Pretenţii. Decizia nr. 393/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 393/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 393/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 393/2013
Ședința publică de la 02 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător S. O.
Judecător I. B.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurenții pârâți C. L. S. pentru aplicarea legilor fondului funciar și Primarul Municipiului S. în calitate de presedinte al acesteia, împotriva sentinței civile nr. 8303/08.10.2012, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă D. M., domiciliată în S., .. 17, județul O., având ca obiect - pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic D. G., reprezentând pe recurenții pârâți C. L. S. pentru aplicarea legilor fondului funciar și Primarul Municipiului S. în calitate de presedinte al acesteia și avocat M. N., reprezentând pe intimata reclamantă D. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic D. G., având cuvântul pentru recurenții pârâți C. L. S. pentru aplicarea legilor fondului funciar și Primarul Municipiului S. în calitate de presedinte al acesteia, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că în mod greșit prima instanță s-a pronunțat doar pe baza înscrisurilor depuse de reclamantă, fără a ține cont că din acestea nu rezultă nicio dovadă care să conducă la faptul că nu s-a executat dispozitivul sentinței civile nr. 1602/2006.
De altfel, s-au făcut toate demersurile necesare în vederea punerii în posesie a reclamantei, întocmindu-se actele premergătoare pentru emiterea titlurilor de proprietate în conformitate cu dispozitivul sentinței civile susmenționate și ca urmare au fost emise titlurile de proprietate nr._/47/12.11.2008 și nr._/48/12.11.2008, reținându-se în mod greșit că acestea ar fi fost emise la data de 14.10.2011.
Mai mult decât atât, după emiterea acestor titluri de proprietate, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/47/12.11.2008, așa cum rezultă din decizia civilă nr. 652/14.07.2010, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._/311/2009, hotărâre depusă la dosar chiar de reclamantă.
Avocat M. N., având cuvântul pentru intimata reclamantă D. M., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Titlurile de proprietate au fost eliberate cu rea credință, întrucât acestea trebuia să fie eliberate pentru aceleași suprafețe, respectiv pe vechile amplasamente, astfel că a fost din nou nevoie de intervenția instanței pentru a fi anulate parțial, iar prin sentința civilă nr. 2391/2011, s-a constata nulitatea absolută parțială a Titlurilor de proprietate nr._/47/12.11.2008 și nr._/48/12.11.2008 și s-a dispus eliberarea Titlului de proprietate nr._/78/14.10.2011 pe vechile amplasamente, numai după autorul N. T. iar obligația pârâtelor de a elibera titlul de proprietate după autorul N. I. nefiind îndeplinită nici până la această dată.
Arată că nu solicită obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8303/08.10.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria S. a admis cererea formulată de reclamanta D. M. în contradictoriu cu paratii D. B. V. – primar al Municipiului S. si C. L. S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor și a obligat pârâții la plata, în solidar, către reclamantă a sumei de_ lei cu titlu de daune compensatorii.
P. a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 16.09.2010 sub nr._ reclamanta D. M. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâții D. Vîlcov B. și C. Locală de Fond Funciar S., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților în solidar să-i restituie reclamantei suma de 497.025 lei, cuantificată, reprezentând daune cominatorii conform dispozitivului Deciziei civile nr. 1411/01.10.2008 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că prin decizia menționată s-a dispus obligarea Primarului Municipiului S. – D. Vîlcov B. să-i restituie reclamantei cu titlu de daune cominatorii pentru repararea prejudiciului produs pentru fiecare zi de întârziere până la punerea în executare a dispozitivului sentinței civile nr. 1602/31.03.2006 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr. 2864/2005, prin care pârâții au fost obligați să emită reclamantei un nou titlu de proprietate pentru suprafața de 1 ha și 2500 m.p., respectiv 100 lei pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 01.10.2008.
A menționat reclamanta că în repetate rânduri a solicitat îndeplinirea obligației dispuse, dar fără nici un rezultat, astfel că în perioada începând cu 01.10.2008 până la data prezentei cereri sunt 705 zile, suma datorată fiind de 497.025 lei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoz. Legii 18/1991.
