Contestaţie la executare. Decizia nr. 447/2014. Tribunalul PRAHOVA

Decizia nr. 447/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 31442/281/2012

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 447

Ședința publică din data de 01.04.2014

PREȘEDINTE - M. R.

JUDECĂTORI - A. G. H.

- N. C.

GREFIER - R. C.

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarat de recurenții – contestatori R. I. și R. M., ambii domiciliați în Ploiești, ., .. 7, . și recurenta – intimata U. Ț. BANK S.A. cu sediul în București, ., Sector 1 și cu sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură la C.. Av. B. și Asociații S.P.R..L din București, Sector 2, . nr. 70, Sector 2 împotriva încheierii de ședință din data de 15.03.2013 și a sentinței civile nr._/22. 11.2013, ambele pronunțate de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata – intervenientă în interes propriu S.C. R. C. IMPEX S.R.L. - prin administrator judiciar PADEEA INSOLV S.P.R.L. cu sediul în Ploiești, ., ., jud. Prahova.

Cererea timbrată cu timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, conform chitanței . nr._/24.01.2014 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și în cuantum de 97,50 lei, conform ordinului de plată_/27.02.2014 ce au fost anulate.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții - contestatori reprezentați prin av. N. M., recurenta – intimată reprezentată prin av. P. A., lipsă fiind intimata - intervenientă în interes propriu.

Procedura de citare a părților legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Recurenta – intimată, prin apărător, depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în original și întâmpinarea formulată fată de recursul declarat de recurenții - contestatori, care a fost comunicată.

Tribunalul ia act că recurenta - intimată a depus la dosar taxa judiciară de timbru în original.

Recurenții – contestatori, prin apărător, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua la cunoștință de conținutul întâmpinării.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, au răspuns recurenții – contestatori, reprezentați prin av. N. M., recurenta – intimată reprezentată prin av. P. A., lipsă fiind intimata - intervenientă în interes propriu.

Procedura de citare a părților legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Pe rând părțile, prin apărători, arată că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fondul cauzei.

Tribunalul ia act de susținerile părților prin apărători în sensul de mai sus, în temeiul disp. art.150 C.pr.civ. consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Recurenții – contestatori, prin apărător, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii contestației și anularea formelor de executare, respectiv a publicației de vânzare întocmite în dosarul de executare nr.69/2012 al B.E.J. C. Ț., întrucât motivele pentru care a fost respinsă acțiunea s-a datorat faptului că nu au fost contestate actele premergătoare, respectiv somația și si procesul - verbal privind cheltuielile de executare.

Mai învederează recurenții - contestatori că, în dosarul de executare, nu a fost emisă somația, iar publicația de vânzare nu a fost comunicată recurentului R. I., astfel că nu au fost respectate disp. art.387 C.pr.civ. raportat la disp. art.391 C.pr.civ., executare ce urmează a fi anulată.

De asemenea, arată că, potrivit raportului de expertiză contabilă întocmi la instanța de fond, la data emiterii formelor de executare - 17.08.2012 nu mai datorau suma pentru care a fost emisă publicația de vânzare; cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

Recurenta - intimată, prin apărător, având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de recurenții - contestatori și menținerea actelor și formelor de executare, întrucât, contrar celor susținute, la dosar se află înștiințarea executorului bancar care a reprezentat primul act privind demararea executării silite, somația de plată fiind emisă de același executor bancar.

Mai arată recurenta - intimată că, urmare a desființării executorului bancari, executarea silită a fost continuată de B.E.J. C. Ț., astfel încât, recurenții - contestatori au avut posibilitatea de a contesta somația și procesul - verbal, dar nu s-au folosit de acest drept.

Așadar, actele de executare sunt legale, iar dispozițiile legii insolentei nu le sunt aplicabile.

Totodată, solicită admiterea recursului declarat de U. T. Bank, modificarea încheierii pronunțată la data de 15.03.2012, urmând a se dispune respingerea excepției inadmisibilității, având în vedere că titlul executoriu reprezentat de biletul la ordin are o procedură specială, potrivit Legii nr.58/1934, astfel încât, singura modalitate de executare este opoziția la executare, însă contestatorii nu s-au conformat termenului de 5 zile, acțiunea fiind inadmisibilă, alegând calea contestației la executare.

În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul menținerii actelor și formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr.99/2012 al B.E.J. C. Ț., deoarece, deși se retine că dispozițiile legii insolentei nu se aplică garanților, creanța este certă, lichidă și exigibilă, dar instanța de fond a reținut că, potrivit raportului de expertiză contabilă, privește o altă creanță a contestatorului R. I., astfel încât, executorul judecătoresc în mod corect a demarat executarea silită, având în vedere că nu se putea raporta decât la titlul executoriu, indiferent de plățile efectuate în dosarul de insolvență.

Mai învederează că dispozițiile legale în materia executării silite reprezentate de biletul la ordin nu instituie, în mod expres, în sarcina intimatei obligația de a pune la dispoziția executorului judecătoresc o situație actualizată a creanței.

Recurenții - contestatori, prin apărător, solicită respingerea recursului declarat de recurenta - intimată U. T. Bank ca neîntemeiat, întrucât potrivit art.63 din Legea nr.58/1934 privind opoziția împotriva biletului la ordin și cambiei se contestă aspectele formale ale acestui instrument de plată, în speță, caracterul incert al sumei înscrisă în biletul la ordin și, mai mult, instanța de fond a admis contestația potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă, deoarece suma menționată nu avea caracter cert, astfel încât recursul declarat de intimată este neîntemeiat.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ / 2012, contestatorii R. I. și R. M. au formulat, în contradictoriu cu intimata U. Ț. Bank S.A., contestație la executare solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea formei de executare constând în „publicația de vânzare” încheiat la data de 17.08.2012, în dosarul de executare nr.69/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Ț. C., precum și suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că, în baza contractului de credit nr.51/27. 08.2009 și a actului adițional nr.1/27.08.2009, S.C. R. C. Impex S.R.L. al cărei administrator este contestatoarea R. M. a obținut de la intimata U. Ț. Bank S.A. suma de 300.000 lei, valoare scadentă la data de 27.08.2013, astfel cum rezultă atât din graficul de rambursare atașat contractului de credit, cât și din anexa intitulată „Condiții speciale de finanțare și de garantare”.

În vederea garantării împrumutului, a fost încheiat contractul de garanție imobiliară aut. sub nr.1287/28.08.2009, înscris potrivit căruia s-a instituit ipotecă asupra imobilului situat în intravilanul com. Băltești, ., compus din teren în suprafață măsurată de 1.600 mp. și construcțiile situate pe acesta, respectiv: construcția CI - sediu administrativ și construcția C2 - secție prelucrare lemn ai căror proprietari sunt contestatorii.

Potrivit încheierii din data de 23.02.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de C. Administrativ - Birou F. în dosarul nr._, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență a S.C. R. C. Impex S.R.L., iar prin sentința nr.1401/10.10.2011 pronunțată în același dosar, a fost confirmat planul de reorganizare propus de S.C. R. C. Impex S.R.L. (hotărâre definitivă prin nerecurare), plan potrivit căruia, datoria societății către bancă urma să fie plătită, eșalonat, până în anul 2015, aspect care rezultă și din adresa nr.2164/22.08.2012 emisă de administratorul judiciar Padeea Insolv S.P.R.L.

La data de 10.10.2011, când s-a dispus ., aceasta figura cu un debit de 272.054,97 lei (din împrumutul total de 300.000 lei) potrivit tabelului intitulat „Programul de plăți”, în prezent acesta ajungând la valoarea de 191.602,56 lei ce urmează a fi plătit până în anul 2015, astfel cum a aprobat judecătorul sindic în modalitatea mai sus prezentată.

Deși, s-a stabilit returnarea diferenței de debit în condițiile arătate anterior, intimata U. Ț. Bank S.A. a formulat cerere de executare împotriva contestatorilor, în calitate de garanți ai creditului, astfel încât, pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc Ț. C. s-a format dosarul execuțional nr.69/ 2012, iar prin intermediul „Publicației de vânzare din data de 17.08.2012” s-a dispus scoaterea la licitație a imobilului situat în . compus din teren în suprafață de 1.600 mp. și construcțiile situate pe acesta, și anume: sediu administrativ și secție prelucrare lemn, întrucât nu a restituit restul debitului de 191.602,56 lei.

