Servitute. Decizia nr. 139/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 139/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 2628/105/2007
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 139
Ședința publică din data de 14.03.2013
Președinte: Ș. O.-C.
Judecător: H. A.-G.
Grefier: N. L.-E.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-pârâtă ., cu sediul în București, ., sec tor 4, împotriva sentinței civile nr. 317/15.02.2006, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. A., domiciliat în B., ., jud. Prahova, O. M., domiciliată în B., ., jud. Prahova, O. V., domiciliat în B., ., jud. Prahova, V. Ș., domiciliat în B., ., jud. Prahova I. A., domiciliat în B., ., jud. Prahova, S. G., domiciliat în B., ., jud. Prahova F. C., domiciliat în B., ., jud. Prahova, și F. I., domiciliat în B., ., jud. Prahova (ultimii doi moștenitorii defunctei F. A.), F. C., domiciliat în B., ., jud. Prahova, F. G., domiciliat în B., ., jud. Prahova, V. A., domiciliat în B., ., jud. Prahova, S. D., domiciliat în B., ., jud. Prahova, și S. M., domiciliată în B., ., jud. Prahova, (ultimii doi moștenitorii defunctei S. R.), G. D., domiciliată în B., .. 7, jud. Prahova, și S. E., domiciliată în B., Aleea Parcului, ., ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21.02.2013, declarațiile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, în baza art. 260 alin. 1 C.proc.civ., a amânat pronunțarea la data de 28.02.2013, și, pentru aceleași considerente, la data de 07.03.2013 și la 14.03.2013, când a dat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr. 2958/2005, reclamanții C. A., O. M., O. V., V. Ș., I. A., N. A., Străchioiu G., F. C., F. A., F. G., F. C. și F. I. au chemat în judecată pe pârâta . pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se creeze un drum de trecere în favoarea lor, pe terenul pârâtei, prin punctul cel mai scurt, urmînd să o despăgubească pentru terenul afectat servituții de trecere.
În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat că sunt proprietarii unor terenuri situate în B., . terenul pe care solicită să se creeze o servitute de trecere către calea publică, întrucât, independent de voința lor, datorită unor alunecări de teren generate de ploile abundente, drumul care le asigură accesul la calea publică s-a scurtat, iar singura lor modalitate de acces, este pe terenul vecin.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat, iar instanța a încuviințat, proba cu înscrisuri, cu expertiză în specialitatea topografie și doi martori.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat în fața instanței și a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, fără a solicita încuviințarea vreunui mijloc de probă.
Prin sentința civilă nr. 317/2006 a Judecătoriei Câmpina a fost admisă acțiunea reclamanților, stabilindu-se un drum de trecere în favoarea lor pe terenul proprietatea pârâtei, conform raportului de expertiză – completare, întocmit de expert G. E., drum cu o lățime de trei metri, identificat cu literele A,B,C,D,E,F,G, în suprafață de 378, 60 m.p., cu obligația reclamanților de a despăgubi partea adevrsă pentru lipsa de folosință, cu suma de 3.786 lei, luându-se act că nu s-a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că singurul drum posibil pentru accesul reclamanților către terenurile proprietatea lor, este acela determinat de expertul G. E., aceștia neavând vreo culpă în determinarea caracterului de loc înfundat al imobilelor pe care le dețin.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta . a declarat apel, arătând că sentința este nelegală și netemeinică, tulburându-i grav proprietatea în jurul căreia mai sunt drumuri de acces, Primăria B. implicându-se vădit și părtinitor în acest litigiu, inclusiv prin dezinformarea instanței de judecată.
A mai precizat apelanta că servitutea de trecere trebuia stabilită, dacă era de bună-credință, sub forma unei convenții, ceea ce nu a avut loc niciodată, procesul dedus spre soluționare fiind lipsit de elementul de bază, respectiv forța majoră.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 3096/2006, iar intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, ca fiind nelegal și netemeinic, întrucât, în prealabil, au adus la cunoștință pârâtei demersul lor judecătoresc, în cauză fiind respectate dispozițiile art. 616 Cpd Civil.
