Pretenţii. Decizia nr. 115/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 115/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 4673/281/2010
R O M Â N I A
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._/281/2011
DECIZIA CIVILĂ NR. 115
Ședința publică din data de 23.01.2013
PREȘEDINTE – A. G. H.
JUDECĂTORI – R. I. C.
-N. C.
GREFIER – R. C.
Pe rolul fiind soluționarea recursului declarat de recurentul - parat B. R. cu domiciliul in Ploiești, ., .. B, . împotriva sentinței civile nr._/21.12.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul - reclamant C.. DE A. GRAZIELA B. cu sediul in București, ., ., sector 3.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul – pârât reprezentat prin av. C. A. și intimatul – reclamant reprezentat prin av. Ș. L..
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că la dosarul cauzei nu s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru la valoarea pretențiilor deduse judecății, însă recurentul – pârât a depus un set de înscrisuri și un exemplar al acestora pentru comunicare.
Recurentul – pârât, prin apărător depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3100,00 lei conform chitanței . nr._/22.01.2013 și timbru judiciar în valoare de 5,00 lei ce au fost anulate.
Intimata – reclamantă prin apărător depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri care sunt comunicate.
Tribunalul comunică intimatei copia înscrisurilor depuse la dosar de recurentul – pârât.
Pe rând părțile, prin apărători, învederează instanței că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fondu7l cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile părților, prin apărători, în sensul de mai sus, în temeiul disp.art. 150 C.pr.civ. consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Recurentul – pârât prin apărător, având cuvântul pe fondul cauzei solicităm instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat și să se dispună modificarea în parte a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii cererii reconvenționale precizate, având în vedere că raporturile dintre părți s-au desfășurat pe o perioadă de 6 – 7 ani, perioadă în care cabinetul de avocatură era obligat să întocmească acte pentru retrocedare, respectiv încheierea de tranzacții, întocmirea documentației cadastrale, intabulare, efectuarea expertizelor, numirii experților.
De asemenea, învederează instanței că, recurentul paralel a angajat un agent imobiliar în vederea încheierii unui contract de vânzare – cumpărare a imobilului cu un alt cumpărător însă actele de proprietate au fost predate de către cabinetul de avocatură peste termenul scadent, când deja prețul pe piață a fost cu mult scăzut, motiv pentru care solicită obligarea intimatei la acoperirea prejudiciului produs, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
Intimatul prin apărător, având cuvântul pe fondul cauzei învederează instanței că prin întâmpinare a invocat nemotivarea recursului în termen, iar potrivit disp.art. 304 C.pr.civ. recursul nu este motivat în drept, astfel încât solicită instanței admiterea excepției nemotivării în termen si să se dispună nulitatea recursului pentru nemotivare.
Pe fondul cauzei învederează instanței că a colaborat cu recurentul în baza unui contract de consultanță pe o perioadă de aproximativ 6 ani, însă în ultima perioadă recurentul a efectuat plata onorariului cu mult diminuată încălcând relațiile contractuale, constatându-se o sustragere a clientului de la achitarea onorariului, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată ce urmează a fi solicitat pe cale separată.
Recurentul – pârât prin apărător, pe excepția invocată arată că recursul a fost motivat atât în fapt cât și în drept în termen procedural, iar pe fond revine în replică și arată că activitatea depusă de avocat a fost remunerată conform contractului încheiat, toate celelalte aspecte apărute au fost datorate nerespectării clauzelor contractuale.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorie Ploiești sub nr._ la data de 11.03.2010 de către reclamantul Cabinetul de Avocatură Graziela B., a solicitat in contradictoriu cu pârâtul, B. R., obligarea pârâtului la plata sumei de 16.700 lei, reprezentând cheltuieli de judecata, beneficiul nerealizat și daune pentru prejudiciul moral. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii în fapt, reclamantul a arătat că avocat Graziela B. prin, Cabinetul acesteia l-a reprezentant pe pârât într-un număr impresionant de cauze având ca punct de pornire dorința acestuia de a-și recupera imobilele ce fuseseră preluate de stat în mod abuziv de la autorii săi. Reclamantul a mai arătat că, între aceste cauze, se numără și formularea unei acțiuni având ca obiect redactare memoriu pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului împotriva deciziei nr. 4632/2004 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, reprezentare asistență juridică CEDO, motiv pentru care a fost încheiat la București, între părți, contractul de asistență nr. 156/22.12.2004, contract care, datorită conținutului său, este unul cu executare succesivă.