În ceea ce privește valoarea de 191.602,56 lei pentru care s-a trecut la indisponibilizarea imobilelor ai căror proprietari sunt contestatorii, s-a învederat că aceasta nu este exigibilă, întrucât este alcătuită din valoarea tuturor ratelor care, potrivit contractului de credit, au scadența până la data de 27.08.2013, iar, pe de altă parte, așa cum s-a aprobat în dosarul nr._, societatea care a făcut creditul are dreptul de a rambursa diferența până în anul 2015.

În modalitatea în care a procedat intimata, sunt încălcate dispozițiile art.1516 alin.2 C.civ. potrivit cărora - creditorul poate să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației, numai atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere.

Ori, suma pentru care se solicită executarea contestatorilor, în calitate de garanți, nu a ajuns la scadență, astfel încât, nici societatea care a făcut creditul, dar nici aceștia, nu sunt în întârziere.

În drept, contestatorii au invocat art.399, art.400, art.401 C.pr.civ.

În raport de susținerile contestatorilor R. I. și R. M., intimata S.C. U. Ț. Bank S.A. a formulat, în baza art.115 - 118 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare vizând actele de executare silită efectuate de Biroul Executorului Judecătoresc Tărean C. în dosarul de executare nr.69/2012, arătând că, între părțile prezentei cauze a intervenit contractul de credit nr.51/27.08.2009 încheiat cu S.C. R. C. Impex S.R.L., contestatoarea R. M. având calitate de administrator al societății, garant per aval și, respectiv garant ipotecar, iar contestatorul R. I. avea calitatea de garant ipotecar.

În vederea garantării creditului contractat, a fost încheiat contractul de garanție imobiliară aut. sub nr.1287/28.08.2009, fiind constituită în favoarea intimatei ipotecă de rang I și interdicții asupra bunului imobil situat în . aflat în proprietatea contestatorilor, astfel că, în ceea ce privește susținerile acestora în sensul că, în mod nelegal, s-a procedat la executarea bunului imobil proprietatea lor, în condițiile în care, a fost confirmat de către instanța de judecată planul de reorganizare al S.C. R. C. Impex S.R.L., plan de reorganizare prin care a fost eșalonată datoria societății, potrivit dispozițiilor art.8.3 alin.1 pct. c) din contractul de credit „Condiții Generale” însușit de părți, raportat la incidența uneia dintre situațiile enumerate expres de acest articol, (respectiv deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei S.C. R. C. Impex S.R.L. la data de 23.02.2011, ulterior, la data de 10.10.2011, Tribunalul Prahova confirmând planul de reorganizare propus de societate), a fost îndreptățită să declare anticipat soldul creditului ca fiind scadent și rambursabil imediat împreună cu dobânda aferentă și toate celelalte cheltuieli datorate Băncii.

Mai mult, potrivit prevederilor alin.2 al aceluiași articol, în situația declarării creditului ca scadent anticipat, Banca nu răspunde față de garanți pentru nicio daună ce ar putea fi provocată sau ar avea legătură directă sau indirectă cu declararea creditului scadent anticipat.

Potrivit dispozițiilor legale din materia insolvenței, planul de reorganizare a S.C. R. C. Impex S.R.L. reprezintă un act opozabil numai acestei societăți, nu și garanților ipotecari R. M. și R. I., iar împrejurarea că împotriva S.C. R. C. Impex S.R.L. s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței nu are nicio relevanță juridică în prezenta cauză.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței „suspendarea acțiunilor judiciare și extrajudiciare” – „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurile sale”.

Faptul că intimata a înțeles să execute contractul de credit și actul adițional nr.1 la acesta, precum și contractul de garanție imobiliară nu se încadrează în dispozițiile legale menționate, demersul nevizând pe debitorul S.C. R. C. Impex S.R.L. sau bunurile sale.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art.6 din contractul de ipotecă (contractul de garanție imobiliară aut. sub nr.1287/28.08.2009), dacă împrumutatul nu își îndeplinește una din obligațiile prevăzute în contractul de credit (în speță, obligația de plată a ratelor), suma neachitată a facilitaților de credit împreună cu dobânzile și toate accesoriile vor deveni exigibile, fără niciun aviz prealabil.

La rândul său, art.6.4 din același contract de ipotecă prevede că, contestatorii R. M. și R. I. au renunțat, în mod expres, la invocarea beneficiului de diviziune și discuțiune, fapt care presupune, pe de o parte, că U. Ț. Bank S.A., în calitate de creditor, să urmărească direct pe garanții ipotecari R. M. și R. I., iar pe de altă parte, să îi urmărească pe aceștia pentru întreaga datorie.

Așadar, faptul că societatea debitoare s-a obligat, prin planul de reorganizare, la restituirea creditului contractat până în anul 2015, nu reprezintă o împrejurare care să îi îndreptățească pe contestatori să solicite anularea formelor de executare în condițiile în care, așa cum s-a arătat anterior, potrivit înscrisurilor încheiate și însușite de părți, garanții ipotecari pot fi executați independent de societatea debitoare (nefiind incidente prezentei cauzei dispozițiile art.1516 alin.2 C.civ. invocate în susținerea cererii de chemare în judecată).

Totodată, intimata în mod legal, având constituită o ipotecă asupra imobilului, ipotecă care garantează creditul acordat, era îndrituită să efectueze acte de executare silită în ceea ce îi privește pe contestatori, în calitate acestora de garanți ipotecari, în vederea valorificării garanției sale, demersuri ce se derulează independent de procedura insolvenței debitorului - persoana juridică, în condițiile existenței garanției asupra imobilului.

Constatarea existenței vătămării este lăsată la aprecierea instanței care o poate deduce din împrejurările cauzei și din finalitatea formei procedurale nerespectate ori poate să solicite părții ce o invocă să producă dovezi.

Contestatorii R. I. și R. M. au formulat și o cerere de chemare în judecată a altor persoane, potrivit art.57 C.pr.civ., solicitând introducerea în cauză a S.C. R. C. Impex S.R.L. în calitate de intervenientă, menționând că, în baza contractului de credit nr.51/27.08.2009 și a actului adițional nr.1/27.08.2009, S.C. R. C. Impex S.R.L. a obținut de la intimata U. Ț. Bank S.A., cu titlu de împrumut, suma de 300.000 lei, valoarea scadentă fiind la data de 27.08.2013, așa cum rezultă atât din graficul de rambursare anexă la contractul de credit, dar și din anexa intitulată „Condiții speciale de finanțare și de garantare”.

Potrivit încheierii din data de 23.02.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență a S.C. Racdy C. Impex S.R.L., numindu-se administrator judiciar Padeea Insolv S.P.R.L., iar prin sentința nr.1401/10.10.2011 pronunțată în același dosar, a fost confirmat planul de reorganizare propus de S.C. R. C. Impex S.R.L. (hotărâre neatacată cu recurs de intimată), plan potrivit căruia datoria societății către bancă urma a fi plătită eșalonat până în anul 2015, aspect care rezultă și din adresa nr.2164/22.08.2012 emisă de administratorul judiciar.

Având în vedere faptul că apărările invocate prin intermediul contestației la executare vizează faptul că S.C. R. ..L., în calitate de împrumutat (potrivit contractului de credit), nu a încetat efectuarea plăților către intimata U. Ț. Bank S.A., precum și faptul că suma pentru care au fost emise formele de executare contestate nu este exigibilă și nu are un caracter cert (întrucât, împrumutul restant a fost diminuat prin efectuarea de plăți în cadrul procedurii de reorganizare), S.C. R. C. Impex S.R.L. ar putea să justifice aceleași drepturi ca și contestatorii.

Intervenienta S.C. R. C. Impex S.R.L. a formulat, în baza acelorași texte de lege, întâmpinare arătând că, în data de 10.10.2011, judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare propus de administratorul special al societății, conform sentinței nr.1401/10.10.2011, fiind achitate creditorului U. Ț. Bank S.A, conform respectivului plan confirmat și apoi modificat (potrivit sentinței din data de 18.01.2013, necomunicată încă) următoarele sume: rată trimestrul I - 25.975,00 lei (O.P. nr.10/09.01.2012 în sumă de 975 lei și O.P. nr.11/09.01.2012 în sumă de 25.000 lei); rată trimestrul II - 25.975,00 lei (O.P. nr.16/02.05.2012 în sumă de 25.000 lei și O.P. nr.15/02.05.2012 în sumă de 975 lei); rată trimestrul III plan - 22.000 lei, conform foii de vărsământ din data de 07.08.2012 (7.000,00 lei) și foii de vărsământ din data de 04.09.2012 (15.000,00 lei); rata trimestru IV plan - 25.975 lei, conform foii de vărsământ din data de 23.11.2012; rata trimestru V plan - 25.975 lei, conform foii de vărsământ din data de 16.01.2013.