În susținere, reclamanta a anexat în copie decizia civilă nr. 1411/01.10.2008 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, sentința civilă nr. 1602/31.03.2006 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr. 2864/2005, decizia civilă nr. 652/14.06.2010 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._/311/2009, decizia Curții Europene a Drepturilor Omului nr._/2003 tradusă și legalizată.
La termenul din 28.01.2011 reprezentantul pârâților a depus la dosar un set de înscrisuri în copie (filele 36-51). La același termen de judecată, instanța în temeiul art. 167 C.proc.civ. a încuviințat părților proba cu înscrisurile depuse la dosar.
S-a reținut că prin s.c. nr 4293/08.04.2011 pronuntata de Judecatoria S. a fost admisa in parte cererea reclamantei si au fost obligati paratii la plata in solidar catre reclamanta a sumei de 70.500 lei cu titlu de daune compensatorii.
Prin d.c. nr 1247/05.10.2011 pronuntata de Tribunalul O. in dosarul nr_ a fost admis recursul declarat de recurenta parata C. L. S. de aplicare a legilor fondului funciar impotriva s.c. nr 4293/08.04.2011 pronuntata de Judecatoria S., a fost casata sentinta si trimisa cauza spre rejudecare la instanta de fond.
Dosarul a fost inregistrat pe rolul Judecatoriei S. la data de 18.11.2011 sub nr_ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că vechiul cod civil conține prevederi speciale care pornesc de la premisa că și obligațiile de a face pot fi executate silit în natură.
Astfel, s-a reținut că art.1077 C.civ. prevede că, în caz de nerespectare a lor, creditorul poate fi autorizat de instanța judecătorească să le aducă el la îndeplinire, în contul debitorului. În realitate însă, regula cuprinsă în art.1075 C.civ., potrivit căreia „orice obligație de a face se schimbă în dezdăunări, în caz de nerespectare din partea debitorului” se aplică numai la obligațiile de a face intuitu personae, care implică o activitate personală deosebită din partea debitorului, activitate avută în vedere de creditor la nașterea raportului juridic obligațional.Ea nu poate fi considerată că reprezintă îndeplinirea în natură a obligației decât atunci când este executată, de bunăvoie, de către debitor.
Așadar, Codul Civil a pus la dispoziția creditorului o . mijloace juridice pentru a constrânge pe debitor să execute în natură obligațiile de a face, cu excepția celor intuitu personae.
Dacă aceste mijloace se dovedesc insuficiente și debitorul continuă a nu executa, practica judecătorească a creat un alt mijloc de constrângere a debitorului la executarea în natură, și anume daunele cominatorii.
Daunele cominatorii constau într-o sumă de bani pe care debitorul trebuie să o plătească pentru fiecare zi de întârziere, sau pentru o altă unitate de timp, până la executarea obligației.Cuantumul sumei și unitatea de timp pentru care se acordă se stabilesc prin hotărâre judecătorească.
Trăsătura esențială a daunelor cominatorii este aceea că ele apar ca un mijloc de constrângere, prin amenințarea pe care o reprezintă pentru debitor, spre a-l determina să-și execute obligația asumată.De aceea, ele sunt un mijloc indirect de asigurare a executării în natură a obligațiilor, cu obligația de a fi aplicate chiar și în cazul obligațiilor intuitu personae.
Daunele cominatorii nu au nicio legătură cu prejudiciul încercat de creditor din cauza neexecutării obligației de către debitor.Ele nu au un caracter reparator, ci mai degrabă caracterul unei pedepse civile, tocmai prin amenințarea pe care o reprezintă pentru debitor.
Daunele cominatorii au un caracter nedeterminat din punctul de vedere al întinderii lor, deoarece nu se cunoaște cât timp debitorul nu va executa obligația sa.
Suma stabilită ca daune cominatorii are un caracter provizoriu, iar instanța are îndatorirea, după executarea obligației, dat fiind caracterul incert și nelichid al unei asemenea creanțe, să transforme daunele cominatorii în daune compensatorii, stabilind, după regulile dreptului comun privitoare la răspunderea civilă, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării.