Prin încheierea de ședință pronunțată la 13 octombrie 2006, în baza art. 243 alin. 1 pct. 1 C.pr.civilă, tribunalul a introdus în cauză moștenitorii intimatului-reclamant Negoteiu A., decedat pe parcursul soluționării apelului.
Prin decizia nr. 838/17.11.2006, Tribunalul Prahova a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că potrivit art. 616 și urm. C. civ., locul înfundat reprezintă acel imobil care nu are ieșire la calea publică, proprietarul său putând reclama o trecere pe locul vecinului său, pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi proporțional cu pagubele ce s-ar putea ocaziona cu această trecere.
În definirea noțiunii de loc înfundat, atât în doctrină cât și în jurisprudență s-a arătat în mod constant că nu trebuie avute în vedere doar acele cazuri în care imposibilitatea de ieșire la calea publică este absolută, ci și acele situații în care ieșirea la calea publică prezintă inconveniente grave sau este periculoasă, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță.
A constatat instanța de apel că, practic, așa cum rezultă din raportul de expertiză specialitatea topografie G. E., reclamanții nu au altă cale de acces la calea publică în afara drumului identificat pe proprietatea pârâtei, drum care este singurul posibil și reprezintă soluția optimă datorită faptului că terenul primilor constituie un loc înfundat din cauza marilor alunecări de teren ce au distrus fostul drum public.
Pe de altă parte, instanța de apel nu poate lua în considerare susținerile apelantei, în sensul că reclamanții ar mai avea și alte drumuri de acces, această ipoteză nefiind confirmată de singurul mijloc probatoriu administrat în cauză, expertul G. E. arătând că nu este posibilă nici măcar crearea unui drum de acces de 3 metri pe proprietatea ., pe latura cealaltă a terenului care se învecinează cu proprietatea lui N. A..
În concret, pârâta nu a combătut constatările expertului desemnat de instanță, printr-un mijloc de probă tot cu caracter științific și în plus, nici prin alte dovezi de natură a determina o concluzie contrară.
Mai mult decât atât, tribunalul a reținut că prima instanță a stabilit în sarcina reclamanților obligația de a depăgubi pârâta pentru prejudiciile cauzate prin crearea drumului de trecere, așa cum această despăgubire a fost determinată tot prin raportul de expertiză G. E..
Împotriva deciziei nr. 838/17 noiembrie 2006 a Tribunalului Prahova a declarat recurs pârâta ., arătând că reclamanții au informat instanța în mod greșit în sensul că drumul identificat pe proprietatea societății este singurul posibil.
O altă critică a recurentei a fost în sensul că instanța nu a luat în considerare prevederile art. 618 Cod civil, acordând drum de servitute exact în coasta dealului (calea ABCDEFG), cea mai productivă zonă a livezii, devalorizându-se proprietatea și lezându-se dreptul de proprietate al pârâtei.
A mai arătat recurenta-pârâtă că instanța a nesocotit și recomandarea expertului topo, care a menționat că drumul identificat cu literele A,B,C,P,R este calea optimă, cale ce ar afecta doar o jumătate din suprafața prevăzută la calea identificată cu literele A,B,C,D,E,F,G.
De asemenea, din lungimea drumului de servitute acordat, 126,20 m, pârâta deține decât 84 m (66 m în contractul de vânzare-cumpărare 2245/1992 și 18 m în contractul nr. 2611/1992), nemenționându-se cui aparține diferența de 42,2 m.
Totodată, a învederat recurenta, așa cum rezultă din planul de situație anexă la raportul de expertiză, calea prevăzută între punctele A,B,F,G, cu o lungime de 40 m și lățime de 5 m, aparținând lui M. G., este un drum paralel și lipit cu cel indicat de instanță și identificat între punctele A,B,C,D,E,F,G, astfel că nu se explică de ce este necesar să se creeze două drumuri de acces.
Prin decizia nr. 282/13.03.2007 Curtea de Apel Ploiești a admis recursul formulat de pârâta ., împotriva deciziei nr. 838 pronunțată la 17 noiembrie 2006 de Tribunalul Prahova, a casat decizia tribunalului și a dispus trimiterea cauzei la aceeași instanță, spre rejudecare.
