Pretenţii. Decizia nr. 1366/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1366/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 13633/281/2012
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL PRAHOVA |
SECȚIA I CIVILĂ |
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1366 | |
Ședința publică din data de 17 octombrie 2013 | |
Președinte: | G. M. |
Judecători: | M. C. |
M. N. | |
Grefier: | E. M. |
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții - pârâții P. E. și P. D. ambii cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 4401/12.03.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - reclamantă A. DE P. . sediul în Ploiești, ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții - pârâții P. E. și P. D. reprezentați de avocat R. D. L., lipsă fiind intimata - reclamantă Asociația de proprietari .>
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul recurenților-pârâți, având cuvântul în dezbatere, solicită admiterea recursului, în principal modificarea sentinței recurate, iar în subsidiar casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru administrarea probei cu expertiză, întrucât instanța de fond nu a pus în vedere pârâtei că poate formula excepții în condițiile în care a fost modificată cererea de chemare în judecată, și nu i s-a oferit un termen pentru a formula întâmpinare sau a-și angaja un apărător. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ /30.03.2012, reclamanta A. de P. . chemați în judecată pe pârâții P. E. și P. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata sumelor de 3569,66 lei reprezentând cotele de contribuție la cheltuielile comune ale asociației de proprietari, 258,97 lei penalități, 50 lei fond de rulment și 50 lei fond de reparații.
În motivare s-a arătat că pârâții nu și-au respectat obligațiile de plată a cotelor de întreținere.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr.230/2007.
Pârâții, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
În ședința publică de judecată din data de 12.03.2013, reclamanta a depus cerere de majorare a cuantumului pretențiilor, solicitând obligarea pârâților la plata sumelor de 5950,91 lei cheltuieli de întreținere pe perioada noiembrie 2010 – decembrie 2012, 1454,27 lei penalități, 50 lei fond de reparații, 50 lei fond de rulment.
Prin sentința civilă nr. 4401/12.03.2013, Judecătoria Ploiești a admis cererea precizată formulata de reclamanta Asociația de Proprietari . contradictoriu cu pârâții P. E. și P. D., a obligat pârâții la plata sumelor de 5950,91 lei cheltuieli de întreținere pe perioada noiembrie 2010 – decembrie 2012, 1454,27 lei penalități, 50 lei fond de rulment și 50 lei fond de reparații și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal din data de 09.04.2011 aflat în copie la fila 20, membrii asociației de proprietari au hotărât perceperea de penalități de 0,2% pentru întârzierea la plata cotelor de întreținere, stabilirea unui fond de reparații la suma de 100 lei și a unuia de rulment la 300 lei.
Potrivit art. 46 din Legea nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari: “Toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.”
În conformitate cu art. 49 alin. 2 din actul normativ menționat, termenul de plată pentru cotele de contribuție este de 20 de zile de la data afișării, după expirarea unei perioade de 30 de zile, asociația putând percepe penalități în procent maxim de 0,2%/zi (alin. 1 al aceluiași articol).
Instanța de fond a reținut că listele de plată depuse în copie la dosar îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, respectiv este înscrisă data afișării, data scadenței, care este la 20 de la data scadenței, astfel cum prevede art. 25 alin.1 din HG nr.1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și că, odată dovedită existența creanței, debitorul este cel care trebuie să facă dovada stingerii acesteia, însă pârâții nu au contestat listele și nici nu au făcut dovada stingerii creanței printr-unul din modurile prevăzute de lege.
În privința fondului de reparații și a fondului de rulment, instanța de fond a reținut că potrivit art. 45 alin. 3 din Legea nr. 230/2007 și art. 24 alin. 1 din HG nr. 1588/2007, asociația de proprietari stabilește cuantumul acestora.
