Pretenţii. Sentința nr. 14/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 2222/204/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.-SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 729
Ședința publică din data de 15.09.2014
PREȘEDINTE –D. G.
JUDECĂTORI –C. D. E.
GREFIER –C. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta-pârâtă . PRIMAR, cu sediul în comuna P. Câmpina, .. 462, jud. P., împotriva sentinței civile nr. 1414/22.04.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. GRAȚIELA, domiciliată în . Bobolia, ., jud. P. și cu intimata-pârâtă S.C. H. P. S.A., cu sediul în Ploiești, .. 1, .. P..
Cererea de apel a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 597 lei, achitată cu chitanța nr. 3042/2014 și timbru judiciar în cuantum de 1,5 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelanta-pârâtă, reprezentată de avocat M. C. și intimata – reclamantă, reprezentată de avocat R. G., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus prin intermediul compartimentului registratură, notă de ședință din partea intimatei-pârâte S.C. H. P. S.A., după care,
Tribunalul ia act că la dosarul cauzei s-a depus prin intermediul compartimentului registratură, notă de ședință din partea intimatei-pârâte S.C. H. P. S.A.
Părțile, prin apărători, învederează că nu mai au alte cereri de formulat .
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantei-pârâte, având cuvântul, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile apelate în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiate, conform motivelor de apel.
Învederează că acțiunea a fost în mod greșit admisă, conducta s-a edificat pe terenul pentru care s-a stabilit plata, în anul 1994 cu acordul autoarei reclamantei, existând declarația acesteia.
Învederează că în baza declarației date, autoarea reclamantei era de acord cu edificarea conductei și s-a stabilit o servitute convențională.
Arată că înțelege să critice sentința pronunțată de instanța de fond, întrucât aceasta nu a ținut seama că în anul 2006 prin Legea nr. 241/2006 s-a stabilit dreptul de servitute.
Prin acțiune, reclamanta a solicitat contravaloarea lipsei de folosință pentru terenul pe care există prin lege stabilită servitutea legală, iar hotărârea pronunțată de instanța de fond reprezintă o excepție de la practica judiciară, neținându-se seama de servitutea convențională și legală.
Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei-reclamante, depune la dosar concluzii scrise și, având cuvântul, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței civile pronunțate de instanța de fond, menționând că nu există servitute legală sau convențională.
Cu cheltuieli de judecată.
Constatând dezbaterile încheiate, tribunalul rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina, sub nr._, reclamanta G. GRAȚIELA a chemat în judecată pe pârâtele UAT P. CÂMPINA, CONSILIULUI LOCAL P. CÂMPINA- P. P. CÂMPINA și S.C. H. P. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligate pârâtele să devieze conducta de alimentare cu apă a Satului Bobolia ce traversează terenul proprietatea ei, iar în subsidiar, în cazul în care această obligație apare prea costisitoare și ineficientă economic, traversarea să se constituie într-o servitute ce apasă asupra fondului, urmând ca pârâta să o despăgubească cu o justă valoare pentru lipsa de folosință în viitor și pe ultimii 3 ani (apreciind-o la 12.000 lei/anual ).
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pe toată lungimea proprietății sale, se află amplasată conducta de apă de la puțurile de apă la drumul județean 101A, încă din anul 2000 și cu toate că a efectuat demersuri la autoritățile locale și la operatorul de distribuție a apei potabile de a devia traseul conductei, răspunsul a fost negativ, susținând P. că nu are posibilitatea fizică de a modifica traseul conductei și nici resursele financiare.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art.1075 și urm. Cod civil, art.630, art.623, art.619 Cod civil.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar în copie: Plan de situație, Extras de carte funciară, Act de dezmembrare, Certificat de moștenitor nr.146/2011, Certificat de moștenitor nr.165/2007.
Pârâtele . Primar, Consiliul Local al C. P. Câmpina și P. P. Câmpina, au formulat întâmpinare în cauză, prin care au invocat excepția lipsei capacității procesuale a Primăriei C. P. Câmpina întrucât conform Legii 215/2001 nu are calitate de persoană juridică, excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local întrucât rețeaua de alimentare cu apă a localității aparține domeniului public al C. P. Câmpina, care este proprietara rețelelor de alimentare cu apă.
