Obligaţie de a face. Decizia nr. 1114/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1114/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 4509/204/2007
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1114
Ședința publică din data de 26.06.2013
Președinte: M. C. A.
Judecător: Ș. O.-C.
Judecător: P.-A. A.
Grefier: N. L.-E.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenții-intervenienți I. P., domiciliat în București, ., ., sector 2, și O. T., domiciliată în București, ., sector 3, împotriva sentinței civile nr. 2357/29.06.2010, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații-pârâți ȘUPIALĂ V. I., domiciliat în B., ., jud. Prahova ȘUPIALĂ V. V. și ȘUPIALĂ M., domiciliați în B., ., jud. Prahova, și intimatul-reclamant ORAȘUL B., PRIN PRIMAR, cu sediul în B., ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-intervenient I. P. personal, intimatul-reclamant, prin consilier juridic C. R., și intimații-pârâți Șupială V. I. și Șupială V. V. personal și asistați de avocat B. M., care repeezintă și intimata-pârâtă Șupială M., lipsind recurenta-intervenientă O. T..
Procedura de citare este îndeplinită.
Cereri timbrate cu taxă de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant a depus la dosar cerere de repunere pe rol a cauzei, suspendată la data de 15.06.2011, având în vedere că hotărârea pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpina, în raport de care s-a dispus suspendarea judecății prezentului recurs a rămas definitivă și irevocabilă prin neatacarea cu recurs a sentinței prin care a fost constatată perimată cererea de chemare în judecată, precum și că recurenta-intervenientă O. T. a depus o cerere de menținere a măsurii suspendării judecății recursului, până la soluționarea dosarelor nr._ și_ aflate pe rolul Judecătoriei Câmpina și a dosarului penal nr._, după care
Tribunalul pune în discuție cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de intimatul-reclamant.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, solicită admiterea cererii formulate și repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecății, având în vedere că nu mai subzistă motivul suspendării, întrucât dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpina a fost soluționat irevocabil, împotriva soluției pronunțate în fond, prin care s-a constatat perimată cererea de chemare în judecată nu s-a formulat recurs.
Apărătorul intimaților-pârâți, având cuvântul, solicită admiterea cererii formulate și repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecății, având în vedere că nu mai subzistă motivul suspendării.
Tribunalul pune în discuție cererea de suspendare a judecății recursului formulată de recurenta-intervenientă O. T..
Apărătorul intimaților-pârâți, având cuvântul, arată că cererea formualtă de recurenta-intervenientă este o nouă cerere de suspendare a judecății recursului, determinată de alte cauze de care atârnă soluționarea recursului, astfel că, față de noua situație, lasă la aprecierea instanței.
Recurentul-intervenient I. P., având cuvântul, solicită admiterea cererii de repunere pe rol a cauzei și respingerea cererii de suspendare a judecății recursului formulată de recurenta-intervenientă O. T., care are calitatea de parte în 11 dosare pe rolul Tribunalului Prahova, această cerere reprezentând doar o tergiversare a cauzei.
Tribunalul, având în vedere că, din înscrisurile depuse la dosar, dar și din evidențele Sistemului ECRIS, reiese că dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpina, în raport de care s-a dispus suspendarea judecății prezentului recurs, a fost soluționat irevocabil, împotriva soluției pronunțate în fond, prin care s-a constatat perimată cererea de chemare în judecată nu s-a formulat recurs, admite cererea de repunere pe rol a cauzei și dispune continuarea judecății, după care, analizând cererea de menținere a suspendării recursului formulată de recurenta-intervenientă O. T., care reprezintă o nouă cerere de suspendare, constată că nu s-a făcut dovada legăturii dintre dosarele menționate de aceasta și prezenta cauză, dar nici între înscrisurile menționate în minuta atașată cererii de suspendare dedusă judecății, motiv pentru care, în baza art. 244 alin 1 pct. 1 C.proc.civ., respinge cererea de suspendare a judecății recursului.
Recurentul-intervenient I. P., având cuvântul, arată că a depus la dosar o precizare a motivelor de recurs, prin care solicită admiterea recursului numai pentru punctul 2, respectiv în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată, depunând la dosar încă o copie a acestei precizări, comunicând și intimaților-pârâți, prin apărător, un exemplar ala cesteia.
Apărătorul intimaților-pârâți, având cuvântul, solicită a se preciza de către recurentul-intervenient dacă își menține această precizarea, în sensul admiterii recursului numai în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată.
Recurentul-intervenient, având cuvântul, arată că își menține recursul numai cu privire la punctul 2, în sensul admiterii recursului numai în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată.
Tribunalul ia act de precizarea recurentului-intervenient, în sensul că-și menține recursul numai cu privire la punctul 2, respectiv admiterea recursului numai în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată, după care procedează la identificarea recurentului, legitimat cu CI . nr._, CNP_, eliberată la data de 29.08.2008 de SPCLEP S2 Biroul nr. 4.
Recurentul-intervenient I. P., intimatul-reclamant, prin consilier juridic, și apărătorul intimaților-pârâți, având cuvântul pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestora.
Recurentul-intervenient I. P., având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului astfel cum a fost precizat, în sensul acordării cheltuielilor de judecată în totalitate, iar nu în parte, astfel cum a s-a dispus, având în vedere că în cauză au fost efectuare 7 expertize de expert P. D. și 4 de expert P.. În ceea ce privește recursul declarat de intervenienta O. T., solicită respingerea acestuia.
Apărătorul intimaților-pârâți, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului precizat de intervenientul I. P., ca neîntemeiat, având în vedere că cererea de intervenție a fost admisă în parte, iar nu în totalitate, astfel că soluția pronunțată de instanța de fond este corectă, cu cheltuieli de judecată numai de la intervenientul I. P.. În ceea ce privește recursul declarat de intervenienta O. T., arată că lasă la aprecierea instanței, având în vedere că există mai multe litigii cu privire la terenul obiect al cauzei.
Intimatul-reclamant, prin consilier juridic, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului declarat de intervenienta O. T., ca neîntemeiat, și admiterea recursului declarat de intervenientul I. P..
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ reclamantul Orașul B., prin Primar, a chemat în judecată pe pârâtul Șupială I. V., solicitând instanței ca, ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâtul să fie obligat să își retragă gardul de pe linia de vest a hotarului proprietății sale, respectiv estul proprietății, lăsându-le în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de cca 6 m, cu cheltuieli de judecată. De asemenea, în temeiul art. 57 alin. 1 C.proc.civ., a chemat în judecată și pe I. P..
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că este proprietar al terenului situat în or. B., ., jud. Prahova, cu vecinătăți: N: I. P., S: moștenitorii def. D. J., V: . I. V., pârâtul din cauză.