În continuare arată că, cauza B. versus România a fost înregistrată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 22.12.2004 sub nr. 622/05 și astfel cum se poate constata din înscrisurile alăturate, ea nu a fost soluționată definitiv, o . proceduri fiind în desfășurare – proceduri care au solicitat participarea și competența profesionala a avocatului, inclusiv prin prezența acestuia la CEDO, în data de 22.06.2007- ultima dintre ele reprezentând transmiterea, prin intermediul Curții, în cursul anului 2008, a punctelor de vedere ale Guvernului României, combătute de către petent, prin intermediul Cabinetului pe care îl reprezintă.
Se mai arată că, pârâtul a refuzat să achite onorariul aferent acestui contract, ca și în cazul altor contracte, a solicitat investirea cu formulă executorie a contractului și punere lui în executare silita, iar împotriva încheierii prin care a fost investit cu formula executorie acest contract, pârâtul a formulat recurs.
Reclamantul a mai susținut că pentru termenul de judecată din data de 18.02.2010, pârâtul a angajat un apărător, astfel că nu poate invoca necunoașterea legii și dat fiind faptul că dosarul ce s-a format în mod inutil și abuziv pe rolul Tribunalului București nu era decât unul dintre multiplele soluții găsite de pârât pentru a nu mai achita onorariile de succes datorate ( pentru obținerea în instanța a hotărârilor de restituire a doua imobile cu câte 12 apartamente si ½ de vila cu terenul aferent ,pentru susținerea acțiunilor având ca obiect cumpărarea de titluri și/sau nulitatea unora dintre contractele de vânzare încheiate de fostul deținător cu foștii chiriași, pentru reprezentare în 3 cauze la CEDO ).
Totodată a mai precizat ca, este un abuz de drept procesual, exercitat în mod continuu de către pârât de la data la care acesta ar fi trebuit să achite onorariile restante, abuz care s-a manifestat prin plângeri la Baroul București și prin introducerea unor căi de atac inadmisibile, ca în cauza ce a format obiectul dosarului nr._/301/2009 a Tribunalului București.
A solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 3.700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, la plata sumei de 3.000 lei, reprezentând beneficiul nerealizat în zilele de 17 și 18 februarie 2010 când titularul cabinetului ar fi putut desfășura alte activități specifice și la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând prejudiciul de imagine pentru avocații Cabinetului.
În drept își întemeiază acțiunea pe disp. art. 998 Cod civil, raportat la art.108 ind.1 alin. 1 lit a C..
În dovedirea cererii a depus înscrisuri ( filele 7-43).
Pârâtul a formulat întâmpinare-cerere reconvențională la acțiunea principală, prin care invocă pe calea întâmpinării, excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, iar pe cale de cerere reconvențională, solicită obligarea reclamantului la plata sumei de 14.000 lei, reprezentând 2.000 lei cheltuieli de judecata și anume onorariu de avocat pentru redactare întâmpinare și cerere reconvențională, 2000 Ron reprezentând beneficiul nerealizat în zilele de 19.04.2010, 26.04.2010, 27.04.2010, 28.04.2010, 29.04.2010 și 10.000 Ron reprezentând prejudiciul de imagine suferit ca urmare a promovării de către reclamant a prezentului dosar. In drept art. 115-118 si art.119 cpc, raportat la art.998 si art.1084 C.civ.
Arata pârâtul că sumele pretinse de reclamant sunt nereale și nu fac decât să evidențieze reaua credință a reclamantului.
Reclamantul C. de avocatura ,,Graziela Bîrlâ,, a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de pârât.
Pârâtul B. R., a formulat precizare- completare la cererea reconvențională prin care arată că solicită de la reclamanta – pârâtă suma de 75.000 Euro reprezentând prejudiciu suferit cu ocazia perfectării contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul proprietatea sa din București, . sector 1.
