Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 166/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 166/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 166/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 166/2013
Ședința din Camera de consiliu de la 19 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător I. B.
Judecător S. O.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurenta creditoare C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA S.A. PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI C., cu sediul în C., Calea Severinului, nr. 17, județul D., împotriva încheierii nr. 448/16.01.2013, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimat petent B. M. C. I., cu sediul în S., ., județul O. și intimatul debitor P. V., domiciliat în S., ..11, GA2, ., județul O., având ca obiect - încuviințare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, iar prin cererea de recurs, recurenta creditoare a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 cod Procedură Civilă.
Instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina și având în vedere că prin cererea de recurs, recurenta creditoare a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 Cod Procedură Civilă, constatând dosarul în stare de judecată, reține cauza pentru soluționare
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin încheierea nr. 448/16.01.2013, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, s-a respins cererea formulată, prin B. M. C. I., de creditoarea C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA – D.R.D.P. C., împotriva debitorului V. P., privind încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 16.08.2011, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că, în fapt, creditoarea a solicitat încuviințarea executării silite a procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 16.08.2011, pentru recuperarea sumei de 28 Euro, reprezentând tarif de despăgubire.
Dispozițiile OG nr. 15/2002 fac trimitere la normele generale în materie de contravenții, norme prevăzute de OG nr. 2/2001, prin urmare, și pentru executarea acestei sume, trebuie urmate regulile generale prevăzute de art. 39 alin. 3 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora executarea se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale.
Așadar, pentru întreaga sumă datorată de contravenient se poate face o singură executare silită de către organele fiscale, conform Codului de procedură fiscală, urmând a se restitui ulterior agentului constatator suma datorată cu titlu de tarif de despăgubire conform art. 8 al. 3 din OG nr. 15/2002.
Mai mult, creditoarea nu a dovedit că înscrisul constatator al creanței sale este titlu executoriu, câtă vreme potrivit dispozițiilor art. 37 din OUG nr. 2/2001 modificată, reprezintă titlu executoriu doar procesul-verbal de contravenție care nu a fost atacat, iar în speță creditoarea nu poate face dovada faptului negativ al necontestării procesului-verbal de către debitor.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA S.A. prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI C., criticând-o ca netemeinică și nelegală, în sensul că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 cod procedură civilă.
Instanța de fond a interpretat greșit prevederile OG nr.15/2002, OG 43/1997 și OUG 84/2003 considerând că suma de 28 euro pentru a cărei recuperare a solicitat sprijinul executorului judecătoresc reprezintă creanță fiscală conform OG 92/2003.
Prin urmare, din interpretarea actelor normative rezultă că tarifele de despăgubire pentru neplata rovinietei nu reprezintă creanțe fiscale, ele revenind CNADNR SA ca venituri proprii ale acesteia.
De altfel, pentru aceste tarife de despăgubire, CNADNR SA emite facturi fiscale și sunt purtătoare de TVA ceea ce nu este cazul creanțelor fiscale. Urmărirea și încasarea acestor venituri proprii revine CNADNR SA prin Direcțiile Regionale proprii și nu organelor de urmărire fiscală.
În același sens a constatat și Curtea de Conturi – Camera de Conturi D. în urma unui control de fond efectuat la DRDP C..
Prin acest control s-a reținut de către auditorii Curții de Conturi drept abatere în sarcina DRDP C., faptul că nu s-au urmărit și încasat prin inițierea procedurilor de executare silită veniturile proprii rezultate din contravaloarea autorizațiilor speciale de transport conform OG nr.43/1997.
Contravaloarea autorizațiilor speciale de transport prevăzute de OG 43/1997 constituie ca de altfel și tariful de despăgubire prevăzut de OG 15/2002 venituri proprii ale CNADNR SA aflate la dispoziția acesteia pentru efectuarea lucrărilor de infrastructură rutieră.
Recursul este fondat.
S-a solicitat de către recurentă executarea titlului executoriu constând în procesul verbal de constatare a contravenției prin care intimata a fost obligată la plata sumei de 28 euro reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire conform art.8 al.3 din OG 15/2002.
Instanța de fond în mod greșit a apreciat că aceste despăgubiri reprezintă creanțe fiscale pentru a căror executare silită sunt aplicabile dispozițiile codului de procedură fiscală.
Așa cum rezultă din art.12 din OG 15/2002, sumele încasate în urma tarifelor de despăgubire, se constituie venit la dispoziția Companiei Naționale de A. și D. Naționale din România.
Potrivit art.21 din OG 92/2003, creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal.
În această situație, se constată că suma pentru care s-a solicitat executarea, nu derivă din raporturi de drept material fiscal reprezentând tarif de despăgubire ca urmare a săvârșirii contravenției prevăzută de OG 15/2002.
Pentru executarea, urmărirea și încasarea acestor venituri proprii, sarcina revine recurentei prin organele proprii și nu organelor de urmărire fiscală.
De asemenea, se apreciază că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada necontestării procesului verbal de către debitor, această obligație revenindu-i contravenientului, având în vedere mențiunile din procesul verbal de constatare a contravenției.
Întrucât nu s-a făcut dovada contestării în termen de 15 zile de la data comunicării, procesul verbal de constatare a contravenției a devenit titlu executoriu.
Având în vedere dispozițiile art. 312 cod procedură civilă, urmează să se admită recursul, să se modifice încheierea și pe cale de consecință, să se încuviințeze executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 16.08.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta creditoare C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA S.A. prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI C., cu sediul în C., Calea Severinului, nr. 17, județul D., împotriva încheierii nr. 448/16.01.2013, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimat petent B. M. C. I., cu sediul în S., ., județul O. și intimatul debitor P. V., domiciliat în S., ..11, GA2, ., județul O., modifică încheierea și admite cererea în sensul că încuviințează executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 16.08.2011.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 Februarie 2013 la Tribunalul O..
Președinte, I. M. | Judecător, I. B. | Judecător, S. O. |
Grefier, M. T. |
Red.IM/SM/27.02.2013
JF.M. C.
Ex.2
| ← Fond funciar. Decizia nr. 199/2013. Tribunalul OLT | Pretenţii. Decizia nr. 393/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
