Revendicare imobiliară. Decizia nr. 53/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 53/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 1664/310/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 53
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2013
PREȘEDINTE - N. C.
JUDECĂTOR - ALICE GABRIELA HARHOI
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții - pârâți G. M. și G. G., ambii domiciliați în București, sector 5, . A. nr. 19 împotriva sentinței civile nr.1052/15.10.2012 pronunțată de Judecătoria S. în contradictoriu cu intimata - reclamantă A. A. domiciliată în București, sector 5, . A. nr. 16.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții - pârâți reprezentați de avocat D. Nicușor și intimata – reclamantă, prin procurator A. G. personal.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 427,00 lei conform chitanței nr._ și timbrul judiciar în valoare de 5,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata - reclamantă a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare, după care:
Reprezentantul apelanților - pârâți depune la dosar împuternicire avocațială și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 427,00 lei conform chitanței nr._ și timbrul judiciar în valoare de 5,00 lei.
Tribunalul pune în discuție calificarea căii de atac, întrucât s-a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.1052/15.10.2012 a Judecătoriei S..
Reprezentantul apelanților - pârâți, având cuvântul, arată că apelul este calea de atac exercitată împotriva sentinței instanței de fond, invocând dispozițiile art.282 și urm. C.pr.civilă.
Procuratorul intimatei - reclamante, având cuvântul, apreciază ca fiind apelul calea de atac care trebuie exercitată împotriva sentinței instanței de fond.
Tribunalul apreciază calea de atac exercitată împotriva sentinței instanței de fond ca fiind apelul, iar nu recurs, cum au declarat apelanții - pârâți.
Instanța comunică reprezentantului apelanților pârâți un exemplar al întâmpinării formulate de partea adversă.
Reprezentantul apelanților - pârâți, având cuvântul, solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de întâmpinare și pentru a preciza motivele de apel.
Procuratorul intimatei - reclamante, având cuvântul, arată că se opune cererii de amânare formulată de apelanții pârâți, prin apărător, întrucât, a depus întâmpinarea în termen procedural.
Tribunalul respinge cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul apelanților pârâți, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecata pentru a lua cunoștință de întâmpinarea formulată de intimata - reclamantă, întrucât prin aceasta se invocă apărări față de calea de atac apelată.
Totodată, instanța, față de cererea formulată de apelanții - pârâți prin care solicită amânarea cauzei pentru a preciza motivele de apel, urmează a o respinge, având în vedere caracterul devolutiv al apelului.
Reprezentantul apelanților - pârâți, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a celei testimoniale cu un martor în persoana expertului M. D., pentru a demonstra că latura de nord s-a diminuat, în timp, cu aproximativ 8 ml.
Procuratorul intimatei - reclamante, având cuvântul, arată că se opune probelor solicitate de reprezentantul apelanților pârâți.
Tribunalul unește cererea de completare a probatoriilor formulată de apelanții pârâți, prin apărător, cu fondul cauzei.
Reprezentantul apelanților pârâți și procuratorul intimatei reclamante, având cuvântul pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul apelanților - pârâți, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, considerând că sentința apelată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, interpretându-se greșit actul juridic dedus judecății.
Arată că, în motivarea sentinței apelate, se face vorbire numai despre un singur act, respectiv actul de schimb, neținându-se cont de faptul că, înainte de a se încheia acel act de schimb, loturi erau deja împărțite.
Această situație, fiind deja demonstrată de casa intimatei care depășește linia de hotar stabilită de expert, în proprietatea intimatei reclamante nu există o lipsă de teren, ci un surplus, dar nu se poate face vorbire de existența unei situații în care intimata apare ca proprietar fără existența unui preț; cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Procuratorul intimatei - reclamante, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică. Consideră că s-a făcut dovada cererii sale, hotărârea dată respectând legea și actul juridic dedus judecății; depune la dosar concluzii scrise; fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ / 2011, reclamanta A. A. a chemat în judecată pe pârâții G. M. și G. G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate terenul în suprafață de 64 mp. situat în orașul Bușteni ., jud. Prahova, urmând ca pârâții să-și retragă gardul pe aliniamentul proprietății lor.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin contractul de schimb aut. cu nr.892/22.04.2004 de Biroul Notarilor Publici Asociați R. Herbay și R. D. Baldan, a făcut un schimb de teren, dând pârâților suprafața de teren de 187 mp. din suprafața de 670 mp. pe care o deținea, primind, în schimb, de la pârâți suprafața de 110 mp. din suprafața de 500 mp. pe care o dețineau în proprietate.
