Succesiune. Decizia nr. 106/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 106/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 4437/281/2006*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 106
Ședința publică din data de 11.02.2014
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTOR – A. G. H.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții - reclamanți M. V., cu domiciliul în Ploiești, ., .. A, ., O. D. cu domiciliul în . Dâmbovița si O. E. cu domiciliul în . Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 7655/23.04.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații pârâți N. A., cu domiciliul în Ploiești,., județul Prahova și Ploiești, Podul Înalt, nr. 8, .. 4, ., M. I. A. domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova si domiciliul ales la C.. av. L. A. în București, .-77, . si M. A. C. domiciliată în Ploiești, ., ., ., județul Prahova si domiciliul ales în București, .-77, ..
Prezența și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 04.02.2014 ce face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar note scrise, a am at pronunțarea pentru azi, 11.02.2014, când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamanții M. V., O. D. si O. E., în contradictoriu cu pârâții V. E., M. N. C. și M. N. A., au solicitat partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defunctei testatoare V. O. Virgiliea, constând din teren și constând în imobil și teren situat în Ploiești, . și auto Dacia 1310, drepturile bănești rămase în contul curent al testatoarei la CEC SA București Sucursala Ploiești, dreptul de concesiune asupra locului de înhumare clasa I nr.16 din Cimitirul Bolovanu Ploiești.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin testamentul autentificat sub nr.1081/01.10.2001, defuncta testatoare V. O. Virgiliea a lăsat legate pentru reclamanți, alături de soțul supraviețuitor și pentru pârâții M. N. C. și M. N. A. a lăsat legate asupra unor sume de bani.
La termenul de judecată din data de 07.09.2006, pârâta M. N. A. a formulat întâmpinare-cerere reconvențională.
La termenul de judecată din data de 22.04.2010, reclamanții au formulat completare a întâmpinărilor, solicitând respingerea în parte a cererii reconvenționale promovate de pârâta M. N. A., respingerea în parte a cererii reconvenționale promovate de pârâtul M. N. C., respingerea cererii de intervenție promovate de ..
La termenul de judecată din data de 22.04.2010, reclamanții au formulat și precizare la acțiune, prin care au solicitat partajarea imobilului situat în Ploiești . jud. Prahova format din terenul în suprafață de 231 mp și construcția aflată pe acesta și a autoturismului Dacia 1310 înmatriculat sub nr._, obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a ½ din imobilul menționat, începând din 4 mai 2006 și până la punerea efectiv în executare a hotărârii ce se va pronunța, lipsă de folosință în cuantum de 2500 lei, obligarea pârâților la plata lipsei de folosință a autoturismului menționat începând cu data de 4 mai 2006 și până la punerea efectiv în executare a hotărârii ce se va pronunța, apreciată provizoriu în cuantum de 2500 lei, obligarea pârâților la plata contravalorii celor patru sobe demolate de aceștia, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din data de 11.05.2010, pârâta N. A. a formulat precizare și completare a întâmpinării și cererii reconvenționale, solicitând admiterea în parte a acțiunii reclamanților privind ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilul situat în Ploiești, ., admiterea în parte a cererii reconvenționale formulată de M. C., respingerea cererii de intervenție formulată de . ca nefondată, să se constatate deschisă succesiunea defunctului V. E., decedat la 4 mai 2006 și să se partajeze averea acestuia, reducerea testamentului aut. sub nr._ din 1 octombrie 2004, lăsat de defuncta V. - O. Virgilica prin care s-a încălcat rezerva soțului supraviețuitor.
După pronunțarea încheierii de admitere în principiu pârâtul M. C. a decedat, fiind introduși în cauză moștenitorii acestuia, M. A. și M. Anva C..
Prin încheierea din data de 15.11.2012 instanța a dispus completarea IAP din data de 28.06.2011 și a dispus reținerea în masa succesorală a celor două camere de 21,2 mp identificate prin raportul de expertiză completare 796 din data de 02.10.2012.
După administrarea probatoriilor, prin încheierea de admitere în principiu din data de 28.06.2011 s-a constatat că la data de 03.10.2004, a decedat V. O. Virgiliea, de pe urma careia au ramas ca mostenitori legali, conform actelor de stare civila depuse la dosar: O. D., O. E. și M. V., in calitate legatari cu titlu particular cu o cota de 1/4 din dreptul de proprietate asupra imobilului format din cladire si teren in suprafată de 231 mp așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2940/12.04.1971 la notariatul de Stat Județean Prahova, 1/4 din dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Dacia 1310 identificata conform cărții de identitate a vehiculului, conform testamentului autentificat sub nr._/01.10.2004, și pârâții-reclamanți M. C. și N. A. în calitate de legatari cu titlu particular cu o cotă de 1/4 din sumele de bani depuse conform libretului CEC 836.1.4749 în cuantum de_,98 lei și_,18 lei, la data de 04.06.2006, decedând și defunctul V. E. conform certificatului de deces nr.1170/05.05.2006, de pe urma căruia au rămas ca mostenitorii legali: pârâții-reclamanți M. C. și N. A. în calitate legatari universali cu o cotă de 3/4 din dreptul de proprietate asupra imobilului format din cladire si teren in suprafată de 231 mp așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2940/12.04.1971 la Notariatul de Stat Județean Prahova, 3/4 din dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Dacia 1310 identificata conform cărții de identitate a vehiculului, și din dreptul de concesiune asupra locului de veci așa cum rezultă din adeverința emisă de CL al Mun. Ploiești Administrația Domeniului Public și Privat. Față de aceste considerente, va respinge excepția lipsei de interes a pârâților-reclamanți M. C. și N. A. privind capătul de cerere referitor la reducțiunea liberalităților excesive din testamentul autentificat sub nr._/01.10.2004, formulată de reclamanți, respingând totodată și excepția lipsei calității procesuale active a pârâților-reclamanți M. C. și N. A. privind capătul de cerere referitor la reducțiunea liberalităților excesive din testamentul autentificat sub nr._/01.10.2004, formulată de reclamanți.
