Fond funciar. Hotărâre din 29-05-2013, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 30947/281/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 959
Ședința publică din data de 29.05.2013
Președinte: Ș. O. C.
Judecători: P.-A. A.
M. C. A.
Grefier: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-revizuent I. C., domiciliat în ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1757/29.01.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații T. F., domiciliat în ., jud. Prahova, C. LOCALĂ BLEJOI DE FOND FUNCIAR, cu sediul în Blejoi, jud. Prahova, și C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE FOND FUNCIAR, cu sediul în Ploiești, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-revizuent personal și asistat de avocat B. T. G. I. și intimatul T. F. personal, lipsind celelalte intimate.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul T. F. a depus la dosar un memoriu și un set de înscrisuri, după care
Apărătorul recurentului-revizuent, a vând cuvântul, arată că a luat la cunoștință memoriul și înscrisurile depuse la dosar de intimatul T. F., astfel că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată, precum și că nu are alte cereri de formulat.
Intimatul T. F., având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul recurentului-revizuent, având cuvântul în dezbateri, arată că cererea de revizuire a fost întemeiată pe disp. art. 322 pct. 5 cod proc. civilă, la dosar fiind depuse acte noi care au legătură cu cauza și au înrâurire asupra soluției pronunțate, însă instanța de fond a încălcat principiului rolului activ, astfel că sentința atacată conține dispoziții potrivnice, în sensul că s-ar fi dispus punerea în posesie a intimatului T. F. pe o suprafață de 300 mp, pe care recurentul o deține în prezent. De asemenea, prin sentința atacată s-a dat mai mult decât s-a cerut, în sensul că s-a solicitat suprafața de teren de 404 mp, dar s-a dat suprafața de 462 mp. Mai mult, cererea de revizuire a fost respinsă pe motiv că nu s-a făcut dovada de către recurent că nu a putut intra în posesia actelor menționate la momentul pronunțării hotărârii, înscrisuri care se aflau în posesia unor instituții publice, chiar în condițiile în care C. Locală Blejoi de Fond Funciar a fost inconsecventă în relațiile oferite instanței, astfel că pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și reținând cauza spre rejudecare, în baza art. III alin 1 lit. a pct. i și ii din Legea nr. 169/1997 să se constate că titlul de proprietate al intimatului T. F. este lovit de nulitatea absolută, de soluția ce se va da în cauză ținând chiar și aspectul penal.
Intimatul T. F., având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului.
Apărătorul recurentului-revizuent, având cuvântul în replică, arată că la primărie nu există înregistrată vreo cerere de reconstituire a dreptului de proprietate sau vreo dovadă că terenul a fost preluat de C.A.P.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 22.12.2011 sub.nr._ având ca obiect revizuire, revizuentul I. C. a solicitat in contradictoriu cu intimatii C. LOCALĂ DE FOND FUNCIAR BLEJOI, C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE FOND FUNCIAR și T. F. ca prin hotararea ce se va pronunta sa se revizuiască sentinta civila_/16.12.2005 a Judecatoriei Ploiesti astfel cum a fost pronuntata in dosarul nr._/281/2004 și pe fond să se admită cererea reconvențională privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/2000 emis în favoarea intimatului T. F. pentru suprafața de 404 mp situată în T.11 P.969, categoria de folosință arabil – intravilan.
In motivarea cererii de revizuire, revizuentul și-a intemeiat apărările pe disp. 322 pct. 5 C.pr.civ. susținând că la data soluționării cererii sale reconvenționale în dosarul mai sus menționat, instanța de fond a avut în vedere documentația înaintată de C. Locală Blejoi de Fond Funciar în ceea ce privește terenurile deținute anterior cooperativizării de autorul intimatului T. F., în baza cărora respectiva persoană a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legii nr.18/1991.
