Pretenţii. Decizia nr. 1474/2013. Tribunalul PRAHOVA

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul intimatei-pârâte, avocat N. L., lipsind recurentul-reclamant.

Procedura de citare este îndeplinită.

Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 4 lei, conform chitanței nr._/6.06.2013, și timbru judiciar, în valoare de 1,65 lei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care

Apărătorul intimatei-pârâte, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.

Apărătorul intimatei-pârâte,a vând cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului, având în vedere că deși motivele de recurs se bazează pe cercetarea fondului, sunt incidente disp. art. 137 alin 1 cod proc. civilă raportat la disp. art. 20 din Legea nr. 146/1997, care fac ineficientă cercetarea fondului, întrucât acțiunea nu a fost legal timbrată de către reclamant, cu cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ reclamantul U. F. a chemat în judecată pe pârâta A. de P. ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani pe care le-a plătit pe agentul termic, pentru lunile octombrie, noiembrie, decembrie (2011), parțial ianuarie (2012); la plata sumei de 100 de RON de către Asociație, care reprezintă o parte infima din suma pe care a alocat-o pentru spitalizare, care a avut printre cauze si lipsa de căldura din apartament; la plata sumei de 175 RON, suma pe care a plătit-o degeaba instalatorului deoarece nu a dispus de agent termic.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în lunile: noiembrie si decembrie (2011), respectiv: ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai (2012) i-a fost oprită la plata întreținerii si suma alocata pentru agentul termic, in ciuda faptului că apartamentul nu a fost încălzit deloc.

Reclamantul a mai arătat ca pe parcursul acestor luni s-a adresat în scris Asociației de locatari din . conducătorilor acesteia: T. S. (presedinte) si M. F. (administrator); la insistentele sale, aceștia s-au deplasat si la domiciliul sau, constatând realitatea: apartamentul nu beneficia de încălzire, fiind nevoit a folosi ca sursă alternativa de încălzire curentul electric.

Totodată, reclamantul a arătat ca datorită temperaturii foarte scăzute din imobilul sau, a ajuns la spital diagnosticat eu pleurezită fiind necesară spitalizarea sa si urmarea unui tratament medicamentos specific.

Reclamantul a mai arătat ca plata pentru lucrările de reparații a fost realizată evident de el, în prezenta unui martor, dar fără să i se elibereze o chitanță din care să rezulte că au fost făcute reparații și nici după aceste operațiuni apartamentul său nu a fost încălzit.

Reclamantul a mai arătat ca în lunile iunie, iulie, august si septembrie a solicitat aceleiași Asociații, in baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public, informații despre sumele care îi apar la plata facturilor pentru lunile din iarna anului 2011-2012, dar nu a primit un răspuns scris sau vreo motivare verbală asupra informațiilor pe care le-a solicitat.

În drept, reclamantul nu a invocat nicio dispoziție legala.

În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri: chitanța nr._/10.10.2011, chitanța nr._/ 23.07.2012, buletin de analize medicale nr. 118/13.07.2012, buletin de analize medicale nr. 583/08.02.2012, buletin de analize medicale nr. 07/ 07.02.2012, factura fiscala nr. PHFPF nr._, adresa nr. 312/ 19.07.2012.

Pârâta, deși legal citata nu a formulat întâmpinare in cauza.

La termenul de judecata din data de 07.12.2012 reclamantul si-a precizat cererea in sensul ca pentru primul capăt de cerere solicita restituirea sumei de 400 lei, suma totala pe care o solicita pentru cele trei capete de cerere fiind de 675 lei.

La termenul de judecată din data de 22.02.2013, instanța a rectificat încheierea de ședința de la termenul de judecata din data de 07.12.2012 si citativul in sensul ca pârâta in prezenta cauza este Asociația de Proprietari . si nu Asociația de Proprietari ., cum din eroare s-a menționat.

