Evacuare. Decizia nr. 240/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 240/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 5443/204/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA-SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 240
Ședința publică din data de 09.04.2014
PREȘEDINTE: ALICE GABRIELA HARHOI A. G. H.
JUDECĂTOR: N. C.
GREFIER: C. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantele pârâte I. G. A. și A. A. M., ambele domiciliate în ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 3048/04.12.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina și împotriva încheierii de ședință din data de 21.11.2013 din același dosar, în contradictoriu cu intimații I. A. L. și T. M. D. prin împuternicit I. A. L., ambele domiciliate în com. Măgureni, ., jud. Prahova, M. M., domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova și I. V., domiciliat în ., jud. Prahova.
Cerere timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, achitată cu chitanța . nr._/09.04.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelantele pârâte reprezentate prin avocat V. H. și intimații reclamanți reprezentați prin avocat P. T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul apelantelor pârâte depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei, conform chitanței . nr._/09.04.2014.
Tribunalul ia act de faptul că apelantele pârâte au depus la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, achitată cu chitanța . nr._/09.04.2014 și, având în vedere dispozițiile Ordonanței nr. 80/2013 dispune rectificarea erorii materiale strecurate în fișa de repartizare, în sensul că din eroare s-a pus în vedere apelantelor pârâte să achite timbru judiciar, actul normativ menționat excluzând obligativitatea depunerii timbrului judiciar.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, învederează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantelor pârâte, având cuvântul, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii în evacuare; cu cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat de la instanța de fond și cea de apel.
Învederează că instituția evacuării are o vechime, însă cauza este înregistrată în baza dispozițiilor noului cod de procedură civilă.
Arată că s-a pus problema că apelantele pârâte ar locui fără titlu de proprietate, însă apelanta pârâtă I. G. a locuit 18 ani în imobilul din care se solicită evacuarea, în concubinaj cu defunctul I. G., iar moștenitorii defunctului au solicitat evacuarea, în calitate de moștenitori ai defunctului.
Învederează că împreună cu defunctul, au adus îmbunătățiri substanțiale imobilului din care se solicită evacuarea, au achiziționat bunuri mobile și un autoturism și, de asemenea, arată că relația de concubinaj a durat 18 ani, au conviețuit împreună ca soț și soție și au crescut un copil.
Arată că a formulat cerere pentru constatarea unui drept de proprietate și are un drept de proprietate în devălmășie, potrivit dispozițiilor art. 668, 668 c.pr.civ., motiv pentru care apreciază că nu se poate discuta despre inexistența titlului de proprietate.
Precizează că datorită faptului că s-a făcut dovada existenței lucrărilor executate, deține un drept de retenție și invocă dispozițiile deciziei nr. 1916/03.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar dreptul de retenție are calitatea de garanție și îi dă dreptul să rămână în imobil.
Apărătorul intimaților, având cuvântul, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței civile de la fond, ca fiind temeinică și legală, arătând că legiuitorul a introdus sancțiunea ocupantului fără drept al unui imobil, în practică fiind mai multe opinii cu privire la evacuare.
Arată că evacuarea era posibilă doar în baza contractului de locațiune, iar față de noile dispoziții legale în vigoare, instanța de fond a verificat obiectul cererii deduse judecății, în raport de dispozițiile art. 1033 c.civ. și a constatat că reclamanții sunt proprietarii imobilului format din teren și construcție și că pârâtele au calitatea de ocupante.
Învederează că instanța de fond a constata refuzul ocupanților de a părăsi imobilul și a verificat dacă acestea au fost notificate să părăsească imobilul.
Arată, de asemenea, că nu se poate discuta despre un drept de proprietate virtual al pârâtelor, certificatul de moștenitor făcând dovada titlului de proprietate al intimaților reclamanți, iar în baza dispozițiilor speciale ale art. 1042 c.pr.civ., cererea pârâtelor urmează a fi valorificată pe cale separată și nu este posibilă formularea cererii reconvenționale în acțiunea de evacuare.
Menționează că din această perspectivă, dispozițiile legale au fost aplicate corect de instanța de fond.
Cu privire la încheierea din data de 21.11.2013 prin care s-a respins cererea pârâtelor de suspendare a cauzei, arată că instanța de fond a a respins-o în mod legal și corect;
Cu cheltuieli de judecată.
Constatând dezbaterile încheiate, tribunalul rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată sub numărul_ pe rolul Judecătoriei Câmpina, reclamanții I. A.-L., T. M.-D., prin împuternicit I. A.-L., M. M. și I. V. au solicitat ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună evacuarea pârâtelor I. G. și A. A. M. din imobilul (teren si construcție), proprietatea reclamanților, situat în comuna Măgureni, ., județul Prahova, întrucât acestea nu au niciun drept locativ legitim, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat în esență că sunt moștenitorii legali ai defunctului I. Gheoreghe, decedat la data 16 iunie 2013, cu ultimul domiciliu în comuna Măgureni, . și, în urma dezbaterii succesiunii defunctului, prin certificatul de moștenitor, nr.137, din data de 07.08.2013, eliberat de N. Public P. M. C., au devenit proprietarii averii defunctului.