Revizuentul a precizat că soluția dată de instanța de fond în acțiunea în revendicare prin care s-a conferit prioritate titlului de proprietate invocat de reclamantul intimat prin comparația cu titlul de proprietate opus de revizuent, respectiv sentința civilă nr._/2002 pronunțată de Judecătoria Ploiești într-o acțiune în constatare, nu a avut în vedere și înscrisurile noi depuse în prezenta cauză, obținute de apărătorul său de la C. Locală Blejoi de Fond Funciar, cu privire la terenurile înregistrate la rolul intimatului T. F., anterior cooperativizării, relații comunicate de respectiva entitate prin adresa nr._/18.11.2011.
Revizuentul a arătat că din conținutul acestei adrese rezultă că autorul intimatului T. F., numitul T. G. P. nu a deținut în proprietatea suprafața de 404 mp arabil – intravilan, în punctul „ De V.”, suprafață de teren pentru care revizuentul solicitase anterior constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate.
Revizuentul a mai arătat că din cuprinsul acelorași relații rezultă că Z. P., autorul vânzătorilor, în contradictoriu cu care revizuentul s-a judecat în acțiunea în constatare față de care s-a pronunțat sentința civilă nr._/2002, a fost proprietarul suprafeței de teren arabil intravilan în punctul „ De vale”, ceea ce conduce la concluzia că titlul său de proprietate era preferabil .
Revizuent a arătat că adresa_/8.11.2011 a Primăriei Blejoi este un înscris ce provine de la partea potrivnică, respectiv C. de Fond Funciar Blejoi, pârâtă în cererea sa reconvențională, și că întrucât documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate în litigiu, deși a fost depusă de respectiva pârâtă în faza judecății de fond, revizuentul nu a putut cenzura respectivele înscrisuri, pe care le-a descoperit numai după pronunțarea hotărârii judecătorești, respectiv la data judecății unui dosar penal, respectivele relații fiindu-i comunicate apărătorului său.
În drept, revizuentul si-a intemeiat cererea pe disp. art. 322 pct. 5 Cpr.civ.
In anexă la cerere revizuenta a depus înscrisuri, respectiv: adresa_/18.11.2011, copie de pe cererile de intrare în fostul GAC Blejoi a numitului T. Gh. P. din 15.10.1961, și respectiv a celei aparținând lui Z. Gh. P. din 20.10.1961, copii de pe registrele agricole de la partida celor doi autori din perioada anterioară cooperativizării.
La dosarul cauzei s-a depus și sentința penală nr.961/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ ( filele 113-114 dosar ).
La termenul de judecata din 11.12.2012, revizuentul a depus o precizare a cererii prin care reitera argumentele detaliate în cererea introductivă, susținând în esență că apărările sale se întemeiază pe actul nou, reprezentat de adresa nr._/18.11.2011, act pe care a fost în imposibilitate să-l depună la data judecății în fond, fiind în posesia părții adverse Comsia Locală Blejoi de Fond Funciar.
La termenul de judecata din 11.12.2012, completul învestit inițial cu judecata cauzei a admis excepția nelegalei compuneri, fiind determinat de faptul că nu era specializat în materia fondului funciar, cauza fiind înaintată spre soluționare prezentului complet de fond funciar.
Prin sentința civilă nr. 1757/29.01.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată, cererea formulată de revizuentul I. C..
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin sentinta civila nr._/16.12.2005 pronuntata de Judecatoria Ploiesti in dosarul_/281/2004 având ca obiect revendicare, instanța a admis acțiunea formulată de intimatul T. F. din prezenta cauză, în sensul în care pârâtul revizuent a fost obligat să lase reclamantului în pașnică folosință și liniștită posesie suprafața de 462 mp situat în T11 A 909, situată în . de expertiză topo. B. N. efectuat în cauză.
Prin aceeași sentință, s-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională a revizuentului prin care s-a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/2000 emis de C. Județeană Prahova pe numele reclamantului T. F. în ceea ce privește suprafața de teren de 441 mp situată în Blejoi, T 11 P 970.
Din actele si lucrările dosarului nr._/281/2004, a rezultat că la data soluționării cererii reconvenționale, instanța a apreciat in ceea ce privește titlul de proprietate invocat de revizuentul reclamant în reconvențională constând în sentința civilă nr._/15.07.2002 a Judecătoriei Ploiești, nu poate fi considerat preferabil celui exhibat de reclamant.