Au mai arătat pârâtele, că solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât lucrarea de investiție „Îmbunătățire alimentare cu apă a început în anul 1994 moment în care autoarea reclamantă a dat o Declarație, astfel încât invocă o servitute convențională de trecere, iar potrivit Legii 241/2006 dreptul de servitute se exercită cu titlu gratuit pe toată durata existenței Sistemului de alimentare cu apă.
În continuare pârâtele au arătat, că în subsidiar în cazul în care se apreciază că nu sunt aplicabile dispozițiile legii speciale, sunt de acord să devieze conducta de pe terenul actualului proprietar dacă va rezulta din probe că o astfel de soluție este legală și oportună.
Au fost depuse de pârâte în copie la dosar Declarație olografă, Adeverințele nr.1991/2013, nr. 1990/2013, nr. 1355R/2013 ,. Autorizația de construire nr.193/1994, Certificat de urbanism nr.154/1993, Completare inventar bunuri care aparțin domeniul public al C. P. Câmpina, HG nr.405/2009, Adresele R 9252/2012, 3073/2011.
Pârâta S.C. H. P. S.A. a formulat întâmpinare în cauză, prin care a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, întrucât potrivit Contractului nr.116/2009 ea are exclusiv dreptul de a exploata, întreține și administra bunurile concesionate și de a furniza servicii publice locale de alimentare cu apă și canal.
A depus pârâta la dosar în copie Contractul de delegare a gestiunii Serviciului de A. și Canal .
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că pârâtele sunt posesoarea conductelor ce alimentează localitatea, așa zisa servitute convențională nu este semnată de către toți proprietarii.
În ședința publică din 30 septembrie 2013 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale a Primăriei . excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al C. P. Câmpina și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. H. P. S.A.
Au fost încuviințate pentru reclamantă proba cu înscrisuri, interogatoriu, expertiza agro, iar pârâtei . Primar proba cu înscrisuri și expertiza agricolă.
Prin sentința civilă nr. 1414/22.04.2014, instanța de fond a admi acțiunea precizată formulată de reclamanta G. GRAȚIELA, împotriva pârâților . PRIMAR și S.C. H. P. S.A., a obligat parata . PRIMAR să plătească reclamantei suma de 2616,72 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 630,78 mp pe o perioadă de 3 ani în urmă până la promovarea prezentei acțiunii 17.04.2013 și in continuare câte 872,24 lei /an conform expertizei B. T., a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4156 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanta este proprietara unui imobil teren, situat în . Certificatelor de moștenitor nr.146/2011 (f.28) respectiv 165/2007 (f.30) teren traversat de conducta de apă potabilă ce deservește localitatea P. Câmpina .
Suprafața afectată de conducta de alimentare cu apă este de 630,78 mp conform expertizei B. T., iar conform Legii 241/2006 zona de protecție pentru tipul de conductă arătat este de 3 m.
Conform constatărilor expertului menționate în raportul întocmit în cauză, suprafața afectată de 630,78 mp poate fi folosită pentru culturi agricole, dar are restricții în ceea ce privește edificarea de construcții.
Susținerile și apărările pârâtei . proprietară a conductei, în sensul că servitutea astfel creată este cu titlu gratuit conform legii, iar autoarea pârâtei și-a dat consimțământul la amplasarea obiectivului pe terenul ei fără despăgubire, precum și faptul că reclamanta nu a făcut nici un fel de dovadă privind o eventuală construcție ce ar dori să o ridice, nu pot fi reținute pentru considerentele ce se vor arăta în continuare .
Astfel, chiar dacă actele normative ce reglementează serviciile publice nu prevăd despăgubiri, pentru menținerea unui echilibru între interesul general și cel particular și în virtutea principiului echității și al dreptului proprietarului la respectarea bunurilor sale, instanța de fond a apreciat că se impune acordarea unei despăgubiri care să acopere prejudiciile suportate de proprietar, prin restrângerea prerogativelor dreptului său de proprietate privată.
Conform art.44 al.5 din Constituția României, pentru lucrări de interes general, autoritatea publică (pârâta . obligată să despăgubească proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru orice alte daune, în speță interdicția de a construi o locuință pe terenul proprietatea sa.
Potrivit disp.art.480 Cod civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod absolut și exclusiv, însă în limitele stabilite de lege.
Unul din drepturile proprietarilor de teren este și acela de a-și construi o locuință pe acesta, nefiind necesar a face dovada efectiv a intenției sale (cum a susținut în mod eronat pârâta).
Instanțe de fond a apreciat că, chiar dacă legea specială, nu prevede acordarea de despăgubiri în situația în care intervine interdicția de construire, instituirea acestei interdicții, aduce o gravă atingere dreptului de proprietate nu numai prin controlul folosirii bunurilor ci și prin reducerea considerabilă a valorii economice a terenurilor afectate, fiind necesar a se acorda despăgubiri nu numai în raport de prevederile constituționale cât și față de cele ale Convenției Europene a Dreptului Omului și Libertăților Fundamentale .
Astfel, potrivit art.1 din Protocolului 1 al CEDO, orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale al dreptului internațional, jurisprudența Curții Europene fiind foarte bogată în materia limitării exercițiului dreptului de proprietate.
Față de argumentele de ordin juridic analizate pe larg în paragrafele anterioare și în temeiul dispozițiilor legale menționate, judecătoria a admis acțiunea precizată, obligând pârâta . plătească reclamantei suma de 2616,72 lei reprezentând lipsa de folosință pe ultimii 3 ani anterior promovării acțiunii și în continuare suma de 872,24 lei /an conform Expertizei B. T..
A avut în vedere instanța de fond, faptul că pârâta . Primar este proprietara conductei de apă potabilă, ea numai delegând gestiunea Serviciului de apă –canal pârâtei . conform clauzelor contractuale încheiate între cele 2 pârâte (art.17 al.7-fila 94 ) proprietara are toate responsabilitățile și obligațiile ce decurg din calitatea de proprietar.
De asemenea, s-a precizat faptul că instanța a admis acțiunea precizată de reclamantă, în sensul obligării pârâtelor la plata de despăgubire și nu conform acțiunii formulate, respectiv capătului principal de cerere, de deviere a conductei, întrucât această operațiune conform raportului de expertiză întocmit în cauză are un cost foarte mare de 184.540,77 lei.
În temeiul disp. art. 453 NCPC pârâta . Primar a fost obligată să plătească reclamantei suma de 4156 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru .onorariu apărător, onorariu expert conform chitanțelor aflate la dosar.
Împotriva acestei sentinței pârâta . Primar a declarat apel, în termen legal, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea in tot a hotărârii atacate și pe fond, respingerea cererii reclamantei, ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Apelanta – pârâtă consideră că in mod greșit instanța de fond a admis cererea reclamantei și a obligat-o să îi plătească acesteia suma de 2616,72 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosința a terenului in suprafața de 630,78 mp pe o perioada de 3 ani in urma si in continuare cate 872.24 lei pe an.
Susține aceasta deoarece in anul 1994, când a fost începuta execuția, pe raza comunei P. Câmpina, a lucrării de investiție " îmbunătățire alimentare cu apa . I si II", proprietara terenului de la acel moment, respectiv autoarea reclamantei, a formulat o declarație prin care era de acord ca P. comunei P. Câmpina sa facă aceasta lucrare pe terenul proprietatea ei și a declarat că nu solicita niciun fel de despăgubiri cu prilejul acestei lucrări.
Față de aceasta declarație, apelanta-pârâtă consideră că există constituită o servitute convenționala asupra terenului pentru care reclamanta solicita acum in mod greșit lipsa de folosința.
A arătat apelanta-pârâtă că între timp, de la executarea acestei lucrări a intrat in vigoare Legea 241/2006 privind serviciul public de alimentare cu apa si canalizare, republicata, care a stabilit ca " dreptul de servitute se exercită pe toată durata existenței sistemelor de alimentare cu apa și de canalizare, pentru executarea lucrărilor necesare întreținerii și exploatării sistemelor respective.
Exercitarea dreptului de proprietate asupra proprietăților afectate de sistemul de alimentare cu apa si canalizare se realizează cu titlu gratuit pe toata durata de existenta a acestuia."