Terenul proprietatea sa în suprafață de 209 mp a fost scos la licitație publică în data de 20.12.2004 și adjudecat de I. P.. În urma câștigării licitației, adjudecatarul a procedat la întocmirea documentației cadastrale în vederea întocmirii actului de vânzare-cumpărare, dar la măsurători s-a constatat că terenul are o suprafață de doar 188 mp. La sesizarea adjudecatarului, s-a procedat la verificarea actelor de proprietate ale vecinilor, rezultând că actul de proprietate, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6263/1968 al vecinului de la estul proprietății sale, pârâtul din cauză, are prevăzut în schița de plan, o deschidere la stradă de 27 m, iar din măsurători pe acest aliniament a reieșit că deschiderea la stradă este 27,50 m, ajungând la linia proprietății cu N. I. la o diferență în plus de 20 cm, față de lățimea prevăzută în act.
Urmare acestui fapt a fost verificată și distanța pe latura de sud a proprietății or. B., vecin moșt. def. D. J., și măsurând de la . gardul pârâtului s-a constatat că gardul acestuia este amplasat cu 50 cm în interiorul proprietății sale, nerespectându-se linia de hotar.
În aceste condiții, ajudecatarul le-a solicitat să rezolve problema vecinătăților și a suprafeței terenului deoarece termenul pentru perfectarea contractului autentic a fost depășit, iar prețul a fost integral achitat. Pentru aceste motive, reclamantul a învederat că a solicitat introducerea în cauză și a numitului I. P., nerespectarea hotarului pe linia de vest afectându-l și pe acesta, în calitate de proprietar .
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus în copie la dosar: răspunsuri ale Primăriei B. către I. P. și Supială V. (f. 6,7), schițe de plan, sesizarea numitului I. P. către Primăria B. (f. 10),contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2297/204/6.08.2010 (f. 12), contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr._ (f. 13-14), proces verbal nr._ din 20.12.2004 (f. 19), plan de situație (f. 21).
În drept, reclamantul a invocat art. 584 C. civ.
Prin întâmpinarea formulată, intervenientul I. P. a solicitat admiterea acțiunii, arătând că pârâtul a ocupat în mod abuziv, pe latura de vest a proprietății sale o lățime de circa 80 cm, o suprafață de circa 20 mp, prin mutarea gardului vecin cu proprietatea Primăriei B. și cu proprietatea sa.
Din procesul verbal de licitație din 20.12.2004, rezultă că i s-a adjudecat terenul în suprafață de 209 mp pentru care a achitat integral prețul, urmând să încheie actul de vânzare-cumpărare. Pârâtul Șupială, profitând de faptul că a deținut teren cu chirie de la Primăria B. timp de 18 ani, și-a însușit pe nedrept suprafața de teren, mai mult a construit pe această fâșie un grajd și cotețe de porc compacte, astfel încât să facă imposibile măsurătorile pe terenul în cauză.
Intervenientul I. P. a formulat și cerere de intervenție în interes propriu, solicitând instanței să îl oblige pe pârâtul Ș. să își ridice gardul de pe linia de vest a hotarului proprietății care se învecinează cu proprietatea Primăriei înainte de anul 1989.
În motivarea cererii, a susținut că pârâtul a intrat în interiorul proprietății sale cu circa 80 cm lățime, construindu-și un grajd și un coteț care sunt alipite de construcția casei sale și și-a însușit pe nedrept suprafața de teren, profitând de faptul că a deținut teren cu chirie de la Primăria B. timp de 18 ani.
Intervenientul a solicitat să se constate că are un interes legitim, actual, personal și direct, întrucât linia sa de hotar este în continuarea liniei de hotar a Primăriei, cât și a vecinilor de la nord și sud.
În drept a invocat art. 49 alin. 1 și 2 și art. 55 C.proc.civ.
Pârâtul Șupială V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca netemeinică și nelegală, susținând că deține un teren în ., în suprafață de circa 4.009 mp, pe care l-a cumpărat de la numita B. Gh. V. prin contractul autentificat sub nr. 736/1968, terenul fiind închiriat de la Primăria B. în baza contractelor de carne anuală de 350-400 kg a cotei de lapte și a plății chiriei de 1 leu/mp pe o perioadă de 18-20 de ani. Limitele de teren din plan sunt marcate cu stâlpi din țeavă de oțel înglobate în beton armat încă din 1948. Consiliul Popular B. a preluat posesia terenului de la moștenitorii N. D., O. S., în condițiile în care aceștia nu lucraseră terenul mai mult de 2 ani consecutiv.
Faptul că partea frontală de la . proprietatea sa are 27,50 ml, în loc de 27 ml a fost determinat de faptul că pe latura de est unde se învecinează cu proprietatea G. I., acesta a retras hotarul său cu circa 50 cm fără a ridica pretenții materiale, cu condiția să nu ridice construcții în fața ferestrei sale.
Pârâtul a învederat că s-a dorit soluționarea cauzei pe cale amiabilă, dar nu s-a ajuns la o înțelegere în condițiile în care intervenientul I. nu și-a respectat planul casei, fiind prea aproape de hotar și de cele două camere ale sale cu fânar construite din anul 1980.
Prin completarea la întâmpinare depusă la data de 08.01.2008, pârâtul Șupială a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantului Orașul B., în condițiile în care noul proprietar este adjudecatarul.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, reluând motivele invocate și în întâmpinarea depusă anterior. De asemenea a susținut că terenul pe care îl stăpânește a fost delimitat încă din 1937, configurația acestuia fiind aceeași și acum. Pe latura de vest a arătat că se învecinează nu numai cu I. P., dar și cu moștenitorii def. D. J., aliniamentul fiind marcat cu stâlpi din țeavă metalică fixați în beton ce datează din anul 1937.
Pârâtul a susținut că reclamantul nu a făcut precizări cu privire la modul în care a dobândit proprietatea asupra terenului, nici cu privire la faptul că această suprafață de 209 mp, reprezintă în fapt rest din suprafața totală deținută, din care în anul 1990 a atribuit adjudecatarului o parte, eliberându-i titlu de proprietate.
Proprietarul actual al terenului a procedat la delimitarea întregii suprafețe de teren inclusiv a celei care a făcut obiectul adjudecării, încă din anul 1990, construind gard pe latura ce se învecinează cu terenul proprietatea sa, păstrând vechiul aliniament.
La termenul din 08.02.2008, intervenientul I. a învederat că solicită ridicarea gardului și revendică terenul ocupat de pârâtul Șupială.
Prin încheierea din 07.02.2008, instanța de fond a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de I. P. și a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Orașul B. .
La data de 07.04.2008, numita O. T. a depus prin Serviciul Registratură cerere de intervenție în interes propriu solicitând instanței să se constate că este proprietar al terenului asupra căruia părțile se judecă.