S-a reținut că prin decizia civilă nr. 1411/01.10.2008, irevocabilă, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ a fost admis recursul declarat de recurenta reclamantă D. M., modificată sentința în parte în sensul că a fost obligată C. Locală S. prin Primar în calitate de președinte al C. L. la 100 lei pe zi întârziere daune cominatorii începând cu data de 01.10.2008 și până la executarea dispozitivului sentinței civile nr. 1602/31.03.2006 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr. 2864/2005.
Prin această sentință a fost admisă în parte acțiunea reclamantului N. T. decedat în timpul procesului și continuată de D. M. și în contradictoriu cu ambele pârâte C. Locală și C. Județeană O. s-a dispus anularea titlului de proprietate nr._/7/31.11.2003 instituindu-se obligația pârâtelor la eliberarea unui nou titlu de proprietate pentru aceeași suprafață de 2 ha și 1300 mp pe numele autorului N. T. în calitate de moștenitor al defunctului N. I. însă pe vechile amplasamente, respectiv suprafața de 1,67 ha în punctul Dealul viilor, suprafața de 0,75 ha în . de 0,08 ha în .>
De la data pronunțării Deciziei civile nr. 1411/01.10.2008, irevocabile, a Tribunalului O. și până la data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 16.09.2010 au trecut 715 zile, perioadă de timp în care pârâții nu și-au îndeplinit obligația privind eliberarea unui nou titlu de proprietate pentru aceeași suprafață de 2 ha și 1300 mp pe numele autorului N. T. în calitate de moștenitor al defunctului N. I., pe vechile amplasamente, respectiv suprafața de 1,67 ha în punctul Dealul viilor, suprafața de 0,75 ha în . de 0,08 ha în . de proprietate fiind emis abia la data de 14.10.2011.
Reglementand raspunderea pentru fapta proprie art 998 si 999 Cod civil instituie obligatia persoanei vinovate de cauzarea unui prejudiciu unei alte persoane, prin fapta sa, savarsita cu intentie sau din culpa, de reparare integrala a pagubei, fiind necesara intrunirea conditiilor ce se degaja din cele doua articole, respectiv existenta unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate existenta intre cele doua elemente, precum si vinei ce poate imbraca forma intentiei, neglijentei sau imprudentei cu care s-a actionat.
Astfel, instanța de fond a reținut existența faptei ilicite, ce constă în neîndeplinirea obligației de eliberare a unui nou titlu de proprietate pentru suprafața de 2 ha și 1300 mp pe numele autorului N. T. în calitate de moștenitor al defunctului N. I., pe vechile amplasamente, culpa pârâților pentru neexecutarea timp de mai bine de trei ani a obligației instituite în sarcina lor prin decizia civilă nr. 1411/01.10.2008, irevocabilă, a Tribunalului O., existența prejudiciului ce constă în lipsa de folosință a reclamanților asupra bunului lor și raportul de cauzalitate între fapta pârâților și prejudiciul suferit de reclamanți.De asemenea, s-a mai reținut că, pe tărâmul răspunderii civile delictuale persoanele vinovate de producerea prejudiciului răspund solidar pentru prejudiciul creat.
În concluziile scrise depuse la data de 03.10.2012, reprezentantul convențional al reclamantei a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 70.500 de lei și nu 497.025 lei cum solicitase inițial reclamanta prin cererea de chemare în judecată. Instanța de fond a reținut că unul dintre principiile care guvernează procesul civil este principiul disponibilității, astfel că, deși suma datorată de pârâți reclamanților se ridică la 71.500, instanța nu poate acorda mai mult decât s-a cerut.
Având în vedere cele expuse, instanța de fond a admis cererea și a obligat pârâții la plata, în solidar, către reclamantă a sumei de_ lei cu titlu de daune compensatorii.
Împotriva sentinței, în termen legal, au declarat recurs recurenții pârâți C. L. S. pentru aplicarea legilor fondului funciar și Primarul Municipiului S., considerând-o netemeinică și nelegală.
