „după un divorț rapid de soție și o înscenare prin care a fost condamnat cel mai bun medic din comunele din jur a început o relație emoțională, care pare că i-a afectat profund sănătatea pentru tot restul vieții cu o tânără din localitate-M.-mai mica cu mult decat copiii lui”, „tot timpul cât era primar, administrator la târg era un apropiat al acestuia, pe care-l obliga, ca din încasări, să-i procure de la ciorapi până la costum de haine, de la ulei și zahăr până la zarzavat, de la cherestea până la cereale, adică tot ce se găsea prin târg”, dar fiind folosite și cuvinte precum „corectului, onestului și lucidului”.
Pe baza acestor declarații, reclamantul din cauza pendinte a pretins că pârâții i-au încălcat dreptul la viață privată prevăzut de art 71 C.civ., făcând declarații denigratoare care reprezintă imixtiuni în viața privată, intima, personală și de familie a reclamantului, invocând art 74 lit f, art 253 alin (4) C.civ..
Potrivit art 71 C.civ., (1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private; (2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viața intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reședința sau corespondența sa, fără consimțământul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75, iar potrivit 74 C.civ., Sub rezerva aplicării dispozițiilor art. 75, pot fi considerate ca atingeri aduse vieții private: (…) f) difuzarea de știri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viața intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză, iar potrivit art 75 C.civ.. (1) Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secțiune atingerile care sunt permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte; (2) Exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune.
Totodată, potrivit art 253 C.civ., (4) De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. În aceste cazuri, dreptul la acțiune este supus prescripției extinctive.
Analizând declarațiile făcute de către pârât B. I. în cotidianul menționat, instanța de fond a constatat însă că prin acestea nu se realizează vreo imixtiune în viața intimă, personală sau de familie a reclamantului, toate cele declarate în respectivul articol fiind făcute în scop de informare a societății cu privire la conduita morala a reclamantului raportat la funcția pentru care acesta a candidat, arătându-se doar faptul că reclamantul a divorțat de soția sa, aflându-se într-o relație cu o altă persoană, fara a se detalia în vreun fel motivele divorțului de soție sau relația cu cealaltă persoană, făcându-se trimitere în tot articolul la diverse chestiuni de fapt toate legate de activitatea profesională a reclamantului care constituie un subiect de interes public, în condițiile în care acesta candida pentru o funcție publică, tema dezbătută fiind în acest fel una de interes public.
Nici cuvintele folosite precum „corectului, onestului și lucidului”, analizate în întreg contextul în care pârâtul folosește aceste cuvinte, nu pot fi considerate denigratoare pentru reclamant, cu atât mai mult o imixtiune în viața intimă, personală sau de familie a reclamantului, tocmai pentru că aceste cuvinte vin în cadrul unor alegații ridicate pe fondul unor dezbateri ce interesează publicul, respectiv conduita morală, dar și activitatea profesională a reclamantului ca și candidat la o funcție publică, nefiind depășită doza de exagerare și provocare specifică limbajului jurnalistic.
Difuzarea de știri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viața intimă, personală și de familie, despere care face vorbire textul de lege, are în vedere situația în care se detaliază prin vreunul din modurile indicate viața intimă, personală și de familie, ceea ce nu este cazul în situația discutată.
De altfel, pârâtul, potrivit art 70 C.civ., are dreptul la libera exprimare, drept care în contextul celor reținute nu poate fi considerat ca fiind exercitat cu rea-credință, cu atât mai mult cu cât articolul vine pe fondul campaniei electorale în care părțile erau pe poziții adverse.
În conformitate cu art. 274 C.proc.civ., reclamantul fiind în culpă procesuală, a fost obligat la plata către pârât B. I. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs recurentul reclamant T. A., prin care solicită admiterea recursului și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat (500 lei).
Se arată că sentința este nelegală deoarece instanța de fond nu a motivat în mod absolut respingerea acțiunii și față de cotidianul județean G. O. și directorul acestuia - pârâtul P. D., aceasta limitându-se a motiva respingerea acțiunii numai față de intimatul B. I..
Se mai arată că sentința este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea dispoz. art. 74 lit. f C.civ. potrivit cărora „difuzarea de știri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viața intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză”, constituie atingeri aduse vieții private.