La termenul de judecată din data de 22.02.2013 instanța, din oficiu, a invocat excepția de netimbrare a cererii de chemare in judecata și a pronunțat în ședință publică soluția pe excepția invocată.

În urma probelor administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 3525/22.02.2013, Judecătoria Ploiești a admis excepția de netimbrare a cererii invocata din oficiu de instanță și, în consecință, a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, ca netimbrată.

A obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, analizând excepția de netimbrare a cererii invocată de instanță din oficiu, a reținut că potrivit dispozitiilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se platesc anticipat.

Potrivit dispozitiilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 146/1997 modificata si completata, și art. 3 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, reclamantul ar fi trebuit sa achite taxa judiciara de timbru aferenta cererii formulate, in sumă de 59,96 lei, precum si timbru judiciar în valoare de 1,5 lei.

Conform art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost modificata si completata, “daca taxa judiciara de timbru nu a fost platita in cuantumul legal, in momentul inregistrarii actiunii sau cererii, instanta va pune in vedere petentului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecata”.

De asemenea, conform dispozitiilor art. 20 alin. 3 din acelasi act normativ, “neindeplinirea obligatiei de plata pana la termenul stabilit se sanctioneaza cu anularea actiunii sau a cererii”.

Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, instanta de fond a constatat ca desi reclamantului i s-a pus în vedere prin încheierea de ședință din data de 07.12.2012 când a fost prezent personal și prin citație să achite taxa judiciara de timbru în cuantum de 59,96 lei și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată, acesta nu s-a conformat dispozitiilor instantei si obligatiei legale mentionate, nemaiprezentându-se in instanta si nedepunand la dosar dovada achitarii taxei judiciare de timbru legale. De asemenea, instanta de fond a constatat ca reclamantul nu a formulat nici cerere de acordare a ajutorului public judiciar pentru o eventuala scutire de plata taxei judiciare de timbru.

F. de cele sus-mentionate si tinandu-se cont si de dispozitiile art. 137 alin. 1 C.pr.civ. si art. 20 din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost modificata si completata, si avand in vedere natura peremptorie a exceptiei invocate, prima instanta a apreciat că, in cazul admiterii acesteia, cercetarea fondului cauzei nu mai este posibila.

In baza considerentelor invocate si a dispozitiilor sus-mentionate, Judecătoria Ploiești a admis excepția de netimbrare a cererii invocata din oficiu și a anulat cererea ca netimbrată.

În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ, având în vedere că reclamantul a căzut în pretenții, a obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, reclamantul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în ceea ce privește modalitatea în care a fost analizat materialul probator existent la dosarul cauzei.

În motivarea cererii de recurs, reclamantul a arătat că întrucât lucrează .-scoală generala/liceu, orarul de la serviciu nu i-a permis învoirea si deplasarea la ora indicată în citație, cu toate că achitase taxa judiciara de timbru, in cuantum de 59,95 RON și timbru judiciar de 1,5 lei, pe care le avea asupra sa, însă cauza fusese strigată, instanța comunicându-i măsurile dispuse.

Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, a chemat in judecată Asociația de Proprietari ., solicitând: restituirea sumei de bani plătită pe agentul termic, pentru lunile octombrie, noiembrie, decembrie(2011), parțial ianuarie(2012); plata sumei de bani de 175 RON, plătită degeaba (deoarece nici dupa aceasta operațiune nu a avut agent termic) instalatorului trimis de Administrator; plata sumei de bani de 100 RON, care reprezenta o parte infima din suma pe care a alocat-o pentru spitalizare, care a avut printre cauze si lipsa agentului termic din apartamant.

A arătat reclamantul că pentru lunile noiembrie si decembrie(2011), respectiv: ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai (2012) i-a fost oprita la plata întreținerii si suma alocata pentru agentul termic, in ciuda faptului ca apartamentul său nu a fost încălzit deloc.