Arată că la data de 26.08.2008 sub directa îndrumare a reclamantului a încheiat la sediul acestuia o promisiune de vânzare-cumpărare cu o persoană fizică pentru suma de 225.000 euro.
Menționează că, reclamantul nu a depus diligențele necesare în vederea executării clauzelor contractuale, termenul pentru vânzare nu a fost respectat, motiv pentru care cumpărătorul l-a obligat la plata dublului avansului primit nemaidorind perfectarea actelor în continuare. La mai bine de un an de zile a reușit să vândă imobilul dar la prețul de 150.000 euro.
A solicitat de asemenea rezilierea contractului de asistență juridică nr._/11.07.2008 si_/11.07.2008 pentru neîndeplinirea culpabilă din partea reclamantului a obligațiilor asumate prin cele doua contracte.
În drept art.132 rap. la art. 119-120 C..
Pentru termenul de judecată din data de 27.09.2010 reclamantul formulează întâmpinare la cererea reconvențională în care invocă excepția netimbrării acțiunii și lipsa motivării în drept a acțiunii. Solicită respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată.
În ședința de judecată din 11.05.2011 pârâtul depune precizare la cererea reconvețională prin care arată că solicită de la reclamant suma de 306.637 lei reprezentând c/val. 75.000 euro. A anexat taxa de timbru în cuantum de 7200 lei.
La termenul de judecată din data de 8.06.2011 pârâtul- reclamant B. R. a formulat precizare a temeiului de drept cu privire la solicitarea acestuia de obligare a reclamantului la plata sumei de 75.000 euro, reprezentând prejudiciu suferit de el ca urmare a neîndeplinirii culpabile a obligației ce revenea acestuia.
Se mai arata în precizare că în cazul contractelor sinalagmatice când una dintre părți nu-și îndeplinește obligația, cealaltă parte poate cere desființarea contractului, condiția rezolutorie fiind subînteleasă.
În continuare arată că desființarea contractului se poate realiza dacă sunt îndeplinite cumulative condițiile privind existența cererii părții interesate, dovada culpei pârâtului care nu și-a respectat, parțial sau total obligația și acest fapt îi este imputabil și să fie îndeplinit termenul de prescripție.
De asemenea, partea în privința căreia nu s-a executat obligația asumata prin contract are la îndemâna posibilitatea de a cere instanței de judecată desființarea contractului și plata de daune interese. În drept disp. art. 1020 si 1021 Cod civil.
La termenul de judecată din 28.09.2011 reclamantul a formulat întâmpinare la precizarea temeiului de drept al acțiunii și a invocat excepția insuficientei timbrări a reconvenționalei întrucât valoarea celor doua contracte de asistență juridică este de 150.000 euro și nu a timbrat la această valoare.
În cauza s-au administrat proba cu înscrisuri, interogatoriu și proba testimonială cu 2 martori.
Prin sentința civilă nr._/21.12.2012 Judecătoria Ploiești respins acțiunea având ca obiect pretenții, formulata de către reclamantul –pârât C.. DE A. GRAZIELA B. în contradictoriu cu pârâtul – reclamant B. R., ca neîntemeiată.
A respins cererea reconvențională formulată de pârâtul, B. R. în contradictoriu cu reclamantul, C. DE A. GRAZIELA B., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, între Cabinetul de avocatura „GRAZIELA B.” și pârât s-au încheiat mai multe contracte de asistență juridică în scopul recuperării imobilelor ce fuseseră preluate de stat în mod abuziv de la autorii pârâtului.
Pe parcursul derulării contractelor de asistenta juridica între părți s-au ivit neînțelegeri și divergențe de opinii atât din partea cabinetului de avocatură cat si din partea pârâtului.
Din probele administrate în cauză a rezultat că pârâtul a intenționat vânzarea apartamentului nr. 2 din imobilul situat pe . sector 1 București.