Potrivit art. 253 alin. 4 C.civ. persoana fizică căreia i s-au adus atingeri vieții private poate solicita despăgubiri chiar pentru prejudiciul nepatrimonial suferit.
Arată că instanța de fond motivează că dispozițiile art. 74 lit. f au în vedere situația în care se detaliază prin vreunul din modurile indicate viața intimă, personală sau de familie, și evident că afirmațiile intimatului B. I., făcute cu rea credință, sunt elemente ce ating viața privată a persoanei.
Aceste afirmații nu au nici o legătură cu exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu buna-credință, cum motivează instanța de fond și care sunt definite de art. 75 alin. 2 C.civ.
Mai susține că aceste afirmații nu au legătură nici cu contextul politic grevat pe un mesaj electoral, raportându-se la situația că a fost contracandidat cu intimatul B. I., la funcția de primar al comunei, sesiunea 2012 pentru alegerile locale.
Mesajele electorale făcute de contracandidați, unul în raport cu celălalt, trebuie să cuprindă afirmații de interes general, angajamente față de electorat care vizează proiecte de dezvoltare a localității și nu atingerea adusă vieții private a unui candidat făcută cu rea credință.
Intimatul B. I. prin afirmațiile din articol, nu a urmărit decât defăimarea adversarului politic și nu transmiterea unui mesaj care privește interesul general.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 N.C.proc.civ..
La data de 24.02.2014 intimatul B. I. a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată aferente căii de atac.
Apreciază că în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, afirmațiile le-a făcut în apărare după afirmațiile denigratoare făcute de recurent reclamant la adresa intimatului, publicate în data de 14.05.2012 în ziarul „G. O.”, și încadrându-se în libertatea de exprimare.
Susține că afirmațiile cuprinse în dreptul la replică nu-i afectează onoarea recurentului și nici nu i-au creat prejudiciu, pentru că nu au fost afirmații de natură a-i crea vreo suferință cu consecință patrimonială; nu există faptă ilicită, nu există prejudiciu și nici legătură de cauzalitate între cele două componente.
Conform art. 10 din CEDO, libertatea de exprimare trebuie să fie garantată ca drept fundamental, iar acest drept include atât libertatea de opinie, cât și libertatea de a comunica informații, protecția reputației politicienilor trebuind privită mai larg în raport cu interesul dezbaterii libere a tuturor chestiunilor apărute într-o comunitate dată
Arată că prin declarațiile făcute în cotidianul G. O., nu s-a realizat vreo imixtiune în viața intimă și personală a recurentului, ci scopul acestora fiind de informare a comunității cu privire la conduita morală a acestuia, raportat la funcția pentru care a candidat.
Mai arată că nici cuvintele folosite precum „corectului, onestului și lucidului”, analizate în întreg contextul în care a folosit aceste cuvinte, nu pot fi considerate denigratoare pentru recurent, cu atât mai mult o imixtiune în viața intimă, personală a recurentului, tocmai pentru că aceste cuvinte vin în cadrul unor alegații ridicate pe fondul unor dezbateri ce interesează publicul, respectiv conduita morală și activitatea profesională a recurentului reclamant ca și candidat la o funcție publică, nefiind depășită doza de exagerare și provocare specifică limbajului jurnalistic.
Conform art. 70 C.civ. are dreptul la liberă exprimare, drept care în contextul celor reținute nu poate fi considerat ca fiind exercitat cu rea-credință, cu atât mai mult cu cât articolul vine pe fondul campaniei electorale în care părțile erau pe poziții adverse.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză și prin raportare la probele de la dosar, tribunalul constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prealabil, tribunalul constată că recurentul a invocat drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 N.C.proc.civ.. Ținând seama de dispozițiile art. 24 și 27 N.C.proc.civ. și de data înregistrării cererii reclamantului pe rolul instanței de fond – 28.01.2013, tribunalul va încadra din oficiu criticile formulate de recurent în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ.
Mai întâi, este de observat că recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 C.proc.civ., susținând că nelegalitatea sentinței recurate din perspectiva textului de lege evocat constă nemotivarea soluției de respingere a cererii față de pârâții G. O. și D. P..