Pentru a pronunța această decizie, curtea a reținut, analizând probele aflate la dosarul cauzei, raportat și la concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, că, în speță, nu au fost identificate toate elementele necesare aplicabilității art. 616 C. civ., referitoare la identificarea unei servituți de trecere în favoarea reclamanților pe terenul proprietatea pârâtei.
Astfel, în primul rând, se poate constata că reclamanții din prezenta cauză, sunt nu număr de 16 persoane, domiciliate în orașul B., dar nu toate pe . se susține că a fost afectată de alunecări de teren.
Astfel, în condițiile în care nu s-a stabilit dacă reclamanții sunt, sau nu, vecinii terenului proprietatea pârâtei, curtea a apreciat că nu se poate stabili dacă tuturor le sunt aplicabile dispozițiile art. 616 Cod civil, potrivit căruia servitutea de trecere poate fi cerută”vecinilor”.
Nu a fost edificată, de asemenea, nici situația defunctului N. A., decedat încă din anul 1995, dar semnatar al cererii de chemare în judecată înregistrată în anul 2005 la Judecătoria Câmpina.
De asemenea, din raportul de expertiză inițial a rezultat o altă situație de fapt, și anume că pe lângă proprietatea pârâtei există o cale de acces lată de 5 m și lungă de 55 m, a cărei proprietate nu a fost clarificată, susținându-se că aparține o parte orașului B., iar o altă parte numitului M. G., ”cu care reclamanții nu vor să intre în conflict”.
Curtea a constatat că, inițial, expertul a indicat acest drum ca fiind cel mai scurt către proprietatea reclamanților, în continuarea căii de acces, fiind grevată proprietatea pârâtei de servitute numai pe o lungime de 71,20 mp, comparativ cu 126,20 ml în varianta aleasă de instanță.
Se poate observa că această variantă a fost identificată de același expert topo în condițiile în care nu a existat un asemenea obiectiv.
Astfel, a reținut curtea, obiectivele expertizei-completare au fost: stabilirea unui drum de acces de 3 m lățime pe latura cealaltă a terenului ce se învecinează cu numitul N. și calculul lipsei de folosință a terenului grevat, dar expertul a arătat că aceasta nu este posibil datorită alunecărilor de teren și, în schimb, a creat o altă cale de acces, ce o identificase în raportul inițial ca nefiind optimă și păgubitoare pentru pârâtă.
Nu s-a clarificat, de asemenea, dacă această cale de acces este singura posibilă și pe calea cea mai scurtă pentru proprietarii fondurilor înfundate, pentru aplicabilitatea art. 617 C. civ., în condițiile în care chiar expertul a identificat pe schița de plan existența unei căi de acces cu piciorul, folosită de reclamanți pe alte proprietăți.
De altfel, din planșele fotografice aflate la dosarul cauzei, rezultă că, în zonă, există mai multe asemenea drumuri, circulate chiar cu mașina.
În același sens, nu s-a identificat nici dacă acest drum de acces, ales de instanță, reprezintă varianta care ar pricinui proprietății pârâtei cea mai mică pagubă, în condițiile respectării art. 618 C. civ. și în condițiile în care chiar același expert a arătat că în prima variantă ar fi grevată o porțiune mai mică din terenul proprietatea pârâtei.
A mai reținut instanța de recurs, de asemenea, că în această variantă se contestă că drumul de acces ar fi în întregime proprietatea pârâtei, din contractele de vânzare-cumpărare ce constituie titlul de proprietate al acesteia rezultând o lungime mai mică a terenului, aspect ce nu a fost clarificat în niciun mod de către instanțele anterioare.
Ca atare, observând că, în speță, hotărârile atacate au fost date cu încălcarea dispozițiilor art. 616, 617 și 618 C. civ., Curtea a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., referitoare la cazurile în care se poate dispune modificarea sau casarea unei hotărâri.