Următorul trimestru de plată este 10.01._13, ultima rată către U. Ț. Bank S.A. urmând a fi achitată în ultimul trimestru al planului de reorganizare, respectiv 10.10._15.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._/281/ 2012, contestatorul R. I. a solicitat anularea titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin . nr._ din data de 27.08.2009, a adresei de înființare a popririi din data de 24.09.2012 și a procesului - verbal de cheltuieli de executare din data de 20.06.2012 din dosarul de executare nr.99/2012, la termenul de judecată data de 12.02.2013 fiind admisă excepția conexității celor două dosare care, astfel, au fost conexate.

În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate contabilitate, Judecătoria Ploiești a pronunțat la data de 22.11.2013 sentința civilă nr._ prin care au fost admise în parte contestațiile la executare conexate formulate de contestatorii R. I. și R. M., au fost modificate actele și formele de executare din dosarul de executare nr.99/2012 al B.E.J. Ț. C. în sensul că, în speță, creanța datorată de contestatorul R. I. în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin nr. BACX0512443 era, la data de 24.09.2012, în sumă de 192.988,42 lei, fiind respinse ca neîntemeiate atât cererea de intervenție, cât și în rest contestațiile la executare conexate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, la data de 27.08.2009, s-a încheiat între intimată, în calitate de împrumutător și S.C. R. C. Impex S.R.L., în calitate de împrumutat, contractul de credit nr.51 pentru suma de 300.000 lei, scadența fiind la data de 27.08.2010, prelungită prin actul adițional nr.1 la data de 27.08.2013.

Contractul a fost garantat ipotecar de către contestatori, conform contractului de garanție imobiliară aut. sub nr.1287/28.08.2009 și prin emiterea unor bilete la ordin în alb avalizate de contestatori – pct.10.6 din actul adițional nr.1, sens în care, la data de 27.08.2009, a fost emis biletul la ordin nr. BACX3AA_ scadent la data de 16.09.2011, completat de intimată pentru suma de 296.814,94 lei.

Prin încheierea pronunțată în data de 23.02.2011 în dosarul nr.926/105/ 2011 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva S.C. R. C. Impex S.R.L., iar la data de 10.10.2011, judecătorul - sindic a confirmat planul de reorganizare, inclusiv programul de plăți a creanțelor, intimata fiind înscrisă în tabelul definitiv cu suma de 272.054,97 lei.

La data de 11.07.2011, intimata a declarat scadența anticipată a creditului, conform art.8.1 alin.1 lit. c) din condițiile generale ale contractului, față de împrejurarea că debitorul principal a intrat în procedura insolvenței, iar la data de 17.08.2011, intimata a formulat cerere de executare silită împotriva intervenientei, executorul bancar încheind, la data de 24.08.2011, procesul - verbal de constatare a imposibilității de executare, ca urmare a intrării societății în procedura falimentului.

La data de 08.09.2011, Judecătoria Vălenii de M. a încuviințat executarea silită împotriva contestatorilor, în baza contractului de credit nr.51/27.08.2009 și a contractului de ipotecă nr.287/27.08.2008.

Potrivit art.399 alin.1 C.pr.civ., împotriva executării silite și a actelor de executare, se poate face contestație de cei vătămați prin executare, alin.2 al aceluiași articol prevăzând că, nerespectarea dispozițiilor legale privind efectuarea actelor de executare se sancționează cu nulitatea respectivelor acte.

În speță, instanța de fond a fost învestită cu o contestație la executare formulată împotriva unei publicații de vânzare formulată de ambii contestatori – dosarul de executare nr.69/2012 - și cu o contestație la executare formulată de contestatorul R. I. împotriva biletului la ordin nr. BACX3AA_, a adresei de înființare a popririi din data de 24.09.2012 și a procesului - verbal de cheltuieli din data de 24.09.2012 – dosarul de executare nr.99/2012.

Astfel, n ceea ce privește dosarul de executare nr.69/2012, prima instanță a apreciat că, față de obiectul acesteia, ceea ce se analizează este legalitatea și temeinicia actului de executare atacat, în speță, dacă au fost respectate dispozițiile art.504 C.pr.civ.

S-a constatat că publicația de vânzare din data de 06.11.2012 respectă toate elementele impuse de alin.1, iar termenul fixat pentru licitație a fost la mai mult de 30 de zile și la mai puțin de 60 de zile.

Referitor la critica contestatoarei privitoare la cuantumul sumei solicitate, instanța de fond a reținut că, potrivit art.399 alin.1 și 3 C.pr.civ., împotriva unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță se pot invoca apărări de fond și se pot solicita lămuriri cu privire la întinderea acestuia, în speță, constatându-se că executarea a pornit la data de 30.08.2011, în baza înștiințării emise de executorul bancar, contestatorii nefăcând dovada că au contestat titlul executoriu.

Ori, atâta vreme cât aceștia nu au avut obiecțiuni cu privire la cuantumul actualizat al creanței, era necesar să atace, pe calea contestației la executare, actul prin care s-a stabilit cuantumul creanței și toate actele ulterioare, iar nu doar publicația de vânzare, având în vedere că procedura execuțională este alcătuită din mai multe acte care decurg unele din altele.

Câtă vreme, baza publicației de vânzare constituită din toate actele anterioare, sunt valabile, nefiind anulate, publicația de vânzare este legal întocmită, considerente în raport cu care instanța de fond a respins contestația la executare ca neîntemeiată.

În ceea ce privește dosarul de executare nr.99/2012, spre deosebire de dosarul de executare nr.69, în acest dosar, contestatorul R. I. contestă însuși titlul executoriu și celelalte acte de executare.

Potrivit art.35 alin.1 și 2 din Legea nr.58/1934 a cambiei și a biletului la ordin, avalistul este ținut în același mod ca acela pentru care a garantat, obligația sa fiind valabilă chiar dacă obligația pe care a garantat-o ar fi nulă din orice altă cauză decât un viciu de formă.

De asemenea, art.52 alin.1 prevede că avalistul este ținut solidar cu trăgătorul față de posesor, iar conform alin.2 și 4, posesorul are dreptul de urmărire împotriva tuturor acestor persoane, individual sau colectiv, fără a fi ținut să observe ordinea în care s-au obligat, acțiunea pornită împotriva unuia din obligați, neîmpiedecând urmărirea celorlalți.

Coroborând textele legale, rezultă că creditorul poate porni simultan urmărirea debitorului principal și a avalizatului, acesta din urmă neputând invoca beneficiul de discuțiune sau diviziune.

Potrivit art.1652 C.civ., fideiusorul se obligă să îndeplinească el însuși obligația debitorului, dacă acesta nu și-o execută, fideiusiunea fiind în limitele obligației asumate de debitor (art.1654), iar art.1652 stipulează că, în cazul în care fideiusorul a renunțat la beneficiul de diviziune și de discuțiune, creditorul își poate recupera întreaga datorie de la el, fără ca, în prealabil, să-l urmărească pe debitor.

Față de prevederile art.10 alin. ultim din contractul de credit, instanța de fond a reținut că contestatorul, în calitate de fideiusor, a renunțat expres la cele de două beneficii, astfel încât nu se mai poate prevala de ele.

Rațiunea existenței garanțiilor constă în acoperirea riscului de insolvabilitate a debitorului, creditorul asigurându-se astfel că, într-o asemenea situație, cum este și aceea a intrării în procedură de reorganizare judiciară, are mijloace reale de a-și recupera creanța.

În același sens se interpretează și prevederile Legii nr.85/2006 care stipulează că se suspendă doar procedurile judiciare și extrajudiciare împotriva debitorului aflat în procedura insolvenței, nefăcând nicio referire la garanți; de asemenea, referitor la creanțe, dobânzile și penalitățile încetează să curgă numai în ceea ce privește debitorul aflat în insolvență, legea intervenind astfel în înțelegerea părților, intervenție care, însă, este de strictă aplicare, în sensul că privește exclusiv raportul creditor – debitor insolvent, iar nu și creditor – garanți, față de aceștia creditorul păstrându-și dreptul de a-și recupera creanța cu toate accesoriile sale.

Potrivit art.3731 alin.3 C.pr.civ., executarea se pornește după încuviințarea acesteia de către instanță, prin încheiere, în oricare din formele prevăzute la art. 3711 alin.3 care face trimitere la celelalte dispoziții ale Codului de procedură civilă.

Formele executării silite sunt imobiliară, mobiliară și poprirea, alegerea formei fiind exclusiv dreptul creditorului, executarea putându-se face simultan sau succesiv în aceste forme.

Prin procesul - verbal din data de 20.06.2012 și adresa de înființare a popririi din data de 24.09.2012, executorul judecătoresc a reținut că contestatorul datorează o creanță în cuantum de 296.814,94 lei și cheltuieli de executare în cuantum de 8.268 lei.

Deși, titlul executoriu în baza căruia s-a pornit executarea este reprezentat de biletul la ordin care este completat pentru suma de 296.814,94 lei, creanța este strâns legată de contractul în baza căruia a fost emis.

Astfel, deși potrivit legii, biletul la ordin reprezintă un titlu executoriu prin el însuși, odată ajuns la scadență, pentru suma înscrisă, nu trebuie ignorat că, în speță, este și un instrument de garantare, fiind necesară existența concordanței între suma datorată în baza contractului de credit și suma solicitată în baza biletului la ordin.

Instanța de fond a reținut că, la obiectivul nr.1 din raportul de expertiză contabilă - completare Bals R., s-a precizat că, la data de 20.06.2012, suma datorată intimatei era în cuantum de 218.296,48 lei, iar la data de 24.09._,42 lei.

Conform art.379 alin.3 C.pr.civ., o creanță este certă și lichidă când existența sa rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul” și „câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanate de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală”.

Instanța de fond nu a reținut că, în speță, creanța nu era certă, lichidă și exigibilă, având în vedere prevederile contractuale și nici că aprobarea unui program de plăți pentru debitorul principal amână exigibilitatea cu privire la garanți, deoarece, așa cum s-a precizat, eșalonarea în cadrul procedurii insolvenței este o măsură excepțională, un termen de grație acordat de legiuitor exclusiv debitorului insolvent, care nu se răsfrânge asupra raportului juridic dintre creditor și garanți, care este guvernat, în continuare, de dispozițiile contractuale.

Prin urmare, la momentul emiterii celor două acte de executare atacate, creanța datorată nu mai era de 296.814,94 lei, cum eronat a reținut executorul judecătoresc care nu a ținut seama de achitările efectuate de debitorul principal.

Pentru ca procedura execuțională să nu prejudicieze nicio parte implicată era necesar ca executorul să aibă la dispoziție o situație actualizată, obligație care incumbă în egală măsură și intimatei, iar recuperarea integrală a creanței nu înseamnă că executarea se pornește și se continuă pentru întreaga creanță împotriva tuturor debitorilor și garanților, fără a se ține cont de partea recuperată până în momentul respectiv.

Așadar, cum la momentul emiterii celor două acte de executare, intimata avea obligația să pună la dispoziția executorului judecătoresc situația actualizată a creanței, iar acesta să continue urmărirea doar pentru diferența rămasă neacoperită, tot astfel, pentru actele ce se vor emite în procedură, se impune a se actualiza creanța, în funcție de plățile voluntare sau involuntare efectuate atât de debitorul principal, cât și de garanți.

Cât privește anularea biletului la ordin nr. BACX0512443, contestatorii nu au invocat motive de nulitate intrinsecă sau extrinsecă a acestuia, prin urmare instanța de fond a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.

Cu privire la cererea de intervenție, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 57 alin.1 C.pr.civ., intervenientul este persoana care poate pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, ori, în speță, contestatorii sunt supuși procedurii de executare silită, fiind urmăriți în baza calității lor de garanți, în timp ce intervenienta nu este supusă procedurii de executare silită și, deși, intimata are calitatea de creditor în ambele proceduri, intervenienta nu este parte în raportul execuțional, împrejurare în care este evident că nu poate pretinde, în contestația la executare, aceleași drepturi ca și contestatorii, astfel încât și cererea de intervenție este neîntemeiată.

Pentru motivele arătate, instanța de fond a admis în parte contestațiile la executare conexate, a modificat actele și formele de executare din dosarul de executare nr.99/2012 al B.E.J. Ț. C. în sensul că, creanța datorată de contestatorul R. I. în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin nr. BACX0512443 era, la data de 24.09.2012, în sumă de 192.988,42 lei.

Împotriva încheierii de ședință din data de 15.03.2013, precum și a sentinței civile nr._/22.11.2013, ambele pronunțate de Judecătoria Ploiești, a declarat recurs, în termen legal, intimata U. Ț. Bank S.A., solicitând în principal, admiterea recursului, modificarea încheierii de ședință pronunțată la data de 15.03.2013 în sensul admiterii excepției inadmisibilității contestației la executare invocată de intimată și, pe cale de consecința, respingerea contestația la executare ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile nr._/22.11.2013 în sensul menținerii actelor și formelor de executare din dosarul de executare nr.99/2012 al B.E.J. C. Ț..

În motivarea cererii de recurs, intimata a arătat că, împotriva încheierii de ședință pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 15.03.2013, pe care înțelege să o atace odată cu fondul cauzei, aduce următoarele critici:

Astfel, prin încheierea pronunțată la data de 15.03.2013 a fost respinsă ca neîntemeiata excepția inadmisibilității contestației la executare invocată de intimată în dosar nr._/281/2012 conexat la dosar nr._ având ca obiect contestația la executare formulată de contestatorul R. I. și, pentru ca instanța de recurs să își formeze convingerea cu privire la contextul în care a fost invocată această excepție, intimata a precizat că, în speță, S.C. R. C. Impex S.R.L. a încheiat cu intimata contractul de credit nr.51/27.08.2009 prin care societatea a primit un credit în valoare de 300.000 de lei, iar prin actul adițional nr.1, la „Condițiile speciale de finanțare și garantare”, creditul acordat a fost garantat, printre altele, cu biletul la ordin . nr._ în valoare de 296.814,94 lei, scadent la data de 16.09.2011, instrument emis de S.C. R. C. Impex S.R.L. fiind avalizat de contestatorul R. I..

Creditul acordat nu a fost rambursat de S.C. R. C. Impex S.R.L., potrivit prevederilor contractuale, motiv pentru care intimata a solicitat executarea silită în vederea recuperării debitului restant, astfel încât, în cadrul acestui dosarului execuțional nr.99/2012, după încuviințarea de către Judecătoria Ploiești a executării silite, a fost emisa „Somația din 31.07.2012”, comunicată și contestatorului R. I..

Așadar, invocarea de către contestator a dispozițiilor art.399 alin.3 C.pr.civ. care i-ar permite apărări de fond împotriva titlului executoriu care au emană de la o instanța judecătorească este greșită, întrucât acest text legal prevede că „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac”.

Contestația la executare de drept comun este o procedură jurisdicțională contencioasă, din etapa executării silite, prin care se atacă legalitatea actelor de executare silită întreprinse de executorul judecătoresc.

Art.399 alin.3 C.pr.civ. permite însă ca pe această cale să fie atacate nu doar acte de executare ci și, pe fond, titluri executorii care nu sunt emise de instanțele judecătorești (ipoteză care ar include și cambiile și biletele la ordin, care sunt până la urmă doar niște înscrisuri sub semnătură privată speciale cărora legea le conferă caracterul de titluri executorii), dar cu condiția ca, în privința acestor titluri, legea să nu prevadă o altă procedură de contestare pe fond (iar în cazul cambiilor și biletelor la ordin se prevede procedura opoziției la executare).

În procesul de executare silită a unei cambii sau a unui bilet la ordin pot să apară însă și contestații privind acte de executare privite individual: o poprire, o publicație de vânzare mobiliară sau imobiliară, un sechestru execuțional, etc.

Cum legea specială nu conține o procedură adecvată pentru astfel de situații, opoziția la executare putând fi introdusă într-un termen scurt (5 zile) care curge raportat doar la momentul comunicării somației inițiale, nu și la actele subsecvente de executare, lacunele procedurii speciale trebuie complinite cu dreptul comun care este reprezentat de contestația la executare reglementată de art.399 și urm. C.pr.civ.

Aceste contestații se pot deci introduce doar în ipoteze nereglementate în Legea nr.58/1934, ipoteze vizând nelegalitatea actelor individuale de executare, conform Cărții a – V - a a Codului de procedură civilă.

Orice tentativă de a ocoli procedura strictă a opoziției la executare prin introducerea unor contestații la executare care vizează, în aparență, doar acte de executare silită individuale, dar în esență atacă chiar titlul executoriu sau executarea silită în ansamblu pentru motive existente la momentul comunicării somației de executare inițiale, trebuie sancționată prin respingerea ca inadmisibilă a unei astfel de cereri, instanța trebuind să o califice, în funcție de obiectul și cauza sa reală, iar nu în funcție de denumirea dată de parte sau de motivarea în drept făcută de parte.