In ceea ce privește masa succesorala rămasă de pe urma defunctului V. E., instanța a constatat că aceasta se compune din: 3/4 din dreptul de proprietate asupra imobilului format din cladire si teren in suprafată de 231 mp așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2940/12.04.1971 la Notariatul de Stat Județean Prahova, 3/4 din dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Dacia 1310 identificata conform cărții de identitate a vehiculului, și din dreptul de concesiune asupra locului de veci așa cum rezultă din adeverința emisă de CL al Mun. Ploiești Administrația Domeniului Public și Privat și ¾ din sumele de bani depuse conform libretului CEC 836.1.4749 în cuantum de_,98 lei și_,18 lei.
În ceea ce privește capătul de cerere formulat de pârâtul reclamant M. C. referitor la anularea testamentului autentificat sub nr. 6942/31.10.2005 la BNP I. C. prin care defunctul V. E. îi instituia legatari universali pe M. C. și M. N. A., instanța arată că anterior acestui testament a fost încheiat testamentul autentificat sub nr. 7531/07.10.2005 prin care era instituit legatar urniversal doar pârâtul-reclamant M. C., instanța a constatat că acest ultim testament îndeplinește toate condițiile de formă și fond pentru a fi valabil, și mai mult decât atât nu conține dispoziții contrare testamentului întocmit la data de 07.10.2005 ci doar instituie ca legatar universal și pe pârâta N. A.. Având în vedere aceste considerente instanța va respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
De asemenea, instanța a arătat că prin testamentul autentificat sub nr._/01.10.2004 defuncta V. O. Virgiliea a dispus de toate bunurile fără a ține seama de cota soțului supraviețuitor care a decedat ulterior, astfel încât moștenitorii săi, pârâții M. C. și N. A. sunt prejudiciați de această situație de fapt, motiv pentru care instanța va dispune reducțiunea legatelor și constata ca masa succesorala ramasa de pe urma defunctei V. O. Virgiliea se compune din 1/4 din dreptul de proprietate asupra imobilului format din clădire si teren in suprafață de 231 mp așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2940/12.04.1971 la Notariatul de Stat Județean Prahova, 1/4 din dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Dacia 1310 identificata conform cărții de identitate a vehiculului, și 1/4 din dreptul de concesiune asupra locului de veci așa cum rezultă din adeverința emisă de CL al Mun. Ploiești Administrația Domeniului Public și Privat și 1/4 din libretului CEC 836.1.4749 în cuantum de_,98 lei și_,18 lei, care însă nu fac parte din masă fiind lichidate de defunctul V. E..
Instanța a constatat că reclamanților-pârâți O. D., O. E. și M. V. în calitate de legatari cu titlu particular ai defunctei V. O. Virgiliea le revine câte o cota de 1/12 pentru fiecare, din dreptul de proprietate asupra imobilului format din cladire 1/12 pentru fiecare din terenul in suprafată de 231 mp așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2940/12.04.1971 la Notariatul de Stat Județean Prahova, 1/12 pentru fiecare din dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Dacia 1310 identificata conform cărții de identitate a vehiculului, conform testamentului autentificat sub nr._/01.10.2004, și pârâților-reclamanți M. C. și N. A. în calitate de legatari cu titlu universal ai defunctului V. E. o cotă de 3/8 pentru fiecare din terenul menționat, 3/8 pentru fiecare din cladirea menționată și 3/8 pentru fiecare din dreptul de proprietate asupra autoturismului menționat, și ½ pentru fiecare din dreptul de concesiune asupra locului de veci.
Prin sentința civilă nr.7655/23.04.2013, Judecătoria Ploiești a dispus ieșirea din indiviziune a părților.
Cu privire la varianta de lotizare, instanța de fond a reținut că potrivit art. 673 indice 9 C.p.c la formarea și atribuirea loturilor se va ține seama după caz și de acordul părților, de mărimea cotei-părți care i se cuvine fiecăreia, ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul proprietarilor sau alte asemenea.
Astfel prima instanță a ținut seama la ieșirea din indiviziune de cota ce revine celor doi pârâți M. A. C. și M. I. A., faptul că pârâtul M. A. are domiciliul în imobilul ce face parte din masa succesorală
În ceea ce privește cheltuielile de judecată s-a dispus compensarea acestora în parte pentru suma de 1000 de lei, iar restul cheltuielilor de judecată de 4744 de lei se vor suporta de părți conform cotelor: reclamanții fiecare suma de 397 de lei, pârâta N. A. suma de 1779 de lei și pârâții M. A. C. și M. I. A. împreună suma de 1779 de lei.
Împotriva încheierii de admitere în principiu, precum și a sentinței au declarat apel reclamanții M. V., O. D. și O. E.
In ceea ce privește încheierea de admitere in principiu din data de 28.06.2010 pronunțata de Judecătoria Ploiești s-a arătat că în mod greșit a procedat instanța de fond atunci când a respins excepția lipsei de interes a pârâților, precum și excepția lipsei calității procesuale active a pârâților in ceea ce privește cererea de reducțiune a testamentului întocmit de defunctă V. - O. Virgiliea și autentificat sub nr. 1081/2004.
S-a arătat că prin actul mortis causa menționat, subsemnații am dobândit nuda proprietate asupra cotei de 1/2 din imobilul din . și asupra cotei de 1/2 din autoturismul Dacia 1310, V. E. dreptul de uzufruct viager asupra acestor bunuri, o sumă de bani cât și dreptul de concesiune asupra unui loc de veci, iar pârâții M. - N. C. și A. o sumă de bani echivalentă cu jumătate din prețul obținut de defunctă și soțul acesteia din imobilul situat în Ploiești . jud. Prahova și fiind mai multe legate instituite prin testament în favoarea altor persoane decât soțul supraviețuitor, acestea se reduc deodată și în mod proporțional, în condițiile art. 852 din Codul civil, astfel că și legatul făcut în favoarea pârâților este supus reducerii cu atât mai mult cu cât valoarea acestuia depășește valoarea celui instituit în favoarea subsemnaților.
Au apreciat apelanții că M. - N. C. și M. -N. A. nu au niciun interes în solicitarea reducțiunii testamentului ai cărui beneficiari sunt.
De asemenea, apelanții au arătat că lipsa interesului atrage și lipsa calității procesuale active a pârâților de a cere reducțiunea testamentului, întrucât, pârâții sunt beneficiari ai testamentului al cărui reducțiune solicită astfel încât nu au nici interes, dar nici calitatea procesuală activă promovării acestui capăt de cerere.
Au mai arătat apelanții că în mod greșit a stabilit instanța de fond întinderea rezervei succesorale cuvenita soțului supraviețuitor V. E., întrucât instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art.2 din Legea nr.319/1944 si art.847 C.civ., și întrucât sunt colaterali privilegiați, respectiv nepoți ai defunctei, conduce la concluzia că rezerva soțului supraviețuitor era de 1/4 din moștenire, adică 1/2 din cota de 1/2 care i se cuvine ca moștenitor legal din succesiunea defunctei V. - O. Virgiliea, astfel că reducțiunea nu putea opera decât dacă se făcea dovada depășirii cotității disponibile, care este de 3/4 din moștenire.
Au precizat apelanții că pentru aceasta, trebuie determinata mai întâi masa succesorala potrivit art.849 Cod civil, iar pentru realizarea acestei operațiuni se iau in calcul toate bunurile care, la data deschiderii succesiunii, existau in patrimoniul defunctei: bunuri mobile, imobile, drepturi de creanța, inclusiv bunurile care constituie obiectul legatelor.
Astfel, potrivit testamentului noi apelanții sunt beneficiari ai nudei proprietăți supra părții defunctei din imobilul situat în Ploiești . jud. Prahova și al autoturismul Dacia 1310, valoarea acestor drepturi fiind greu de stabilit, defunctul V. E. primind prin testament nu doar dreptul de uzufruct viager, ci și toate bunurile mobile din imobil, banii ce se găseau în contul personal al defunctei, cont deschis la Casa de Economii și Consemnațiuni CEC și dreptul din concesiunea locului de înhumare, iar pârâții M. - N. A. și M. - N. C. au dobândit jumătate din prețul obținut pe imobilul din ., așa încât instanța de fond a aplicat reducțiunea fără a lua in calcul valoarea bunurilor lăsate prin testament soțului supraviețuitor si care trebuiau avute in vedere pentru determinarea masei succesorale, după care la masa de calcul se aplicau fracțiunile prevăzute de Legea nr.319/1944 si se obținea valoarea rezervei succesorale si, implicit, a cotității disponibile.
Ori, a considerat apelanții că nu s-au făcut dovezi din care să rezulte ca bunurile care au fost testate în favoarea părților din prezenta cauză depășesc 3/4 din masa succesorală pentru a se pune problema unei reducțiuni, iar în plus, chiar daca nu s-ar avea in vedere valoarea bunurilor testate soțului supraviețuitor, oricum rezerva succesorala stabilita de instanța este greșita.
Deși nu s-a arătat modul in care a fost calculata rezerva succesorala care i se cuvenea soțului supraviețuitor, prin faptul ca se retine la masa succesorala a defunctei V. - O. Virgiliea numai o cota de 1/4 din bunurile existente la data decesului, înseamnă ca aceasta a fost stabilita in mod eronat, întrucât prin aplicarea rezervei legale a soțului supraviețuitor de 1/4 la cota de 1/2 din masa, in realitate masa succesorala a defunctei se compune cel puțin din dreptul de 3/8 din bunuri, astfel că masa succesorala rămasa de pe urma defunctului se compune din cota de 5/8 si nu 3/4 din bunuri.
S-a mai arătat că în mod greșit a fost respinsa solicitarea privind plata lipsei de folosința a bunurilor succesorale având în vedere faptul că prin testamentul autentificat sub nr._/01.10.2004 la Biroul Notarial Equitas defuncta V. - O. Virgiliea a înțeles să le lase, reclamanților din prezenta cauză, nuda proprietate asupra întregului său drept din imobilul (teren și construcție) situat în Ploiești . jud. Prahova împreună cu nuda proprietate asupra dreptului său din autoturismul marca Dacia tipul 1310 caroserie 3 voi. Berlină înmatriculată sub nr._, uzufructul viager asupra bunurilor menționate fiind lăsat de defunctă soțului său V. E., alături de alte bunuri și drepturi, iar după decesul numitei V. O. Virgililea, care a intervenit la data de 3.10.2004, s-a încercat realizarea unui partaj convențional a bunurilor ce le-au fost testate însă, demersurile noastre nu au avut nicio finalitate, astfel, că au investit instanța de judecată cu prezenta acțiune prin care au solicitat partajarea părții din nuda proprietate a imobilului și a autoturismului ce au rămas de pe urma defunctei V. O. Virgiliea, pe parcusrul soluționării litigiului, pârâtul V. E. decedând, moștenitori ai acestuia, fiind M. N. C. și M. N. A., după cum rezultă din testamentul autentificat sub nr.6942/31.10.2005, astfel că uzufructul viager s-a stins iar apelanții au dobândit legal si posesia, în cotă de 1/2 asupra imobilului din . și a autoturismului Dacia.
Au mai arătat apelanții că deși, pârâții au doar o cotă de 1/2 asupra bunurilor menționate, aceștia stăpânesc în totalitate atât imobilul cât și autoturismul, așa încât se impune obligarea acestora la plata contravalorii lipsei de folosință a părții noastre din imobil începând cu data decesului numitului V. E., respectiv 4 mai 2006 și până la data punerii efectiv în executare a hotărârii care se va pronunța.
În ceea ce privește sentința civila nr.7655/18.04.2013 pronunțata de Judecătoria Ploiești s-a considerat că hotărârea este data cu aplicarea greșita a dispozițiilor art.6739 Cod proc.civ. și s-a susținut că omologarea variantei in care imobilul bun succesoral este atribuit in indiviziune moștenitorilor paratului M. - N. C., decedat pe parcursul procesului, contravine prevederilor textului de lege mai sus arătat potrivit cărora, la formarea loturilor, instanța trebuie să țină seama de o . criterii care să nu prejudicieze părțile, singurul considerent pentru care instanța de fond a omologat aceasta varianta fiind acela ca unul din moștenitorii lui M. - N. C. are domiciliul in imobilul ce face parte din masa succesorala.
Au mai precizat apelanții că, faptul ca unul dintre moștenitorii legatarului universal al lui V. E. care are o cota minima din bunurile succesorale are domiciliul in cartea de identitate la adresa imobilului, dar in care s-a instalat abuziv, nu poate fi un criteriu preferențial pentru atribuirea singurului bun imobil existent in masa de partaj, acestuia si surorii sale.
In varianta solicitata de reclamanți, bunurile succesorale se atribuie reclamanților care sunt rude directe ale defunctei, au o cota mai mare decât a coindivizarilor M. si au posibilitatea de a plați sultele si de a se ocupa in viitor de imobilul succesoral.
Intimații A.-C. M. și I.-A. M. au formulat, întâmpinare prin care au solicitat în principal, să respingeți apelul ca nefondat, în integralitatea lui, iar în subsidiar, în măsura în care se va admite unul sau mai multe dintre capetele de cerere ale apelului - inclusiv cel referitor la cotele succesorale, au solicitat să se mențină dispoziția Sentinței prin care se atribuie bunurile succesorale în indiviziune intimaților - pârâți, A.-C. M. și Io an-A. M.,
Cu privire la excepția lipsei de interes a pârâților si excepția lipsei calității procesuale active a pârâților s-a arătat că în mod corect instanța de fond a respins aceste doua excepții ridicate de către reclamanți, întrucât pârâții C. M. și A. N. sunt legatari cu titlu universal ai lui E. V., prin testamentul autentificat sub nr. 6942/31.10.2005. E. V. este soțul supraviețuitor al Virgiliei V. O., fiind moștenitor rezervatar, defuncta Vergiliea V. O. a dispus de toate bunurile, fără a ține cont de drepturile soțului supraviețuitor, fiind firesc ca pârâții, pe care soțul supraviețuitor i-a instituit legatari cu titlu universal, să aibă atât interesul, cât și calitatea procesuală activă, de a cere reducțiunea liberalităților excesive, așa încât legatele defunctei Vergiliea V. O. să se circumscrie cotității disponibile aferente moștenirii rămase de pe urma acesteia.
Au arătat intimații că potrivit prevederilor art. 848 din Vechiul Cod Civil, aplicabil în prezenta speță, reducțiunea liberalităților nu poate fi cerută decât de erezii rezervatari (cazul defunctului E. V.), de erezii acestora (cazul pârâților C. M. si A. N. - moștenitori cu titlu universal ai defunctului E. V.) sau de cei care le înfățișează drepturile, astfel că legea permite în mod expres succesorilor moștenitorilor rezervatari să exercite acțiunea in reducțiunea liberalităților excesive, aceasta, având un caracter patrimonial, care se transmite acestor succesori.
Sub aspectele privind moștenirea defunctei Vergiliea V. O. au considerat intimații că, din analiza întregului material probator administrat în prezenta speță, instanța de fond a apreciat în mod corect aspectele ce țin de cotitatea disponibilă de care putea dispune defuncta Vergiliea V. O. și de rezerva succesorală a soțului supraviețuitor, susținerile apelanților - reclamanți negăsindu-și un suport faptic în nici unul dintre probatoriile administrate.
Astfel, cu privire la legatul cu titlu particular lăsat de către defuncta Vergiliea V. O., intimații au arătat că pe lângă faptul că apelanții - reclamanți fac aprecieri matematice nesusținute faptic, în sensul că acest legat ar depăși în valoare pe cel lăsat dumnealor, sumele de bani depuse la CEC conform libretului CEC 863.1.4749 în cuantum de 19.122,98 lei și 11.006,18 lei nu fac parte din masa succesorală, cum reiese din probatoriu și cum în mod judicios a apreciat instanța de fond, întrucât au fost lichidate de defunctul V. E. în cursul vieții acestuia, aceste sume fiind destinate unor cheltuieli de înmormântare.
Mai mult, critica potrivit căreia instanța de judecată nu a ținut cont de valoarea bunurilor testate soțului supraviețuitor este iarăși nefondată, cunoscute fiind prevederile art. 51 din Legea nr. 319/1944 potrivit căruia soțul supraviețuitor se bucură de un drept special de moștenire asupra mobilelor și obiectelor casnice, care, în prezenta speță, ținând cont ca apelanții - reclamanți sunt moștenitori nerezervatari, ar fi fost culese de E. V. chiar dacă ar fi fost singurele bunuri succesorale (oricum, astfel de bunuri sunt moștenite de soțul supraviețuitor în afară de partea succesorală).
În ce privește cotele succesorale, instanța de fond le-a stabilit într-un mod just, față de intenția vădită a soților de a testa întregul Imobil tocmai în proporțiile reținute de instanță.
Sub aspectul lipsei de folosință a bunurilor succesorale s-a arătat că apelanții nu numai că nu au manifestat intenția folosirii unei părți din imobil, însă nici nu s-au interesat în vreun mod de starea acestuia, pârâtul C. M. mutându-se în imobil în cursul anului 2005, la rugămintea defunctului E. V., pentru a-1 ajuta și îngriji pe acesta în cursul ultimilor ani ai vieții dumnealui, acesta având cu defuncții soți V. o relație îndelungată și foarte bună, îngrijindu-i și ocupându-se constant de interesele lor, astfel că nu avea obligația de a-i notifica pe apelanții reclamanți despre expirarea, prin decesului lui E. V. asupra uzufructului viager constituit în persoana acestuia de către fosta lui soție, decedată.
Totodată, având în vedere că, în cazul coproprietății, dreptul de coproprietate al fiecăruia dintre copărtași se regăsește în fiecare particulă a bunului asupra căruia poartă, nu se poate vorbi despre faptul că pârâtul C. M. trebuia să folosească doar o parte a Imobilului sau a celorlalte bunuri succesorale, iar apelanții nu au fost împiedicați să stea în imobil.
Au mai arătat intimații că, încă de la decesul Vergiliei O. V., apelanții - reclamanți au manifestat dezinteres față de bunurile testate și au răspuns întotdeauna negativ oricărei solicitări pe care pârâtul C. M., autorul lor, le-a adresat-o cu privire la îngrijirea acestor bunuri sau la ajungerea la o înțelegere amiabilă în ce privește partajul acestora, iar bunurile succesorale, în speță, imobilul și autovehiculul, nu au produs niciodată fructe civile, astfel încât nu se poate pune problema, față de cele mai sus arătate, de plata vreunei lipse de folosință, astfel cum corect și judicios a apreciat instanța de fond.
În ce privește Sentința Civilă nr. 7655/18.04.2013 pronunțată pe fond de Judecătoria Ploiești, intimatul - pârât I.-A. M. are domiciliul în imobil, locuind în mod efectiv și prezent în acesta, iar o eventuală evacuare a lui din imobil ar avea efecte negative asupra acestuia, de natură a-i afecta dezvoltarea socială, educațională și profesională, mai ales în condițiile în care acesta nu ar putea să-și procure o altă locuință.
S-a mai arătat că nici pârâtul C. M. și nici fiul acestuia, A. M., nu s-au instalat în mod abuziv în imobil, așa cum în mod tendențios afirmă apelanții – reclamanți și chiar dacă instanța de apel ar primi criticile apelanților în ce privește calculul cotelor, cota individuală ce s-ar cuveni Cristinei și lui A. ar fi încă mai mare decât cota individuală care s-ar cuveni fiecărui dintre apelanții – reclamanți, aceștia având posibilitatea de a achita în integralitate și la timp sultele necesare.
Intimata N. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat si menținerea ca legala si temeinica atât a încheierii de admitere in Principiu din data de 28.06.2010 astfel cum a fost completata, pronunțata de Judecătoria Ploiești, cat si a Sentinței Civile nr. 7655/18.04.2013 a Judecătoriei Ploiești.
In ceea ce privește încheierea de admitere in principiu din data de 28.06.2010 pronunțata de Judecătoria Ploiești a arătat că în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei de interes a paraților reclamanți, precum si excepția lipsei calității procesuale active a paraților reclamanți in ceea ce privește cererea de reducțiune a testamentului autentificat sub nr.1081/2004 întocmit de defuncta V. O. Virgiliea, pârâții fiind succesorii testamentari ai soțului supraviețuitor V. E. al defunctei V. O. Virgiliea, conform testamentului aut. sub nr. 6942/31.10.2005, iar prin dispozițiile testamentului aut. la nr. 1081/2004 al defunctei V. O. Virgiliea se încălca rezerva soțului supraviețuitor V. E., autorul pârâților, în privința succesorilor rezervatarului legiuitorul conferind acestora dreptul de a o invoca, pornind de la împrejurarea ca acțiunea in reducțiune este o acțiune patrimoniala care se transmite pe cale succesorala.
Cu privire la cea de a doua critică formulată, intimata a arătat că instanța de fond a apreciat din probele administrate, că prin testamentul aut. sub nr. 1081/2004 defuncta V. O. Virgiliea a dispus de toate bunurile sale fără a ține seama de cota soțului supraviețuitor care a decedat ulterior, astfel încât moștenitorii acestuia - pârâții M. C. și N. A. au fost prejudiciați de aceasta situație de fapt, motiv pentru care a dispus reducțiunea legatelor.
A mai arătat intimata că soțul supraviețuitor, în afara de partea sa succesorala are un drept special de moștenire asupra bunurilor mobile si obiectelor aparținând gospodăriei casnice, drept conferit de dispozițiile art.5 Legea nr.319 /1944, bunuri care trebuiau oricum culese integral de autorul paraților, „chiar daca ele ar fi alcătuit întreaga moștenire „ întrucât vine in concurs cu moștenitori nerezervatari - rude colaterale ale defunctei.
Cu privire la economiile depuse in contul deschis la Cec s-a arătat că acestea au fost destinate cheltuielilor de înmormântare si afectate acestui scop astfel cum s-a a reieșit din probele administrate, iar în ceea ce privește dreptul la concesiune a locului de veci instanța de fond în mod corect a apreciat că este un drept real și indiviz, menținându-se o indiviziune forțată și perpetuă.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de obligare a pârâților la plata lipsei de folosință a bunurilor succesorale, cerere respinsă în mod corect de către instanța de fond s-a arătat că apelanții reclamanții, de la data de 3.10.2004 - au avut doar nuda proprietate asupra bunurilor succesorale reprezentate de imobilul situat în Ploiești . jud. Prahova și de autoturismul marca Dacia 1310, uzufructul viager avându-1 soțul supraviețuitor V. E., uzufructul viager stingându-se la data decesului numitului V. E., respectiv la data de 04.05.2006 și deși intimata parata N. A. este alături de moștenitorii lui M. C., succesorii lui V. E., aceasta nu poate fi obligata la plata lipsei de folosința a bunurilor succesorale întrucât nu a îngrădit in nici un fel folosința acestor bunuri, la o luna după decesul autorului V. E., in iunie 2006 fiind alungata de către M. C. din imobilul bun succesoral situat în Ploiești ., ulterior pronunțându-se și divorțul acestora.
În ceea ce privește autoturismul Dacia 1310, s-a precizat că a fost folosit numai de către M. C. si ulterior înstrăinat de către acesta, așa cum reiese din probele administrate.
Cu privire la motivul de apel invocat împotriva sentinței civile nr.7655/18.04,2013 pronunțata de Judecătoria Ploiești prin care solicita schimbarea in parte a Sentinței civile prin omologarea variantei a doua din Raportul de expertiza lotizare M. S., intimata a arătat că instanța de fond a omologat varianta in care imobilul bun succesoral este atribuit in indiviziune celor doi moștenitori ai pârâtului M. C., decedat pe parcursul procesului, hotărârea fiind dată cu aplicarea corecta a dispozițiilor legale, respectiv a criteriilor prevăzute de dispozițiile art.6739 Cod Proc.Civ, ținând seama de cota ce le revine celor doi moștenitori pârâții M. A. C. și M. I. A., precum și de împrejurarea că M. I. A. are domiciliul în imobilul ce face parte din masa succesorală.