În motivarea cererii, numita O. T. a arătat că terenul care face obiectul cauzei a aparținut defunctei O., fostă B. I., decedată la data de 19.12.1973. La succesiunea acesteia, în condițiile în care nu avea descendenți direcți, a venit sora ei B. F., căreia i-a revenit, urmare a înțelegerii părților, terenul în suprafață de 935 mp, .. La data de 22.06.1978 numita B. a decedat, prin certificatul de moștenitor stabilindu-se că are calitate de unic moștenitor fiica sa, O. T., iar în masa succesorală rămasă la decesul acesteia este cuprins terenul în suprafață de 935 mp mai sus menționat.
O. T. a mai precizat că Orașul B. nu este proprietar al terenului în suprafață de 209 mp, astfel că acesta nu are calitate procesuală activă în cauză. De asemenea, nici intervenientul I. P. nu a făcut dovada dreptului de proprietate pe acest teren, cu atât mai mult cu cât reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991 se putea realiza numai în condițiile în care solicitantul îndeplinea anumite condiții legale, pe care însă intervenientul I. sigur nu le-a îndeplinit, astfel că titlul obținut este nul absolut.
În ceea ce privește poziția pârâtului Șupială V., s-a susținut că acesta a cumpărat de la mătușa sa, B. V., întreaga suprafață de teren care forma lotul dobândit de aceasta prin partajul realizat în 1958, respectiv terenul în suprafață de 4.139 mp, care se învecina cu terenul care îi aparține, dar care la acel moment fusese atribuită Iuliei O.. Aceasta este suprafața de teren pe care pârâtul și soția sa, Șupială E., o stăpânesc din anul 1968, iar hotarul care delimitează terenul acestuia de terenul său nu a fost modificat, dovadă fiind în acest sens, stâlpii din țeavă metalică fixați în beton vechi de peste 70 de ani.
De asemenea, s-a arătat că prin Decizia nr. 2034/1958 a Tribunalului Prahova se indică pentru latura de sud vecin . lungime de 15 m, la est, . o latură de 52 m, la nord Ș. E.. Practic, acest teren nu a avut niciodată o lățime mai mare la . susținerile reclamantului, în sensul că din măsurătorile efectuate ar rezulta o situație diferită, nu sunt conforme cu realitatea. De altfel aceste măsurători nu au fost realizate în prezența tuturor celor care invocă un drept asupra acestui teren.
În drept a invocat art. 49-56 C.proc.civ.
Ulterior, numita O. T. a depus o precizare a cererii de intervenție (f. 139) prin care a solicitat anularea contractului de concesiune sau vindere a 209 mp pentru I. P. si obligarea Primăriei B. de a-i remite sumele de concesionare încasate necuvenit, obligarea Primăriei B. de a-i lăsa în deplină proprietate terenul din ., în suprafață de 665 mp, obligarea Primăriei B. de a compensa intervenienta pentru cei 269 mp atribuiți lui I. P. cu titlu de proprietate, cu un teren intravilan B. valoric echivalent și compensarea cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea din data de 12.06.2008 instanța de fond a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de O. T..
În dovedirea susținerilor, părțile au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatorii, martori, expertiză topo, probe încuviințate de instanță. Au fost depuse la dosar, în copie adrese emise de Orașul B., cereri formulate de I. P., planuri cadastrale, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2237/10.08.1996, copie legalizată contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2237/10.08.1996, copie legalizată contract de vânzare cumpărare din data de 25.06.1968, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2297/10.08.1966, raport de evaluare, Proces verbal din 16.12.2004, TP nr._/20.05.1999, regulamentul licitației - caiet de sarcini, planșe foto, schițe de plan, certificat de moștenitor nr. 98/1978, Decizia civilă nr. 2034/30.04.1958, a fost depus interogatoriul formulat de pârâtul Ș. și răspunsul reclamantului, răspunsul intervenientului I. la interogatoriul formulat de pârâții Supială.
A fost depus la dosar raport de expertiza topo întocmit de către expert A. P. (f. 128-130), punct de vedere al expertului consilier A. A. pentru pârâtul Supială (f. 143-144), completare a raportului de expertiză A. P. (f. 166-168), punct de vedere al expertului consilier A. A. (f. 172), a doua completare a raportului de expertiza topo întocmită de către expert A. P. (f. 206-208), raport de expertiza topo întocmit de către expert P. D. (f. 304-306), completare 2 a raportului de expertiză întocmită de către expert P. D. (f. 358-262), punct de vedere al expertului consilier A. A. (f. 365-366), completare 3 a raportului de expertiză întocmită de către expert P. D. (f. 422-425).
Au fost audiați, la propunerea intervenientului I. P. martorii Negoteiu I. (f. 196), Negoteiu M. (f. 236-237), iar la propunerea pârâților Supială martorii B. M. (f. 198-199), A. P. (f. 235-235).
Prin Sentința civilă nr. 2357/29.06.2010 Judecătoria Câmpina a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Orașul B., prin Primar, invocată de pârâți si intervenienta O. T., a admis în parte acțiunea formulată de Orașul B., prin Primar, și a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul I. P., a obligat pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie terenul identificat prin punctele H’GG’H” conform raportului de expertiză întocmit de expert P. D. completare (f. 376), a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta O. T., obligând pârâții să plătească reclamantului suma de 250 lei și intervenientului I. P. suma de 298,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârât și de intervenienta O. T., că aceasta este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o ca atare.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titular al dreptului subiectiv dedus judecății. În cadrul unei acțiuni în revendicare, dreptul de proprietate invocat este însuși obiectul și scopul acțiunii, cel care se pretinde titular al dreptului trebuie să afirme existența dreptului subiectiv civil, iar instanța de fond a hotărât la sfârșitul judecății dacă această susținere este întemeiată sau nu.
De aceea susținerile pârâtului și intervenientei O., în sensul că reclamanții nu sunt proprietarii terenului revendicat au fost analizate de instanța de fond prin prisma probelor administrate pe fondul cauzei, nu prin prisma unei excepții procesuale, motiv pentru care instanța de fond a respins excepția ca neîntemeiată.
Analizând cererile pe fond, judecătoria a reținut că acțiunea în revendicare este acțiunea prin care reclamantul ce se pretinde proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită instanței să i se recunoască dreptul său exclusiv de proprietate asupra bunului cu consecința obligării pârâtului – care stăpânește bunul respectiv și care la rândul său se pretinde proprietar la restituirea acestuia .