În consecința, contestatorul R. I. avea posibilitatea, în termen de 5 zile de la comunicarea „Somației din 31,07.2012” vizând executarea cambială (conform dovezii aflate la dosarul de executare nr.99/2012, aceasta somație a fost comunicată debitorului la dala de 10.08.2012), respectiv până cel mai târziu la data de 16.08.2012, să formuleze opoziție la executare, însă nu a uzat de acest drept.

Așadar, cum titlul executoriu în cauză este un bilet la ordin, investit cu formulă executorie, care nu emană deci de la o instanță judecătorească, calea de atac împotriva executării acestui gen de titlu executoriu este reglementata de o lege specială, respectiv Legea nr.58/1934 privind cambia și biletul la ordin, în speță, opoziția la executare, împrejurare în care nu sunt aplicabile dispozițiile art.399 alin. 3 C.pr.civ. care reglementează contestația la executare.

Având în vedere considerentele arătate, precum și practica judiciară în materie, intimata apreciază că, în mod eronat, instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității contestației la executare, interpretând greșit dispozițiile legale în materie.

Pe cale de consecință, intimata U. Ț. Bank S.A. a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii de ședință pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 15.03.2013 în sensul admiterii excepției inadmisibilității contestației la executare și, pe cale de consecință, respingerea contestației la executare ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr._/22.11.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, intimata a învederat că au fost admise în parte contestațiile la executare conexate formulate de R. I. și R. M., dispunându-se modificarea actelor și formelor de executare din dosarul de executare nr.99/2012 al B.E.J. C. Ț. în sensul că, creanța datorată de contestatorul R. I. în baza titlului executoriu reprezentant de biletul la ordin nr._ era, la data de 24.09.2012, în suma de 192.988,42 Iei.

Criticile formulate împotriva acestei sentințe vizează pct.2 din considerentele acestei hotărâri, respectiv dosarul de executare nr.99/2012 ale cărui acte și forme de executare au fost contestate de către contestatorul R. I., formându-se dosarul nr._/281/2012 conexat la dosar nr._ .

Intimata a arătat că, în vederea garantării creditului contractat, a fost emis biletul la ordin . nr._ în valoare de 296.814,94 lei, scadent la data de 16.09.2011, instrument emis de S.C. R. C. Impex S.R.L. și avalizat de contestatorul R. I..

Față de împrejurarea că împrumutatul nu și-a plătit ratele scadente la termenele stabilite prin „Condițiile Speciale de Finanțare si de Garantare”, intimata - Banca, având în vedere prevederile Cap.8 - art.8.3 din „Condițiile Generale” la contractul de credit (respectiv deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei S.C. R. C. Impex S.R.L. la data de 231)2.2011, ulterior la data de 10.10.2011, Tribunalul Prahova confirmând planul de reorganizare propus de societate), a fost îndreptățită ca, la data de 11.07.2011, să declare anticipat soldul creditului ca fiind scadent și rambursabil, imediat împreună cu dobânda aferentă și toate celelalte cheltuieli datorate Băncii.

Această împrejurare a fost comunicată împrumutatului și garanților prin notificarea înregistrată sub nr._/11.07.2011 și a vizat suma datorată în cuantum de 290.085,16 lei, ulterior, la data de 16.09.2011, biletul la ordin emis pentru garantarea contractului de credit fiind refuzat la plată pentru lipsa totală de disponibil.

A precizat intimata că biletul la ordin avalizat de contestatorul R. I. ca și garanție constituită în favoarea băncii, la momentul acordării creditului către S.C. R. C. Impex S.R.L. a fost semnat de acesta, prin semnarea la rubrica „avalizat” însușindu-si atât suma creditului, cât și cuantumul dobânzii restante, al dobânzii penalizatoare.

Avalizând biletul la ordin, contestatorul s-a obligat să plătească la scadență suma arătată, astfel că nu are nicio relevanță faptul că s-a deschis procedura insolvenței asupra societății emitente, astfel încât, în mod firesc calitatea de avalist al biletului la ordin nu este influențată de . societății emitente, avalistul putând fi executat silit de către beneficiarul biletului în cazul în care emitentul nu achită creditul (fără a prezenta interes motivele pentru care nu se achită), iar biletul la ordin a ajuns la scadentă.

A invocat intimata în acest sens și dispozițiile art.33 - 35 din Legea nr.58/ 1934 privind cambia și biletul la ordin, ceea ce înseamnă că, în măsura în care a plătit, contestatorul R. I. se va putea îndrepta, la rândul său, împotriva S.C. R. C. Impex S.R.L. pentru recuperarea acestor sume, procedura insolvenței find deschisă față de debitoare și, nicidecum față de contestator, care, în calitate de avalist, este obligat să achite debitul datorat, indiferent dacă față de împrumutat a fost sau nu deschisă procedura insolvenței.

Totodată, împrejurarea că împrumutatul S.C. R. C. Impex S.R.L. este în procedura insolvenței, nu are relevantă în cauză, întrucât executarea nu privește patrimoniul societății supuse unei astfel de proceduri, iar garanțiile reale sau imobiliare constituite de terțe persoane în garantarea obligațiilor societății falite nu fac obiectul procedurii de insolvență.

Planul de reorganizare nu a stabilit cuantumul debitelor datorate de S.C. R. C. Impex S.R.L., ci doar modalitatea de achitare a acestor debite, astfel că aprobarea acestuia de către intimată nu influențează caracterul cert, lichid și exigibil al creanței pe care banca o deține împotriva contestatorului, în calitate de garant - avalist neavând, în fapt, nicio legătură cu suma datorată de acesta din urmă, în baza contractului de credit.

Izvorul obligațiilor de plată a persoanei juridice și al persoanei fizice - contestatorul R. I. din prezenta cauză sunt total diferite, având în vedere caracteristicile titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin și, mai mult, conform dispozițiilor convenționale, în concret, Capitolul 9 – „Garanții alin.3 lit. a) din Contractul de credit nr.51/27.08.2009 prevede că în cazul în care împrumutatul nu achită creditul, dobânda acumulată sau orice alte sume datorate și scadente în conformitate cu prevederile Convenției anterior menționate, garantul, în solidar cu împrumutatul, va efectua imediat toate plățile scadente și neefectuate, precum și garanții au autorizat în mod expres banca să le debiteze automat orice cont deschis la banca până la concurența sumelor datorate în baza contractului de credit, dacă împrumutatul nu achită la scadență principalul, dobânda și orice alte costuri aferente creditului, fără nicio notificare prealabilă sau îndeplinirea altei formalități.

În consecință, intimata consideră că, în mod nejustificat, instanța de fond, deși a reținut fără echivoc în considerentele hotărârii pronunțate că dispozițiile legii insolvenței nu fac referire la garanți, că aprobarea unui program de plăți pentru împrumutat nu amână exigibilitatea creanței cu privire la garanți, precum și faptul că creanța deținută este certă, lichidă și exigibilă, a apreciat totuși că suma datorată de contestatorul R. I. la data de 24.09.2012 (adresa de înființare a popririi) era în cuantum de 192.988,42 lei, iar nu de 296.814,94 lei, raportându-se implicit, în mod eronat, la plățile efectuate de împrumutatul - debitor în cadrul dosarului de insolvență.

Apreciază, totodată intimata că suma prevăzută în actul de executare - adresa de înființare poprire emisă la data de 24.09.2012 de B.E.J. C. Ț., respectiv suma de 296.814,94 lei alături de cheltuieli de executare, a fost corect reținută de executorul judecătoresc, acesta raportându-se strict la titlul executoriu reprezentat de biletul la ordin . nr._ în valoare de 296.814,94 lei, scadent la data de 16.09.2011, actele de executare silite efectuate în dosarul nr.99/2012 realizându-se conform titlului executoriu menționat.

În cadrul dosarului execuțional nr.99/2012, cel care are calitate de debitor autonom este avalistul biletului la ordin, respectiv contestatorul R. I. și nu împrumutatul S.C. R. C. Impex S.R.L., împrejurare în care executorul judecătoresc în mod corect a demarat executarea silită pentru întreaga sumă completată chiar de avalist în cadrul biletului la ordin, independent de situația plăților efectuate de împrumutat în cadrul dosarului de insolvență, în măsura în care a plătit, contestatorul R. I. putându-se îndrepta, la rândul său, împotriva S.C. R. C. Impex S.R.L. pentru recuperarea acestor sume.