Instanța de fond a reținut în acest sens că prin sentința civilă nr._/15.07.2002 s-a constatat valabilitatea convenției de vânzare cumpărare intervenită între pârâtul reclamant ( revizuent în prezenta cauză ) în calitate de cumpărător și vânzătorii Z. I. și V. V., cu privire la terenul în surpafața de 332 mp situat în comuna Blejoi, ..
Instanța de fond a statuat că respectiva hotărâre judecătorească nu este de natură să producă efecte cu privire la titlul de proprietate a cărui nulitate se solicită, deoarece la data vânzării constatate pe calea sentinței civile invocată de revizuentul reclamant în reconvențională, respectiv în anul 1993, terenul în litigiu nu se afla în circuitul civil, fiind un teren ce anterior fusese cooperativizat, pentru care se formulaseră cereri de reconstituire, teren care a format obiectul legii 18/1991, astfel încât pretinșii vânzători ai pârâtului reclamant din reconvențională nu puteau dispune în mod valabil de respectivul teren.
În același sens, instanța de fond a mai reținut că titlul de proprietate în litigiu a fost emis ca urmare a pronunțării sentinței civile nr.47/1995 a Tribunalului Prahova, respectiv în executarea acestei sentințe.
Prin sentința civila nr.47/1995 a Tribunalului Prahova s-a dispus obligarea pârâtei C. Județeană Prahova de Fond Funciar să pună în posesie pe reclamantul din dosarul de fond – intimat în prezenta cauză ( T. F. ) și să elibereze proces verbal de punere în posesie asupra terenurilor de 994 mp situat în intravilanul comunei Blejoi, punctul Acasă și 400 mp situat în intravilan, la punctul De vale.
În ceea ce privește cererea de revizuire formulată, prima instanța a apreciat că in cauză nu poate fi reținută incidența disp. art. 322 pct. 5 C.pr.civ. care dispune in sensul că o hotărâre rămasă definitivă poate fi revizuită dacă după darea hotarârii s-au descoperit inscrisuri doveditoare deținute de partea potrivnică sau nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
In speța dedusă judecății, deși revizuentul a depus in anexă la cererea formulată adresa_/18.11.2011, copii de pe cererile de intrare în fostul GAC Blejoi a numitului Z. Gh. P. din 20.10.1961, copii de pe registrele agricole de la partida celor doi autori din perioada anterioară cooperativizării, precum și cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate înregistrate sub nr.2010/20.03.1991 și nr.410/04.03.1991 a numitului Z. I., acte pretinse noi in raport de probele administrate in dosarul_, aceasta nu a probat modalitatea in care pretinde că a fost împiedicată de partea adversă să depună respectivele înscrisuri cu ocazia judecării fondului.
Or, este unanim cunoscut faptul că pentru a uza de disp. art. 322 pct. 5 C.pr.civ. este esențială proba faptului că revizuentul a fost împiedicat de partea adversă să depună respectivele înscrisuri sau că acestea nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, sarcină a probei pe care însă revizuentul din prezenta cauză nu și-a îndeplinit-o, având în vedere că aceste înscrisuri existau în arhiva Comisiei Locale de Fond Funciar Blejoi, încă de la data soluționării cererii pe fond, iar revizuentul putea să obțină aceste relații printr-un efort de minima diligență, dacă respectivele acte ar fi fost solicitate.
Mai mult decât atât, prima instanța a considerat că respectivele înscrisuri, chiar și în situația în care ar fi fost produse în fața instanței de fond, nu erau de natură să conducă la o altă concluzie decât aceea pe care instanța de fond a fundamentat cu privire la respingerea cererii reconvenționale.
Faptul că pentru terenul în litigiu s-au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legii nr.18/1991 atât de către autorul vânzătorilor revizuentului, numitul Z. I., cât și de către intimatul reclamant, nu face decât să confirme regimul juridic al respectivei suprafețe de la nivelul anului 1993, anume faptul că terenul forma obiect al legilor fondului funciar la data vânzării constatate prin sentința civilă_/15.07.2002, deci nu se afla în proprietatea vânzătorilor Z. I. și V. V..
Prima instanță a reținut, astfel, că și din perspectiva actelor noi produse de revizuent pe calea prezentei cereri, hotărârea judecătorească invocată, respectiv sentința civilă_/15.07.2002 a Judecătoriei Ploiești, nu ar fi putut fundamenta constatarea nulității titlului de proprietate în litigiu.
In lumina acestor argumente, prima instanță a respins cererea de revizuire astfel cum a fost formulată ca neintemeiata.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs revizuentul, susținând că prima instanță a respins în mod greșit cererea sa de revizuire, pe motiv că nu a probat modalitatea in care pretinde ca a fost împiedicat de partea adversa sa depună înscrisurile noi invocate in vederea revizuirii Sentinței Civile nr._/16.12.2005 cu ocazia judecării fondului, desi aceste înscrisuri existau in arhiva Comisiei Locale de Fond Funciar Blejoi, si că putea sa obțină aceste înscrisuri printr-un efort de minima diligenta,daca respectivele acte le-ar fi solicitat.
Astfel, instanța de revizuire pe fond a cererii sale, interpretând greșit actul juridic dedus judecații, prin prisma înscrisurilor noi depuse, a schimbat înțelesul lămurit si neîndoielnic al acestora pronunțând o hotărâre lipsita de temei legal si cu aplicarea greșita a legii.
De asemenea, in mod nejustificat a considerat că putea sa obțină aceste înscrisuri printr-un efort de minima diligenta, omitand în mod vădit voit, faptul ca aceste înscrisuri nu se aflau in posesia sa, ca aceste înscrisuri sau aflat in posesia Comisiei Locale de Fond Funciar Slejoi, comisie asupra căreia eu nu avea nicio posibilitate sa o verifice daca deține aceste înscrisuri și nici sa o forțez sa i le puna la dispoziție, cu atât mai mult cu cât nici instanța de judecată de la celelalte faze procesuale nu a reușit acest lucru, după cum se poate observa chiar din sentința supusă revizuirii.
Recurentul a susținut că a făcut numeroase demersuri în acest sens, ce au rămas fără nici un rezultat, înscrisurile fiindu-i puse la dispoziție numai dup ce s-a schimbat conducerea primăriei, când s-a văzut că, pe fondul repunerii la dispoziție a acestor înscrisuri, a pierdut nu numai terenul în litigiu, ci a fost și condamnat penal.
Tot odată Instanța de revizuire pe fond a cererii sale, in loc sa faca un act de dreptate si de îndreptare a erorii judiciare comise prin pronunțarea Hotărârii in Sentința Civila nr._/ 16.12. 2005/din nou in Sentința civila nr.1757/29.01.2013 supusa Recursului, Hotărârea pronunțata cuprinde motive contradictorii si străine de natura pricini,interpretând in mod greșit prevederile legale ale Legii nr.18/1991,modificata si actualizata,precum si probele si înscrisurile puse la dispoziție,in sensul ca,"Faptul ca pentru terenul in litigiu s-au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate in baza legii nr. 18/1991 atat de către autorul vânzătorilor revizuentului, numitul Z. I.,cat si de către intimatul reclamant, nu face decât sa confirme regimul juridic al respectivei suprafețe de la nivelul anului 1993,anume faptul ca terenul forma obiect al legilor fondului funciar la data vânzării constatate prin sentința civila nr._/ 15.07.2002,deci nu se afla in proprietatea vânzătorilor Z. I. si V. V.",- interpretare personala si total greșita de către aceasta Instanța a prevederilor art.27 alin.22 din Legea nr.18/1991 modificata,intru-cat numitul Z. I.,moștenitorul autorului Z. P.,cel care i-a vândut suprafața de 300 m.p., in litigiu acum,făcuse cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor si primise deja Adeverința de punere in posesie nr.l217/11.01.1992,eliberata de C. locala Blejoi, si fusese pus in posesia acestei suprafețe in baza îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea Fondului Funciar pe baza de proces-verbal ce se afla anexat la prezentul dosar conform Opisului cu înscrisurile depuse/iar conform legislației
in vigoare la acel moment,se puteau efectua legal acte de înstrăinare a terenurilor numai cu aceste acte.
Instanța nu a ținut cont nici de faptul ca numitul T. F., nu s-a înscris cu aceasta suprafața de teren in CAP si nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceasta,asa cum prevăd Legile Fondului Funciar,mai mult chiar,in arhiva Primăriei Blejoi nu se regăsește Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole conform adresei eliberate de aceasta primărie.
Recurentul a solicitat Revizuirea Sentinței civile nr._/ 16.12. 2005, deoarece a apreciat ca in mod greșit Judecătoria Ploiești a admis acțiunea numitului T. F. in contradictoriu cu I. C. si a obligat pe acesta sa-i lase in pașnica folosința si liniștita posesie suprafața de 462 m.p. teren in Tarlaua 11,. ., desi reclamantul din acea cauza nu a stăpânit niciodată acest teren in litigiu, nici el si nici autorii lui, fiind obținut de acesta in mod fraudulos prin inducerea în eroare a instanței civile, acea Sentința in baza căreia i s-a atribuit acel teren a fost data in baza unor probe ce nu exprimau realitatea,sî cu incalcarea de către acea Instanța a prevederilor art.27 alin.22 din Legea nr.18/1991 modificata,intru-cat numitul Z. I., moștenitorul autorului Z. P.,cel care i-a vândut suprafața de 300 m.p., in litigiu acum,făcuse cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor si primise deja Adeverința de punere in posesie nr.1217/ 11.01.1992,eliberata de C. locala Blejoi,si fusese pus in posesia acestei suprafețe in baza îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea Fondului Funciar pe baza de proces-verbal ce se afla anexat la prezentul dosar conform Opisului cu inscrisurile depuse.
De asemenea, instanța care a pronunțat Sentința Civila nr._/ 2005 a încălcat si prevederile art.2 alin.l si alin.2 din Legea nr.l/2000, in sensul ca desi numitul Z. I. primise deja Adeverința de punere in posesie nr.1217/11.01.1992, eliberata de C. locala Blejoi,sî fusese pus in posesia efectiva a acestei suprafețe in baza indeplinirii condițiilor prevăzute de Legea Fondului Funciar pe baza de proces -verbal,lucru confirmat si de C. L. Blejoi,prin adresa de răspuns inaintata Instantei,aceasta ignora acest adevăr si in dispreț fata de Lege,face propria interpretare in pag.3 a Sentinței Revizuite,si se pronunța de maniera ca "desi C.
L. de aplicare a Legii 18/1991 a arătat ca terenul litigiu a făcut obiectul cererii de înscriere in CAP a n Z. P. si acesta este îndreptățit sa-l primească. Totuși, s-a reținut că acest teren potrivit Sentinței Civile si care nu ii este opozabila nici lui Z. I. moste autorului Z. P.,si nici lui I. C.) 1995 aceasta suprafața de teren aparține lui T. F." ,desi acesta nu are nici un act legal prevăzut Fondului Funciar care sa-l îndreptățească sa-l primea ce inseamna ca desi aceste Legi nu prevăd totuși ca Instanțele de judecata dupa propria apreciere pot face și reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurllfr agricole si in alte condiții decât cele prevăzute de Lege.
In stabilirea dreptului de proprietate asupra acestei suprafețele teren in litigiu, instanța nu a ținut cont nici de prevederile art. 6 alin. (1)3, care prevede clar fara a da naștere la interpretări,ca situația in care o persoana numai deține înscrisuri doveditoare,proba cu martori este suficienta in reconstituirea dreptului de proprietate cand aceasta se face pe vechilii amplasamente si cand martorii ce le recunosc sunt vecini sau moștenitorii lor pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea, si nu orice martor.