Față de dispozițiile art. 1169 C. Civ. potrivit căruia cel ce ridică pretenții în instanță trebuie să le dovedească și art. 129 alin 1 C.proc.civ., conform căruia partea trebuie să-și probeze pretențiile, reclamantul este cel care trebuie să facă mai întâi dovada dreptului de proprietate, în favoarea pârâtului operând, prin însuși faptul posesiei, o prezumție relativă de proprietate. Pârâtul are obligația să facă dovada dreptului său de proprietate doar la momentul la care reclamantul face dovada cel puțin a unei aparențe a dreptului său de proprietate asupra bunului revendicat și implicit reușește să răstoarne prezumția de proprietate care operează în favoarea pârâtului posesor. În cazul în care reclamantul nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului, acțiunea trebuie respinsă (decizia Tribunalului Suprem nr. 397/1977)
În continuare, instanța de fond a analizat titlurile fiecărei părți. Astfel, deși în răspunsul la întrebarea nr. 1 din interogatoriul formulat de pârâtul Supială I. V., Orașul B. arată că titlul său de proprietate asupra terenului de 209 mp, ce a format obiectul licitației, este HCL nr. 23/25.03.2004, în realitate însă titlul său de proprietate asupra terenului este reprezentat de Decizia nr. 626/27.04.1976 (f. 54 Dosar nr. 110/1999) prin care i-a fost donată cota de ½ din terenul în suprafață de 923 mp din B., .-65, act a cărui valabilitate nu a fost contestată de niciuna din părți.
Instanța de fond a mai constatat că intervenientul I. P. are un drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 269 mp situat în B., T 28, P 660/1, conform titlului de proprietate nr._/20.05.1999 (f. 68).
Instanța de fond nu a reținut susținerile intervenientei O., în sensul că acest titlu este nul absolut pentru că nu a fost eliberat cu respectarea Legii nr. 18/1991, întrucât, atâta timp cât nu a fost atacat pe cale de acțiune în instanță și nu a fost anulat prin hotărâre judecătorească, titlul este perfect valabil. Nulitatea unui act nu poate fi invocată numai pe cale de simplă apărare, pe cale incidentală, ci doar pe cale de acțiune concretă, cu care însă instanța nu a fost investită, conform art. 129 alin. 6 C.proc.civ.
Tot intervenientul I. P. a dobândit la licitație, conform actului de adjudecare, respectiv proces verbal nr._ din 20.12.2004 (f. 19), un teren care în urma măsurătorilor a rezultat ca având o suprafață de 188 mp.
Pârâții Șupială dețin, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6263/25.06.1968 (f. 13), suprafața de 4009 mp, situată în or. B., ., dobândită de autorul lor, Supeală I. V., de la numita B. Gh. V.. Conform raportului de expertiză P. D. (f. 359) moștenitorii defunctului Supială I. V. ocupă în prezent o suprafață mai mare, de 4133 mp.
Linia de graniță la sud a proprietății lui B. V. vândută autorului pârâților Supială este, conform contractului autentificat sub nr. 6263/1968, de 27 ml, la fel în Decizia civilă nr. 2034/30.04.1958 (f. 96) se menționează că terenul atribuit lui B. V. are la sud cu . de 27 ml, iar în planul de situație din 1968, invocat chiar de către pârâți (f. 145), se menționează aceeași lățime de 27 ml.
Susținerile pârâților (f. 29 verso), în sensul că diferența în plus de 0,50 ml rezultă din faptul că proprietarul vecin a retras hotarul cu circa 50 cm fără nici o pretenție materială, nu au fost dovedite cu nici un mijloc de probă, din declarațiile martorilor solicitați chiar de către pârâți nerezultând că ar fi existat vreo astfel de înțelegere și, mai mult, dovada unui astfel de act ce are ca obiect un teren poate fi făcută numai prin înscris, conform art. 1191 C. civ., și nu prin simple declarații de martori.
De asemenea, s-a arătat că în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2297/1966 (f. 11) și în Decizia civilă nr. 2034/1954 (f. 98) se menționează că linia de graniță dintre terenul lui B. F. (vândut lui N.) și terenul Iuliei O. (decedată) este de 21 ml, iar în prezent, conform aceluiași raport de expertiză (f. 375) lungimea acestei laturi este de 19,89 ml. Astfel, . I. P. și scurtarea linie IH până la H’ este evidentă.
Absolut toate părțile, dar și martorii N. M. (f. 234), A. P. (f. 237) și Negoteiu I. (f. 196) au învederat că linia de graniță între proprietățile Supială, pe de o parte, și terenul ce a aparținut lui O. și B. V., pe de altă parte, trebuie să fie linie dreaptă.
Or, și din raportul de expertiză P. D., dar și cu ocazia cercetării la fața locului, instanța de fond a observat că în dreptul colțului proprietăților I., Ș., N. se formează o buclă ce pătrunde pe proprietățile I. și N. și în nici un caz hotarul nu apare ca fiind în linie dreaptă .
Așadar s-a constatat că pârâții Supială stăpânesc în fapt un teren în suprafață de 4.133 mp, în loc de 4.009 mp, adică un plus de 100 mp, pentru care nu au putut prezenta niciun titlu de proprietate, după cum nici pentru diferența dintre terenul găsit la măsurători de 188 m și suprafața de 209 mp licitată de intervenient, nu există nici o altă justificare, decât aceea că a fost acaparată de către autorul pârâților de-a lungul timpului, esențial fiind elementul învederat de toate părțile și toți martorii din dosar, aceea că linia de hotar trebuie să fie dreaptă, iar din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, raport de expertiză și mai ales cercetarea la fața locului se observă că linia de graniță face o buclă la colțul proprietăților I./Ș./N..
Pentru toate aceste motive, având în vedere că pârâții deja stăpânesc o suprafață de teren mai mare decât cea din titlu, că intervenientul stăpânește o suprafață de teren mai mică, decât cea din titlu, că pârâții nu au făcut dovada dreptului lor de proprietate cu privire la terenul revendicat, instanța de fond, în temeiul art. 480 C. civ., a admis în parte acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul I. P., obligând pârâții că lase reclamantului în deplină proprietate și posesie terenul identificat prin punctele H’,GG’H” conform raportului de expertiză P. D. completare 2 fila 376.
Instanța de fond a ales să omologheze această variantă din multiplele completări și variante existente la dosar, întrucât aceasta respectă forma de linie dreaptă a hotarului despărțitor dintre cele două proprietăți și chiar dacă aceasta afectează, parțial, construcția C2 (Grajd) a pârâților, în acest fel se evită orice litigiu ulterior între părți, întrucât terenul proprietatea intervenientului I. P., menționat în titlul de proprietate nr._/20.05.1999, în suprafață de 269,50 mp și suprafața de 209 mp dobândită prin procesul verbal nr.1525/20.12.2004 se regăsesc în perimetrul delimitat pe plan de punctele FG’H”I F, se respectă distanța de 2 m între construcția proprietatea intervenientului I. P. față de hotarul propus și se respectă distanța de 2 m menționată în planul de situație între amplasamentul construcției C1 proprietatea pârâților Supială față de același hotar.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta O. T., instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 2034/1958 (f. 94) s-a luat act de tranzacția intervenită între părțile ce dezbăteau succesiunea numitului G. B., iar numita O. I. (mătușa intervenientei B.) a primit în lot terenul în suprafață de 935 mp situat în B. .> Prin Sentința civilă nr. 1323/11.05.1974 și Decizia nr. 2283/1974 (f. 62-66 Dosar 110/1999) a fost deschisă succesiunea defunctei O. I., reținându-se în masa partajabilă terenul în suprafață de 935 mp, iar ca moștenitori, pe de o parte, O. S. cu cota de ½, și pe de altă parte, B. F. (mama intervenientei O.), R. Strelicovschi Lucreția, Bonbdoc E., D. J., Ș. F. G., C. M., restul cotei de ½, împărțită în cinci tulpini.