In ceea ce o privește, în ambele variante atât în cea dispusa de către instanța de fond cât și în cea solicitata de către apelanții reclamanți, dreptul acesteia la sulta în valoare de 46.675 lei nu suferă modificări.
Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Obiectul prezentei cereri de chemare în judecată la constituit, inițial, partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defunctei V. O. Virgiliea, decedată la data de 03.10.2004.
Prin testament autentic, defuncta a testat în favoarea apelanților reclamanți nuda proprietate asupra întregului său drept ce îl deținea din imobilul situat în Ploiești, ., județ Prahova, precum și nuda proprietate din autoturismul marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare_, iar în favoarea soțului său, V. E., decedat pe parcursul soluționării prezentului litigiu, uzufructul viager asupra celor două bunuri, drepturile bănești ce se găsesc în contul curent deschis la CEC BANK S.A. precum și dreptul său din concesiunea locului de înhumare situat în Cimitirul Bolovani.
Totodată, defuncta a lăsat pârâtului M. C., decedat și acesta pe parcursul soluționării cauzei, moștenitorii acestuia fiind intimații M. I. A. și M. A. C., precum și intimatei N. A. dreptul său de 1/2 din suma depusă pe un libret CEC, instituind în sarcina acestora din urmă obligația de a o înmormânta.
Față de decesul pârâtului V. E., la data de 04.05.2006, s-a solicitat deschiderea succesiunii acestuia și constatarea calității de moștenitori rezervatari a intimatei N. A. și a numitului M. C., în prezent decedat.
Pe cale completării cererii reconvenționale, cele doua din urmă părți au solicitat și reducțiunea testamentului, lăsat de defuncta V. O. Virgiliea, față de această solicitare apelanții invocând lipsa calității procesuale active și lipsa interesului.
După cum se știe, pentru a avea calitate procesuală activă, trebuie să se facă dovada existenței unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat, iar calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre cel chemat in judecată și persoana obligată prin raportul juridic dedus judecății.
Reducțiunea este sancțiunea care se aplică în cazul în care liberalitățile făcute de cel care lasă moștenirea aduc atingere drepturilor moștenitorilor rezervatari, în sensul că le încalcă rezerva succesorală.
Potrivit art.848 cod civil, reducțiunea poate fi cerută numai de către moștenitorii rezervatari, succesorii acestora și cei care le înfățișează drepturile.
În privința moștenitorilor rezervatari, cum este cazul și în litigiul dedus judecății, pârâtul decedat V. E., în calitate de soț supraviețuitor, având această calitate, dreptul de a pretinde reducțiunea ia naștere o dată cu rezerva, la data deschiderii succesiunii.
În ceea ce îi privește pe succesorii rezervatarilor, fără a se face distincție dacă aceștia sunt moștenitori legali sau testamentari, pornind de la împrejurarea că acțiunea în reducțiune este o acțiune patrimonială, care se transmite pe cale succesorală, a conferit acestora dreptul de a o putea intenta.
Așa fiind, în mod corect, judecătoria a considerat că aceștia își justifică calitatea procesuală, sub acest aspect criticile apelanților fiind nefondate.
Având calitate procesuală, aceștia și-au justificat și interes în promovarea unei astfel de acțiuni, reducțiunea fiind o acțiune, la îndemâna și a moștenitorilor rezervatari, chiar dacă și ei sunt beneficiarii testamentului a cărui reducțiune s-a solicitat, interesul acestora fiind acela de a-și mări dreptul succesoral ce le-a revenit din testamentul defunctului soț supraviețuitor, astfel că, și critica adusă greșitei soluționări a acestei excepții este neîntemeiată.
Cu privire la cel de al doilea motiv de apel, vizând greșita stabilire a întinderii rezervei succesorale, tribunalul reține că, în adevăr, potrivit art.2 din legea nr.319/1944, liberalitățile făcute de soțul predecedat nu vor putea trece peste jumătatea drepturilor prevăzute la art.1 în favoarea soțului supraviețuitor.
În speța dedusă judecății, când soțul supraviețuitor vine la moștenire cu colateralii privilegiați, moștenește o jumătate.
Așadar, dreptul său din moștenirea soțului defunct de este 1/4 din întreaga masa succesorală, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță.
Cu alte cuvinte, în speța dedusă judecății dreptul soțului supraviețuitor, și care s-a transmis moștenitorilor săi testamentari este în total de 3/4 din întreaga masă de împărțit, iar nu de 5/8, cum în mod eronat au susținut apelanții.
Aprecierea apelanților potrivit cu care trebuia scăzută suma de bani, care a fost testată către M. C. și intimata N. A., nu poate fi avută în vedere, pe de o parte pentru că, așa cum s-a reținut și de instanța de fond, iar pe calea apelului nu s-au adus critici, libretul CEC a fost lichidat de către defunctul V. E., în timpul vieții acestuia, iar pe de altă parte, în testament a fost instituită o sarcină, și anume aceia a înmormântării defunctei de către beneficiarii testamentului, banii fiind folosiți în acest scop.