Consideră sentința nelegală întrucât instanța de fond nu a stăruit în aflarea adevărului, obligație instituită prin dispoz. art. 129 alin. 5 /1 C.p.civ., pronunțându-se doar pe baza înscrisurilor depuse de reclamantă, înscrisuri din care nu rezultă nicio dovadă care să conducă la faptul că nu s-a executat dispozitivul sentinței civiel nr. 1602/2006, sentința recurată nefiind motivată sub aceste aspect.
Fără a cerceta acest aspect, instanța a reținut, prin două fraze, ce s-a dispus prin decizia civilă nr. 1411/2008 și prin sentinței civilă nr. 1602/2006, după care își motivează aplicarea acestor daune și transformarea lor în daune compensatorii.
De asemenea, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu se face dovada vreunei vătămări care să atragă transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii, instanța de fond limitându-se să calculeze, în mod nelegal, zilele scurse de la data pronunțării hotărîrii nr. 1141/01.10.2008 și până la data introducerii prezentei cereri, fără a motiva din ce considerente a procedat astfel, deși sentința a fost pusă în executare cu mult înainte de promovarea prezentei acțiuni și nici nu s-a făcut dovada vreunei vătămări.
S-a arătat că este netemeinică, deoarece comisia locală după data pronunțării deciziei civile nr. 1411/01.10.2008 a făcut toate demersurile necesare în vederea punerii în posesie a reclamantei, întocmindu-se actele premergătoare pentru emiterea titlurilor de proprietate în conformitate cu dispozitivul sentinței civile susmenționate și ca urmare au fost emise titlurile de proprietate nr._/47/12.11.2008 și nr._/48/12.11.2008, reținându-se în mod greșit că acestea ar fi fost emise la data de 14.10.2011.
S-a mai arătat că prin înscrisurile depuse la dosar s-a făcut dovada clară că sentința nr. 1602/2006 a fost pusă în aplicare.
Mai mult decât atât, după emiterea acestor titluri de proprietate, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/47/12.11.2008, așa cum rezultă din decizia civilă nr. 652/14.07.2010, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._/311/2009, hotărâre depusă la dosar chiar de reclamantă.
Dacă instanța de fond observa această decizie și o analiza constata că dispozitivul sentinței civile nr. 1602/2006 a fost pus în aplicare.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea formulată la data de 21.01.2013, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Arată că în mod legal s-a reținut culpa pârâților în neexecutarea obligației dispuse prin sentința civilă nr. 1602/2006, culpă pentru care s-a dispus sancționarea acestora cu plata daunelor cominatorii prin decizia civilă nr. 1411/2008, pârâții refuzând cu rea credință eliberarea titlurilor de proprietate de pe urma autorilor N. T. și N. I. pe vechile amplasamente.
Arată că titlurile la care se face referire în recurs au fost emise după pronunțarea deciziei civile nr. 1411/2008, în afara celor dispuse prin sentința civilă nr. 1602/2006, elementul esențial dispus de instanță fiind reconstituirea pe vechile amplasamente.
Edificator pentru culpa pârâților este faptul că a fost nevoie de o nouă intervenție a instanței de judecată, că prin sentința civilă nr. 2391/08.03.2011,prin care s-a constatat nulitatea absolută a titlurilor de proprietate nr. 8827/48/24.11.2008 și_/27/12.11.2008, s-a dispus eliberarea titlurilor de proprietate pentru aceeași suprafață, dar pe vechiul amplasament, reținându-se că titlurile emise nu corespund evidențelor cadastrale și vechilor amplasamente, fapt statuat și prin hotărârea CEDO.
De altfel, relevă intimata, nici la momentul actual nu a fost îndeplinită obligația de emitere a titlului de proprietate pe vechiul amplasament de pe urma autorului N. I..
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs, dar și în lumina dispozițiilor art. 3041 C.proc.civ., tribunalul constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Tribunalul reține că prin decizia civilă nr. 1247/05.10.2011, pronunțată de Tribunalul O., sentința civilă nr. 4293/08.04.2011, dată în primul ciclu procesual, a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
S-a reținut de instanța de control că litigiul vizează obligarea pârâților în solidar la restituirea către reclamantă a sumei de 497.025 lei, cuantificată, reprezentând daune cominatorii conform dispozitivului Deciziei civile nr. 1411/01.10.2008 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .
A stabilit tribunalul că în cadrul unei astfel de acțiuni instanța este datoare să verifice pe de o parte dacă autoritatea locală a executat în integralitate hotărârea într-un termen rezonabil, iar în situația în care ar constata că nu a avut loc o executare totală sau parțială să analizeze motivele care au obligat autoritățile să nu respecte în întregime respectiva hotărâre judecătorească.
S-a stabilit că trebuie precizat în concret care sunt motivele pentru care se consideră că pârâta nu a executat obligația stabilită prin decizia civilă nr. 1411/01.10.2008, având în vedere că la dosarul cauzei au fost depuse titlurile de proprietate nr._/47/12.11.2008 și_/48/12.11.2008, emise după pronunțarea acesteia, dar și mai multe sentințe, prin care au fost anulate total sau parțial aceste titluri, precum și care sau dacă produc vreo consecință asupra executării sau neexecutării culpabile de către recurenta intimată, a deciziei mai sus menționate.
La rejudecare, instanța de fond nu s-a conformat acestor îndrumări, menționând doar că pârâții nu și-au îndeplinit obligația de eliberare a unui nou titlu de proprietate pentru suprafața de 2 ha și 1300 mp pe numele autorului N. T. în calitate de moștenitor al defunctului N. I., pe vechile amplasamente, fără însă a analiza dacă titlurile de proprietate nr._/47/12.11.2008 și_/48/12.11.2008, emise după pronunțarea deciziei nr.1411/2008, dar și sentințele prin care au fost anulate total sau parțial aceste titluri, produc vreo consecință asupra executării sau neexecutării culpabile de către recurenta intimată, a deciziei mai sus menționate, și care sunt aceste consecințe.
Ori, potrivit dispozițiilor art. 315 alin. 1 C. proc. civ. "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului."
Dispozițiile art. 315 C.proc.civ. nu lasă loc de interpretare, în doctrină subliniindu-se faptul că instanța de trimitere este obligată să respecte hotărârea instanței de recurs chiar și în condițiile în care aceasta ar fi nelegală. Așa fiind, instanța de fond trebuia să se conformeze celor dispuse de tribunal prin decizia civilă nr. 1247/05.10.2011, datorită efectului pozitiv al lucrului judecat potrivit căruia statuările irevocabile ale unei hotărâri judecătorești se impun, deopotrivă, părților și instanței ulterioare, care nu pot ignora efectele unei judecăți anterioare, care a tranșat definitiv un aspect al litigiului.
Soluția consacrată de art. 315 alin. 1 C.proc.civ. are o justificare deplină și o legitimare incontestabilă, ce decurge din însăși rațiunea controlului judiciar, dispozițiile evocate limitând însă obligativitatea deciziei instanței de recurs la problemele de drept dezlegate și la necesitatea administrării unor probe.
Cum, în cauză nu au fost examinate aspectele și recomandările obligatorii ale deciziei de casare, fiind încălcate astfel dispozițiile art 315 C.proc.civ., recursul urmează a fi admis, a se casa hotărârea instanței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții pârâți C. L. S. pentru aplicarea legilor fondului funciar și Primarul Municipiului S. în calitate de presedinte al acesteia, împotriva sentinței civile nr. 8303/08.10.2012, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă D. M., domiciliată în S., .. 17, județul O., casează sentința și trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2013.
pentru președinte I. M. aflat în C.O., semnează Președinte Tribunal, I. D. | Judecător, S. O. | pentru judecător I. B. aflat în C.O., semnează Președinte Tribunal, I. D. |
pentru grefier M. T. aflat în C.O., semnează Grefier Șef Secție, I. J. D. |
Red./tehnored.S.O.
Ex.2/15.07.2013
Judecător fond C. C.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 166/2013.... | Succesiune. Decizia nr. 97/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