La data de 06.05.1974, a decedat O. S. și, potrivit Certificatului de Moștenitor eliberat în dosarul nr. 574/1974 la data de 08.12.2975 (f. 3 Dosar 110/1999) bunurile succesorale ale acestuia (printre care și cota de ½ din terenul de 935 din . moștenitorilor Caștrișteanu L., N. D., O. S., dar ulterior, conform Certificatului de Moștenitor eliberat în dosarul nr. 579/1974 în data de 05.04.1976 (f. 24 Dosar 110/1999), adresei nr. 1404/1976 și Deciziei nr. 626/27.04._ (f. 54 Dosar nr. 110/1999), cota de ½ din terenul de 935 mp din . donată statului cu consimțământul acestor moștenitori.
Instanța de fond a mai menționat că prin sentința nr. 2466/25.08.1977 (f. 58 Dosar 110/1999), irevocabilă prin respingerea recursului, conform Deciziei nr. 1912/1978 (f. 67 Dosar 110/1999), nu s-a procedat și la partajarea între comoștenitori a terenului din B., . mp, ci numai la partajarea cotei de ½ din terenul din . și a cotei de 6/36 din terenul de 800 mp din . (menționat în sentința civilă nr. 1323/1974 pct. 1 și 5).
În aceste condiții, s-a concluzionat că numiții B. F., R. Strelicovschi Laurenția, B. E.,D. J., Ș. F. G., C. M. sunt coproprietari ai cotei de ½ din terenul de 935 mp, alături de orașul B., care la rândul său are cota de 1/2.
Cu toate că în Certificatul de Moștenitor nr. 989/1978 (f. 93) în masa succesorală a defunctei B. F. s-a reținut suprafața de 935 mp, teren situat în or. B., ., acesta nu constituie titlu de proprietate.
Deși în declarația autentificată sub nr. 1343/06.10.2008 (f. 177) intervenienta O. T. arată că lotul de 953 mp, situat în B., ., ar fi fost lăsat prin testament de O. I. mamei sale, B. F. și că acest testament ar fi stat la baza emiterii CM nr. 989/1978, în realitate acest testament nu există, întrucât dacă ar fi existat, terenul în cauză nu ar mai fi fost reținut în masa succesorală a defunctei O. I., în cadrul multiplelor sentințe judecătorești, la care s-a făcut referire anterior.
De asemenea, nu s-a făcut dovada unei înțelegeri a comoștenitorilor în urma căruia terenul de 935 mp să fi revenit mamei intervenientei, așa cum a susținut aceasta în cererea de intervenție.
Reținând așadar că intervenienta B. este coindivizară asupra cotei de ½ din terenul de 935 mp situat în B. ., iar reclamantul Orașul B., deține cealaltă cotă indiviză de ½ din teren, instanța de fond a respins ca neîntemeiată, în baza art. 480 C. civ., cererea de intervenție a acesteia privind constatarea de către instanță a dreptului său de proprietate asupra terenului ce formează obiectul cauzei.
În ceea ce privește cererea de anulare a procesului verbal de licitație încheiat la data de 16.12.2004, pentru suprafața de 209 mp, și obligarea Primăriei B. de a restitui intervenientei sumele încasate necuvenit, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât intervenienta nu a făcut dovada că or. B. nu era proprietarul terenului vândut la licitație, aceasta deținând în mod legal cota de ½ din teren și tot ca neîntemeiat și capătul de cerere de intervenție privind revendicarea de la reclamantul Orașul B. a suprafeței de 665 mp din ., întrucât intervenienta este coindivizară asupra acestuia și nu proprietară exclusivă.
De asemenea, instanța de fond a respins ca neîntemeiat și capătul de cerere privind obligarea Primăriei B. de a compensa intervenienta pentru suprafața de 269 mp atribuită intervenientului I. P. prin titlul de proprietate, întrucât nu s-a cerut pe cale de acțiune constatarea nulității absolute a acestui titlu de proprietate și în aceste condiții titlul emis este perfect valabil.
În baza art. 274 C.proc.civ., a obligat pârâții Supială să plătească reclamantului Orașul B. suma de 250 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert conform chitanței de la (f. 51) și intervenientului I. P. suma de 298,3 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar, onorariu expert, conform chitanțelor depuse la dosar (f. 43,52 și 78).
Împotriva acestei sentințe au declarat recursintervenientul I. P. și intervenienta O. T..
În motivarea recursului declarat, intervenientul I. P. a invocat nulitățile prevăzute de art. 304, pct. 8 și 9 C.proc.civ., în sensul că instanța a interpretat greșit, în parte, actul juridic dedus judecății, precizând totodată că sentința este potrivnică probelor administrate.
În ceea ce privește un prim motiv de recurs, recurentul-intervenient a susținut că acesta vizează faptul că instanța a admis în parte cererea reclamantei, precum și lui, intervenientul în interes propriu, dar a soluționat „per total” capătul de cerere în revendicare. În continuare, recurentul-intervenient a susținut că se poate constata că regimul juridic al terenului este diferențiat în partea care îl deține ca proprietar.
Mai mult, recurentul-intervenient a susținut că o suprafață de circa ½ din terenul revendicat îi aparține lui, recurentul-intervenient, pentru care are titlu de proprietate încă din anul 1999. De asemenea, s-a precizat că cealaltă parte a terenului de circa ½ este proprietatea reclamantei Primăria B., iar el, intervenientul, are numai act de adjudecare a terenului pe care l-a achitat integral, respectiv 209 mp, fără a i se fi eliberat titlu de proprietate.
În acest sens, recurentul-intervenient a arătat că în raport de acestea și de regimul juridic s-a și formulat cererea de revendicare de către reclamanta Primăria B. și el, intervenientul, iar instanța i-a „legitimat” cu aceeași calitate procesuală.
Recurentul-intervenient a mai precizat că instanța a obligat în mod expres expertul topo P. D. să stabilească pentru fiecare dintre părți – reclamant și intervenientul I. P. cu suprafața înregistrată în legătură cu capătul de cerere privind revendicarea. Astfel, deși în expertiză, cât și hotărârea, cuprind în final aceste suprafețe solicitate de reclamantă și intervenient, ele nu sunt defalcate.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, recurentul-intervenient a susținut că acesta vizează faptul că instanța de fond nu i-a acordat cheltuielile de judecată și cu privire la onorariul de avocat de 800 lei, deși în acest sens a depus odată cu notele scrise și chitanța avocațială.
Astfel că, față de cele învederate, recurentul-intervenient a solicitat admiterea recursului, obligarea la plata cheltuielilor de judecată privind onorariul de avocat, de la fond, în valoare de 800 lei.
În motivarea recursului declarat, intervenienta O. T. a invocat motivele prevăzute de art. 304 alin. 7 și alin. 9 C.proc.civ., solicitând să se dispună casarea în tot a acestei hotărâri, conf. art. 312 alin. 3 și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu cheltuieli de judecată
Astfel, intervenienta a susținut că a solicitat instanței, pe calea intervenției în interes propriu, constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 935 mp situat în B., ., județul Prahova, astfel cum este consemnat în titlul lor. Față de considerentele arătate în cuprinsul sentinței recurate, intervenienta a susținut că art. 44 al. (1), (2) din Constituția României garantează și ocrotește dreptul de proprietate privată, prin urmare instanța de fond, conform principiului disponibilității ar fi trebuit să uzeze de art. 55 C.proc.civ., care prevede că „instanța poate hotărî despărțirea ei (a intervenției de acțiunea principală, n.n.) spre a fi judecată deosebit”.
Intervenienta a mai precizat că, înainte de a se cerceta justețea titlului intervenientului I. P., aceasta a învederat instanței de fond netemeinicia titlului reclamantei Primăria B., susținere față de care instanța de fond a explicat în motivarea sentinței de la fila 4 (ultimul aliniat de jos), că titlul reclamantei Primăria B. „este reprezentat de Decizia nr. 626/27.04.1976 (f. 54 dosar nr. 110/1999) prin care i-a fost donată cota de 1/2 din terenul în suprafață de 923 mp din B., .-65, act a cărui valabilitate nu a fost contestată de niciuna din părți”.
În acest sens, intervenienta a arătat că pe rolul aceleiași instanțe există două dosare: nr._ (suspendat pe motivul inițierii dosarului penal 3095/P/2008 care a primit nr. nou 2142/P/2009 la P. de pe lângă Judecătoria Câmpina) și nr. 1670/204/ 2009, la care s-a renunțat la capătul de cerere specific, inițiindu-se un nou dosarul cu nr._, dosare care au ca obiect revendicarea terenului din . din orașul B., în raport cu Primăria B., și dosarul nr._, în raport cu intervenientul I. P..
Totodată, intervenienta a menționat că, potrivit principiului disponibilității, instanța ar fi trebuit să cerceteze, separat, justețea titlurilor părților asupra cărora ea, intervenienta, a ridicat obiecțiuni de legalitate și ar fi putut invoca părților posibilitatea suspendării cauzei, conform art. 244 (1) C.proc.civ., până la clarificarea aspectelor legate de nulitatea titlurilor invocate de intervenient, în condițiile existenței dosarelor sus amintite.
În acest sens, intervenienta a susținut că la fila 6 al. 5 instanța de fond face aprecierea că „cota de 1/2 din terenul de 935 mp din . donată statului cu consimțământul acestor moștenitori”, cu toate că ea tocmai acest lucru contestă în cererea sa de anulare a acestei Deciziei nr. 626/76 a Consiliului Regional Prahova, lipsa consimțământului valabil exprimat al acestor moștenitori în condițiile în care acesta trebuia luat numai in fața Notarului Public, conform art. 801-813 C. civ., considerând că, în această situație, așa-zisa donație este nulă de drept, iar această condiție imperativ-valabilă și în condițiile istorice de la acea dată, nu a fost îndeplinită, fapt care, în opinia sa, conduce automat la nulitatea actului administrativ.
De asemenea, intervenienta a arătat că actul administrativ nu a funcționat nicio clipă, nici în drept, nici în fapt, pentru că ei au depus la Primărie, atât contractul de partaj voluntar nr. 1226/1980, cât și Certificatul de Moștenitor nr. 989/1978, iar administrația de atunci a recunoscut acest adevăr, însă administrația de azi, tăgăduiește aceasta și, prin urmare, atunci când a organizat licitația prin care a câștigat intervenientul I. P. terenul, reclamanta Primăria B. era în culpă, neavând un titlu valabil.
În plus, intervenienta a susținut că ei, proprietarii, plătiseră toate taxele la zi pe acest teren, cu toate acestea nu au fost citați niciodată ca parte, sau înștiințați, sau întrebați, așa încât titlul pârâtului nu le este opozabil.
Intervenienta a mai precizat că ei, proprietarii acestui teren, nu au cunoscut aceste demersuri făcute de Primărie și intervenientul I. P. decât atunci când acesta a început construcția unei case pe acest teren.
În continuare, intervenienta a mai arătat că instanța de fond concluzionează greșit că „până acum, numiții B., R., B., D., Ș., Comeanu sunt coproprietari ai cotei de ½ din terenul de 935 mp din . Orașul B., care la rândul său are cota de ½”. Se susține că, dacă situația ar fi fost așa, consideră că situația este penală, întrucât a lipsit consimțământul co-indivizarilor, respectiv al moștenitorilor amintiți pe actul de organizare a licitației.
Mai mult, intervenienta a arătat că acești moștenitori recunoscuseră prin Încheierea nr. 1226/1980 a NLS Câmpina ceea ce se hotărâse la notar prin CM nr. 989/1978 a NLS Câmpina, care atribuie doamnei O. în întregime suprafața de teren de 935 mp din . acest document notarial, ulterior Deciziei administrative 626/76, infirmă așa-zisa donație care s-a perfectat prin Tabele de adeziuni, cu se făceau atunci, dar nevalidate juridic. În acest sens, intervenienta a susținut că dovadă este faptul că acest teren nu a fost înregistrat în Registrul agricol și nu a primit număr de rol fiscal pe numele Primăriei, iar în adeverința de rol fiscal nr._/ 2006 aflată la dosar terenul era trecut tot pe numele moștenitoarei O. lulia.
Totodată, intervenienta a menționat că în alin 8 fila 6 instanța de fond greșește atunci când trage o concluzie parțial adevărată (că CM nr. 989/1978 nu constituie titlu de proprietate), dar incompletă și prin urmare neadevărată, dacă se privește chestiunea în ansamblul ei, respectiv împrejurarea că prevederile CM nr. 989/78 sunt reluate identic de Contractul de partaj voluntar nr. 1226/1980 care constituie titlu în sensul legii, act pe care instanța de fond l-a ignorat cu desăvârșire
Intervenienta a susținut, în continuare, că există la dosar proba irefutabilă a adeverinței emanate de Primăria B., care atestă recunoașterea acesteia cu privire la dreptul de proprietate asupra celor 900 mp (în realitate 935 mp), și consideră că însăși această acțiune, prin obiectul ei, ridică semne de întrebare, în sensul că este mai puțin probabil că Primăria ar vrea să obțină o suprafață de 100 mp de la un cetățean în favoarea altui cetățean, sau mai degrabă licitatorul I. P. dorește să-și consolideze titlul obținut prin fraudarea legii cu ajutorul disimulat al Primăriei B..