Nu în ultimul rând, intimata a arată faptul că, suma prevăzută în biletul la ordin nr._, respectiv 296.814,94 lei este determinată de acumularea de dobânzi, penalități și cheltuieli de executare de la data deschiderii procedurii insolvenței - 23.02.2011 până la investirea cu formulă executorie a biletului la ordin și, de asemenea, contrar celor arătate de instanța de fond în motivarea hotărârii sale, dispozițiile legale în materia executării silite nu instituie, în mod expres, în sarcina băncii obligația de a pune la dispoziția B.E.J. C. Ț. o situație actualizată a creanței, astfel că, toate actele și formele de executare efectuate în dosarul de executare nr.99/2012 respectă dispozițiile legale incidente în materia executării silite, creanța legal datorată de contestator fiind cea din actele de executare arătate.

La data de 03.03.2014, s-a depus la dosar și cererea formulată de contestatorii R. I. și R. M., prin care au declarat, în termen legal, recurs împotriva sentinței civile nr.15.669/22.11.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, apreciind că, în cauză, sunt incidente disp. art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ. și, în raport de art.312 alin.1 C.pr.civ. coroborat cu art.312 alin.3 C.pr.civ., au solicitat admiterea căii de atac, cu consecința modificării în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii contestației la executare și sub aspectul anulării formei de executare constând în „publicația de vânzare” încheiată la data de 17.08.2012 în dosarul de executare nr.69/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Ț. C..

Au arătat contestatorii faptul că, prin intermediul contestațiilor la executare conexate în cadrul demersului judiciar, au solicitat: anularea formei de executare constând în „publicația de vânzare” încheiată la data de 17.08.2012 în dosarul de executare nr.69/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Ț. C.; anularea formelor de executare constând în: titlul executoriu reprezentat de biletul la ordin . nr._ emis la data de 27.08.2009, a adresei de înființare a popririi emisă la data de 24.09.2012 și a procesului - verbal de cheltuieli de executare încheiat la data de 20.06.2012, toate existente în dosarul de executare nr. 99/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Ț. C. și comunicate la data de 24.09.2012, potrivit dovezii de comunicare.

Prin hotărârea judecătoreasca recurată, au fost admise în parte contestațiile la executare conexate, dispunându-se modificarea actelor și formelor de executare din dosarul execuțional nr.99/2012 al B.E.J. Ț. C. în sensul că creanța datorată la data de 24.09.2012 de recurentul R. I. era în sumă de 192.988,42 lei, iar nu de 296.814,94 lei, cât s-a solicitat de executorul judecătoresc.

În ceea ce privește solicitarea având ca obiect anularea formei de executare constând în „publicația de vânzare” încheiată la data de 17.08.2012 în dosarul de executare nr.69/2012, instanța de fond s-a pronunțat în sensul respingerii acesteia, motivat de faptul ca nu au fost contestate și formele de executare anterioare emiterii publicației de vânzare, aspect care conduce la concluzia potrivit căreia nu aveau obiecțiuni cu privire la întinderea creanței menționate în cuprinsul său.

Potrivit art.399 alin.2 C.pr.civ. - nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silita însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anularii actului nelegal.

Dispozițiile art.3873 C.pr.civ. prevăd faptul că executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație, iar nerespectarea acestora se sancționează cu anularea executării, potrivit prevederilor art.3912 C.pr.civ.

Adaptând dispozițiile menționate la formele de executare existente în dosarul execuțional nr.69/2012 (așa cum acestea au fost comunicate de către executorul judecătoresc), nu rezultă că a fost emisă o somație anterior emiterii publicației de vânzare, iar procesul - verbal de cheltuieli de executare încheiat la data de 18.06.2012 nu a fost comunicat contestatorului R. I. la adresa cu care acesta a figurat pe tot parcursul executării, anume aceea din com. Băltești, ., jud. Prahova, în atare situație, somația și procesul - verbal de cheltuieli de executare (acte de executare anterioare emiterii publicației de vânzare), în mod obiectiv, neputând fi contestate, astfel încât, nu li se poate opune contestatorilor vreo imposibilitate procedurală în a solicita anularea „publicației de vânzare” emisă la data de 17.08.2012 în dosarul de executare nr.69/2012.

Pe de altă parte, creanța menționată în cuprinsul acestui act de executare, la momentul emiterii sale, nu avea un caracter cert, aspect care rezultă din cuprinsul raportului de expertiza contabilă - refacere, depus pentru termenul de judecată din data de 18.11.2013 unde, la obiectivul nr.2, se menționează faptul că, la data de 17.08.2012 - data emiterii publicației de vânzare a cărei anulare se solicită, suma datorată intimatei S.C. U. Ț. Bank S.A. era de 39.086,81 lei, iar nu de 191.602,56 lei, cum este înscris în actul de executare contestat.

Ori, recuperarea creanței nu înseamnă că executarea se pornește și se continuă pentru întreaga creanță împotriva tuturor debitorilor și garanților fără a se ține cont de partea recuperate până în momentul respectiv, întrucât, la momentul emiterii actului de executare, intimata avea obligația să pună la dispoziția executorului judecătoresc situația actualizată a creanței, iar acesta să continue urmărirea doar pentru diferența rămasă neacoperită, pentru actele ce urmează a fi emise impunându-se actualizarea creanței în funcție de plățile efectuate atât de debitorul principal, cât și de garanți.

Primindu-se dosarul Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 18.02.2014.

În raport de motivele de recurs formulate de recurenții - contestatori R. I. și R. M., intimata U. Ț. Bank S.A. a depus, în baza art.308 alin.2 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței atacate f.30).

Examinând încheierea de ședință din data de 15.03.2013 și sentința recurată, ambele pronunțate de Judecătoria Ploiești, prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp. art. 3041 C.pr.civ., tribunalul constată că ambele recursuri sunt nefondate pentru considerentele care se vor expune în continuare:

Potrivit disp. art.137 alin.1 C.pr.civ. „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”.

Astfel, în ceea ce privește excepția inadmisibilității formulării contestației la executare, excepție invocată prin întâmpinarea depusă de intimata U. Ț. Bank S.A. în dosarul nr._/281/201, la termenul de judecată din data de 29.01.2013 (f.145), art.399 alin.3 C.pr.civ. prevede că „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac”.

Prin intermediul contestației la executare se pot invoca, așadar, motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu doar dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții: titlul executoriu pus în executare silită nu este o hotărâre judecătorească sau arbitrală și legea nu prevede, în legătură cu acel titlu executoriu, o altă cale specifică de atac.

În legătură cu cea de-a doua condiție, sintagma „o altă cale de atac” nu are în vedere posibilitatea atacării actului pe calea unei acțiuni de drept comun, cum este contestația la executare care vizează anularea unor acte și forme de executare, ci la existența unei căi specifice de atac (ex. cererea în anulare formulată împotriva unei ordonanțe de plată are caracterul unei căi procesuale specifice pentru desființare), o apreciere contrară fiind de natură să limiteze dreptul contestatorului de a invoca apărări de fond în cazul în care titlul executoriu nu este emis de o instanță judecătorească, un asemenea formalism putând conduce la nesocotirea principiului accesului liber al cetățenilor la justiție.

Pe de altă parte, potrivit art.63 rap. la art.1 și 2 din Legea nr.58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, în cazul cambiei și a biletului la ordin, pe calea opoziției la executare se pot contesta numai aspectele formale ale acestui instrument de plată, cum ar fi: denumirea de cambie trecută în însuși textul titlului și exprimată în limba întrebuințată pentru redactarea acestui titlu; ordinul necondiționat de a plăti o sumă determinată; numele aceluia care trebuie să plătească (tras); arătarea scadentei; arătarea locului unde trebuie făcută plata; numele acelui căruia sau la ordinul căruia trebuie făcută plata; arătarea datei și a locului emiterii; semnătura celui care emite cambia (trăgător).

Astfel, art.2 din sus – menționatul act normativ prevede că „titlul căruia îi lipsește vreuna din condițiunile arătate la articolul precedent (nb. art.1) nu are valoarea unei cambii, afară de cazurile arătate în alineatele ce urmează”, situație care nu se regăsește în cauza dedusă judecății, câtă vreme, se solicită anularea a însuși titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin . nr._ emis la data de 27.08.2009, a adresei de înființare a popririi din data de 24.09.2012 și a procesului – verbal de cheltuieli din data de 20.06.2012.

Pe cale de consecință, în mod corect instanța de fond a respins excepția inadmisibilității prezentei contestații la executare.

Pe fondul cauzei, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că, la data de 27.08.2009, s-a încheiat între intimata U. Ț. Bank S.A., S.C. R. C. Impex S.R.L., în calitate de împrumutat, contestatoarea R. M., în calitate de „garant” per aval și garant ipotecar și contestatorul R. I., în calitate de garant ipotecar, contractul de credit nr.51 prin care banca a acordat un credit în sumă de 300.000 lei, scadența fiind la data de 27.08.2010 care, ulterior, prin actul adițional nr.1 a fost prelungită la data de 27.08.2013 (f.334 – 367, dos. fond).

Prin contractul de garanție imobiliară aut. sub nr.128/28.08.2009 încheiat între intimata U. Ț. Bank S.A. și contestatorii R. I. și R. M., în calitate de garanți ipotecari, s-a constituit, în favoarea băncii, în vederea garantării îndeplinirii integrale și la timp a tuturor obligațiilor împrumutatului S.C. R. C. Impex S.R.L., o ipotecă de rangul I asupra bunului imobil situat în intravilanul com. Bălțesti, ., T 37, P 524 constând în teren în suprafață măsurată de 1.600 mp. împreună cu construcțiile aflate pe acesta, respectiv: construcția C1 - sediu administrativ în suprafață de 91 mp. și construcția C2 – secție prelucrare lemn în suprafață de 407 mp., înscris în C.F. nr.194 a localității Bălțesti, având nr. cadastral/top nou 1019 și nr. cadastral vechi 276 (f.331 - dos. fond).

Contestatorul R. I. a avalizat, pentru împrumutatul S.C. R. C. Impex S.R.L., biletul la ordin fără protest . nr._/27. 08.2009, prin care se obliga să plătească, în favoarea intimatei U. Ț. Bank S.A., suma de 296.814,94 lei reprezentând contravaloarea contractului nr. 5/27.08.2009 și a actelor adiționale ulterioare, data scadenței fiind 16.08.2011.

Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. la data de 08.09.2011 în cauza ce a format obiectul dosarului nr._, a fost admisă cererea formulată de Executorul Bancar A. V. B. din cadrul Corpului Executorilor Bancari ai U. Ț. Bank S.A., dispunându-se încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr.51/27.08.2009, actul adițional nr.1/27.08.2009, Condiții speciale de finanțare și garantare și contractul de garanție imobiliară aut. sub nr.287/28. 08.2009 (f.313 – dos. fond).

Ulterior, la data de 23.02.2011, Tribunalul Prahova – Secția Comercială și de C. Administrativ – Birou faliment a pronunțat încheierea prin care a admis, în baza art.32 alin.1 din Legea privind procedura insolvenței, cererea formulată de S.C. R. C. Impex S.R.L., sens în care a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitorului S.C. R. C. Impex S.R.L., numind, în temeiul art.34 din același act normativ, în calitate de administrator judiciar, Padeea Insolv IPURL (f.20 – dos. nr._/281/2012).

Prin sentința nr.1401/10.10.2011 a Tribunalului Prahova - Secția a - II - a, judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare propus de debitoarea S.C. R. C. Impex S.R.L., urmând ca, pe parcursul reorganizării, societatea – debitoare să fie condusă de administratorul special R. M., sub supravegherea administratorului judiciar Padeea Insolv IPURL, iar debitorul, prin administratorul judiciar, să înregistreze la tribunal rapoartele de activitate trimestrială asupra situației financiare și a cheltuielilor efectuate aprobate de comitetul creditorilor.

La data de 14.10.2011, U. Ț. Bank S.A. – Centrala a formulat cererea nr._ adresată la Corpul Executorilor Bancari prin care a solicitat executarea silită asupra întregului patrimoniu aparținând debitorului R. I. în vederea recuperării creanței în cuantum de 296.814,94 lei și a cheltuielilor de executare, creditoarea înaintând Biroului Executorului Judecătoresc Ț. C. adresa de actualizare a creanței în dosarul de executare nr.79/2011 format în temeiul titlului executoriu constând în biletul la ordin . nr._/27.08.2009 în valoare de 296.814,94 lei emis de S.C. R. C. Impex S.R.L. în favoarea U. Ț. Bank S.A., scadent la data de 16.09.2009 și avalizat, în nume personal, de contestatorul R. I., valoarea debitului restant fiind de 296.814,94 lei la care se vor adăuga cheltuielile de executare până la recuperarea integrală a creanței.

Potrivit procesului - verbal încheiat de Biroului Executorului Judecătoresc Ț. C. la data de 20.06.2012, în dosarul de executare nr.99/2012, în vederea executării silite a titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin . nr._/27.08.2009, scadent la data de 16.09.2011, la cererea creditoarei U. Ț. Bank S.A. având ca obiect recuperarea sumei de 296.814,94 lei cu titlu de debit, s-a procedat la stabilirea cheltuielilor de executare, suma totală (creanță + cheltuieli de executare) la care debitorul R. I. era obligat fiind de 305.848,89 lei.

La data de 31.07.2012, Biroul Executorului Judecătoresc Ț. C. a emis în dosarul de executare nr.99/2012 somația prin care debitorul R. I. era notificat ca, în termen de 1 (una) zi de la primirea acesteia să procedeze, potrivit art.411 C.pr.civ., la plata sumei de 305.848,89 lei reprezentând creanță și cheltuieli de executare, executarea silită fiind realizată la stăruința creditoarei U. Ț. Bank S.A.

Biroul Executorului Judecătoresc Ț. C. a emis, la data de 24.09.2012, în temeiul titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin . nr._/27.08.2009, scadent la data de 16.09.2011, adresa de înființare a popririi înaintată Primăriei Băltești care, astfel, a devenit terț poprit, aceasta având interdicția de a plăti debitorului R. I. sume de bani (sau bunuri mobile incorporabile) pe care le deține și le datorează acestuia până la concurenta sumei de 305.848,89 lei.

La data de 17.08.2012, Biroul Executorului Judecătoresc Ț. C. a întocmit publicația de vânzare a cărei anulare se solicită în dosarul nr._/ 281/2012 prin care se arăta faptul că, întrucât, executarea silită s-a pornit în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr.51/27.08.2009, actul adițional nr.1/27.08.2009 și contractul de garanție imobiliară aut. sub nr. 1287/28.08.2010 prin care debitorii - contestatori R. I. și R. M. datorează suma de 191.602,56 lei cu titlu de debit la care se adaugă cheltuielile de executare efectuate până la acel moment în cuantum de 7.617,45 lei, se scoate la vânzare imobilul – proprietatea acestor situat în Băltești, jud. Prahova compus din teren în suprafață de 1.600 mp. și construcțiile aflate pe acesta, respectiv C1 – sediu administrativ și C2 – secție prelucrare lemn.

Aceasta este situația premisă de la care trebuie pornit în analizarea criticilor formulate de părțile litigante privind sentința civilă nr._/22.11. 2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești.

Astfel, în ceea ce privește susținerea contestatorilor R. I. și R. M. inserată în cuprinsul motivelor de recurs în sensul că, în speță, trebuia admisă contestația la executare și sub aspectul formei de executare constând în „publicația de vânzare” din data de 17.08.2012 emisă în dosarul de executare nr. 69/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc Ț. C., art.504 C.pr.civ. reglementează procedura întocmirii unei astfel de publicații în ceea ce privește momentul în care poate fi emisă (5 zile de la stabilirea prețului imobilului), mențiunile pe care, în mod obligatoriu, trebuie să le cuprindă (denumirea și sediul organului de executare, nr. dosarului de executare, numele și calitatea executorului, numele și domiciliul ori, după caz, sediul debitorului și al creditorului, titlul executoriu în temeiul căruia se face urmărirea imobiliară, data, ora și locul vânzării, etc.), termenul stabilit pentru vânzare care nu poate fi mai scurt de 30 de zile și nici mai lung de 60 de zile de la data afișării publicației de vânzare la locul unde va avea loc licitația.

Alegația contestatorilor în sensul că valoarea de 191.602,56 lei cu titlu de debit pentru recuperarea căruia s-a trecut la indisponibilizarea imobilelor ai cărui proprietari sunt nu ar fi fost certă, aspect care rezultă din raportul de expertiză contabilă – refacere unde, la obiectivul nr.2, s-a arătat faptul că, la data de 17.08.2012 – data emiterii publicației de vânzare a cărei anulare se solicită, suma datorată intimatei era de 39.086,81 lei nu poate fi avută în vedere, câtă vreme, procedura insolvenței a fost deschisă față de S.C. R. C. Impex S.R.L. și, nicidecum față de contestatori care, în calitate de garanți ipotecari, au renunțat atât la beneficiul de diviziune, cât și la beneficiul de discuțiune, astfel încât, banca are posibilitatea legală să se îndrepte, în vederea recuperării întregii sume garantate fie împotriva debitorului principal, fie împotriva debitorilor accesorii, la alegerea sa.