Astfel, pe lângă servitutea convențională stabilită prin declarația proprietarului, s-a creat și o servitute legală asupra acestui teren, pe toată perioada de existență a construcției.
A mai arătat apelanta că, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a art. 26 alin. 2, tezele întâi și a doua din Legea 241/2006 a serviciului de alimentare cu apa si salubritate, respingând aceasta excepție.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea a arătat ca dreptul de proprietate asupra unui imobil nu poate fi absolutizat, făcând abstracție de prevederile art. 44 alin. l teza a doua din Constituție, potrivit cărora " conținutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", si de acelea ale art. 136 alin. 5 care consacra caracterul inviolabil al proprietății private, in condițiile legii organice".
Chiar dacă, prin constituirea drepturilor de uz și servitute titularul suferă o îngrădire in exercitarea atributelor dreptului sau, reglementarea legală in sine nu relevă nicio contradicție cu art.44 din Constituție.
Așa fiind, dreptul de servitute instituit asupra proprietăților afectate de sisteme de alimentare cu apa și canalizare reprezintă o limitare rezonabilă a dreptului de proprietate, instituită de legiuitor pentru satisfacerea interesului general al comunității.
În același sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților Europene, arătând ca „drepturile fundamentale, în special dreptul de proprietate, nu apar ca prerogative absolute, ci trebuie luate in considerare prin raportare la funcția lor in societate. Aceasta înseamnă ca restricțiile ce răspund unor obiective de interes general nu constituie, in raport de scopul urmărit, o intervenție nemăsurata si intolerabila care ar aduce atingere însași substanței dreptului garantat."
În aceste condiții, cererea reclamantei nu poate fi admisa și solicită admiterea apelului pentru motivele mai sus invocate și pe fond, respingerea cererii, ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 si urm Cod de procedura civila.
Primindu-se dosarul Tribunalul P., cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 29.05.2014.
În raport de motivele de apel, la data de 12.09.2014, intimata-pârâtă . a depus notă de ședință, prin care a învederat că își menține apărările formulate la instanța de fond, atât cu privire la excepția invocată, cât și pe fond, arătând că apelul este întemeiat, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței civile apelate în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiate.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În anul 1994 a fost începută execuția pe raza C. P. Câmpina a lucrării de investiție „Îmbunătățire alimentare cu apă . I și II” lucrare autorizată conform Autorizației de construire nr. 193/24.10.1994 în baza proiectului tehnic întocmit de . Târgoviște care a avut calitatea și de executant al lucrării. De la varianta inițială a proiectului, din motive tehnice . Târgoviște în calitate de proiectant și executant a propus o variantă alternativă a proiectului care includea și schimbarea traseului conductei din stația de pompe pe terenul proprietatea numiților T. M. și G.. În acest sens, la data de 08.XI.1994 autoarea reclamantei-intimate, T. M. a fost de acord ca acea conductă de alimentare cu apă să îi traverseze terenul sau. Acest teren, care este în prezent traversat de conducta de alimentare cu apă ce aparține domeniului public al comunei P. Câmpina, aparține reclamantei, fiind dobândit de acesta prin moștenire, conform certificatului de moștenitor nr.146/20.07.2011 –fila 28 dosar fond, autorii reclamantei devenind proprietari ai terenului în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 2198/22.05.2000 încheiat de BNP P. M..
Dreptul de proprietate privată, ca drept fundamental este reglementat și garantat de art. 44 Constituția României și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Dreptul de servitute ca dezmembrământ al dreptului de proprietate privată privește o sarcină impusă pentru uzul și utilitatea altui imobil având un alt proprietar. Prin urmare, servitutea este un drept asupra lucrului altuia.
Constituția României, în art. 44 alin. (1) și alin. (2) stabilește că „Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular (…)”.Art. 44 alin.5 din Constituție impune o limitare a dreptului de proprietate, potrivit căreia: „Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității”.
Tribunalul reține în primul rând că faptul că nu se poate reține caracterul convențional al servituții, întrucât acesta nu s-a născut în urma acordului de voință dintre două părți contractante și nu îmbracă forma unei convenții care să respecte condițiile de formă și fond necesare pentru încheierea sa valabilă.