Recursul a fost înregistrat pe rolul tribunalului Prahova la data de 22.09.2010, sub același număr de dosar, nr._ .
La data de 15.06.2013, intimatul-reclamant Orașul B., prin Primar, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, referitor Ia recursul formulat de O. T., respingerea acestuia ca netemeinic, iar pe fond menținerea Sentinței civile nr. 2357/2010 pronunțata de Judecătoria Câmpina, ca legală și temeinică, iar referitor la recursul formulat de I. P., admiterea acestuia numai în ceea ce privește cheltuielile de judecată, întrucât consideră că situația delimitării terenului se poate rezolva la momentul întocmirii lucrărilor tehnice de cadastru, pe baza expertizei efectuata în cauza și în raport de titlurile de proprietate ale acestora. (Orașul B. și I. P.).
În motivare, intimatul-reclamant a susținut că, în ceea ce privește motivele invocate de recurenta O. T. cu privire Ia netemeinicia titlului Primăriei B. sunt nefondate, deoarece așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, prin Decizia nr. 626/27,04.1976 a fost donată statului cota de 1/4 din terenul în suprafața de 923 mp din B., ., acest act nefiind contestat, considerând că este valabil.
Mai mult, intimatul-reclamant a susținut că după anul 1989, odată cu apariția Legii nr.18/1991, republicată, modificată și completată, terenurile aflate în proprietatea statului și în administrarea primăriilor la momentul apariției acestei legi, au trecut în proprietatea privată a unității administrativ teritoriale art. 36 alin. (1), astfel că, în mod legal și corect terenul a fost inventariat în proprietatea privată a orașului B., iar autoritățile publice locale și-au exercitat prerogativele dreptului de proprietate, în condițiile legii.
În continuare, intimatul-reclamant a susținut că prin motivele pe care le invocă, recurenta încearcă sa acuze instanța de fond că nu a manifestat un rol activ, arătând că pe rolul instanței există dosare ce au ca obiect revendicarea terenului în cauză. În acest sens, se solicită a se observa că în baza dispozițiilor art. 129 alin. (1) C.proc.civ.., părțile sunt obligate să-și probeze pretențiile și apărările, iar conform alin. 51 părțile nu pot invoca în căile de atac omisiuni ale instanței de a ordona din oficiu probe pe care ei nu le-au solicitat și administrat în condițiile legii.
Astfel, intimatul-reclamant a susținut că recurenta nu a solicitat niciun moment suspendarea cauzei din motivele pe care le dezvoltă acum și nici nu a făcut dovada existentei acestor dosare.
De asemenea, intimatul-reclamant a susținut că Certificatul de Moștenitor nr. 989/1978, la care face referire recurenta, este un act declarativ și nu constituie titlu de proprietate, în înțelesul dreptului civil, iar contractul de partaj voluntar nr. 1226/1980 s-a realizat in baza Certificatului de Moștenitor nr. 989/1978 și a preluat bunurile declarate de moștenitori, fapt pentru care acesta nu poate fi invocat, cu atât mai mult cu cât, la momentul încheierii lui, statul avea titlu pentru ½ din 935 mp.
Totodată, intimatul-reclamant a solicitat a se avea în vedere că, așa cum rezultă din actele normative care reglementează completarea și ținerea la zi a registrelor agricole, acestea nu constituie documente care certifică proprietatea, ci au rolul asigurării unei evidente la nivelul localității cu privire a numărul gospodăriilor, categoria terenurilor, efective de animale, etc. și consideră că este normal să fie așa, deoarece, înainte de revoluție, precum si după, înscrierea datelor în registrul agricol se făcea pe baza declarației dată de capul gospodăriei. În aceasta situație, adeverințele de rol de care se prevalează recurenta nu dovedesc dreptul de proprietate și, mai mult, aceasta nu a folosit, posedat și dispus de acest teren în niciun fel, ceea ce dovedește ca a cunoscut că terenul era proprietatea orașului B..
La termenul de judecată din data de 15.06.2013, tribunalul a dispus, în baza art. 244 alin 1 pct. 1 C.proc.civ., suspendarea judecării recursurilor declarate de recurenții-intervenienți I. P. și O. T., până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce urmează a se pronunța în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpina, fiind respinsă cererea de suspendare solicitată în baza art. 244 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ.
La data de 04.06.2013, intimatul-reclamant a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, însă recurenta-intervenientă T. O. a solicitat menținerea suspendării cauzei, conform prevederilor art. 244 (1) C.proc.civ., arătând că pe rolul Judecătoriei Câmpina sunt 3 dosare care au ca obiect lămurirea situației juridice a terenului din .: dosarul civil nr._ al Judecătoriei Câmpina, dosarul nr._, al Judecătoriei Câmpina și dosar penal nr._ .
La termenul de judecată din data de 26.06.2013, Tribunalul Prahova a admis cererea de repunere pe rol a cauzei și a dispus continuarea judecății, după care, analizând cererea de menținere a suspendării recursului formulată de recurenta-intervenientă O. T., în baza art. 244 alin 1 pct. 1 C.proc.civ., a respins cererea de suspendare a judecății recursului.
De asemenea, la ultimul termen de judecată din data de 26.06.2013 intervenientul I. P. a declarat că nu mai stăruie în primul motiv de recurs, referitor la greșita soluționare a capătului de cerere în revendicare, formulat de acesta, susținând criticile enunțate prin cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la modalitatea de acordare de către instanța de fond a cheltuielilor de judecată.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către recurenții-intervenienți, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 C.proc.civ., tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În ce privește recursul declarat de intervenientul I. P., tribunalul constată că pe parcursul soluționării de către instanța de fond a prezentei cauze, acesta a fost asistat sau reprezentat de către un avocat ales, potrivit împuternicii avocațiale aflate la fila 121 dosar fond.
Deși, prin concluziile scrise depuse la după rămânerea în pronunțare la instanța de fond, intervenientul I. P. a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată250 lei onorariu expert, 48,30 lei taxă judiciară de timbru plus timbru judiciar, precum și 800 lei onorariu avocat, tribunalul constată că la dosarul cauzei nu se află depusă chitanța ce atestă achitarea de către intervenient a onorariului pentru avocatul ales, astfel că în mod corect instanța de fond a acordat acestuia, sub formă de cheltuieli de judecată, doar contravaloarea taxei de timbru și timbru judiciar, precum și a onorariului de expert.
În consecință, constatând că recursul declarat de intervenient, astfel cum a fost precizat la ultimul termen de judecată, din data de 26.06.2013, este nefondat, tribunalul urmează a-l respinge.