Observând că aspectele neelucidate de către primele instanțe necesită administrarea unor probatorii care nu pot fi încadrate printre cele prevăzute de art. 305 C.proc.civ., respectiv înscrisurile, singurele probe admisibile în recurs, Curtea de Apel Ploiești a făcut aplicarea art. 312 alin. 3 C.proc.civ. și a trimis cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Prahova, după admiterea recursului declarat în cauză.
Dispozițiile deciziei de casare au fost în sensul că, la momentul rejudecării, instanța de apel va verifica actele de proprietate ale părților, va stabili în mod corect cadrul procesual, va dispune efectuarea unui raport de expertiză care să răspundă tuturor aspectelor semnatele mai sus și, în principal, să poziționeze pe schița de plan, conform actelor de proprietate, terenurile aparținând tuturor părților, să stabilească dacă există posibilitatea constituirii unor căi de acces pe alte proprietăți, sau dacă există deja asemenea căi de acces, să precizeze care este calea cea mai scurtă spre proprietatea reclamanților de la drumul public, dacă aceasta trece pe proprietatea pârâtei și care este modalitatea cea mai puțin păgubitoare pentru pârâtă în cazul stabilirii unei servituți de trecere.
De asemenea, se va verifica dacă o asemenea cale de acces mai este oportună, în condițiile în care, încă din data de 23.07.2005, drumul afectat de alunecările de teren trebuia consolidat, fiind cuprins în planul de acțiuni de refacere a infrastructurii orașului B. aflată la fila l15 din dosarul fond.
În cazul în care probele administrate nu sunt edificatoare, instanța de apel va aprecia asupra posibilității efectuării unei cercetări la fața locului, precum și a oricăror probe ce vor rezulta din dezbateri pentru aplicarea, în mod corect, a dispozițiilor art. 616 și următoarele C. civ., în speța dedusă judecății.
Cauza a fost înregistrată, pentru a doua oară, pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ .
În raport cu decizia de casare, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea topografie, cadastru și geodezie, în cauză întocmindu-se raportul de expertiză de către ing. N. G. N..
La termenul de judecată din 17.01.2013 apelanta-pârâtă a invocat excepția lipsei calității procesuale active a intimaților-reclamanți, iar la termenul din 21.02.2013, excepția lipsei de interes a intimaților-reclamanți.
În ședința din data de 21.02.2013, tribunalul, în baza art. 137 alin 1 C.proc.civ., a unit excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția lipsei de interes a acestora, invocate de apelanta-reclamantă, cu fondul cauzei.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de către apelanta-pârâtă ., a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 296 C.proc.civ., tribunalul constată că aceste motive sunt parțialfondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În fapt, tribunalul constată că, într-adevăr, pârâta . este proprietara unui teren situat în or. Brazea, . totală de 4.460 mp, dobândit prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 2245/30.03.1992 și nr. 2611/13.04.1992 de fostul notariat de Stat Local Câmpina.
La rândul lor, conform adeverințelor de rol eliberate de Primăria or. B. (filele 6-13 dosar fond), coroborate cu mențiunile din raportul de expertiză topo efectuat în apel de expert N. N., pârâții stăpânesc terenuri situate în or. B., . terenul proprietatea pârâtei
Conform art. 616 C. civ., proprietarul al cărui loc este infundat, care nu are nici o ieșire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Din redactarea acestui text rezultă condițiile legale necesare pentru stabilirea unei servituți de trecere, cu unele precizări, astfel cum au fost ele evidențiate în doctrină și în jurisprudența instanței supreme.
Mai întâi, tribunalul apreciază că are calitatea procesuală activă, în acțiunile civile având ca obiect stabilire drept de servitute, nu numai titularul dreptului de proprietate, așa cum ar rezulta prin aplicarea automată a textului de lege menționat anterior, ci și posesorul unui teren, câtă vreme acesta din urmă, deși nu este un veritabil proprietar, are animus domini, deci intenția de a se comporta ca un veritabil proprietar, exercitând o stăpânire de fapt asupra terenului specifică însuși dreptului de proprietate și oferind aparențele unei veritabile proprietăți.