În concluzie, în cauză este vorba despre o servitute legală.
O a doua problemă care se ridică în raport de dreptul de servitute legală privește momentul dobândirii proprietății asupra terenurilor și cel al succesiunii de legi în timp în materia exploatării și utilității.
Având în vedere principiul neretroactivității legii civile noi, tribunalul reține că dispozițiile Legii nr. 241/2006 nu sunt aplicabile în speța pendinte, în condițiile în care dreptul de servitute s-a născut anterior intrării în vigoare a acestei legi, astfel că susținerile apelantei privind caracterul gratuit al servituții întemeiate pe art. 27 alin.2 din Legea nr. 241/2006 nu pot fi analizate în cauză.
Chiar și în ipoteza în care s-ar reține caracterul gratuit al servituții, acesta nu trebuie confundat cu caracterul patrimonial al dreptului de a fi despăgubit în cazul producerii unui prejudiciu, izvorul acestui drept fiind diferit.
Având în vedere aceste aspect, dreptul la despăgubire trebuie analizat prin raportare la dispozițiile constituționale și ale Codului civil de la 1864.
Astfel, pentru lipsa de folosință a terenurilor proprietate privată afectate de lucrări publice, proprietarii terenurilor sunt îndreptățiți să beneficieze de despăgubiri, potrivit dreptului comun.
Prin raportare la speța pendinte, tribunalul constată că potrivit raportului de expertiză specialitatea AGRO, înregistrat la BLE sub nr. 2/20.01.2014, terenul este intravilan și are categoria de folosință fâneață și livadă. Expertul a concluzionat că nu s-au cauzat prejudicii terenului, întrucât acesta poate fi folosit pentru culturile agricole, însă are restricții de construire.
În ceea ce privește concluzia expertului privind prejudiciul generat de restricția de construire, Tribunalul reține că nu poate fi vorba despre un prejudiciu cert, actual sau viitor, întrucât terenul nu are în prezent categoria de folosința curți construcții, astfel că, numai în eventualitatea schimbării categoriei de folosință în curți construcții se poate vorbi despre un prejudiciu în măsura în care reclamanta ar dori să construiască pe terenul afectat de servitutea legală și i s-ar restrânge dreptul de folosința asupra acestei teren.
Pentru ca un prejudiciu patrimonial să dea dreptul persoanei păgubite de a cere obligarea la repararea lui, este necesar ca acesta să fie cert.
Un prejudiciu este cert atunci când existenta lui este sigură, neîndoielnică
și totodată, poate fi evaluat în prezent. Sunt certe toate prejudiciile actuale, dar și prejudiciile viitoare și sigure. Prin prejudiciu actual se întelege acela care s-a produs în totalitate până la data când se cere repararea lui. Prejudiciile viitoare și sigure sunt acele prejudicii care, deși nu s-au produs, este sigur că se vor produce, putând fi evaluate în prezent, pe baza de elemente îndestulatoare.
Prejudiciile viitoare și eventuale, a căror producere în viitor este nesigură,
sunt lipsite de caracter cert. Ele obligă la reparare numai după ce s-au produs sau este sigur că se vor produce.
Având în vedere toate considerentele de mai sus, dar și faptul că nu s-a
făcut dovada unui prejudiciu patrimonial cert, în temeiul art. 480 Cod proc. civ., Tribunalul urmează a admite apelul declarata de apelanta-pârâtă . Primar, a schimba în tot sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea precizată ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă . PRIMAR, cu sediul în comuna P. Câmpina, .. 462, jud. P., împotriva sentinței civile nr. 1414/22.04.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. GRAȚIELA, domiciliată în . Bobolia, ., jud. P. și cu intimata-pârâtă S.C. H. P. S.A., cu sediul în Ploiești, .. 1, .. P..
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea precizată, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15.09.2014.
Președinte, | Judecători, |
D. G. | C. D. E. |
Grefier, |
C. A. |
Operator de date cu caracter personal 5595
5 ex/20.10.2014
Red/tehnored E.C.D.
j.f. D. E.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 831/2014. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 797/2014.... → |
|---|