Referitor la bunurile mobile, acestea, potrivit art.5 din actul normativ mai sus amintit au revenit exclusiv soțul supraviețuitor, astfel că acestea nu puteau fi luate în calcul la realizarea operațiunii de reducțiune, așa cum greșit susțin aplanții.
Au mai fost aduce critici și sub aspectul respingerii cererii privind plata lipsei de folosință a bunurilor succesorale.
Ori, din întreg materialul probator, tribunalul reține, că după decesul defunctei V. O. Virgiliea, la data de 03.10.2004, în imobilul ce face parte din masa partajabilă, a continuat să locuiască soțul supraviețuitor, care avea un drept de uzufruct viager, ce s-a stins odată cu moartea acestuia, la data de 04.05.2006, dată la care prezentul demers judiciar fusese demarat.
Susținerea apelanților potrivit cu care defunctul M. C. nu le-a permis accesul în imobil nu a fost dovedit, martorii audiați în cază relatând aspecte pe care le cunoșteau chiar de la aceștia.
Mai mult decât atât, defunctul M. C. s-a mutat în acest imobil în cursul anului 2005, iar din probe a rezultat faptul că apelanții reclamanți nu au venit niciodată și nici nu au cerut vreodată defunctului M. C. să le permită accesul.
De altfel, aceștia aveau asupra imobilului aceleași drepturi ca și M. C., însă nu au înțeles să se folosească de acestea, cu atât mai mult cu cât apelanții O. D. și E., nici nu locuiesc în județul Prahova, prima reținând în mod corect că nu se impune obligarea intimaților la plata lipsei de folosință criticile apelanților, și sub acest aspect fiind nefondate.
Au mai criticat apelanții și hotărârea pronunțată de judecătorie, sub aspectul omologării variantei de lotizare.
Potrivit art.6739 cod pr. civ., la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala au făcut construcții, îmbunătății cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea.
Textul mai sus menționat enumără cu caracter exemplificativ, criteriile de care instanța va ține seama la atribuire în partajul judiciar.
Enumerarea nu are caracter limitativ, dimpotrivă, la finalul textului este folosită expresia „altele asemenea”, ceea ce permite concluzia că instanța poate, în afara criteriilor expres menționate, să țină cont și de alte criterii, de ordin familial, social sau moral, în funcție de specificul fiecărei cauze.
Este evident faptul că prima instanță a apreciat și a avut în vedere toate criteriile prevăzute de textul de lege mai sus menționat, atunci când a omologat varianta de lotizare, aceasta respectând, în parte, voința părților, precum și posesia.
Faptul că unul dintre moștenitorii defunctului V. E., ar avea o cotă minimă din bunurile succesorale nu constituie o cauză de excludere de la atribuirea în natură a bunului imobil.
La atribuirea bunurilor ce fac parte din masa de împărțit s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de lege, precum și faptul că acesta locuiește, în mod legal în imobil, împreună cu familia și copilul în vârstă de 4 luni, nu are o altă locuință, spre deosebire de apelanți și nu s-a făcut dovada că nu ar avea posibilitatea achitării sultei la care a fost obligat.
Mai mult decât atât, tribunalul reține că, în realitate cota apelanților din întreaga masă succesorală este de 1/4, intimații fiind cei care dețin diferența, intimata N. A. fiind și ea de acord ca imobilul să fie atribuit moștenitorilor pârâtului M. C., decedat pe parcursul soluționării prezentului litigiu.
Așadar, toate criticile ce vizează greșita aplicare a dispozițiilor art.6739 cod pr. civ. sunt nefondate.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art.296 cod pr. civ., tribunalul urmează ă respingă apelul ca nefondat.
În temeiul art.274 cod pr. civ., tribunalul va obliga apelanții la cheltuieli de judecată către intimata N. A., reprezentând onorariu apărător și va lua act că ceilalți intimați nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții - reclamanți M. V., cu domiciliul în Ploiești, ., .. A, ., O. D. cu domiciliul în . Dâmbovița si O. E. cu domiciliul în . Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 7655/23.04.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații pârâți N. A., cu domiciliul în Ploiești,., județul Prahova și Ploiești, Podul Înalt, nr. 8, .. 4, ., M. I. A. domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova si domiciliul ales la C.. av. L. A. în București, .-77, . si M. A. C. domiciliată în Ploiești, ., ., ., județul Prahova si domiciliul ales în București, .-77, ., ca nefondat.
Obligă apelanții la 2.000 lei cheltuieli de judecată către intimata N. A., reprezentând onorariu apărător.
Ia act că ceilalți intimați nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2014
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. R. A. G. H.
GREFIER,
R. C.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. R.M./Tehnored. E.M.
8 ex. /07.03.2014
d.f._ Judecătoria Ploiești
j.f. F. G.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1494/2014.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 415/2014. Tribunalul... → |
|---|