Practic, punerea în posesie s-a realizat în baza unor declarații neconcludente pentru o persoana care nu îndeplinea condițiile si pentru care in stabilirea dreptului pretins nu s-au respectat procedurile legale,si a fost înlăturata o persoana care deținea acte legale ca fost proprietar si care respectase procedurile de solicitare a terenului in comparație cu numitul T. F.,care nu s-a înscris cu aceasta suprafața teren in CAP și nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceasta, asa cum prevăd Legile Fondului Funciar, mai mult chiar in arhiva Primăriei Blejoi nu se regăsește cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole conform adresei eliberate de aceasta primărie.
Intrucât C. L. Blejoi de Aplicare a Legilor Fondului Funciar a fost obligata de Instanța de judecata in mod ilegal si abuziv sa-l puna in posesie pe numitul T. F. pe suprafața de 404 m.p.teren intravilan si sa-i elibereze acestuia de Proprietate pentru acest teren si pe acest amplasament, recurentul-revizuent a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.III alin.l lit.a punctul(i)si punctual (ii) din Legea nr.169/1997, fiind lovit de nulitate absoluta Titlul de proprietate astfel obținut de T. F., cu nr._/13.06.2000.
Un alt aspect de nelegalitate in Sentința ce a fost supusa REVIZUIRII l-a constituit faptul ca, desi numitul T. F. a cerut suprafața de 404 m.p., instanța de judecata a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 462 m.p.in plus cu 58 m.p.fapt ce a făcut ca la punerea in posesie prin executare silita de către executorul judecătoresc, sa se intre abuziv peste suprafața de 685 m.p. deținuta legal de recurentul- revizuent I. C.,intru-cat practic nici nu avea cum sa-l puna in posesie cu 462 m.p. pe o suprafața in litigiu de 332 m.p.fapt ce a făcut ca revizuentul sa îndepărteze de pe terenul sau stâlpii ce au fost montați pentru delimitarea suprafeței de teren data abuziv de Instanța lui T. F. ,iar ulterior acesta la reclamat pentru tulburare de posesie si nerespectarea hotărârii judecătorești,iar I. C. a primit o condamnare de 2 ani tocmai pentru nerespectarea acestei Hotărârii Judecătorești ilegale si abuzive supusa astăzi RECURSULUI.
In momentul de fata posesia efectiva a acestei suprafețe de teren nu este deținuta de niciuna din parti, intrucat nici nu este in mod concret delimitată fara a-i incalca dreptul la proprietate al recurentului-revizuent I. C.. Mai mult chiar si in momentul de fata ambii (si reclamantul si revizuentul) dețin acte si titlu de proprietate care nu au fost anulate de nici o instanța.
Astfel, prima instanța trebuia sa clarifice aceasta situație si nu sa dea o interpretare personala in sensul stabilirii priorității uneia sau alteia din Sentințe, deoarece orice hotărâre judecătorească definitivă trebuie respectată conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,daca aceasta a fost data in concordanta cu legea si in baza probatoriului corect administrat.
În cauza Ș. împotriva României, Hotărârea din data de 24.03.2005, Curtea a reamintit că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces".
În sensul art. 6 & 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definit obligatorie să rămână fară efect în detrimentul unei părți.
Aceeași opinie este reflectată de Curte și în Cauza Abătu împotriva României, astfel odată ce o hotărâre internă definitivă pronunțată de instanțele naționale, ea trebuie să fie pusă în executare cu o claritate și coerență rezonabilă de autoritățile (naționale)- publice pentru a se evita pe cât posibil nesiguranța juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept private de aplicarea sa.
Recurentul-revizuent I. C. a invocat pe buna dreptate faptul ca măsurătoarea terenului in litigiu nu s-a făcut corect, întrucât nu avea cum să-i măsoare reclamantului suprafața de 462 m.p. din 332 m.p. pe care ii deține legal in baza Sentinței Civile nr._/15.07.2002, definitive si care nu a fost anulata de nicio alta Instanța, astfel incat terenul fiind delimitat la sud de terenul vecinului prin gard din uluca,la punerea in posesie prin executare silita s-a intrat peste suprafața de 685 m.p. a inculpatului pe care o deține in baza unui testament si a certificatului de moștenitor in urma decesului testatorului,in baza căruia a obținut titlu de proprietate ce nu a fost contestat de nimeni.
F. de aspectele prezentate si criticile formulate,recurentul-revizuent a solicitat admiterea recursului, iar în baza art. 312 raportat la art. 304 pct.7-9 Cod Proc.Civilă, să se dispună modificarea sentinței atacate făcând aplicarea corectă a legii in sensul constatării nulității absolute parțiale a Titlului de Proprietate nr._/2000,pentru suprafața de 462 m.p.teren arabil intravilan reconstituit in Tarlaua ll,Parcela969 din acest titlu
În dovedirea recursului a fost solicitată încuviințarea probei cu înscrisuri.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar, iar intimatul T. F., legal citat, nu a depus întâmpinare, dar s-a prezentat la termenul de judecată și a solicitat respingerea căii de atac declarate ca fiind nefondată.
Celelalte două intimate nu au formulat întâmpinări și nici nu s-au prezentat la termenul de judecată.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de revizuent, a dispozițiilor legale incidente, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Potrivit art. 322 pct.5 din Cod proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive sau irevocabile se poate cere atunci când, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Pentru a se putea invoca acest motiv, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
revizuentul să se bazeze pe un înscris probator, un înscris nou care să nu fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată;
înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită;
înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții;
înscrisul invocat să fie determinant în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță, cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată;
înscrisul nou trebuie să fie prezentat de partea care exercită revizuirea și nu i se poate pretinde instanței să îl administreze din oficiu.
Așadar, trebuie ca respectivul înscris să fi existat la data judecății în fond a pricinii, dar nevalorificarea sa în proces să se fi datorat conduitei culpabile a părții adverse (care l-a reținut) sau împrejurării mai presus de voința părții (care, de asemenea, a împiedicat administrarea).
În practica judiciară, s-a statuat în mod constant că nu este întrunită ipoteza textului de lege și nu este permisă revizuirea atunci când asemenea înscrisuri sunt procurate de parte ulterior finalizării procesului, pentru că, într-o asemenea situație, s-ar ajunge la repunerea în discuție a unei hotărâri irevocabile, intrată în puterea lucrului judecat, ceea ce, evident, că nu este admisibilă.
Practic, recurentul-revizuent tinde să obțină repunerea în discuție a sentinței civile nr._/16.12.2005 a Judecătoriei Ploiești, irevocabilă prin decizia civilă nr. 501/05.05.2006, atunci când prezintă drept cauză a revizuirii un mijloc de probă nou, constând în cererea de înscriere în CAP nr. 328/20.10.1961 a numitului Z. P., cererea de înscriere în CAP nr. 19/13.02.1961 a numitului T. Gh. P., Registrul agricol din perioada anilor 1959-1963, vol. 3/48 cu partida numitului T. Gh. P., registrul agricol din perioada anilor 1959-1963, vol. 3/47 a numitului Z. P., precum și cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 410/04.03.1991 și cererea nr. 2010/20.03.1991, ambele formulate de Z. I. (filele 12-21 dosar fond).
Se impune precizarea că toate aceste înscrisuri au fost obținute în baza adresei transmise de apărătorul ales al recurentului-revizuent, primită la Primăria Comunei Blejoi, la data de 25.10.2011 (fila 10 dosar fond), la care respectiva primărie a răspuns prin adresa nr._/18.11.2011 (fila 11 din același dosar).
În mod corect, prima instanță a reținut că, fiind vorba de o instituție publică ce deținea respectivele înscrisuri, partea era în situația de a le putea procura printr-o minimă diligență, ceea ce i-ar fi permis să le înfățișeze în cadrul procedurii judiciare desfășurate, în măsura în care le-ar fi considerat relevante pentru obținerea de consecințe juridice.
Altminteri, prezentând un mijloc de probă nou – în sensul de înscris procurat ulterior judecății – și pretinzând ca pe baza acestuia să fie revizuită hotărârea, partea tinde, de fapt, la nesocotirea autorității de lucru judecat a celor statuate irevocabil.