Din această perspectivă, deși pârâta a insistat asupra aspectului că reclamanții nu și-au dovedit pe deplin dreptul lor de proprietate asupra terenurilor învecinate, tribunalul constată că, atâta timp cât aceștia (reclamanții) au făcut dovada, cel puțin, că exercită posesia asupra terenurilor învecinate, situate pe .. Bușteni, și-au dovedit, implicit, și calitatea procesuală activă în prezenta acțiune.
Prin urmare, tribunalul va respinge excepția lipsei calității procesuale active, invocate de pârâta ., în faza procesuală a apelului.
Pe de altă parte, raportul de expertiză efectuat în apel a subliniat faptul că reclamanții nu au o cale de acces la drumul public (. pe care le stăpânesc. Prin urmare, este îndeplinită și cea de-a două condiție enunțată de prevederile art. 616 C. civ., în sensul că terenurile pârâților reprezintă”loc înfundat”.
Plecând de la această mențiune a expertului desemnat în cauză, tribunalul constată că au și interes în promovarea prezentei acțiuni, deoarece, în lipsa unui acces de la calea publică la terenurile deținute, reclamanții nu își pot exercita prerogativele pe care legea le conferă, asupra terenurilor respective.
În ce privește porțiunea poșată cu roșu pe schița de plan anexă la raport, reprezentând vechiul drum de acces al locuitorilor din zonă la terenurile lor, delimitată de punctele 22-23-24, tribunalul reține că acest drum este impracticabil, din cauza numeroaselor alunecări de teren, și nu poate fi considerat ca un drum de acces sigur pentru riverani.
În jurisprudența instanței supreme s-a menționat că prin noțiunea de loc înfundat se înțelege nu numai imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică, ci și cazurile în care ieșirea ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculoasă.
Așadar, dacă această cale de acces, propusă de pârâtă, ar fi avut convenientul că ar fi doar impracticabilă, însă printr-un program de investiții din partea autorităților locale, ar fi putut fi circulabilă, tribunalul ar fi analizat oportunitatea stabilirii unei căi de acces pe acest drum, în anumite condiții, însă, atâta timp cât folosirea acestui drum este periculoasă, atât pentru oameni, cât și pentru bunurile acestora, tribunalul nu va putea încuviința ca reclamanții să folosească acest drum drept cale de acces la terenurile deținute de aceștia.
În legătură cu acest aspect, tribunalul va respinge și excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea prezentei acțiuni, excepție invocată, de asemenea, de pârâtă în apel, atât timp cât, după cum s-a menționat mai sus, s-a dovedit faptul că, la acest moment, reclamanții nu au acces la drumul public de la terenurile lor, acestea din urmă având caracteristica unui loc înfundat.
În concret, prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în apel, expertul topo a indicat ca varianta pentru calea de acces a reclamanților la drumul public perimetrul 1-2-3-4-5-6-7-8-.9-.10-11-12-13-14-1, delimitat pe schița de plan anexă la raport, poșată cu culoarea verde.
Acest drum de acces urmează linia de hotar a proprietății pârâtei pe latura dinspre M. G. și are o lățime de 3 m și o suprafață totală de 360 mp, fiind accesibilă atât cu piciorul, cât și autoturismul.
În ceea ce privește susținerea pârâtei, referitoare la trasarea unei căi de acces pe lângă linia de hotar ce desparte proprietatea pârâtei de cea a lui N. I., tribunalul constată că aceasta nu este fiabilă, presupunând un traseu sinuos, conținând curbe la un unghi de 90º, motiv pentru care nici expertul desemnat în cauză nu a avut în vedere această variantă.
Pe de altă parte, referitor la o altă variantă propusă de pârâtă, ce presupune stabilirea drumului de acces pe terenul proprietatea lui M. G., tribunalul constată că este în imposibilitate de a analiza această variantă, atâta timp cât acesta nu figurează ca parte în proces, iar expertul nu a putut pătrunde pe terenul acestuia și nu s-a putut edifica sub acest aspect.
