Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1893/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1893/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 03-09-2014 în dosarul nr. 21127/3/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 1893
Ședința publică de la 03 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte - C. A. M.
Grefier - I. C. M.
M. public a fost reprezentat de procuror D. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova
Pe rol fiind soluționarea cererii, având ca obiect Despăgubiri Legea nr. 221/2009, formulată de reclamantul H. C., cu domiciliul in Ploiești, ., jud Prahova, in contradictoriu cu pârâții M. M. FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, cu sediul in sector 1, București, ., nr. 2-4, și S. R. PRIN M. DE FINANȚE, cu sediul in sector 5, București, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal si asistat de avocat N. F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că din partea DGRFP Ploiești pentru M. DE FINANȚE s-au depus întâmpinare și concluzii scrise, iar pârâtul M. M. FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE a înaintat note scrise.
Tribunalul acordă cuvântul asupra excepțiilor tardivității formulării acțiunii, lipsei calității de reprezentant a MINISTERULULUI DE FINANȚE pentru S. R. și lipsei calității procesuale pasive a STATULUI R. PRIN M. DE FINANȚE, invocate de DGRFP Ploiești pentru M. DE FINANȚE prin întâmpinare, excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI M. FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, prescripției dreptului la acțiune, invocate de pârâta M. M. FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, precum si asupra fondului cauzei.
Reclamantul prin avocat, referitor la excepția tardivității formulării acțiunii invocată de către DGRFP Ploiești pentru M. DE FINANȚE, arată că cererile formulate de reclamant au respectat termenul legal. In ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant a MINISTERULULUI DE FINANȚE pentru S. R., arată că reclamantul este cetățean român, iar M. DE FINANȚE stă in judecată pentru S. R.. Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, arată că cererile sale au fost formulate in termen legal. In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI M. FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, solicită respingerea acesteia față de faptul că MINISTERULUI M. FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE este dator să dea protecție reclamantului. De asemenea, mai învederează că in timp s-a considerat că temeiul îl constituie art. 4 și 5 din Legea nr. 221/2009. Pe fondul cauzei, solicită, in principal, admiterea completării la acțiune, iar in subsidiar, admiterea cererii inițiale; cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită admiterea excepțiilor si respingerea acțiunii ca nedovedită.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București în data de 04.10.2012 și înregistrată sub nr._, reclamantul H. C., a solicitat în contradictoriu cu M. M., FAMILIEI ȘL PROTECȚIEI SOCIALE și S. R. prin M. FINANȚELOR obligarea in solidar la acordarea drepturilor ce i se cuvin în calitate de fost deținut politic, în lagărul de la „PECIORA" din fosta U.R.S.S., despăgubirilor compensatorii provizorii în cuantum de 10.000 lei pentru neexecutarea de către pârâți a obligațiilor ce îi revin față de reclamant (tardivitatea răspunsului la cererile sale) și neasigurarea protecției cuvenite lui (trai decent), daunelor morale în cuantum de 10.000 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost născut în lagăr în fosta U.R.S.S din părinți români. După revenirea sa în România, la data de 14.04.1970 a sperat ca statul român să-i recunoască drepturile ce i se cuvin ca cetățean român, drepturi pe care niciodată nu le-a primit, din neglijența statului român. În opinia sa statul roman avea și are dreptul și obligația de a asigura protecția tuturor persoanelor de cetățenie română. Cum nu și-a onorat aceste obligații, a apelat prin cereri, la care, tot din neglijență nu i-a răspuns în termenul legal de 30 de zile, așa cum obligă legea contenciosului nr.554/2004.
În drept a invocat dispozițiile Legii 554/2004; Legea 118/1990; Legea nr. 189/02.11.2000; Legea nr. 319/27.05.2002, Legea nr.586/29.10.2002 cât și instrucțiunile din 1 aprilie 2003.
