Întoarcere executare. Decizia nr. 1157/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1157/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 37007/281/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1157
Ședința publică din data de 27 Iunie 2013
PREȘEDINTE - C.-A. M.
JUDECĂTORI- C. N.
- G. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil, având ca obiect „întoarcere executare”, declarat de recurentul-intimat E. M., domiciliat în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 5416/22.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-contestatoare ., cu sediul în București, ., sector 1.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20 iunie 2013, declarațiile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 27 iunie 2013, când a dat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.8923/105/30.09.2011, reclamanta S.C. O. P. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul E. M., să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 1531 lei actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, sumă ce reprezintă drepturi bănești încasate fără drept cu titlu de prime de Paști și de C..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr.988/2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în cauza ce a format obiectul dosarului nr._, a fost admisă acțiunea formulată de pârât și obligată societatea să plătească acestuia drepturi salariale cu titlu de prime de Paști și C. și cota de participare la profitul anual al societății în sumă totală de 5680 lei, din care 1531 lei cota de participare la profit.
A mai precizat reclamanta că, ulterior, urmare a declarării recursului declarat de către S.C. „P.” S.A., Curtea de Apel Ploiești a modificat sentința sus-menționată, în sensul înlăturării obligației de a-i plăti pârâtului suma de 1531 lei reprezentând cota de participare la profit.
Totodată, reclamanta a mai învederat că s-a pus în executare sentința civilă și că, pârâtul a primit suma de 7211 lei, sumă ce include și suma ce fusese înlăturată de Curtea de Apel Ploiești, astfel că trebuie să restituie suma încasată fără drept.
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat suspendarea cauzei în temeiul disp.art. 244 alin. 1 pct. 1 C. pr. civ până la soluționarea cererii de revizuire formulată împotriva deciziei nr.1862/30.09.2008.
Totodată a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova, excepția netimbrării cererii de chemare în judecată și excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepții soluționate, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.1187/15.02.2012, tribunalul a admis cererea și a obligat pârâtul la restituirea sumei de 1531 lei.
Prin decizia civilă nr. 3454/17.10.2012, Curtea de Apel București a admis recursul formulat de intimat și a casat hotărârea de fond, trimițând cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Ploiești.
La termenul din data de 26.02.2013 intimatul E. M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, având în vedere art.1143-1153 C.civ. privind compensația legală. A susținut că reclamanta îi datorează suma de 1541 lei reprezentând drepturi ce i se cuvin ca acționar al reclamantei. La momentul privatizării salariaților li s-au acordat câte 100 de acțiuni și că, pentru a opera compensația legală, nu este necesar acordul celeilalte debitoare. Mai mult față de sumele înscrise în fișa fiscală, cererea reclamantei este neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.5416/22.03.2013 instanța a admis cererea de întoarcere a executării silite formulata de contestatoarea S.C. O. P. S.A în contradictoriu cu intimatul E. M., a obligat pârâul la restituirea sumei de 1531 lei, reprezentând cota de participare la profit, achitată de contestatoare în dosarul nr. 241/2008, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 988/28.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în cauza ce a format obiectul dosarului nr._ a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, a fost admisă acțiunea formulată reclamant (pârât în prezenta cauză) și obligată pârâta (reclamanta din cauza de față) să plătească reclamantului suma de 7211 lei, din care 5680 lei drepturi salariale cu titlu de prime de Paști și C. și 1531 lei cota de participare la profit pentru perioada 01.01._06, sume actualizate în raport de indicele de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
La data de 30.04.2008 intimatul a formulat cerere de punere în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 988/28.03.2008.
Potrivit Procesului verbal de distribuire sume din data de 06.06.2008, întocmit de B. P. A. în dosar nr. 241/2008, în baza titlului executoriu, pârâtul a încasat suma de 7211 lei cu titlu de drepturi salariale nete.
În urma recursului formulat de reclamantă, la data de 30.09.2008, Curtea de Apel Ploiești a modificat în parte hotărârea primei instanțe în sensul înlăturării obligației de a-i plăti pârâtului suma de 1531 lei reprezentând cota de participare la profit (decizia nr. 1862).
Dispozițiile art. 4041 alin.1 C.pr.civ. stabilesc faptul că, în cazul în cazul în care se desființează titlul executoriu sau executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia, iar conform dispozițiilor art.4042 alin.3 C.pr.civ. „dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin.(1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii”.
Instanța a reținut că față de împrejurarea că sentința civilă care a constituit titlul executoriu în baza căruia s-a încasat suma totală de 7211 lei a fost modificată în parte prin decizia irevocabilă a Curții de Apel Ploiești, în sensul înlăturării obligației contestatoarei de plată a sumei de 1531 lei, aceasta înseamnă că titlul în temeiul căruia pârâtul a încasat suma menționată nu mai subzistă, fiind necesară restituirea sumelor încasate care reprezintă o îmbogățire fără justă cauză a intimatului.