La interogatoriul ce s-a administrat la solicitarea pârâtului, reclamantul, prin avocat titular, a recunoscut această împrejurare și a arătat că a redactat o promisiune de vânzare în data de 26.08.2008 în care a stipulat și o clauză penalizatoare la refuzul vânzătorului de a vinde bunul. A mai recunoscut că a predat toate documentele agentului imobiliar care s-a ocupat de înregistrarea la Cartea funciară.
Martora, Dutoiu C., propusă de reclamant, arată că a fost avocat stagiar și apoi colaborator al cabinetului de avocatură din 1 iunie 1999 până la 1 aprilie 2008. Menționează că la momentul iunie 1999 cabinetul de avocatura avea deja mai multe contracte încheiate cu familia B., după această dată fiind încheiate și alte contracte pentru revendicarea imobilelor, foste proprietăți ale familiei.
Din depoziția martorei nu a rezultat cu certitudine că pârâtul sau familia acestuia nu și-au respectat obligațiile pecuniare, arătând că atunci când li se solicitau, achitau diverse sume către cabinet, iar cabinetul elibera dispoziții de încasare.
Cu privire la prejudiciul de imagine creat de pârât cabinetului de avocatura, martora nu a putut relata aspecte care să dovedească o atare împrejurare, deoarece menționează că nu mai lucra cu cabinetul de avocatură când pârâtul a formulat plângere la barou împotriva d-nei avocat. De altfel opiniile exprimate de martoră sunt contradictorii, aceasta afirmând că, apreciază că plângerea făcută la barou i-a creat un prejudiciu de imagine d-nei avocat, ca apoi să susțină că în opinia sa orice client nemulțumit are dreptul să se adreseze baroului cu o plângere.
Instanța de fond a apreciat referitor la capătul de cerere prin care se solicita obligarea pârâtului la plata sumei de 3.700 lei, reprezentând cheltuieli de judecata și anume onorariu avocat pentru redactare note de concluzii, deplasare, susținere s.a., că reclamanta nu a făcut dovada acestora, cu atât mai mult cu cât potrivit legii nr. 51/1995 R avea obligația să încheie un contract de asistență juridică, contract care în caz de neexecutare poate fi executat silit potrivit normelor procedurale, sens în care urmează să-l respingă ca neîntemeiat.
De asemenea, cu privire la capătul de cerere prin care solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 3.000 lei, reprezentând beneficiul nerealizat în zilele de 17 si 18 februarie 2010 când titularul cabinetului ar fi putut desfășura alte activități specifice, cabinetul fiind nevoit să angajeze un alt avocat în substituire, după cum susține reclamantul, instanța de fond a reținut că, din probatoriul administrat în cauză, nu a rezultat că cererea formulată este întemeiată.
Pentru a se putea calcula beneficiul nerealizat ar trebui să se cunoască ce onorarii ar fi putut încasa în acea zi cabinetul de avocatură, dacă într-adevăr avea de încasat sume de bani si de la ce persoane, situații pur ipotetice în opinia instanței, atâta vreme cât nu s-a făcut dovada cu înscrisuri a sumei neîncasate din vina exclusiva a pârâtului și care ar putea fi interpretat ca beneficiu nerealizat.
Cu privire la capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând prejudiciul de imagine pentru avocații Cabinetului, prin așezarea cabinetului într-o lumina nefavorabilă în fața instanței de judecata și a unei Săli care își poate forma opinia unei lipse de seriozitate și competență, instanța de fond a apreciat că nici sub acest aspect nu s-au produs dovezi clare care să formeze convingerea instanței că . pârâtului s-a creat un prejudiciu de imagine.
Instanța de fond a reținut că, deși, inițial reclamantul a solicitat proba cu doi martori, fiind încuviințată proba solicitată, în ședința de judecată din data de 14.12.2011 acesta a renunțat la audierea celui de al doilea martor propus ( probabil și pentru că acesta nu a înțeles să se prezinte) și nu a depus diligențe pentru administrarea unui probatoriu cu care ar fi putut să dovedească susținerile sale. Așa cum s-a arătat, martora propusă de reclamant nu a putut să relateze nici un aspect din sala de judecată unde s-ar fi produs prejudiciul de imagine.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța de fond a apreciat că din probatoriul administrat și încuviințat pârâtului, nu a rezultat cu certitudine că din vina exclusivă a cabinetului de avocatură, pârâtul a înstrăinat imobilul cu o sumă mai mică decât cea stabilita inițial cu primul client, rezultând o diferență de preț de 75.000 euro, ce ar reprezenta prejudiciul suferit de pârât.