În data de 31.10.2012 pârâtul M. M., FAMILIEI Șl PROTECȚIEI SOCIALE a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului M. Familiei si Protecției Sociale. M. M., Familiei si Protecției Sociale nu a fost inițiatorul Decretului - Lege nr. 118/1990 acesta fiind inițiativa parlamentara susținuta de Asociația foștilor deținuți politici care a stabilit in mod exact atât categoria de beneficiari, cat si drepturile de care aceștia beneficiază, societatea pârâtă neavând decât atribuția de stabilire si de plata a acestor indemnizații prin agențiile pentru prestații sociale si casele teritoriale de pensii.
A mai arătat pârâtul menționat că Decretul Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in străinătate ori constituite in prizonieri, reglementează acordarea unor drepturi cetățenilor romani, care au fost persecutați din motive politice de dictatura instaurata cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in străinătate ori constituite in prizonieri.
Prestațiile sociale necontributive acordate foștilor deținuți politici si soțului supraviețuitor al acestora au in esența caracter predominant reparatoriu acordându-se in vederea compensării unor privațiuni de ordin material si moral la care aceste categorii de beneficiari au fost expuși de către dictatura instaurata cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in străinătate ori constituite in prizonieri de către autoritățile romane.
Mai arată pârâtul că, din expunerea reclamantului rezulta ca persecuțiile suportate de mama sa si de el au fost aplicate de către autoritățile din Republica M., invocând în acest sens Decizia nr. 303/10.07.2003 a Curții Constituționale, precum si jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Prin sentința civilă nr. 241/21.01.2013, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București Secția a IX-a C. unde a fost înregistrată sub nr._ – reținând că reclamantul solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și MMFPS la plata unor despăgubiri în sumă de 10 mii lei pt. prejudiciul moral suferit în perioada în care s-a aflat în lagărul de la „Peciora" din fosta URSS de la data nașterii sale, 21.01.1952 și până la data amnistierii mamei sale la 1.06.1956.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată s-a reținut că temeiul de drept al cererii îl reprezintă dispozițiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 6.03._89, astfel că, având în vedere disp. art. 4 alin. 4 din actul normativ menționat, competența de soluționare aparține tribunalului, secția civilă, în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată, iar potrivit dispozițiilor art. 158 și art. 159 alin. 1 pct. 3 C.proc.civ, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale Tribunalului București Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, invocată și în consecință a declinat soluționarea cauzei în favoarea București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ .
La termenul din 07.10.2013 Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei competenței teritoriale și funcționale a Secției a IX a C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului București in raport de primul și ultimul capăt de cerere - privind acordarea drepturilor cuvenite in calitate de fost deținut politic și, respectiv daune morale - apreciind că aceasta competență aparține tribunalului, secția civilă, în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată.
În ce privește al doilea capăt de cerere privind acordarea de despăgubiri compensatorii provizorii, pârâtul arătat a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice pentru S. R., precum și excepția lipsei calității procesual pasive a Statului R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, apreciind că, în raport de obiectul acțiunii, chemarea in judecata a Statului R. prin M. F. P. este nejustificată, având in vedere că reclamantul nu a avut nici un fel de raport juridic sau alte raporturi obligaționale cu Ministerul Finanțelor Publice, nici în nume propriu și nici ca reprezentant al Statului R..
Tot referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, pârâtul menționat a arătat că acțiunea este inadmisibilă, atât pentru lipsa procedurii prealabile administrative prevăzuta de art.7 alin.1 din Legea nr. 554/2004, față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cât și pentru lipsa procedurii prevăzute de art.10 alin.3,4,5 din Decretul Lege nr.118/1990 rep., având in vedere prevederile art.10 din actul normativ menționat.
La termenul din 07.10.2013 Tribunalul București a încuviințat părților proba cu înscrisuri, iar la 18.11.2013 reclamantul H. C. a depus răspuns la întâmpinarea depusă de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând respingerea excepțiilor invocate și, precizând totodată că, depune un set de înscrisuri certificate și înțelege să renunțe la a solicita expertize, „nimeni neavând posibilitatea să cuantifice suferințele celor ce s-au născut și au trăit in lagăr”.
Prin sentința civilă nr. 5964/2.12.2013 a Tribunalului București Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței menționate, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal sub nr._ la data de 26.03.2014, iar la termenul de 7.05.2014, secția a II-a a instanței menționate, în temeiul disp.art. 4 alin. 4 din Legea nr. 221/2009 a transpus cauza la Secția I Civilă a Tribunalului Prahova, conform încheierii pronunțate la termenul menționat.
Primindu-se dosarul cauza a fost înregistrată la Tribunalul Prahova Secția I, data de 9.05.2014 sub nr._ .
La data de 08.07.2014 reclamantul a depus o nouă cerere modificată și completată, prin care a solicitat, în temeiul art.4 din Legea nr. 221/2009, să se constate caracterul politic al detenției sale in lagărele din fosta U.R.S.S., iar in temeiul art.5 din aceeași lege să fie obligați pârâții să-i plătească despăgubiri în cuantum de 10.000 euro pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, respectiv pentru faptul că a fost încarcerat timp de 12 ani în lagărele de la Peciora, Caraganda și altele – menținând motivarea din cererea inițială.
La data de 28.08.2014 D.G.R.F.P. Ploiești în numele Ministerului Finanțelor Publice, a formulat întâmpinare la cererea de modificare și completare a acțiunii, prin care, cu privire la daunele morale a invocat decizia nr.12/19.09.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar cu privire la constatarea caracterului politic al detenției reclamantului în lagărele din fosta URSS, a arătat că reclamantul nu a făcut dovada că se încadrează în prevederile art.3 lit.a-f din Legea nr. 221/2009, precizându-se că voința legiuitorului care a adoptat Legea nr. 221/2009 a fost aceea de a reglementa exclusiv consecințele masurilor represive dispuse de regimul totalitar instaurat la 06.03.1945, ori măsurile care au fost luate anterior acestei date nu puteau viza răsturnarea acestui regim politic.
In consecință, s-a solicitat respingerea cererii de modificare a acțiunii ca tardiv formulată, iar in subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
De asemenea, pentru termenul din 03.09.2014 atât D.G.R.F.P. Ploiești în numele Ministerului Finanțelor Publice a formulat concluzii scrise prin care a solicitat admiterea excepțiilor invocate prin întâmpinarea depusă inițial, precum și respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru considerentele arătate in cea de-a doua întâmpinare.
Pentru același termen de judecată, M. M., Familiei și Protecției Sociale a depus note scrise, prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, susținând totodată că dreptul la acțiune s-a prescris având in vedere depășirea termenului de 3 ani prevăzut de art.5 alin.1 din Legea nr. 221/2009.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. M., Familiei și Protecției Sociale, invocata de acesta prin întâmpinare, tribunalul apreciază ca fiind întemeiată, urmând a o admite ca atare, cu consecința respingerii acțiunii față de pârâtul menționat, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul reține că pârâtul menționat a fost chemat în judecată, inițial, în condițiile în care reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii nr. 554/2004 și a Legii nr. 221/2009, ulterior invocând și prevederile Decretului Lege nr. 118/1990 – în raport de niciuna dintre aceste prevederi legale nejustificându-se calitatea procesuală a Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale, cu atât mai mult cu cât in acțiunea formulată inițial, reclamantul a invocat practic obligația Statului R. de a asigura protecția tuturor persoanelor de cetățenie română, fără a formula pretenții concrete in raport de acest minister.
Astfel, singura împrejurare ce s-ar putea deduce din susținerile reclamantului, aceea că nu i s-ar fi răspuns la solicitările formulate, nu poate fi reținută, în condițiile în care, prin adresa nr.8710/R/_ DAS/28.05.2012, M. M., Familiei și Protecției Sociale a răspuns detaliat solicitărilor reclamantului care, de altfel, nu îi parveniseră în mod direct, ci urmare a petiției adresată Președintelui României remisă ulterior Ministerului M., abia ulterior, nemulțumit de acest răspuns, reclamantul formulând adresa depusă la fila 7, în care însă nu mai formula solicitări concrete ci numai comunica intenția de a acționa in judecată pârâtul menționat.