Tribunalul reține că motivul de recurs prevăzut de textul legal sus-menționat vizează modificarea hotărârii în cazul în care nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Contrar celor pretinse de recurent, instanța de fond a respectat cerințele impuse de art. 261 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ..
În acest sens, tribunalul reține că prin cererea introductivă, reclamantul a solicitat obligarea în solidar a celor trei pârâți la plata sumei de 20.000 lei, reprezentând daune morale pentru prejudiciul cauzat prin afirmațiile intimatului pârât B. I. publicate în cotidianul G. O., al cărui director este pârâtul D. P..
Instanța de fond, analizând cererea, a constatat că prin susținerile intimatului pârât B. I. nu se realizează vreo imixtiune în viața intimă, personală sau de familie a reclamantului și nici nu se fac declarații denigratoare la adresa sa.
Ori, atât timp cât instanța de fond a apreciat că nu există niciu temei pentru a obliga pe intimatul pârât la plata despăgubirilor solicitate, nu mai exista obligația de a se analiza în ce măsură ceilalți doi pârâți atrași în proces pot fi obligați alături de primul pârât, cu atât mai mult cu cât recurentul reclamant nici nu a indicat care este temeiul de fapt, și cu atât mai puțin de drept, pentru care se poate pune problema solidarității pasive în speță.
Nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ. nu poate fi reținut în cauză.
Situația dedusă judecații reprezintă una in care se analizează dreptul la libera exprimare recunoscut în general (reglementat și de art. 70 NCC) si respectarea dreptului la viața privată, demnitate și imagine a unei persoane (art. 71 și 72 NCC) ambele necesare într-o societate democratică.
Instanța învestită cu o speță de asemenea natură are a stabili dacă, prin exercitarea abuzivă a primului drept s-a adus atingere unor valori aparținând reclamantului și se impune repararea prejudiciului astfel creat.
Fără a prezenta in mod amănunțit mecanismul juridic prin care se asigura respectarea celor 2 drepturi de mai sus, tribunalul se limitează la a afirma ca in aceste cazuri, problema cea mai importantă o reprezintă a verifica echilibrul ce trebuie să existe intre exercițiul dreptului la libera exprimare și protecția intereselor sociale si a drepturilor individuale.
Din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se desprinde ideea că, în privința personalităților aflate in poziții de conducere, limitele criticii admisibile sunt mult mai largi, acestea fiind nevoite să dea dovadă de o mai mare toleranță, sfera libertății de exprimare fiind invers proporționala cu drepturile individuale ale persoanelor aflate in astfel de ipostaze.
În raport de aceste principii, în mod corect instanța de fond a considerat că prin conținutul articolului intitulat „Dreptul la replică” din data de 16.05.2012 nu s-a realizat o încălcare a drepturilor prevăzute de art. 74 lit. f NCC, având în vedere dispozițiile art. 75 alin. 2 NCC.
În condițiile în care tribunalul nu găsește nici din conținutul articolului, nici din răspunsurile la interogatoriu elemente care sa dovedească reaua credința, nefiind nici identificate ori invocate de recurentul reclamat alte împrejurări de fapt care să probeze o astfel de poziție subiectivă, concluzia instanței de fond în sensul că cele relatate de intimatul pârât B. I. au fost făcute cu scopul de a informa opinia publică cu privire la conduita morală a recurentului, candidat pentru o funcție publică.
Reținând ca articolul nu cuprinde cuvinte jignitoare iar limbajul folosit este nonviolent, nefiind identificate împrejurări care sa releve reaua-credința a pârâților, instanța de fond în mod temeinic și legal a constatat că cererea reclamantului este neîntemeiată, soluție ce se impune a fi menținută de tribunal.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin. 1 teza a II-a C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant T. A., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr._/06.11.2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. I., domiciliat în ., G. O. prin directorul P. D., cu sediul în Slatina, .. 39, Județul O., și D. P., domiciliat în Slatina, .. 39, Județul O., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2014.
Președinte, I. M. | Judecător, S. O. | Judecător, I. B. |
Grefier, M. T. |
Red./tehnored.S.O.
Ex.2/01.07.2014
Judecător fond C. S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1013/2013. Tribunalul OLT | Fond funciar. Decizia nr. 592/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