Astfel, martora Ștefănuța S. A., propusă de pârât, asociat unic al unei agenții imobiliare și care s-a ocupat de vânzarea imobilului – apartament din . arata că obiectul contractului l-a făcut și terenul aferent apartamentului. Martora arată că, cabinetul de avocatură contactase o persoană autorizată să întocmească documentația cadastrală, acesta nu a putut finaliza documentația în timp util întrucât cabinetul nu i-a furnizat actele legalizate autentice. Mai arată că atunci când s-a ajuns la termenul stabilit in contract, documentația nefiind gata, cumpărătorul s-a răzgândit. Spune martora că atunci, agenția imobiliară a preluat inițiativa și s-a implicat în obținerea documentelor, reușind să perfecteze vânzarea anul următor, către un alt cumpărător și la o sumă mai mică respectiv 150.000 euro față de 225.000 euro cât se stabilise cu primul cumpărător.
Instanța apreciază că nu se poate reține culpa exclusivă a reclamantului - cabinet de avocatură, întrucât arată martora, că a fost necesară și dezmembrarea dreptului de proprietate privind terenul, care a durat o perioadă de timp. Mai arată martora că prețul de vânzare a fost mai mic deoarece între timp a intervenit criza financiară.
Reține instanța de fond că, față de împrejurarea că martora deține agenția imobiliară care s-a ocupat în final de vânzarea imobilului și apoi de alte vânzări pentru pârât, rezultă că între martoră și cabinetul de avocatură a existat o oarecare concurență în ceea ce îl privește pe pârât, astfel încât apreciază susținerea martorei potrivit cu care vina aparține cabinetului de avocatură, ca fiind subiectivă și „pro causa”.
Din probatoriul administrat a rezultat că în fapt, realizarea documentației cadastrale a necesitat timp, iar intervenirea crizei financiare a condus la reducerea prețurilor, având drept consecință obținerea unui preț mai mic pentru imobil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurentul - parat B. R., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
IÎ cadrul acțiunii formulate de către reclamantă a depus cererea reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantului să-i plătească c/valoarea a 75.000 euro reprezentând prejudiciu pe care i 1-a creat ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale asumate, cu referire la contractele de asistență juridică nr._/_ și_ din 09.07.2008.
Primul contract de asistență juridică menționat, cuprindea printre altele și obligația îndeplinirii tuturor formalităților necesare vânzării apartamentelor situate în Bucuresti, ., obligații asumate încă odată și printr-un alt contract de asistență juridică încheiat cu o lună înaintea întocmirii de către reclamanta a promisiunii de vânzare din 26.08.2008 prin care reclamanta în mod expres avea obligația de a depune diligențele necesare întocmirii expertizelor și cadastrului.
Culpa cabinetului rezulta fără dubiu atât din răspunsul titularului la interogatoriu întrebarea 10, în care se răspunde că proprietarul era cel care trebuia să se ocupe de cadastru și intabulare, ignorând cu desăvârșire clauzele contractului de asistență juridică nr._/2008 și de asemenea, și din depoziția martorului Ș. A. S. de la Agenția Imobiliara . care a relatat refuzul categoric al cabinetului de a se ocupa de formalitățile pentru care-și luase angajamentul si mai mult decât atât refuzul predării originalelor actelor de proprietate pentru a se ocupa agenția în locul cabinetului de toate formalitățile. Instanța de fond greșit a analizat actele și a interpretat probele din dosar în sensul că nu este vina Cabinetului pentru că acesta ar fi predat actele în data de 22.09.2008 martorei din prezenta cauza, fără însă a avea în vedere și faptul că predarea actelor s-a făcut cu doar 4 zile înaintea expirării termenului stipulate în promisiunea de vânzare, iar pentru obținerea extrasului de carte funciară, chiar și cu plata taxei de urgență, termenul este de o luna. Mai mult decât atât, greșelile făcute de către Cabinetul reclamant în momentul înregistrării imobilelor la Finanțe, predarea actelor de proprietate cu 3 zile înainte de expirarea termenului din antecontract, au dus la răzgândirea cumpărătorului.