În ce privește recursul declarat de intervenienta O. T., tribunalul reține că prin cererea de intervenție în interes propriu formulată în fața instanței de fond la data de 07.04.2008 (fila 90 dosar fond) aceasta a solicitat a se constata că este proprietara terenului în litigiu, situat în or. B., ., urmând ca celelalte părți din dosar să fie obligate a-i respecta dreptul său de proprietate, cu alte cuvinte o veritabilă cerere în revendicare ocupat în mod nelegal de către posesori neproprietari, solicitări reiterate și cu ocazia dezbaterilor în fond.
Ulterior, intervenienta a adus completări cererii de intervenție, solicitând și anularea contractului de concesiune dintre Orașul B. și I. P..
Intervenienta și-a susținut calitatea sa de proprietar afirmând că este succesoarea lui O. (fostă B.) I., ce a deținut acest teren în proprietate. în schimb, a susținut intervenienta, Orașul B. nu face dovada calității de proprietar asupra terenului pe care intenționează să îl concesioneze lui I. P., iar în plus, titlul de proprietate emis în baza Legii 18/1991 în favoarea intervenientului I. P. este lovit de nulitate.
Din această perspectivă, tribunalul urmează a înlătura criticile intervenientei, în sensul că instanța de fond trebuia să disjungă cererea de intervenție, în baza art. 55 C.proc.civ., și să o judece separat.
Având în vedere că în cauza de față mai multe părți, respectiv reclamantul Orașul B., intervenientul I. P. și intervenienta O. T., au pretins că sunt proprietari ai unor loturi din terenul în litigiu, în mod corect instanța de fond a procedat la judecarea împreună, atât a cererii principale, cât și a celor două cereri de intervenție, pentru a asigura o soluționare completă și definitivă a neînțelegerilor legate de acest teren.
De asemenea, tribunalul mai observă că în mod corect instanța de fond, constatând că este învestită cu soluționarea unor cereri în revendicare reciproce, în care părțile își opun titluri de proprietate de la autori diferiți, a procedat la analiza și compararea acestor titluri.
Astfel, tribunalul nu poate primi susținerile intervenientei, în sensul „netemeiniciei titlului”reclamantului Orașul B., atâta timp cât reclamantul a dobândit dreptul său de proprietate în baza Deciziei nr. 626/27.04.1976 de acceptare a donației pentru cota de ½ (ce a aparținut lui O. S.) din terenul în suprafață de 935 mp din or. B., .-65. Or, așa cum a menționat și instanța de fond, această donație nu a fost desființată în niciun fel până în prezent.
La fel, și în privința titlului de proprietate nr._/20.05.1999 emis pe numele intervenientului I. P., se observă că acesta nu a fost desființat în justiție printr-o acțiune în anulare ori în constatarea nulității acestuia, de către intervenienta O. T..
În acest sens, tribunalul constată că, într-adevăr, de regulă, Legea 18/1991 stabilește reconstituirea în favoarea foștilor proprietari de terenuri (ori moștenitorilor acestora) a dreptului de proprietate asupra terenurilor care se regăseau în patrimoniul fostelor CAP-uri în anul 1990, însă, în mod excepțional, această lege reglementează, la articolul 36 alin. 3, posibilitatea constituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor atribuite în folosință, pe durata existenței construcțiilor, către proprietarii locuințelor, așa cum este cazul intervenientului din cauza de față.
Pe de altă parte, în ce privește titlul de proprietate prezentat de intervenientă în susținerea cererii în revendicare formulată pe cale de intervenție în interes propriu, respectiv Certificatul de Moștenitor nr. 989/1978 emis de pe urma defunctei B. F. (mama intervenientei), tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a stabilit că acesta nu este preferabil celor două titluri de proprietate descrise mai sus, aparținând Orașului B., respectiv intervenientului I. P., atâta timp sunt nereale mențiunile din acest certificat, conform cărora în masa succesorală a defunctei B. F. (autoarea intervenientei) ar fi intrat întreaga suprafață de teren de 935 mp, primită de aceasta prin testament de la sora ei, O. I., după cum susține intervenienta în declarația autentificată sub nr. 1343/06.10.2008 (fila 177 dosar fond).
Cât privește celelalte dosare ce s-au aflat pe rolul instanțelor de judecată la momentul soluționării cauzei de către instanța de fond, tribunalul constată că intervenienta nu a depus relații cu privire la stadiul acestor proceduri judiciare.
Mai mult de cât atât, în faza procesuală a recursului, la cererea intervenientei, tribunalul a dispus suspendarea judecății cauzei, în baza art. 244 pct. 1 C.proc.civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Câmpina, având ca obiect acțiunea în revendicare formulată de intervenientă, în mod direct, împotriva intervenientului I. P., însă acest litigiu a fost stins ca urmare a intervenirii perimării cauzei, din culpa intervenientei O. T..
Prin urmare, atâta timp cât intervenienta nu a dovedit, pe de-o parte, calitatea sa de proprietar pentru întreaga suprafață de 935 mp în litigiu, iar pe de altă parte, nu a dovedit nevalabilitatea titlurilor de proprietate prezentate de Orașul B. și de I. P., tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a respins cererea de intervenție formulată de intervenienta O. T., astfel că recursul declarat de aceasta împotriva sentinței respective este nefondat.
În concluzie, în raport de toate aceste considerente, în baza art. 3041 C.proc.civ. și art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ., raportat la art. 312 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondate recursurile declarate de intervenienții I. P. și O. T., împotriva sentinței civile nr. 2357/29.06.2010, pronunțată de Judecătoria Câmpina.
De asemenea, în baza art. 274 C.proc.civ., tribunalul va obliga recurentul-intervenient I. P. să plătească intimaților Șupială I., Șupială V. și Șupială M. cheltuielile de judecată în recurs în sumă de 900 lei, reprezentând onorariu apărător, conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ambele recursuri declarate de recurenții-intervenienți I. P., domiciliat în București, ., ., și O. T., domiciliată în București, ., sector 3, împotriva sentinței civile nr. 2357/29.06.2010, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații-pârâți ȘUPIALĂ V. I., domiciliat în B., ., jud. Prahova, ȘUPIALĂ V. V. și ȘUPIALĂ M., ambii domiciliați în B., ., jud. Prahova, și intimatul-reclamant ORAȘUL B., PRIN PRIMAR, cu sediul în B., ., jud. Prahova, ca fiind nefondate.
Obligă recurentul-intervenient I. P. să plătească intimaților Șupială I., Șupială V. și Șupială M. cheltuielile de judecată în sumă de 900 lei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțata în ședința publică, azi, 26.06.2013.
Președinte, Judecători,
M. C.-A. Ș. O.-C. P.-A. A.
Grefier,
N. L.-E.
Red. O.C.Ș.
2 ex/17.02.14
d. f._ Judecătoria Câmpina
j. f. E. M. L.
Operator de date cu caracter personal notificare nr. 5595
| ← Fond funciar. Hotărâre din 29-05-2013, Tribunalul PRAHOVA | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