A mai precizat reclamanta că suprafețele de teren care au făcut obiectul contractului de schimb sunt situate în orașul Bușteni, ., iar după efectuarea schimbului, pârâții au ocupat, în mod abuziv, terenul în suprafață de 64 mp. din terenul său, prin construirea unui gard din țevi și panouri metalice, terenul ocupat având întinderi și vecinătăți: la nord spre . lățime de 2,63 m. pe o întindere de 24,13 m. spre sud.
Urmare a actului de schimb, deschiderea proprietății sale la . fie de 31,73 m., însă, în realitate, aceasta deschidere este doar de 29,10 m., diferența găsindu-se în curtea pârâților.
În raport de susținerile reclamantei, pârâții G. M. și G. G. au formulat, în baza disp. art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare prin care au solicitat să se pună în vedere reclamantei să precizeze cererea, sub aspectul cadrului juridic și a temeiului legal, să motiveze cererea în fapt și în drept, conform art.112 pct.4 C.pr.civ.
Pa calea cererii reconvenționale, pârâții au solicitat anularea contractului de schimb, obligarea reclamantei la plata prejudiciului creat ca urmare a blocării la vânzare a imobilului (teren și casă de locuit) și la plata jumătății contravalorii gardului despărțitor dintre cele două proprietăți.
Reclamanta a formulat cerere precizatoare și completatoare data de la 14.10.2011 și, ulterior, după ce aceasta și-a angajat apărător a restructurat din nou obiectul cererii, aceasta din urmă fiind solicitarea cu care instanța a fost investită.
Astfel, prin cererea depusă la termenul de judecată din data de 25.11.2011, reclamanta a indicat, în mod explicit, pretențiile sale, completând totodată cererea introductivă, solicitând obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 64 mp. acaparat, grănițuirea proprietăților învecinate, obligarea pârâților la ridicarea gardului despărțitor, iar în caz de refuz abilitarea reclamantei la aceasta pe cheltuiala pârâților, invocând și excepția prescripție dreptului de a cere anularea actului de schimb.
La termenul de judecată din data de 11.11.2011, pârâții au depus precizări la cererea reconvențională, arătând că solicită anularea contractului de schimb și despăgubiri care reprezintă lipsa câștigului pe care l-ar fi obținut prin vânzarea imobilului.
La același termen de judecată - 11.11.2011, reclamanta a depus întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a solicitat respingerea pretențiilor bănești ale pârâților, ca neîntemeiate, iar, la termenul de judecată din data de 09.12.2011, pârâții au depus răspuns la precizările reclamantei.
Reclamanta a precizat cererea și la dezbaterea în fond a cauzei, raportându-se, în ceea ce privește capătul de cerere în revendicare, la suprafața de teren de 51 mp. găsită la măsurători.
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților cu înscrisuri, interogatorii reciproce, martori și expertiză tehnică de specialitate topometrică, Judecătoria Vălenii de M. a pronunțat sentința civilă nr.1052/15.10. 2012prin care aluat act de renunțarea pârâților la judecata cererii reconvenționale precizate, respingând ca fiind rămasă fără obiect excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de reclamantă în ceea ce privește cererea reconvențională.
Totodată, a fost admisă acțiunea completată și precizată formulată de reclamantă, dispunându-se obligarea pârâților să lase acesteia în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 51 mp. în perimetrul „a prim – m – k – n – e – a prim”, conform raportului de expertiză tehnică ing. I. N., precum și grănițuirea proprietăților limitrofe ale părților pe aliniamentul m - k – n, conform aceleiași expertize topo, fiind obligați pârâții atât să ridice gardul amplasat pe aliniamentul „a prim - e”, iar în caz de refuz, a fost abilitată reclamanta la aceasta pe cheltuiala pârâților.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta A. D. a dobândit cu contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr. 2497/21.08.2002 de B.N.P. Asociați R. Herbay și R. D. Baldan un teren în suprafață de 500 mp. din acte (la măsurători 679 mp.) situat în orașul Bușteni, ., având număr cadastral 1432.
Pârâții G. M. și G. G. au dobândit, cu contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.788/13.03.2002 de B.N.P. I. D. B. G., un teren în suprafață de 500 mp. situat în orașul Bușteni, . număr cadastral 1286, terenurile părților fiind învecinate.