Întocmirea cu mare întârziere a tuturor formalităților necesare vânzării și scăderea pieței imobiliare, au determinat ca vânzarea sa se efectueze pentru un preț cu_ euro mai mic decât cel din promisiunea de vânzare, fapt ce i-a creat un prejudiciu considerabil din culpa reclamantei.
Un alt aspect ce trebuia avut în vedere de către instanța de fond era declarația martorei Ștefănuța S. A., care relatează aspecte ce demonstrează fără putință de tăgadă culpa cabinetului de avocatură în neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a tuturor formalităților necesare vânzării, respectiv, întocmirea greșită a declarațiilor de impunere ceea ce a dus la tergiversarea soluționării documentației cadastrale, o parte din actele necesare vânzării au fost obținute de către agenția imobiliara prin diligente proprii (deși era sarcina reclamantei).
Trebuie reținut și faptul că, din extrasul de carte funciara cu nr.7259 rezultă că, deși s-a achitat taxa de urgență, intabularea s-a realizat abia în data de 9.10.2008, deci cu mult după expirarea termenului prevăzut în promisiunea de vânzare, chiar dacă instanța reține că nu mai este culpa cabinetului pentru că actele erau predate încă din data de 22.09.2008 intabularea nu se putea realiza până la expirarea termenului.
Analizând reaua credința și lipsa de implicare a cabinetului de avocatură reliefată de întreg materialul probator în cauză, inclusiv răspunsul la interogatoriu al titularului Cabinetului, care confirma încă odată reaua credința, se poate concluziona că diferența de preț de 75.000 euro reprezentând prejudiciu a fost posibilă numai din culpa acestuia.
Solicită recurentul pârât, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond, admiterea cererii reconvenționale în sensul obligării intimatei-reclamante la plata sumei de 75.000 lei echivalentul în lei, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare conform art. 308 alin. 2 C. pr. civ. prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, întrucât recurentul s-a rezumat doar a-și manifesta nemulțumirea față de soluția pronunțată de instanța de fond.
Pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Cu privire la excepția nulității recursului pentru nemotivare, tribunalul o va respinge având în vedere că nu sunt îndeplinite disp. art. 306 C.pr civ.
Nulitatea recursului pentru nemotivare intervine când motivarea cererii lipsește cu desăvârșire, precum și în situația în care recurentul nu indică nici unul din motivele da casare prev. de art. 304 C. pr. civ., ci doar reia susținerile și apărările de la fond.
Astfel recurentul pârât a indicat motivele pentru care a înțeles să critice hotărârea, indicând ca temei de drept disp. art. 304 pct. 9 C. pr. civ. Din modalitatea de formulare a acestora nu se poate trage concluzia că recursul este nemotivat, situație în care s-ar impune admiterea excepției nulității recursului pentru nemotivare.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Critica recurentului reclamant în sensul că instanța de fond în mod greșit a analizat actele și a interpretat probele din dosar în sensul că nu este vina Cabinetului pentru că aceasta ar fi predat actele în data de 22.09.2008 martorei din prezenta cauză, fără să aibă în vedere că, predarea actelor s-a făcut cu doar 4 zile înaintea expirării termenului stipulat în promisiunea de vânzare, iar pentru obținerea extrasului de carte funciară, chiar cu plata taxei de urgență, termenul este de o lună, este nejustificată, întrucât, obținerea documentație cadastrale a durat o perioadă mai lungă datorită faptului că a fost necesară și dezmembrarea dreptului de proprietate pentru teren, aspect ce reiese din depoziția martorei audiată în cauză la propunerea recurentului pârât.
De aici rezultă că, nu se poate imputa Cabinetului de Avocat, în speță, intimatul reclamant, culpa exclusivă în neefectuarea vânzării imobilului din București, ., sector 1, cât timp nu este atribuția acestuia de întocmire a documentației cadastrale ci doar depunerea diligențelor necesare în acest scop.
Pe de altă parte cabinetul de Avocat și-a îndeplinit obligația predării actelor în original agenției imobiliare, aspect relatat de martor S. Ștefănuța, care s-a ocupat de întocmirea cadastrului, aceasta având și această atribuție de a îndeplini activitatea în acest sens.
Astfel, intimatul reclamant a predat martorei Ș. S., reprezentanta agenției prin intermediul căreia recurentul reclamant a vândut imobilul, la data de 22.09.2008 actele necesare, respectiv hotărâre judecătorească, dispoziția primarului general de restituire a imobilului, procesul verbal de punere în posesie.
Susținerea recurentului pârât în sensul că intimatul pârât a ignorat clauzele contractului de asistență juridică nr._/2008 este nejustificată, întrucât din analiza contractului menționat depus în copie la dosarul de fond rezultă în mod expres care sunt clauzele acestui contract. Astfel părțile au convenit prin acest contract de asistență juridică ca apărătorul recurentului reclamant, din acel contract, respectiv intimatul pârât, ca acesta să se ocupe de depunere de acte pentru efectuarea expertizelor tehnice, extrajudiciare și cadastrelor pentru imobilele aparținând recurentului reclamant.
În cuprinsul contractului de asistență juridică nr._ din 11.07.2008 este prevăzută obligația cabinetului de avocat, respectiv acțiune în revendicare bun imobil, nulitate absolută a contractelor de vânzare cumpărare încheiate de statul Român prin intermediul Primăriei București de foștii chiriași, tranzacție vânzare cumpărare, negociere, redactare acte.
Din cuprinsul contractelor de asistență juridică menționate, a promisiunii de vânzare cumpărare, și a actelor anexate acestora nu rezultă faptul că intimatul pârât nu și-a îndeplinit obligațiile pe care le avea față de recurentul pârât.
Se constată că în ce privește contractul de asistență juridică nr._ din 09.07.2008, acesta se referă nu numai la imobile din . pârât, ci și la imobilul din ., clădire, teren, dar, așa cum s-a menționat Cabinetul de avocat și-a respectat obligațiile stipulate în cuprinsul acestui contract de asistență juridică.
Răspunderea civilă delictuală intervine în situația săvârșirii unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.
Prin acțiunea în răspundere civilă delictuală se urmărește repararea prejudiciului cauzat unei persoane prin încălcarea de către o altă persoană a unei obligații legale care îi incumbă.
Potrivit art.998 din vechiul C.civ. orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara,iar potrivit art.999 din același act normativ,omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: faptă ilicită, prejudiciu, legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciul produs și culpa în producerea acestui prejudiciu cu precizarea că vina în producerea prejudiciului poate îmbrăca atât forma intenției cât și cea a imprudenței sau neglijenței.
Cum în speță nu s-a făcut dovada culpei intimatului reclamant în îndeplinirea obligațiilor pe care le avea față de recurentul pârât, obligații asumate prin contractele de asistență juridică menționate, în mod corect instanța de fond a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Așa fiind, tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul pârât împotriva sentinței civile nr._ din 21. 12. 2011, ca nefondat, potrivit disp. art. 312 alin. 1 C. pre. Civ., ca nefondat.
Se va lua act că intimatul își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge excepția nulității recursului pentru nemotivare invocată de intimatul – reclamant.
Respinge recursul declarat de recurentul - parat B. R. cu domiciliul in Ploiești, ., .. B, ., J. Prahova împotriva sentinței civile nr._/21.12.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul - reclamant C.. DE A. GRAZIELA B. cu sediul in București, ., ., sector 3, ca nefondat.
Ia act că intimatul își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 23.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. G. H. R. I. C. N. C.
Fiind în CO semnează
Președintele Instanței
GREFIER
R. C.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
2 ex./14.02.2013
Red./tehnored. NC.
D.f._ /2011 Judecătoria Ploiești
J.f. N. L. A.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 31/2013. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 763/2013. Tribunalul... → |
|---|