Pe de altă parte, în mod corect M. M., Familiei și Protecției Sociale a comunicat reclamantului că situațiile prezentate de acesta nu se încadrează în dispozițiile Decretului Lege nr. 118/1990, iar ministerul menționat nu a fost inițiatorul respectivului act normativ, neavând decât atribuția de stabilire și plată a indemnizațiilor categoriilor de beneficiari prevăzute de acest decret, prin Agențiile pentru prestații sociale și Casele teritoriale de pensii.
În ce privește excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru S. R. și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. reprezentat de M. Finanțelor, tribunalul va constata că această excepție nu poate fi reținută în raport de precizarea ultimă a reclamantului, în sensul că, acesta își întemeiază cererea numai pe prevederile Legii nr. 221/2009, nemaisusținând ca temei de drept și Legea nr.554/2004 și Decretul Lege mr. 118/1990, precum și având în vedere că, potrivit aceleiași precizări ultime, reclamantul nu a mai susținut practic capătul 2 de cerere al acțiunii inițiale, privind acordarea de despăgubiri compensatorii, provizorii, pentru neexecutarea de către pârâți a obligațiilor față de reclamant și neasigurarea protecției cuvenită acestuia, în raport de care pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat cele două excepții menționate, urmând astfel, a fi respinse în consecință.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile prev. de Decretul Lege nr.118/1990 rep., invocata de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul va constata, de asemenea, că în raport de ultima precizare a temeiului de drept al acțiunii reclamantului, în care nu se mai regăsește și Decretul Lege nr. 118/1990, aspectul vizând procedura prealabilă invocată, nu mai poate fi reținut și, în consecință, excepția inadmisibilității acțiunii pentru acest motiv urmează a fi respinsă.
De altfel, această ultimă precizare formulată la data de 08.07.2014, nu poate fi apreciată decât ca o restrângere a acțiunii inițiale, sub aspectul temeiului de drept invocat și, implicit, a cererilor formulate în raport de acest temei, având în vedere că Legea nr. 221/2009 a fost indicată ca temei de drept încă din cererea inițială de chemare în judecată înregistrata la data de 4.12.2012, însă, inițial, alături de alte prevederi normative, la care reclamantul a renunțat ulterior.
În ce privește fondul cererii formulate de reclamant, astfel cum a fost motivată și completată – și care nu poate fi apreciată ca tardivă, tocmai pentru că ea a fost invocată încă de la momentul formulării cererii inițiale de chemare în judecată, precum și, având în vedere prevederile art.4 alin.4 din Legea menționată - tribunalul va constata că solicitările reclamantului sunt neîntemeiate în raport de prevederile concrete ale acestei legi, situația sa neîncadrându-se în cazurile exprese reglementate de aceasta.
Astfel, cu privire la constatarea caracterului politic al detenției reclamantului in lagărele din fosta URSS, solicitată de reclamant, in cauză, se constată că, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.221/2009, constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătoreasca definitivă, pronunțată în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 06.03.1045 sau după această dată, și are au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 06.03.1945.
De asemenea, art. 3 alin.1 din aceeași lege, prevede că „constituie măsură administrativa cu caracter politic, orice măsură luată de organele fostei Miliții sau securități”, având ca obiect dislocarea si stabilirea de domiciliul obligatoriu; internarea in unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe din actele normative limitativ și expres prevăzute –art.4 detaliind persoanele și condițiile prevăzute de lege în sensul arătat.