Instanța de fond a mai reținut că reclamanta și familia acesteia, precum și pârâții erau, la momentul dobândirii terenurilor din Bușteni, în relații apropiate, de prietenie, sens în care au relatat și martorii audiați și, pe fondul acestor bune relații, pârâții au edificat construcția – locuință, amplasând-o aleatoriu în teren, dovedindu-se că acest mod de construire nu corespundea, în tot, cu amplasamentul proprietății lor.
Pentru a regla această situație, părțile au consimțit să încheie un act de schimb care act să facă de așa natură încât construcția pârâților să poată fi localizată în proprietatea acestora, sens în care, părțile au încheiat contractul de schimb aut. sub nr.892/22.04.2004 de B.N.P. Asociați R. Herbay și R. D. Baldan, act care s-a realizat pe baza unei schițe de plan neînsușită de niciun specialist în măsurători terestre, dar însușită, pe deplin, în ceea ce privește obiectul actului de schimb de către copermutanți - părțile din prezenta cauză.
La momentul actului de schimb era obligatorie întocmirea planurilor și atribuirea de numere cadastrale pentru terenurile obiect al schimbului, însă, părțile au înțeles să eludeze aceste dispoziții legale, afirmând că numerele cadastrale ale terenurilor erau cele de la momentul dobândirilor inițiale, numere cadastrale care nu reflectau corpurile de proprietate - obiect al schimbului.
Această stare de fapt, însă, nu mai poate produce azi niciun efect, întrucât, pe de o parte părțile nu o susțin, iar pe de altă parte, s-a acoperit prin întocmirea ulterioară a actelor cadastrale.
Prima instanță a constatat că părțile și-au transmis una alteia terenuri, astfel: pârâții au primit suprafața de teren de 187 mp. din suprafața de 670 mp. pe care o deținea reclamanta, iar aceasta a primit, în schimb, de la pârâți suprafața de 110 mp. din suprafața de 500 mp. pe care aceștia o dețineau în proprietate.
Cu însemnătate pentru cauza de față este faptul că, la întocmirea schiței de plan care a stat la baza actului de schimb, părțile au înțeles să traseze linia de hotar dintre proprietăți parcurgând, aproape tangent, zidul casei construită de pârâții G., reper stabil și care nu a suferit mutații în timp.
La edificarea gardului dintre proprietăți, pârâții nu au respectat această linie de graniță, construindu-l de așa natură încât și-au lăsat o suprafață de teren de 51 mp. dincolo de zidul construcției lor, acaparând acest teren din proprietatea reclamantei, concluzie care rezultă și din măsurătorile realizate de expertul tehnic topometru I. N..
Situația particulară a suprafețelor de teren cumpărate și stăpânite de părți, cu plusuri sau minusuri, nu prezintă relevanță în cauză, esențiala fiind situația liniei de graniță, pe latura de vecinătate care evident parcurgea, conform actului de schimb, linia casei G..
De altfel, chiar pârâții recunosc această situație de fapt atunci când, prezenți personal în fata instanței, la termenul de judecată din data de 14.10. 2011 au declarat că „astăzi se duc și scot gardul, nu se opun încheierii unei tranzacții, întrucât sunt prieteni de o viață, se vizitează, servesc masa împreună și nu știu de ce au fost chemați în judecată”.
În ceea ce privește cererea reconvențională, văzând și art.246 C.pr.civ., instanța de fond a luat act de renunțarea pârâților la judecata acesteia și, pe cale de consecință, a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect și excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește cererea în anulare cuprinsă în reconvențională.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs, în termen legal, pârâții G. M. și G. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, hotărârea a fost dată cu încălcarea dreptului de proprietate al acestora, context în care s-a apreciat ca fiind aplicabile prevederile art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ.
Astfel, pârâții au precizat că, în opinia acestora, instanța de fond nu a aplicat, în mod corespunzător și pe deplin, principiul proporționalității de tratament față de părți în cadrul desfășurării procesului civil, referindu-se la faptul că nu au fost reținute, în soluționarea litigiului, toate argumentele și probele pe baza cărora și-au construit apărările, după cum nu au fost avute în vedere nici expertiza topo, actele de proprietate ale pârâților cu privire la proprietatea care însumează 1.032 mp.
Toate aceste aspecte conduc, în mod nemijlocit, la o vătămare a patrimoniului pârâților, deși, au probat cu înscrisuri autentice, temeinicia proprietății și posesiei, considerând că sentința recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, interpretându-se greșit actul dedus judecății.
Susțin pârâții că reclamanta are un drept de proprietate, licit, asupra unei suprafețe de teren de 423 mp., fără să dovedească, pe parcursul dezbaterilor, proprietatea asupra unei suprafețe mai mari de teren, în condițiile în care, posedă în total 568 mp., conform expertizei topo efectuată în cauză.
Pe de altă parte, deși pârâții au atributul proprietății asupra suprafeței de 1.032 mp., posedă conform raportului de expertiză topo numai 706 mp., diferența de 326 mp. nefiind în posesia acestora, astfel încât, consideră că instanța de fond a calificat greșit obiectul cauzei, aceasta datorită faptului că, pentru a fi vorba de o acțiune în revendicare și grănițuire, reclamanta trebuie să dovedească, în drept, că proprietatea i-a fost încălcată și diminuată, diminuare care se raportează întotdeauna la ceea ce se deține, în calitate de proprietar, iar nu și în calitate de posesor neproprietar.
Au mai arătat pârâții că aplicarea greșită a legii rezidă în faptul că instanța de fond nu a procedat la a lămuri dacă, proprietatea reclamantei este lipită de cea a pârâților, aceasta în condițiile în care, posedă o suprafață de teren mai mare decât întinderea dreptului său de proprietate, precum și la stabilirea limitelor dreptului de proprietate al reclamantei, din punct de vedere cadastral, în condițiile în care, conform schiței anexă a raportului de expertiză a reieșit faptul că imobilul - casa de locuit al reclamantei este situat în afara suprafeței aflate în posesia sa, chiar pe granița de sud a acesteia.
Deși, pârâții au invocat în ședință publică acest argument în fapt, instanța de fond nu a ținut cont de această apărare, după cum nu s-a pronunțat nici asupra acestei chestiuni, cu precizarea că sunt aplicabile prevederile art.584 C.civ. în ceea ce privește netemeinicia și inadmisibilitatea cererii de grănițuire: nu s-a dovedit existența unei alte linii de hotar stabilită de părțile din dosar (martorii au și menționat în depozițiile lor faptul că linia de hotar existentă a fost trasată de un expert topo cu acordul ambelor părți, de aceea și durata existenței de peste opt ani a acestei linii care nu a fost contestată de niciuna din părți, fiind, cel puțin, în prezența efectelor juridice a unei acceptări tacite asupra respectivului amplasament), că nu au existat semne de hotar, iar toate aceste susțineri au fost de natură a concluziona și dovedi faptul că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a unei cereri care are ca obiect revendicare, altfel spus, reclamanta trebuia să dovedească faptul că, din suprafața totală deținută ca proprietar, lipsește o suprafață de teren care se află în posesia pârâtului - condiție de admisibilitate.
În speță, reclamanta nu a făcut o astfel de dovadă, dar nici instanța de fond nu i-a cerut a face o asemenea probă, deși, a solicitat aceasta, astfel încât, opinează că, pe cale de consecință, cererea reclamantei se dovedește a fi inadmisibilă, iar în ceea ce privește aplicarea greșită a legii, s-a menționat că instanța a ignorat, pe deplin, pe lângă principiile de admisibilitate a cererii reclamantei care are ca obiect grănițuire și revendicare, și principiile care stau la baza dreptului de proprietate.
Susțin pârâții acest lucru, întrucât, proprietatea acestora, deși nu este întregită, instanța de judecată, prin soluția pronunțată, le-a vătămat dreptul de proprietate, efectul fiind acela al diminuării proprietății, în condițiile în care reclamanta urmează a-și extinde posesia și asupra ceea ce nu deține ca proprietar.
O altă critică a vizat faptul că nu a avut în vedere de către instanța fondului, la pronunțarea soluției, principiile generale în materia dreptului de proprietate, mărginindu-se la a aprecia și pronunța soluția recurată numai prin prisma unor dovezi neconcludente și pe baza unei depoziții de martor care susține că a procedat, personal, la a măsura o latură a proprietății reclamantei, pe această cale fiind înlăturat, în mod nejustificat, probatoriul administrat în privința întinderii dreptului de proprietate al pârâților dobândit prin acte autentice prezentate în instanță.
De asemenea, parcurgând cuprinsul soluției pronunțate în prezenta cauză, pârâții solicită să se constate faptul că le-au fost înlăturate susținerile formulate în cuprinsul concluziilor scrise depuse în termen legal, soluția nefăcând referire și nepronunțându-se asupra problemelor ridicate în cuprinsul susținerilor și cererilor formulate, asupra temeiurilor de drept invocate în sprijinul acestora.
Pârâții solicită a se reține în soluționarea recursului, față de disp. art. 3041 C.pr.civ. și art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ., actele doveditoare ale întinderii fiecărei proprietăți; să se constate că nu au încălcat dreptul de proprietate al reclamantei, deoarece, aceasta deține mai mult decât are dreptul, iar proprietatea pârâților este deja diminuată, fiind exclusă existența unei uzurpări care ar conduce la o cerere în revendicare temeinică; să se constate că părțile au stabilit, de comun acord, linia de hotar existentă, susținere dovedită de existența utilităților comune ale celor două fonduri aflate pe edificiul gardului despărțitor (instalații de apă și gaze naturale) și, pe cale de consecință, să se pronunțe o hotărâre care să modifice, sub toate aceste aspecte, sentința recurată, precum și anularea obligației pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
În raport de motivele de apel formulate de apelanții – pârâți G. M. și G. G., intimata – reclamantă A. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat (f.9).
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În ceea ce privește cererea formulată de apelanții – pârâți G. M. și G. G. privind completarea probatoriilor:
Din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că la termenul de judecată din data de 11.11.2011, pârâții G. M. și G. G., beneficiind de asistență juridică calificată, au depus la dosar notă de ședință intitulată „Precizări” la cererea reconvențională formulată odată cu întâmpinarea, arătând că înțeleg să solicite anularea contractului de schimb aut. sub nr.892/22.04.2004, cauza de nulitate fiind determinată de nerespectarea scopului urmărit la perfectarea actului, de neîndeplinirea obiectului contractului și a scopului licit urmărit contractual, precum și obligarea reclamantei A. D. la plata despăgubirilor reprezentând lipsa câștigului (art.998 și urm. C.civ.) pe care l-ar fi obținut dacă aceasta nu i-ar fi blocat la vânzarea imobilului, dar și la plata jumătății contravalorii gardului despărțitor dintre cele două proprietăți (f.36 - dos. fond).
La termenul de judecată din data de 09.12.2011, instanța de fond a încuviințat, în baza art.167 alin.1 C.pr.civ., la solicitarea pârâților, probe cu înscrisuri, interogatorii reciproce, martori și expertiză tehnică de specialitate topometrică care a fost solicitată de ambele părți litigante, conform obiectivelor expuse în dispozitivul încheierii de ședință de la acea dată (f.61 – dos. fond).
Astfel, la termenul de judecată din data de 27.02.2012, a fost administrată proba cu interogatoriul reclamantei (f.89 – dos. fond), fiind audiați în cauză, la solicitarea pârâților, martorii C. N. (f.92 – dos. fond) și G. P. (f.100 – dos. fond).
Raportul de expertiză tehnică de specialitate topometrică ing. I. N. a fost depus la data de 23.04.2012 (f.114 – dos. fond) și, urmare a obiecțiunilor formulate de pârâții G. M. și G. G. cu privire la concluziile lucrării, la termenul de judecată din data de 28.05.2012, instanța de fond a dispus revenirea cu adresă către expertul desemnat în cauză pentru a oferi lămuriri în ceea ce privește dimensiunea laturii între pct. „n” și „10” pe latura de sud, întrucât, în schița de plan a actului de schimb se menționează că această latură are dimensiunea de 28,40 mp., iar în schița de plan anexă a raportului de expertiză se arată că această latură are dimensiunea de 26,72 mp. (f.152 – dos. fond).
La data de 03.09.2012, a fost depus raportul de expertiză topo – completare ing. I. N. (f.164 – dos. fond) cu privire la care pârâții nu au mai formulat critici, iar la termenul de judecată din data de 08.10.2012, apărătorul pârâților care au fost prezenți personal în instanță, a învederat că înțelege să renunțe la judecată cererii reconvenționale, astfel cum a fost precizată, împrejurare care rezultă din practicaua încheierii de amânate a pronunțării sentinței apelate (f.211 – dos. fond).
Dată fiind situația de fapt prezentată, este evident că instanța de fond nu numai că a respectat drepturile procesuale ale părților, încuviințând probatoriile solicitate de pârâți în combaterea acțiunii formulată de reclamantă, dar și obiecțiunile formulate de aceștia cu privire la concluziile raportului de expertiză topo, aceasta tocmai în vederea unei corecte dezlegări a pricinii.
Pe de altă parte, se constată că pârâții au beneficiat de asistență juridică calificată pe tot parcursul judecății cauzei la instanța de fond, prin prezența constantă a aceluiași apărător, astfel încât, se presupune că apărarea intereselor acestora s-a realizat în raport de piesele dosarului, cu precizarea că, deși, au avut posibilitatea de a solicita încuviințarea unui expert topo consilier, pârâții nu au uzat de această facilitate.
În ceea ce privește proba testimonială solicitată de pârâți a fi completată în faza procesuala a apelului, așa cum s-a mai arătat, instanța de fond a audiat ambii martori propuși de aceștia, respectiv C. N. (f.92 – dos. fond) și G. P. (f.100 – dos. fond), în condițiile în care, la termenul de judecată din data de 07.05.2012, reclamanta a renunțat la audierea celui de-al doilea martor N. I. (f.126 – dos. fond), astfel încât, suplimentarea acestei probe nu se impune.
Pentru a conchide, prin materialul probatoriu administrat în cauză la solicitarea părților, inclusiv a pârâților, probe apreciate ca fiind concludente, pertinente și utile soluționării pricinii, instanța de fond a stabilit, în mod corect, situația de fapt dedusă judecății, iar prin interpretarea coroborată a acestor probe s-a atribuit stării de fapt reținută o anumită stare de drept.
Pentru considerentele arătate, tribunalul constatând că cererea de completare a probatoriilor formulată de apelanții – pârâți G. M. și G. G. este neîntemeiată, urmează să o respingă ca atare.
Pe fondul cauzei, instanța reține că art.480 C.civ. reglementează conținutul dreptului de proprietate privată și, ca orice drept subiectiv, și acest drept se bucură de o protecție juridică prin care i se asigură exercițiul nestingherit.
Atunci când ne referim la mijloacele de apărare a dreptului de proprietate avem în vedere acele acțiuni prin care proprietarul tinde să înlăture atingerile care sunt aduse dreptului său și să ajungă la restabilirea lui, printre mijloacele juridice specifice de apărare a dreptului de proprietate numărându-se acțiunile reale, în cadrul cărora, locul central este ocupat de acțiunea în revendicare.
Astfel, se poate spune că acțiunea în revendicare este acțiunea reală prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar sau, altfel spus, este acțiunea prin care o persoană cere în justiție să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui lucru de care a fost deposedată.
La rândul său, art.584 C.civ. prevede că „orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate”.
În principiu, grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare, prin semne exterioare, a limitelor dintre două proprietăți vecine, acțiune exercitată cu scopul stabilirii traseului real pe care trebuie să îl urmeze hotarul.
Rezultă, așadar, că grănițuirea, menită să apere dreptul de proprietate, se poate dispune atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți, cât și în situația în care astfel de semne există, dar sunt contestate de părți.
Dată fiind această prezentare analitică a celor două instituții care au aplicabilitate directă în cauza dedusă judecății, tribunalul constată, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar că, prin contractul de schimb aut. sub nr.892/22.04.2004 încheiat între părți, pârâții G. M. și G. G. au dat, în deplină proprietate și posesie, reclamantei A. D. imobilul – teren în suprafață de 110,00 mp. care face parte din suprafața totală de 500,00 mp. situat în intravilanul or. Bușteni, .., lotul 317, jud. Prahova, teren dobândit prin cumpărare, în timpul căsătoriei pârâților, potrivit contractului de vânzare – cumpărare sub nr.788/13. 03.2002, având ca întinderi și vecinătăți: la Nord Vest – pe o lungime de 18,55 m. – rest proprietate A. D.; la Nord Est – pe o lungime de 12,11 m. – rest proprietate G. M., la Sud Vest – pe o lungime de 19,94 m. – proprietate de stat.
Numărul cadastral al imobilului – teren în suprafață de 500,00 mp. este 1286.
În schimbul imobilului – teren în suprafață de 110,00 mp., pârâții G. M. și G. G. au primit de la reclamanta A. D. întreg dreptul de proprietate asupra imobilului – teren în suprafață de 187,00 mp. care face parte din suprafața totală de 500,00 mp. (la măsurători 679,00 mp.) situat în intravilanul or. Bușteni, ., jud. Prahova, teren dobândit prin cumpărare, potrivit contractului de vânzare – cumpărare aut. sub nr.2497/21. 08.2002 având ca întinderi și vecinătăți: la Nord – pe o lungime de 25,59 m. – . – pe o lungime de 2,74 m. – . de acces, la Sud – pe o lungime de 8,48 m. și 19,25 m. – rest proprietate G. M. și G. G. și la V – rest proprietate A. D..
Numărul cadastral al imobilului – teren în suprafață de 500,00 mp. este 1432.
Raportul de expertiză tehnică de specialitate topometrică ing. I. N. a arătat că forma și dimensiunile terenului reclamantei sunt cele redate de conturul pct. 1, a, e, 5, 6, 1, fiind în suprafață de 568 mp., iar forma și dimensiunile terenului pârâților, măsurat pe gardurile existente sunt determinate de pct. a, b, 3, c, d, 11, 10, n, e, a, fiind în suprafață de 706 mp.
Expertul topo a menționat, în continuare, că procedând la compararea formei și dimensiunilor terenurilor actuale ale părților cu cele descrise în actele de dobândire, se constată evidente neconcordanțe.
Astfel, în urma schimbului de terenuri, reclamanta A. D. ar trebui să stăpânească terenul în suprafață de 602 mp. definită de conturul pct. 1, m, k, n, 5, 6, 1 (679 mp. conform actului inițial – 187 mp. teren cedat pârâților + 110 mp. primit în schimb de la pârâți = 602 mp.), în realitate, aceasta ocupând o suprafață de 568 mp., diferența datorându-se includerii suprafeței de 51 mp. în terenul pârâților (conturul a`, m, k, n, e, a`), dar și a suprafeței de 17 mp. (conturul 1, a, a`) prin construirea gardului pe aliniamentul 1 – a, în loc de aliniamentul 1 – a`.
La rândul lor, pârâții G. M. și G. G. ar trebui să stăpânească terenul în suprafață de 577 mp. definit de conturul pct. m, 2, 3, 4, 11, 10, n, k, m (500 mp., conform actului inițial – 110 mp. cedat reclamantei în schimb + 187 mp. primit de la reclamantă = 577 mp.), în realitate, aceștia ocupând suprafața de teren de 706 mp., diferența în plus datorându-se construirii gardului adiacent străzii Primăverii pe conturul pct. a – b – 2 – 3, în loc de conturul corect m – 2 – 3, potrivit documentației cadastrale, a includerii unei porțiuni din drumul de acces (perimetrul 4, c, d, 11) și a construirii gardului dintre terenurile părților pe aliniamentul a – e, față de aliniamentul m – n, conform actului de schimb.
Așadar, este evident că pârâții G. M. și G. G. au acaparat terenul în suprafață de 51 mp., definit de conturul pct. a`,m, k, n, e, a`,din proprietatea reclamantei A. D., linia de hotar corectă fiind dată, conform raportului de expertiză topo, de simbolurile pct. m, k, n, împrejurare în care, în mod corect, instanța de fond a admis acțiunea în revendicare și grănițuire formulată de reclamanta A. D..
Mai mult decât atât, expertul topo a menționat că, potrivit posesiei actuale exercitată de părți asupra terenurilor pe care le dețin, linia de hotar nu respectă aliniamentul arătat, respectiv cel determinat de reperele m, k, n, ci, hotarul este definit de pct. a – e, fiind materializat, în teren, printr-un gard construit din țevi și panouri metalice, gard care are o vechime de câțiva ani.
S-a mai susținut de către expert și faptul că, aproximativ în zona de mijloc a segmentului m – n, există un panou de gard desfăcut care, potrivit relatărilor părților prezente (inclusiv, pârâta G. G. care a participat la efectuarea expertizei, conform preambulului raportului de expertiză), ar fi fost un început de demolare sau de mutare a gardului.
Reținându-se existența unor diferențe în ceea ce privește aliniamentul actual, existent al liniei de hotar și cel care ar corespunde actelor de proprietate ale părților, este evident că suprafața de teren cuprinsă între aceste limite a fost acaparată de pârâții G. M. și G. G. din proprietatea reclamantei A. D., respectiv suprafața de teren de 51 mp., conform raportului de expertiză topo, context în care se constată că demersul judiciar inițiat de aceasta este pe deplin justificat și susținut de întreg materialul probatoriu administrat în cauza dedusă judecății.
Nu în ultimul rând, trebuie subliniat și faptul corect reținut, de altfel, și de instanța de fond în sensul că, fiind prezenți personal ambii pârâți la termenul de judecată din data de 14.10.2011, aceștia au declarat că, fiind prieteni de-o viață cu reclamanta, vizitându-se și servind chiar masa împreună, înțelegeau ca, în chiar ziua respectivă, să scoată gardul, cu precizarea că nu se opuneau încheierii unei tranzacții în vederea soluționării pe cale amiabilă a litigiului, împrejurări cărora li se poate acorda valoarea unei recunoașteri, implicite, a pretențiilor reclamantei (f.30 – dos. fond).
De altfel la fila 34 – dos. fond, este depusă tranzacția concepută și redactată, la data de 11.11.2011, de procuratorul reclamantei A. G. care a și semnat-o, pe respectivul înscris neexistând și semnăturile pârâților G. M. și G. G., poziția acestora putându-se explica și prin aceea că, la termenul de judecată din data de 14.10.2011, au solicitat, pe calea cererii reconvenționale, obligarea reclamantei la plata contravalorii câștigului (art.998 și urm. C.civ.) pe care l-ar fi putut realiza, în situația în care, nu ar fi fost împiedicați de aceasta în ceea ce privește înstrăinarea imobilului – teren și casă de locuit, precum și la plata jumătății contravalorii gardului care desparte cele două proprietăți.
Așadar, dat fiind demersul judiciar inițiat de pârâți, sub forma cererii reconvenționale care are petitele arătate în precedent, este greu de crezut că aceștia și-ar fi exprimat disponibilitatea și, cu atât mai puțin, ar fi finalizat operațiunea de amplasare a gardului pe aliniamentul corect, în vederea soluționării pricinii prin încheierea unei tranzacții.
Pe cale de consecință, reținându-se calitatea reclamantei A. D. de titular al dreptului de proprietate exclusivă asupra bunului imobil revendicat, respectiv al terenului în suprafața de 51 mp., în mod corect instanța de fond a admis în totalitate acțiunea formulată de aceasta, sub aspectul ambelor petite ale cererii de chemare în judecată, prin acțiunea în revendicare promovată și dovedirea pretențiilor, stabilindu-se în mod direct existența, în patrimoniul reclamantei, a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
Pentru considerentele arătate, tribunalul constatând că apelul este nefondat, urmează să îl respingă ca atare și, în baza art.296 C.pr.civ., va păstra în tot sentința atacată.
În ceea ce privește solicitarea pârâților G. M. și G. G. referitoare la anularea obligației acestora asupra cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauza, este cunoscut faptul că, potrivit disp. art. 274 alin.1 C.pr.civ. „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.
În speță, pe de o parte, prin soluția de respingerea ca nefondat a apelului declarat de pârâții G. M. și G. G. împotriva sentinței instanței de fond care, prin urmare, a fost menținută în totalitate, iar, pe de altă parte, fiind admisă în totalitate acțiunea promovată de reclamanta A. D., luându-se act de susținerea pârâților privind renunțarea acestora, conform art. 246 C.pr.civ., la judecata cererii reconvenționale, este evident că pârâții au căzut în pretenții și, dată fiind solicitarea expresă a apărătorului reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată, în mod corect a fost admis și acest capăt accesoriu de cerere, în cuantumul arătat în dispozitivul sentinței apelate.
Tribunalul urmează a lua act că intimata - reclamanta A. D. nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de completare a probatoriilor, ca neîntemeiată.
Respinge apelul declarat de apelanții - pârâți G. M. și G. G., ambii domiciliați în București, Sector 5, . A. nr. 19 împotriva sentinței civile nr.1052/15.10.2012 pronunțată de Judecătoria S. în contradictoriu cu intimata - reclamantă A. A. domiciliată în București, Sector 5, . A. nr. 16, ca nefondat.
Ia act că intimata - reclamantă nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. C. A. G. H.
GREFIER
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. A.G.H.
5 ex. - 18.02.2013
d.f.nr._ - Judecătoria S.
j.f. A. M. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1366/2013. Tribunalul PRAHOVA | Întoarcere executare. Decizia nr. 1157/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