Nici susținerea contestatorilor referitoare la împrejurarea că B.E.J. Ț. C. nu a emis o somație anterior emiterii publicației de vânzare, iar procesul – verbal de cheltuieli de executare încheiat la data de 18.06.2012 nu a fost comunicat contestatorului R. I. la adresa cu care acesta a figurat pe tot parcursul executării silite, respectiv aceea din com. Bălțești, ., jud. Prahova nu poate fi reținută, întrucât, acesta a fost înștiințat, prin adresa emisă la data de 30.08.2011 de Corpul Executorilor Bancari – Executor Bancar A. V. B. că, în situația în care nu se va conforma titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr.51/27.08.2009, Condiții generale și speciale, actul adițional nr.1/27.08.2009 și contractul de garanție imobiliară aut. sub nr.1287/28.08.2010, în sensul de a achita către U. Ț. Bank S.A. suma de 290.356,80 lei, se va declanșa executarea silită, această adresă fiindu-i comunicată la domiciliul din com. Bălțești, ., jud. Prahova (f.327 – dos. fond).

Mai mult decât atât, Corpul Executorilor Bancari – Executor Bancar A. V. B. a emis la data de 06.12.2011 somații adresate ambilor contestatori prin care li se punea în vedere ca, în termen de 15 zile de la primirea, lăsarea, afișarea sau înmânarea acestora, să achite de bună voie creditorului U. Ț. Bank S.A. suma de 290.356,80 lei plus dobânzile și penalitățile calculate până la data achitării integrale și cheltuielile de executare silită, în caz contrar urmând a se proceda la scoaterea la licitație publică a imobilului compus din teren și construcții situate în ..

Trebuie arătat faptul că și aceste somații au fost comunicate contestatorilor tot la adresa din com. Bălțești, ., jud. Prahova (f.311, 319 – dos. fond), astfel încât nu se poate susține că nu ar fi avut cunoștință de emiterea acestora, aceste somații ca și acte de executare nefiind contestate de debitori.

Așa fiind, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, contestatorii nu au făcut nici dovada că ar fi formulat obiecțiuni cu privire la cuantumul actualizat al creanței datorate intimatei U. Ț. Bank S.A., fiind necesară atacarea, pe calea contestației la executare, a actului prin care a fost stabilită această sumă, precum și a oricăror alte acte și forme de executare ulterioare, iar nu numai a publicației de vânzare contestată care are scopul de a realiza o concurență cât mai mare la vânzarea prin licitație, dar și de a înștiința pe toți cei care au drepturi reale asupra imobilului sau alte drepturi care ar putea fi amenințate prin această vânzare.

Analizând publicația de vânzare în discuție se constată că aceasta îndeplinește toate condițiile de formă prev. de art.504 C.pr.civ., iar față de împrejurarea că prin contractul de credit, garanții ipotecari au renunțat atât la beneficiul de discuțiune, cât și la cel de diviziune, este evident că banca avea posibilitatea legală de a se putea îndrepta, în vederea recuperării întregii sume garantate, fie împotriva debitorului principal, fie împotriva debitorilor accesorii, la alegerea sa.

Pentru a conchide, publicația de vânzare întocmită de Biroul Executorului Judecătoresc Ț. C. la data de 17.08.2012 răspunde tuturor cerințelor edictate în materia executării silite imobiliare, iar în privința cuantumului actualizat al creanței datorate către U. Ț. Bank S.A., în speță, nu s-a făcut dovada că debitorii R. I. și R. M. ar fi contestat actul prin care a fost stabilit cuantumul creanței și actele ulterioare, astfel încât, câtă vreme, la baza publicației de vânzare stau acte de executare anterioare care nu au fost anulate, fiind așadar valabile, și publicația de vânzare în litigiu este, la rândul său, legal întocmită.

Referitor la solicitarea intimatei U. Ț. Bank S.A. în sensul menținerii actelor și formelor de executare din dosarul de executare nr.99/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Ț. C., suma de 296.814,94 lei împreună cu cheltuielile de executare fiind corect prevăzută în adresa de înființare a popririi din data de 24.09.2012, executorul judecătoresc raportându-se, strict, la titlul executoriu reprezentat de biletul la ordin . nr._/27.08.2009, scadent la data de 16.09.2011, art.35 alin.1 și 2 din Legea nr.58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin prevede că avalistul este ținut în același mod ca acela pentru care a garantat, obligația sa fiind valabilă chiar dacă obligația pe care a garantat-o ar fi nulă din orice altă cauză decât un viciu de formă.

Este cunoscut faptul că fidejusorul poate opune creditorului beneficiul de discuțiune, cerându-i să urmărească bunurile debitorului principal și, numai după aceea, dacă nu va fi îndestulat, să-l urmărească pe el, afară numai dacă a renunțat la acest beneficiu, după cum, dacă există mai mulți fidejusori pentru una și aceeași datorie, fată de unul și același creditor, fidejusorul urmărit poate opune beneficiul de diviziune, cerând creditorului să își dividă urmărirea pe ceilalți fidejusori.

Așa fiind, analizând contractul de credit nr.51/27.08.2009 se constată că, potrivit art.10 alin. ultim, contestatorul R. I., în calitatea sa de fidejusor, a renunțat expres la cele două beneficii, ceea ce înseamnă că nu se mai poate prevala de ele.

Raportul de expertiză tehnică de specialitate contabilitate ec. B. R., astfel cum a fost completat, ca urmare a admiterii în parte a obiecțiunilor formulate de contestatori a relevat faptul că, la data de 24.09.2012 – data emiterii adresei de înființare a popririi, suma datorată intimatei U. Ț. Bank S.A. era de 192.988,42 lei, ceea ce înseamnă că, pe de o parte, la momentul emiterii actelor de executare contestate, creanța nu mai era de 296.814,94 lei, astfel cum a reținut executorul judecătoresc, iar pe de altă parte, trebuia să se țină seama și de sumele achitate de debitori.

Aprecierea intimatei în sensul că, în măsura în care contestatorul R. I. a plătit anumite sume din datorie, se poate îndrepta împotriva S.C. R. C. Impex S.R.L. în vederea recuperării acestora nu poate fi avută în vedere, întrucât ar implica proceduri judiciare suplimentare, iar pe de altă parte, potrivit raportului de expertiză contabilitate care a avut în vedere atât înscrisurile puse la dispoziție de intimată, cât și documentele prezentate de contestatori, conform planului de reorganizare, a graficului de plăti și a documentelor de plată, s-au mai achitat, trimestrial, anumite sume de bani, astfel încât, suma datorată de contestatorul R. I. intimatei U. Ț. Bank S.A. era, la data de 24.09.2012, de 192.988,42 lei, cu precizarea că intimata nu a formulat obiecțiuni nici cu privire la raportul de expertiză inițial, dar nici în ceea ce privește completarea acestuia, astfel cum rezultă din practicalele încheierilor de ședință din data de 14.10.2013 (f.601 – dos. fond) și, respectiv 18.11.2012 (f.662 – dos. fond).

Pentru considerentele arătate, tribunalul constatând că, în speță, nu sunt incidente cazuri de casare sau modificare prev. de art.304 C.pr.civ. de natură să afecteze legalitatea sentinței instanței de fond, urmează ca, în baza disp. art.312 alin.1 C.pr.civ., să respingă ambele recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarat de recurenții – contestatori R. I. și R. M., ambii domiciliați în Ploiești, ., .. 7, . și recurenta – intimata U. Ț. BANK S.A. cu sediul în București, ., Sector 1 și cu sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură la C.. Av. B. și Asociații S.P.R..L din București, Sector 2, . nr. 70, Sector 2 împotriva încheierii de ședință din data de 15.03.2013 și a sentinței civile nr._/ 22.11.2013, ambele pronunțate de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata – intervenientă în interes propriu S.C. R. C. IMPEX S.R.L. - prin administrator judiciar PADEEA INSOLV S.P.R.L. cu sediul în Ploiești, ., ., jud. Prahova, ca nefondate.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 01 aprilie 2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

M. R. A. G. H. N. C.

GREFIER,

R. C.

Operator de date cu caracter personal nr.5595

Red./tehnored. A.G.H.

2 ex. – 05.05.2014

d.f.nr._ – Judecătoria Ploiești

j.f. B. roxana M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 447/2014. Tribunalul PRAHOVA