Pe parcursul acestor luni s-a adresat in scris Asociației de Locatari dar si verbal conducătorilor acesteia: T. S. (președinte) si M. F.(administrator); la insistentele sale, acestia s-au deplasat si la domiciliu, constatând realitatea evidenta: apartamentul nu a fost încălzit deloc. În momentele in care instalatorul "a efectuat reparația" dar si vizitelor celor doua persoane (T. S. si M. F.), in apartament a existat si un martor. In ciuda insistentelor sale, pentru "reparația" realizata in apartament nu i-a fost eliberata nicio chitanța, folosind ca sursa alternativa de încălzire curentul electric.

În drept, dispozițiile Constituției României (2003) Titlul II, articolul 51, aliniatele (1), (3)si (4), Legea privind accesul liber la informații de interes public (Legea nr. 544/2001), Statutul Asociației de Locatari ..

Față de cele expuse, reclamantul a solicitat admiterea recursului și, întrucât nu s-a intrat in cercetarea fondului, casarea sentinței si trimiterea cauzei către rejudecare primei instanțe.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar, iar intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare,dar s-a prezentat în fața instanței de control judiciar la termenele de judecată și a solicitat respingerea căii de atac declarate, ca fiind nefondată.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp. art. 3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, potrivit art.20 alin.1-3 din Legea nr.146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă aceste taxe nu au fost plătite, în mod legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului sa achite suma datorata până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației de plata sancționându-se cu anularea acțiunii ori a cererii.

În cauză, instanța de fond a pus in vedere reclamantului obligația de a achita o taxa judiciara de timbru in suma de 59,96 lei si un timbru judiciar de 1,5 lei, stabilite potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.146/1997, potrivit mențiunilor din cuprinsul încheierii din data de 07.12.2012 (fila 15 dosar fond).

Tribunalul observă că recurentul a fost înștiințat personal, prin mențiunea inserată în cuprinsul citației afișate la domiciliul său la data de 24.12.2012 (fila 16 dosar fond), cu privire la cuantumul sumelor datorate cu titlul de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

U. F. s-a conformat obligației de a achita suma stabilită în sarcina sa cu titlul de taxă judiciară de timbru, cu o zi înaintea termenului de judecată, potrivit chitanței nr._/21.02.2013 (fila 10 dosar), fără însă a prezenta această dovadă primei instanțe anterior sau concomitent strigării pricinii și invocării excepției de netimbare, în ședința publică din data 22.02.2013.

De fapt, potrivit înscrisului aflat la fila 29 dosar recurs, reclamantul îndeplinește funcția de profesor în cadrul Școlii Gimnaziale A. Pann, iar, pe fondul programului său de lucru, a fost în imposibilitate să se înfățișeze în ședința publică din data de 22.02.2013 până la momentul strigării pricinii. Deși s-a prezentat până la sfârșitul ședinței de judecată, prima instanță nu a luat în considerare dovada achitării taxei de timbru datorate.

Reținând și faptul că din practicaua sentinței atacate nu poate fi determinată ora la care cauza a fost luată la Judecătoria Ploiești și nici dacă dosarele au fost strigate în ordinea din lista de ședință afișată, conform art.104 din Hotărârea nr.387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii privind Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, în virtutea dreptului de acces liber la justiție consacrat prin dispozițiile art.21 alin. 1 din Constituția României și garantat prin prevederile art.6 par.1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, tribunalul consideră că este fondată cale de ataca declarată de reclamant.

De aceea, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă cu aplicarea art.304 pc.5 Cod procedură civilă, raportate la art.21 alin.3 și art.2 alin.2 din Legea nr.146/1997 coroborate cu art.3 din OG nr.32/1995, tribunalul va admite recursul declarat de U. F., împotriva sentinței civile nr. 3525/22.02.2013, pronunțate de Judecătoria Ploiești, hotărâre pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru soluționarea în fond a pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant U. F., domiciliat în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 3525/22.02.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI .>, cu sediul în Ploiești, ., ., . și, în consecință: