Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2664/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2664/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 4212/105/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2664
Ședința publică din data de 06 Noiembrie 2013
PREȘEDINTE: C. - A. M.
GREFIER: M. - D. B.
Ministerul public a fost reprezentat de procuror D. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile, având ca obiect „Legea nr.221/2009”, formulată de reclamanta I. C. cu domiciliul în . în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30 octombrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea tuturor părților să depună la dosar concluzii scrise și, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 06 noiembrie 2013, când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Prin cererea formulată la data de 01.06.2012 reclamanta I. C. a chemat in judecată pârâta S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună constatarea caracterului politic al condamnării numitului I. T. in baza sentinței nr. 237 pronunțata de Tribunalul M. B. din data de 10.05.1950, precum și obligarea paratului la plata sumei de 1.338.000 lei reprezentând echivalentul a 300.000 curo, calculata la cursul Băncii Naționale a Romanici din data de 29.05.2012 (1 euro = 4,46 Iei) reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a măsurii administrative suferite, și a cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că este soția supraviețuitoare a numitului I. T., deținut politic, decedat la data de 27.05.2008 conform certificatului de deces anexat acțiunii, condamnat pe data de 10.05.1950 de către Tribunalul M. B., pentru delictul de uneltire contra ordinei sociale prevăzut si pedepsit de art.208, pct. II, lit. a,b,c - Cod Penal, ia doi ani închisoare corecționala, precum si la plata amenzii penale in cuantum de 3000 lei.
Reclamanta a mai menționat, totodată, că anterior condamnării, acesta a fost arestat la data de 20.10.1949 pentru delictul arătat si concretizat prin aceea ca ar fi difuzat manifeste anticomuniste, la momentul respectiv, acesta având 19 ani, fiind elev la Liceul Economic din Ploiești.
De asemenea, in perioada octombrie 1949-martie 1950 acesta a executat detenție preventiva in penitenciarele Targsor si B., toate actele si declarațiile din perioada arestului preventiv fiind influențate de regimul corecțional aplicat si acestuia care includea, printre altele, carcera, izolare si tortura, mai mult, repercusiunile fiind extinse si asupra membrilor familiei.
Ulterior, I. T. a fost mutat la Penitenciarul Poarta A., in perioada 14 martie 1950 - 20 decembrie 1951.
In prima parte a perioadei de detenție, acesta a fost supus regimului de munca silnica la Canal - schimburi de 12 ore, norma zilnica de 3mc de pământ excavat si transportat cu roaba, hrana fiind insuficienta si lipsita de valoare nutritiva, urmare a alimentației sărace, in acea perioada căzându-i majoritatea dinților, sistemul imunitar fiindu-i distrus.
Reclamanta a mai arătat că începând cu vara anului 1951 numitul I. T. a fost mutat la reconstrucția Casinoului din Constanta unde a executat munca de zidar, programul de munca fiind de 12-14 ore pe zi, noaptea dormind sub cerul liber, in aceasta perioada îmbolnăvindu-se de plămâni, boala de care nu s-a vindecat niciodată si care s-a agravat pana in punctul in care ultimii ani i-a petrecut la pat, cu masca de oxigen, diagnosticul fiind de "bronhopneumopatie obstructivă cronica cu predominenta emfizemului in puseu supurativ, insuficienta respiratorie cronica acutizata".
Referitor la primul capăt de cerere, reclamanta a invocat dispozițiile art. l si art.4 din Legea nr. 221/2009.
In ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere acesta a fost întemeiat pe dispozițiile art.504 si următoarele din Codul de Procedura Penala, art.5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, art. 9 alin.(5) si art.l4 alin.(6) din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile si politice, prevederile art. 52 alin.(3) din Constituția României și art. 5 alin 1 din Legea nr. 221/2009.