Or, funcția revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăților irevocabile în afara condițiilor strict reglementate procedural.
În sens contrar, dacă procurarea unui simplu mijloc de probă – fără ca partea să dovedească împrejurările excepționale, mai presus de voința sa, care au împiedicat-o să-l înfățișeze în cadrul procesului –, ar fi suficientă pentru retractarea unei hotărâri, atunci stabilitatea juridică și puterea de lucru judecat de care trebuia să se bucure hotărârile, ar rămâne fără niciun fel de eficiență.
Deși, recurentul-revizuent a susținut atât pe parcursul judecării în fond a cererii de revizuire, cât și în faza procesuală a recursului că ar fi făcut numeroase demersuri pentru a obține înscrisurile invocate, demersuri care ar fi rămas fără rezultat, tribunalul observă că I. C. nu a făcut proba acestei susțineri, limitându-se la a face trimiteri la anumite pasaje din considerentele sentinței civile nr._/16.12.2005, care, în mod evident, nu constituie dovezi în sensul arătat.
Mai mult decât atât, este corectă observația judecătorului fondului, potrivit căreia înscrisurile invocate de revizuent nu au caracter determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu prilejul judecării fondului litigiului dintre părți (adică a acțiunii în revendicare), nu ar fi condus la adoptarea altei soluții decât aceea pronunțată.
Este lesne de observat că, la momentul soluționării acțiunii în revendicare ce a format obiectul dosarului nr._/2004 al Judecătoriei Ploiești, s-a realizat o comparare a titlurilor exhibate de părțile litigante, constatându-se că titlul de proprietate nr._/2000, eliberat de C. Județeană Prahova de Fond Funciar în favoarea lui T. F., este mai bine caracterizat decât titlul invocat de I. C., reprezentat de sentința civilă nr._/2002 a Judecătoriei Ploiești, prin care s-a constatat valabilitatea vânzării realizate în baza unei „chitanțe” între moștenitorii lui Z. P. și pârâtul din dosarul de revendicare.
În mod indubitabil, chiar dacă înscrisurile indicate în cererea de revizuire de recurentul-revizuent ar fi fost depuse în dosarul identificat anterior, nu ar fi condus la pronunțarea unei alte soluții pentru simplul motiv că titlul de proprietate nr._/2000 a fost emis în executarea unei alte hotărâri judecătorești, respectiv sentința civilă nr. 47/1995 a Tribunalului Prahova, hotărâre ale cărei statuări nu ar fi putut fi ignorate, referindu-se la punerea în posesie a beneficiarului reconstituirii T. F., cu suprafețele de 994 mp teren în punctul „Acasă” și 400 bmp teren în punctul „Devale”, ambele în intravilanul comunei Blejoi.
Practic, acest titlu de proprietate are natura juridică a unui act administrativ individual, intrat în circuitul civil, iar valabilitatea emiterii sale nu ar fi putut fi cenzurată în cadrul acțiunii în revendicare, mai ales că Legea nr. 169/1997, așa cum a fost modificată și completată, a instituit procedura de atacare a unui asemenea act emis în procedura de reconstituire.
Toate aceste considerente conduc la concluzia că sentința civilă nr. 1757/29.01.2013 a Judecătoriei Ploiești este legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. (1) cu aplicarea art. 304 pct. 7-9 și art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul declarat de revizuentul I. C., ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-revizuent I. C., domiciliat în ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1757/29.01.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații T. F., domiciliat în ., jud. Prahova, C. LOCALĂ BLEJOI DE FOND FUNCIAR, cu sediul în Blejoi, jud. Prahova, și C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE FOND FUNCIAR, cu sediul în Ploiești, jud. Prahova, ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2013.
Președinte, Judecători,
Ș. O. CorneliuPavel-A. A. M. C. A.
Grefier,
N. L. E.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red./Tehnored. PAA
2 ex/11.06.2013
Dosar fond_ Judecătoria Ploiești
Judecător fond C. L.
| ← Succesiune. Decizia nr. 1670/2013. Tribunalul PRAHOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1114/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
