Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1929/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1929/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 05-07-2013 în dosarul nr. 10210/105/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1929
Ședința publică din data de 05.07.2013
PREȘEDINTE - C. R. I.
Grefier – A. L. E.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror A. E., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată în baza Legii nr. 221/2009 de reclamanții D. T., cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., D. S., cu domiciliul în . și S. M., cu domiciliul în Ploiești, ., ., în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, sector 5, București, ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21.06.2013, declarațiile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, în baza art. 260 alin. 1 C.pr.civ., a amânat pronunțarea la data de 28.06.2013, dată la care, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 05.07.2013, când a dat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._, reclamanții D. T., D. S. și S. M. au chemat în judecată Sttul Român, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună acordarea de despăgubiri pentru bunurile ce au aparținut părinților lor, confiscate cu ocazia arestării acestora pentru motive politice, în temeiul art. 5 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 și să oblige pârâtul la plata sumei de 200.000 lei, reprezentând daune morale pentru condamnarea pe nedrept, la pedepse de 11 ani și 4 ani, în temeiul dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, în fapt, conform sentințelor nr. 377/1960 și nr. 1011/1953, pronunțate de Tribunalul M. București, părinții lor, D. I. și D. A. au făcut obiectul măsurilor de represiune ale regimului comunist, fiind condamnați pentru infracțiunea de uneltire, prevăzută și pedepsită de art. 209 C.pen. iar urmare a acestor condamnări, le-a fost confiscată întreaga avere, constituită din terenuri agricole, casă de locuit, grajd, magazie, atelaje precum și alte bunuri aflate în gospodărie.
Au arătat că, din toate aceste bunuri, după anul 1990 au putut fi recuperate numai terenurile (care nu fac obiectul prezentei cereri), pentru construcții nefiind încasată nicio despăgubire.
În drept, au invocat dispozițiile art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 221/2009.
În dovedirea cererii, au depus la dosar, în copie, înscrisuri.
Prin întâmpinare, Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova a invocat, cu privire la daunele morale, decizia nr. 12/19.09.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiției în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Cu privire la daunele materiale, a arătat că reclamanții urmează să facă dovada că măsura confiscării este efectul măsurii administrative, că bunurile nu au fost restituite potrivit legii speciale (și eventual de ce nu au fost restituite) și că nu au obținut despăgubiri în echivalent.
Reclamanții și-au completat acțiunea, arătând că solicită acordarea de măsuri reparatorii și pentru suprafața de 5,33 ha teren, din care 1248 m.p. curți construcții.
Au arătat că, începând cu anii 1950, autorii lor au fost supuși persecuțiilor și arestărilor, principala lor vină fiind că erau înstăriți, posedând mai multe suprafețe de teren.
Au menționat că, potrivit legilor ce reglementează fondul funciar, apărute după anul 1991, în calitate de moștenitori legali, au formulat cereri și le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru mai multe suprafețe de teren preluate abuziv de stat.
Au arătat că, în urma cercetărilor efectuate la arhive, ulterior introducerii cererii ce face obiectul prezentului dosar, au constatat că autorii lor au deținut suprafețe de teren mult mai mari, cele atribuite potrivit legilor de retrocedare reprezentând numai o mică parte dintre acestea.
În aceste condiții, au solicitat acordarea de măsuri reparatorii și pentru suprafețele de teren ce figurează în procesul-verbal de confiscare din data de 3.10.1959, respectiv pentru suprafața de 5,33 ha, din care 1248 m.p. curți construcții.
În cauză au fost administrate proba cu expertiză specialitatea topografie cadastru, specialitatea construcții și specialitatea zootehnie.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform inventarului și procesului-verbal de sechestru aflate la filele 18, 19 din dosar, autorilor reclamanților le-au fost confiscate următoarele bunuri imobile: o casă cu 6 camere, construită din paiantă, acoperită cu tablă, un grajd din paiantă acoperit cu tablă, o magazie din paiantă și 5,33 ha teren.
Potrivit adresei emise de către Primăria comunei Năeni (fila 167) și titlurilor de proprietate depuse de către aceasta (filele 168-170), reclamanților le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra mai multor terenuri, astfel: de pe urma autoarei D. A., conform titlului de proprietate nr._/32/11.09.1998, o suprafață de 22.500 m.p., din care teren intravilan, 2000 m.p. arabil, 8100 m.p. vii, 11.252 m.p. pășuni și teren intravilan, 348 m.p. arabil, 800 m.p. curți construcții; de pe urma autorului D. I., conform titlurilor de proprietate nr._/45/22.04.2008 și nr._/6/25.10.1999, o suprafață totală de 52.700 m.p., din care 28.400 m.p. vii, 14.300 m.p. pășuni și 10.000 m.p. pădure.
Prin urmare, reclamanților le-a fost reconstituită, în baza Legii nr. 18/1991, o suprafață de teren mai mare decât cea menționată în inventarul bunurilor confiscate și procesul-verbal de sechestru sus-menționate, astfel încât nu se impune acordarea altor măsuri reparatorii.
Potrivit raportului de expertiză tehnică specialitatea construcții întocmit de exp. G. N. (filele 127-131), pe terenul situat în ., din cele trei construcții menționate în procesul-verbal de sechestru din data de 3.10.1959, există numai magazia, celelalte construcții (clădirea de locuit și grajdul) fiind demolate, conform celor declarate de către reclamantul D. T..
În ceea ce privește casa formată din 6 camere, expertul a constatat că reclamantul D. T., folosind o parte din fundația clădirii de locuit demolate a construit o nouă clădire de locuit, care păstrează dimensiunile încăperilor vechi demolate.
Cu privire la grajdul construit din paiantă, în cuprinsul raportului de expertiză s-a menționat că acesta a fost demolat și reconstruit pe același amplasament de către reclamantul D. T..
Din probele administtrate în cauză, nu rezultă dacă aceste două construcții au fost demolate de către reclamantul D. T., în a cărui posesie se află terenul aferent, sau de către alte persoane ca urmare a confiscării.
Atât timp cât reclamanții nu au solicitat administrarea de probe pentru a se dovedi că bunurile imobile confiscate au fost demolate anterior reintrării terenului aferent în posesia reclamantului D. T., nu pot fi acordate pentru acestea măsuri reparatorii.
În ceea ce privește celelate bunuri confiscate pentru care reclamanții au solicitat acordarea de măsuri reparatorii, instanța constată că, prin decizia nr. 6 din 15.04.2013, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în interpretarea și aplicarea dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificările și completările ulterioare, că pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleași categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație, respectiv Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obținut deja o reparație.
Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată în baza Legii nr. 221/2009 de reclamanții D. T., cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., D. S., cu domiciliul în . și S. M., cu domiciliul în Ploiești, ., ., jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, sector 5, București, ., ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5.07.2013.
Președinte, Grefier,
R. I. C. L. E. A.
fiind la o altă instanță, semnează
Președintele instanței,
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. CRI
7 ex./11.10.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1474/2013. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 617/2013.... → |
|---|