S-a reținut totodată că, intimatul invocă compensarea legală, susținând că are de încasat de la contestatoare suma de 1531 reprezentând contravaloarea drepturilor ce i se cuvin ca titular a 100 de acțiuni la societate, că art. 1143-1153 C.civ. reglementează instituția compensării legale, care pentru a opera presupune existența simultană în patrimoniile celor două părți a unor creanțe reciproce certe, lichide și exigibile.
A menționat instanța fondului că, dacă în ceea ce privește creanța contestatoarei, aceste condiții sunt îndeplinite, cu privire la suma pretinsă de intimat aceasta nu este certă nici sub aspectul existenței, nici a întinderii, din actele depuse la dosar nu rezultă nici valoarea nominală a acțiunilor, nici împrejurarea dacă contestatoarea a obținut profit și dacă profitul respectiv a fost repartizat pe dividende astfel încât să se poată stabili că intimatul este titularul unei creanțe. Înscrisul depus de intimat la filele 24-25 atestă doar că este titularul a 100 de acțiuni, iar din fișele fiscale pe anii 2007-2009 rezultă doar venitul salarial încasat, nu venitul ca acționar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotărârii si respingerea cererii ca neîntemeiate.
Ca primă critică, recurentul-pârât arată că, în opinia sa, nu sunt incidente prevederile art. 4041 si 4042 C.pr.civ., deoarece titlul executoriu prin care se constata primele de Paste și
C. nu a fost desființat, respectiv că prin cererea introductiva s-a solicitat restituirea "drepturilor bănești încasate fără drept, cu titlu de prime de Paști și de C., drepturi care nu au fost modificate prin decizia Curții de Apel Ploiești.
A mai arătat recurentul că executarea silită s-a făcut conform Deciziei nr.1862/30.09.2008 astfel încăt reclamanta nu putea cere întoarcerea executării cu privire la aceste prime, față de prevederile art. art. 4041 C.pr.civ. Arată recurentul că s-a încălcat principiul disponibilității statuat de art.129 alin.6 c.pr.civ.
Prin a doua critică formulată, recurentul arată că, neîntemeiat, s-a respins cererea sa de compensare a sumei de 1531 lei reprezentând "cota de participare la profit" cu suma de 1531 lei reprezentând contravaloarea drepturilor ce i se cuvin in calitate de acționar al reclamantei, având un număr de 100 de acțiuni.
In acest sens, se arată că la momentul privatizării P. SA s-a dispus ca "in situația trecerii la o forma de privatizare, salariații parte in prezentul contract vor beneficia de un număr de acțiuni negociat de FSLI P. cu P. SA - acordate gratuit" și că, în baza convenției părților contractante s-a stabilit "acordarea cu titlu gratuit a unui număr de 100 de acțiuni fiecărui salariat care a deținut aceasta calitate oricând in perioada începând de la data de 14.12.2004 si pana la data inițierii procesului de distribuire a acțiunilor".
Se susține că, compensația, ca mod de stingere a datoriilor reciproce, reglementată de art. 1143 si urm. din Codul civil operează, in cazurile si condițiile expres arătate, iar potrivit art. 1145 Cod civil, compensația nu are loc decât intre doua datorii care sunt certe, lichide si exigibile, finalitatea acestei operațiuni juridice împiedicând astfel părțile sa iaca plăți inutile. Conform literaturii de specialitate „Compensarea legală este un mod de stingere a datoriilor reciproce pana la concurenta celei mai mici dintre ele, operând chiar si în situația In care părțile nu o invocă în mod expres, întrucât modul de stingere a obligațiilor este prevăzut de lege, debitorul nu trebuie sa formuleze în acțiunea creditorului o cerere în care să invoce compensația, fiind suficient ca aceasta operațiune juridica sa fie invocata pe cale de apărare, în orice stadiu al procesului. Constatând stingerea obligațiilor prin compensare, instanța va constata executarea obligațiilor de plata, nu în raport de data la care s-a invocat compensarea, ci de data la care acestea au devenit scadente".(Decizia civila nr. 18O/R din 17 septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești).
Mai arată recurentul că se află în prezența unei compensări legale a datoriilor reciproce, ce nu necesita acordul celeilalte debitoare, respectiv că în acest sens, jurisprudența a statuat ca "potrivit art. 1143-1145 Cod civil, compensarea debitelor este o forma de stingere a datoriilor ce operează de la lege, chiar când debitorii nu ar ști nimic despre existenta acestora, compensarea urcând la momentul la care amândouă se găsesc în ființa, fiind exigibile""", iar art. 1144 C. civ. Prevede că, "compensația se operează de drept, în puterea legii, și chiar dacă debitorii n-ar ști nimic despre aceasta; cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată și până la concurența cotităților lor respective.