Totodată, reclamanta a invocat „soluțiile nefirești pronunțate de Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea disp. art. 5 alin. 1 din legea nr. 221/2009 și a prevederilor OUG nr. 62/2010, analizând totodată detaliat aplicabilitatea dispozițiilor art. 504 C.pr.pen., admisibilitatea în principiu a cererii de obligare a statului român la plata daunelor morale, în raport de notorietatea gravității deosebite a suferințelor morale ale victimelor sistemului totalitar comunist, precum și aspectele referitoare la cuantumul despăgubirilor solicitate.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
In dovedirea acțiunii au fost depuse înscrisuri.
In cauză a fost administrată proba cu acte.
Cu ocazia acordării cuvântului în dezbaterea fondului cererii, reclamanta prin apărător, a formulat concluzii de admitere a cererii, în sensul constatării caracterului politic al condamnării autorului său, arătând că înțelege să nu mai susțină capatul de cerere privitor la daunele morale, astfel cum s-a consemnat în încheierea de amânare a pronunțării din data de 30.10.2013 - aspect asupra căreia a revenit însă ulterior în concluziile scrise depuse la dosar.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 237/10.05.1950 pronunțată de Tribunalul M. B., autorul reclamantei, G. T., a fost condamnat pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale prev. și ped. de art. 208 pct. II lit. a, b, c C.pen. la 2 ani închisoare corecțională, precum și la plata unei amenzi penale în cuantum de 3000 lei, fiind computată perioada de arest preventiv de la data de 20.10.1949, fiind pus în libertate la data de 20.12.1951 (filele 17,18 dosar).
Urmare a probatoriului amplu cu înscrisuri administrat în prezenta cauză, precum și a demersurilor suplimentare efectuate, inclusiv din oficiu pentru a verifica neconcordanțele cu privire la numele autorului reclamantei existente în documentația CNSAS și toate actele depuse la dosar, la dosarul cauzei a fost înaintată de către CNSAS adresa nr. P2084/22.07.2013 însoțită de selecția de documente privind pe numitul I./G. T., născut la data de 22.03.1930, cu mențiunea expresă că din studiul dosarelor înaintate se poate preciza că I. T. este una și aceeași persoană cu G. T..
Așadar, condamnarea autorului reclamantei pentru faptele prevăzute de art. 208 pct. II lit. a, b, c C.pen. constituie de drept condamnare cu caracter politic conform art. 1 alin. 2 din Legea nr. 221/2009.
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 poate solicita despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Având însă în vedere decizia nr. 12/2011 a ICCJ prin care se stabilește că, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1.358/2010 si nr. 1.360/2010, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora si-au încetat efectele si nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional in Monitorul Oficial, în temeiul disp. Legii nr. 221/2009, pretențiile reclamanților în ceea ce privește obligarea pârâtului la plata daunelor morale pentru condamnarea politica suferita de autorul reclamanților sunt neîntemeiate.
Astfel, este de reținut faptul că la pronunțarea deciziilor menționate, Curtea Constituțională a avut în vedere toate împrejurările de natură a justifica luarea măsurilor menționate, potrivit considerentelor din cuprinsul acestora, rațiunile acestora neputând fi înlăturate, chiar în condițiile unei analize condițiilor concrete invocate în prezenta cauză în raport de principiile generale expuse, cu raportare la prevederile constituționale și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Pentru considerentele arătate, în temeiul disp. Legii nr. 221/2009, Tribunalul va admite în parte acțiunea în sensul că va constata caracterul politic al condamnării numitului G. T. (I.) dispuse prin sentința penală nr. 237/10.05.1950 pronunțată de Tribunalul M. B. și va respinge cererea de acordare a daunelor morale, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea având ca obiect „Legea nr.221/2009”, formulată de reclamanta I. C. cu domiciliul în . în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, și în consecință:
Constată caracterul politic al condamnării numitului I. (G.) T. dispuse prin sentința nr. 237/10.05.1950 pronunțată de Tribunalul M. B..
Respinge cererea de acordare a daunelor morale, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi,06.11.2013.
Președinte, Grefier,
C. – A. M. M. – D. B.
Operator date cu caracter personal 5595
red. CAM/ tehnored CAM.
4 ex./30.06.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 926/2013. Tribunalul PRAHOVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 97/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