Împotriva sentinței civile nr.4401 din 12.03.2013 a Judecătoriei Ploiești - Secția civilă, pronunțată în dosarul nr._ au formulat recurs recurenții – pârâți considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului recurenții – pârâți au arătat, la data de 26.11.2011 Asociația de Proprietari . emis către pârâtul P. E. o notă prin care i s-a adus la cunoștință că figura cu sume restante în valoare de 2564,20 lei cote contribuție, cheltuieli comune ale asociației de proprietari, 115,35 lei penalități, 50 lei fond rulment si 50 lei fond reparații, însă ulterior, la data de 15.03.2012 reclamanta a solicitat instanței de judecată prin acțiunea introdusă la obligarea pârâților P. E. si P. D. la plata sumelor de 3569,66 lei cote contribuție cheltuieli comune ale asociației de proprietari, 258,97 lei penalități, 50 lei fond rulment si 50 lei fond reparații.
La primul termen de judecata, recurenții – pârâți au arătat că reclamanta Asociația de Proprietari a depus o cerere de majorare a cuantumului acestor pretenții, solicitând obligarea paraților la plata sumelor de 5950,91 lei cote contribuție cheltuieli comune ale asociației de proprietari, 1454,27 lei penalități, 50 lei fond rulment si 50 lei fond reparații.
În privința motivelor invocate pe calea recursului, recurenții – pârâți artă că, acestea sunt cele prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C.pr.civ., sens în care, sub primul aspect au în vedere faptul că la primul termen de judecată la apelul nominal a răspuns apărătorul reclamantei, av.C. V. V. și numai unul dintre pârâți, respectiv P. E., nereprezentat sau asistat însă instanța a luat act de faptul că reclamanta a depus o cerere de majorare a câtimii pretențiilor și un nou set de acte, comunicându-i aceste înscrisuri numai pârâtului P. E., lipsă fiind pârâta P. D..
Se mai arată că în urma acestor demersuri ale instanței de fond, pârâtul a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și angaja un apărător și astfel de a-și organiza apărarea, solicitare respinsă de instanța de fond în aplicarea dispozițiilor art.156 C.pr.civ., considerând că cererea acestuia nu este temeinic motivată.
De asemenea, în motivare se mai precizează că urmare a respingerii cererii sale, pârâtul în urma primirii noilor înscrisuri a invocat necesitatea administrării probei cu expertiza în cauză, discuție prorogată Ia cea de-a doua strigare a dosarului, fapt neregăsit în încheierea de ședință.
Recurenții – pârâți aduc la cunoștință faptul că pârâtul P. E. nu avea cunoștințe juridice și nu era nici reprezentat sau asistat, situație în care trebuia să se manifeste rolul activ al judecătorului.
Astfel, se arată că în sensul dispozițiilor art.118 alin.3 C.pr.civ. în cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, președintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfățișare, să arate excepțiile, dovezile sau mijloacele sale de apărare despre care se va face vorbire în încheierea de ședință, fapt neregăsit în cauză și în plus, obligația instanței de a acorda pârâtului un termen pentru pregătirea apărării și depunerea întâmpinării în sensul aceluiași art.118, dar și posibilitatea instanței de a da un termen pentru a lua cunoștință de actele comunicate în ședință conform art.96 nu au fost respectate în cauză.
Practic datoria judecătorului de a stărui prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, cerință impusă în conformitate cu art. 129 alin.5 C.pr.civ. nu a fost respectată.
Se mai arată că instanța de fond a apreciat greșit faptul că pârâții nu au contestat nici existența și nici cuantumul datoriei, deoarece acestora nu li s-a oferit posibilitatea legală să o facă, încălcându-se principiile dreptului la apărare, al contradictorialității, precum cel al rolului activ al judecătorului.
În ceea ce privește comunicarea actelor de procedură, se precizează faptul că reclamanta a depus la primul termen o cerere prin care a solicitat mărirea câtimii obiectului cererii de chemare în judecată depunând însă și un nou set de înscrisuri. Deși aceste înscrisuri au fost comunicate pârâtului P. E. acestea nu au fost comunicate și pârâtei P. D. în situația în care aceasta nu a fost prezentă și nici reprezentat sau asistată.
In ceea ce privește, aplicarea legii de către instanța de fond, recurenții arată că susținerea acesteia în ceea ce privește temeinicia cheltuielilor solicitate de reclamantă, nu a ținut cont de cuantumul total diferit al sumelor solicitate de reclamantă pentru aceeași perioadă de timp, precum și de modul de calcul al acestora.
Totodată, recurenții aduc la cunoștința instanței de control judiciar faptul că reclamanta a depus inițial cererea de chemare în judecată pentru sumele de 3569,66 lei cote contribuție cheltuieli comune ale asociației de proprietari, 258,97 lei penalități, 50 lei fond rulment si 50 lei fond reparații, sume calculate pentru perioada noiembrie 2010-ianuarie 2012, iar ulterior a solicitat majorarea acestor la sume în cuantum de 5950,91 lei cote contribuție cheltuieli comune ale asociației de proprietari, 1454,27 lei penalități, 50 lei fond rulment si 50 lei fond reparații, pentru o perioadă mai mică de timp, respectiv noiembrie 2010-decembrie 2012.
Ca urmare, se precizează că un calcul simplu arată faptul că există o diferență semnificativă între cuantumul sumelor reprezentând cote contribuție cheltuieli comune ale asociației de proprietari solicitate inițial și majorate la primul termen de către reclamantă, respectiv de 2381,25 lei, în situația reducerii perioadei în care au fost solicitate aceste restanțe și mai mult, în aceeași perioadă diferența dintre cuantumurile penalităților calculate este și mai mare, respectiv în sumă de 1195,3 lei, inițial fiind calculată suma de 258,97 lei sumă ulterior majorată la 1454,27 lei.
În plus, în ceea ce privește listele de plată depuse în dosarul cauzei, se arată că reclamanta a introdus în calcul sume ce reprezintă contribuția la cheltuielile comune ale asociației de proprietari pentru lunile ianuarie și februarie 2010, perioadă ce nu face obiectul cererii de chemare în judecată, perioada reclamată fiind noiembrie 2010-decembrie 2012. Mai mult, în lista de plată pentru luna septembrie 2012 în cazul apartamentului 4, ce face obiectul cauzei, suma reprezentând restanțe întreținere prezintă adăugiri ce nu permit cunoașterea certă a sumei în cazul listelor de plată corespunzătoare lunilor noiembrie-decembrie 2010, martie-august 2011, octombrie 2011, octombrie și ianuarie 2012 aducem la cunoștință instanței faptul că acestea nu conțin la coloana penalizări nici o sumă în dreptul apartamentului pârâților.
Se arată că toate aceste diferențe duc la concluzia că, în ceea ce privesc sumele ce reprezintă contribuția la cheltuielile comune ale asociației de proprietari acestea au fost cu rea credință calculate, iar în cazul sumelor reprezentând penalități unde diferența este absolut nesustenabilă s-a aplicat un mod de calcul eronat, ceea ce ar fi făcut necesară administrarea de către instanța de fond cel puțin a unei expertize contabile.
În acest sens, instanța de fond în mod greșit a apreciat faptul că membrii asociației de proprietari au decis prin proces verbal încheiat la data de 09.04.2011 perceperea de penalități de 0,2% pentru întârzierea Ia plata cotelor de întreținere, deoarece în înțelesul legii 230/2007 art.30 pct.j aceste atribuții aparțin Comitetului executiv al asociației și nu membrilor sau Adunării generale. în același articol se menționează faptul că, acest Comitet executiv „stabilește sistemul propriu de penalizări ale asociației de proprietari pentru restanțele afișate pe lista de plată ce privesc cheltuielile asociației de proprietari, conform prevederilor legale", iar deciziile sale se consemnează în registrul de decizii al comitetului executiv, registru neprezentat la instanța de fond. Mențiunea legii ne duce la concluzia că procesul verbal prezentat la fila 20 al dosarului de fond este lovit de nulitate, deoarece a fost emis nelegal și nici nu s-a făcut proba înscrierii acestuia în registrul de decizii al comitetului, imperativ menționat în lege, în scopul verificării datei certe a acestuia, respectiv al momentului aplicării.
Mai mult, în acest proces verbal prezentat Ia fila 20 a dosarului se precizează obligația reclamantei de a trimite o. somație celor ce înregistrează restanțe la plată, în termen de 90 de zile de împlinirea termenului legal de plată de 20 de zile de la afișare, fapt nerespectat în cauză. Somația a fost trimisă pârâților pe data de 26.11.2011, hotărârea Adunării având data de 09.04.2011.
In concluzie, recurenții – pârâți solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, casarea sentinței civile atacate, dacă instanța de recurs consideră că modificarea nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi, iar având în vedere că hotărârea nu se poate ataca cu apel, în conformitate cu dispozițiile art. 304 C.pr.civ. au solicitat examinarea cauzei sub toate aspectele, fără ca instanța să se limiteze la motivele de casare. De asemenea, solicită cheltuielile de judecată pe care le va face cu acest proces, iar în conformitate cu dispozițiile prev. de art.242 alin.2 C.proc.civ solicită judecarea cauzei în lipsă.
In drept, și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art.299-316 C.pr.civ.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 22.05.2013.
La data de 17.10.2013 intimata-reclamantă a depus la dosar o cerere prin care a arătat că recurenții au achitat cheltuielile de întreținere în cuantum de 5950,51 lei, fondul de rulment în cuantum de 50 lei și fondul de reparații în cuantum de 50 lei și a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate cu obligarea recurenților doar la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1454,27 lei. Totodată intimata a depus și chitanțele doveditoare pentru plata sumelor indicate.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp. art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este fondat, sub aspectele ce se vor expune în continuare:
Critica recurențior potrivit căreia instanța fondului le-ar fi încălcat dreptul la apărare prin neacordarea unui termen pentru lipsă de apărare și pentru ca pârâta P. D. să ia cunoștință de precizarea cererii de chemare în judecată este nefondată și va fi respinsă ca atare, pe de o parte dat fiind faptul că cererea de chemare în judecată depusă la 30.03.2012 a avut primul termen de judecată la data de 12.03.2013, termen pentru care pârâții au primit citația la data de 09.04.2012 și pentru care deși au fost citați cu mențiunea de a formula întâmpinare nu au respectat această dispoziție procedurală și nu au formulat nici un fel de apărări și, pe de altă parte, întrucât în calitate de soț pârâtul se prezumă a avea mandat tacit și pentru pârâtă.
În ceea ce privește critica referitoarea la modalitatea greșită de stabilire a debitului, instanța reține că și aceasta este nefondată, dat fiind faptul că, ulterior exercitării căii de atac a recursului recurenții au recunoscut debitul pretins, la care fuseseră obligați prin sentința recurată, în ceea ce privește cheltuielile de întreținere restante, pentru perioada noiembrie 2010-decembrie 2012, fondul de rulment și fondul de reparații, pe care le-au achitat la data de 09.10.2013 astfel cum rezultă din copiile chitanțelor depuse de intimată la dosar.
Prin recunoașterea debitului implicit se recunoaște și întârzierea la plata acestui debit dar și temeinicia solicitării de plată a penalităților de întârziere.
Cu toate acestea, tribunalul, în considerarea plăților efectuate de recurenții pârâți pentru cheltuielile de întreținere în cuantum de 5950,51 lei, fondul de rulment în cuantum de 50 lei și fondul de reparații în cuantum de 50 lei la care au fost obligați prin sentința recurată constată că la data soluționării recursului aceștia mai datorau intimatei doar penalități de întârziere în cuantum de 1454,27 lei, motiv pentru care având în vedere și poziția intimatei exprimată prin cererea depusă la dosar, în temeiul art.312 c.pr.civ. va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va obliga pârâții să plătească doar suma de 1454,27 lei reprezentând penalități de întârziere pentru debitul înregistrat în perioada noiembrie 2010 - decembrie 2012.
Va lua act că nu s-au mai solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții - pârâții P. E. și P. D. ambii cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., J. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 4401/12.03.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - reclamantă A. DE P. . sediul în Ploiești, ., județul Prahova.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că obligă pârâții să plătească doar suma de 1454,27 lei reprezentând penalități de întârziere pentru debitul înregistrat în perioada noiembrie 2010 - decembrie 2012.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.10. 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | ||
G. M. | M. C. | M. N. | ||
Grefier, | ||||
E. M. | ||||
Operator date cu caracter personal 5595 | ||||
Red./tehnored. | ||||
2 ex./03.12.2013. | ||||
d.f. nr._ Judecătoria Ploiești | ||||
j.f. B. M. R. | ||||
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 97/2013. Tribunalul PRAHOVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 53/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