În concluzie, în urma probelor administrate în apel, coroborate cu probele administrate în primă instanță, tribunalul constată că reclamanții dețin (stăpânesc) terenuri situate pe .. B., care nu au acces la drumul public, având caracterul de loc înfundat, iar în acest cadru procesual, stabilit atât de reclamanți, dar și de pârâtă, calea de acces de la terenurile reclamanților la drumul public (. cea reprezentată de expertul topo desemnat în apel, delimitată în perimetrul 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-1 pe schița de plan anexă la raportul de expertiză, în suprafață de 360 mp.
Toate celelalte variante propuse de pârâtă (prelungirea străzii Rafacea, linia de hotar cu N. I. sau pe terenul lui M. G.) nu pot fi luate în considerare, pentru motivele menționate mai sus.
Constatând că varianta propusă de expertul topo în apel, drept cale de acces pentru reclamanți, este mai favorabilă pârâtei decât varianta propusă de expertul topo în fața primei instanțe, sub aspectul suprafeței de teren aparținând pârâtei, afectate de această cale de acces, în baza art. 296 C.proc.civ., tribunalul va admite apelul declarat de pârâtă și va schimba sentința atacată, în sensul că va stabili în favoarea reclamanților un drept de servitute pe terenul aparținând pârâtei, situat în or. B., . de acces la drumul public, cu auto și pe jos, delimitată în perimetrul 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-1, în suprafață de 360 mp, pe schița de plan anexă la raportul de expertiză întocmit de expert N. N., urmând a fi păstrate restul dispozițiilor sentinței atacate.
În ce privește solicitarea pârâtei, de a i se acorda despăgubiri pentru terenul afectat de această servitute de trecere, tribunalul constată că această cerere a fost formulată, expres, pentru prima dată, abia în faza procesuală a apelului.
Or, potrivit dispozițiilor art. 294 C.proc.civ., părțile nu pot formula, pentru prima dată în apel, cereri noi, motiv pentru care tribunalul va respinge cererea formulată de pârâtă, de acordare de despăgubiri, ca inadmisibilă.
De asemenea, în baza dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., tribunalul va obliga reclamanții să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active, precum și a lipsei de interes a intimaților-reclamanți, invocată de apelanta-pârâtă, ca neîntemeiate.
Respinge cererea apelantei-pârâte de acordare de despăgubiri, ca inadmisibilă.
Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă ., cu sediul în București, ., sec tor 4, împotriva sentinței civile nr. 317/15.02.2006, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. A., domiciliat în B., ., jud. Prahova, O. M., domiciliată în B., ., jud. Prahova, O. V., domiciliat în B., ., jud. Prahova, V. Ș., domiciliat în B., ., jud. Prahova I. A., domiciliat în B., ., jud. Prahova, S. G., domiciliat în B., ., jud. Prahova F. C., domiciliat în B., ., jud. Prahova, și F. I., domiciliat în B., ., jud. Prahova (ultimii doi moștenitorii defunctei F. A.), F. C., domiciliat în B., ., jud. Prahova, F. G., domiciliat în B., ., jud. Prahova, V. A., domiciliat în B., ., jud. Prahova, S. D., domiciliat în B., ., jud. Prahova, și S. M., domiciliată în B., ., jud. Prahova, (ultimii doi moștenitorii defunctei S. R.), G. D., domiciliată în B., .. 7, jud. Prahova, și S. E., domiciliată în B., Aleea Parcului, ., . și, în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată, în sensul că stabilește în favoarea reclamanților un drept de servitute pe terenul aparținând pârâtei, situat în or. B., . de acces la drumul public, cu auto și pe jos, delimitată în perimetrul 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-1, în suprafață de 360 mp, pe schița de plan anexă la raportul de expertiză întocmit de expert N. N..
Obligă intimații să plătească suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.03.2013.
Președinte, Judecător,
Ș. O.-C. H. A.-G.
Fiind în C.O. semnează
Președintele Tribunalului
Grefier,
N. L.-E.
Red. O.C.Ș.
18 ex/23.10.13
d .f. 2958/2005 Judecătoria Câmpina
j. f. C. M.
Operator date cu caracter personal nr. 5595
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 181/2013. Tribunalul PRAHOVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 1687/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