Or, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă încadrarea situației reclamantului în niciunul din cazurile prevăzute expres la art.3 lit.a-f din Legea nr. 221/2009, cea care a suferit arestări și condamnări politice, de către organele securității de stat din fosta Republică Sovietică Socialistă M., fiind mama sa, H. S., pentru „ agitație antisovietică” – reclamantul fiind născut în lagărul Peciora din Siberia în anul 1952, suportând indirect consecințele detenției mamei sale și, implicit abuzurile la care aceasta a fost supusă în lagărele de pe teritoriul fostei URSS.
Pe de altă parte, prin Decizia nr.303/10.07.2003, Curtea Constituționala a stabilit că dispozițiile art. 16 alin.(l) din Constituție vizează egalitatea in drepturi intre cetățeni in ceea ce privește recunoașterea in favoarea acestora a unor drepturi si libertăți fundamentale, iar nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor masuri, indiferent de natura lor - în felul acesta justificându-se nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar si necesitatea lui.
Pe cale de consecința, s-a stabilit că hotărârea legiuitorului de a se acorda masuri reparatorii numai persoanelor condamnate ori celor care au suferit masuri represive aplicate de dictatura instaurata în România ori celor care au suferit masuri represive aplicate de dictatura instaurata in România nu contravine principiului egalității in drepturi sau principiului nediscriminării, întrucât statului roman nu îi revine nici o obligație fata de cetățenii romani asupra cărora au fost exercitate masuri politice sau dispoziții abuzive de autoritățile altor state, în afara teritoriului sau, în speță, de regimul dictatorial din Republica M..
In același sens, se poate reține și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, in aplicarea prevederilor art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, privind interzicerea discriminării, ce reprezintă o încălcare a acestor prevederi, orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați in situații analogice, fără o justificare obiectiva si rezonabila.
Astfel limitarea impusă de dispozițiile legale, respectiv acordarea de beneficii numai anumitor categorii de persoane, expres enumerate, are o justificare obiectivă si rezonabilă, și anume aceea ca statul roman este responsabil.
In ce privește capătul de cerere modificată și completată privind obligarea la plata de “despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, respectiv pentru faptul că a fost încarcerat timp de 12 ani în lagărele de la Piciora, Caraganda și altele” – tribunalul constată, pe de o parte, că nici din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, ca de altfel nici din susținerile reclamantului nu rezultă că acesta ar fi suferit vreo condamnare, rezultând că detenția sa a fost efectul unor împrejurări nefaste, respectiv a faptului nașterii sale în lagărul unde mama sa se afla în detenție urmare a unor condamnări politice, rezultând deci că reclamantul, personal, nu se regăsește în situația reglementată de art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, care prevede că orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1959-22 decembrie 1989 poate solicita despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Pe de altă parte, având in vedere decizia nr. 12/19.09.2011 a ICCJ prin care se stabilește că, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1.358/2010 si nr. 1.360/2010, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora si-au încetat efectele si nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional in Monitorul Oficial, în temeiul disp. Legii nr. 221/2009 - pretențiile reclamantului în ceea ce privește obligarea pârâților la plata daunelor morale, în cazul în care ar fi suferit o condamnare politica, ar fi de asemenea neîntemeiate.
Pentru considerentele arătate, Tribunalul va respinge în fond acțiunea formulată de reclamant, astfel cum a fost modificată și completată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. M., Familiei și Protecției Sociale, invocată de acesta.
Respinge acțiunea față de pârâtul menționat, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă în cauză.
Respinge excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru S. R. și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice - invocate prin întâmpinare.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990 rep., invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Respinge acțiunea modificată și completată formulată de reclamantul H. C., cu domiciliul in Ploiești, ., jud. Prahova, in contradictoriu cu pârâții M. M. FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, cu sediul in sector 1, București, ., nr. 2-4, și S. R. PRIN M. DE FINANȚE, cu sediul in sector 5, București, ., ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. M. I. C. M.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. M.C.A./Tehnored MȘ
5 ex./24.11.2014
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 893/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 854/2014.... → |
|---|