Primindu-se dosarul, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, la data de 31.05.2013.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Cu privire la prima critică formulată de recurent instanța reține că prin sentința civilă nr.988/28.03.2008 intimata-reclamantă a fost obligată să achite recurentului-pârât suma de 7211 lei, reprezentând prime de Paști și C. și cota de participare la profitul anual pentru perioada 2005-2006, sumă achitată acestuia, astfel cum rezultă din procesul verbal de eliberare a sumei, din data de 06.06.2008, emis în dosarul de executare nr.241/2008.
Prin decizia civilă nr.1862/30.09.2008 a Curții de Apel Ploiești sentința sus menționată a fost modificată în parte în sensul că s-a înlăturat obligarea intimatei( din prezenta cauză) de a achita recurentului suma de 1531 lei, reprezentând cota de participare la profitul anual, decizia fiind pronunțată după achitarea sumei către recurent.
Referitor la susținerea că s-ar fi încălcat principiul disponibilității și că s-ar fi dat mai mult decât s-a cerut, instanța reține că aceasta este neîntemeiată întrucât instanța fondului a dispus întoarcerea executării exact pentru suma de 1531 lei solicitată de reclamantă, sumă încasată și necuvenită recurentului, potrivit deciziei civile sus menționate. Împrejurarea că intimata-reclamantă a făcut mențiunea, în cererea de chemare în judecată, că această sumă ar reprezenta prime de Paști și de C. și nu cota de participare la profitul anual, cum era corect, nefiind de natură a atrage nelegalitatea hotărârii pronunțate din perspectiva prevederilor art.129 alin.6 c.pr.civ. în raport de care judecătorul fondului a hotărât asupra obiectului cererii de chemare în judecată care, în cazul de față, a vizat restituirea sumei de 1531 lei actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, sumă pe care judecătorul a calificat-o cu respectarea dispozitivului deciziei nr. 1862/2008 cu privire la destinația sumei.
Este neîndoielnic faptul că recurentul a încasat mai mult decât i se cuvenea și că, acesta a fost obligat la restituirea sumei în cuantumul încasat fără temei, situație în raport de care își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 4041 si 4042 C.pr.civ. pe care instanța fondului le-a aplicat corespunzător.
Ca atare prima critică a recurentului este nefondată și va fi respinsă ca atare.
Cu privire la cea de a doua critică potrivit căreia în mod neîntemeiat, s-a respins cererea recurentului de compensare a sumei de 1531 lei reprezentând "cota de participare la profit" cu suma de 1531 lei reprezentând contravaloarea drepturilor ce i se cuvin in calitate de acționar al reclamantei, având un număr de 100 de acțiuni, instanța reține că și aceasta este nefondată și va fi respinsă ca atare, potrivit următoarelor considerente:
Creanța intimatei este certă fiind reprezentată de suma de 1531 lei, încasata necuvenit de recurent, însă suma pretinsă de recurent aceasta nu este certă nici sub aspectul existenței, nici a întinderii, întrucât, din actele depuse la dosar nu rezultă nici valoarea nominală a acțiunilor, nici împrejurarea că intimata ar fi obținut profit și dacă profitul respectiv a fost repartizat pe dividende astfel încât să se poată stabili că recurentului i s-ar fi cuvenit o sumă cu titlu de dividende, care să îl facă titularul unei creanțe, în baza căruia să poată opera compensarea.
Instanța fondului, corect a reținut că înscrisul depus de intimată, la filele 24-25 fond, atestă doar că recurentul este titularul a 100 de acțiuni, iar din fișele fiscale pe anii 2007-2009 rezultă doar venitul salarial încasat, nu venitul cuvenit ca acționar( a cărui existență nu se poate reține din înscrisurile depuse la dosar).
Ca atare, instanța reține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1143-1145 cod civil pentru a putea opera compensarea datoriilor, devreme ce datoria pretinsă de recurent nu a fost dovedită.
Concluzionând, pentru toate aceste considerente, tribunalul în temeiul art.312 alin.1 c.pr.civ. va respinge recursul declarat de recurentul-intimat E. M. ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-intimat E. M., domiciliat în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 5416/22.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-contestatoare ., cu sediul în București, ., sector 1, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.06.2013.
Președinte, Judecători,
C.-A. M. C. N. G. M.
Fiind in c.o. semnează
Președintele instanței
Grefier,
M. - D. B.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red.MG/tehnored. MG
2 ex./23.07. 2013
d.f. nr._ – Judecătoria Ploiești
j.f. B. R.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 53/2013. Tribunalul PRAHOVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 181/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