Au mai menționat reclamanții că în patrimoniul defunctului se află și un imobil format din construcții (casă de locuit în suprafață de 236 mp și garaj) și teren în suprafață de 1000 mp, care de la data eliberării certificatului de moștenitor a devenit coproprietatea lor.
Au arătat reclamanții că imobilul era folosit de defunct și pârâtele din prezenta cauză, pârâte care, însă nu au avut și nu au niciun titlu locativ legal obținut. Ca atare au apreciat ca acestea au calitatea de simple ocupante ale imobilului, și pentru faptul că refuză să părăsească imobilul, sunt nevoiți să apeleze la procedura evacuării astfel cum este reglementată în titlul XI din noul cod de procedură civilă.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 1033,1035,1039,1040 și 1041 din noul cod de procedură civilă.
Odată cu acțiunea, reclamanții au depus înscrisuri.
La data de 18.11.2013 pârâtele I. G. și A. A. M. au formulat întâmpinare prin care I. G. A. au arătat că a avut o relație de concubinaj de notorietate cu defunctul I. G. din anul 1995 și până în anul 2013, când el a decedat în data de 16.06.2013 și, în această perioada a gospodărit împreună, a avut buget comun și a locuit la imobilul în discuție împreună cu A. A. M..
Au mai învederat pârâtele faptul că profit la acest imobil au fost aduse îmbunătățiri majore, îmbunătățiri realizate de către defunct împreună cu I. G. A. în timpul relației de concubinaj, iar valoarea acestor îmbunătățiri a fost consemnată într-un raport de expertiză întocmit de un expert autorizat din cadrul BLE județul Prahova.
La data de 23.09.2013, a primit o Notificare din partea reclamanților, prin B. F. M., prin care i s-a pus în vedere să elibereze imediat imobilul situat în ., județul Prahova, în care a conviețuit timp de 18 ani cu I. G. și la care a realizat împreună cu acesta îmbunătății și anexe.
A mai arătat pârâta I. G. că a formulat o acțiune, înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina - dosar nr._, având ca obiect constatarea relației de concubinaj, constatarea unei cote de contribuție de 50% la dobândirea bunurilor mobile și a efectuării îmbunătățirilor, valorificarea dreptului de creanță, precum și constatarea de către instanța de fond a unui drept de retenție asupra imobilului.
A învederat pârâta că până la soluționarea cererii, ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Câmpina ce are ca obiect valorificarea unui drept de creanță, sub rezerva unui drept de retenție, judecarea acestei cereri ar fi prematură sau cel puțin se impune suspendarea acestei cererii până la soluționarea acțiunii având ca obiect constatare drept de creanță și acordare drept de retenție.
S-a mai precizat că nu sunt îndeplinite condițiile art.1033 N. Cod proc. civ. Potrivit acestor norme de drept se dispune evacuarea unor persoanelor din imobilele folosite, persoane care ocupa fără drept un imobil de situația de fapt prezentată dar și în raport de cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr._ (aflat pe rolul Judecătoriei Câmpina) pârâtele nu reprezintă persoane care ocupă fără drept imobilul.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 205 C.pr.civ.
Pârâtele au anexat la întâmpinare înscrisuri.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Cu privire la „excepția de retenție” invocată de către pârâte la termenul din data de 04.12.2013, instanța o califică drept o apărare de fond și o va trata ca atare.
P. sentința nr. 3048/04.12.2013, Judecătoria Câmpina a admis acțiunea formulată de reclamanții I. A. L., T. M. D., M. M. și I. V., în contradictoriu cu pârâtele I. G. și A. A. M. și, în consecință, a dispus evacuarea pârâtelor din imobilul situat în com. Măgureni, ., jud. Prahova și a obligat pârâtele la plata sumei de 1100 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a pronunța acesta soluție instanța de fond a reținut că reclamanții sunt moștenitorii legali ai defunctului I. Gheoreghe, decedat la data 16 iunie 2013, cu ultimul domiciliu in comuna Măgureni, ., conform certificatului de moștenitor nr.137 din data de 07.08.2013, eliberat de N. Public P. M. C..
În patrimoniul defunctului se afla și imobilul format din construcții (casă de locuit în suprafață de 236 mp și garaj) și teren în suprafață de 1000 mp, situat în comuna Măgureni, ..
Pârâtele au locuit din anul 1995 la imobilul în discuție, în considerarea relației de concubinaj pe care pârâta I. G. a avut-o cu defunctul, pârâta A. A. M. fiind fiica lui I. G..
Urmare a dezbaterii succesiunii de pe urma defunctului I. G., reclamanții au notificat pârâtele cu confirmare de primire.
Potrivit disp. art. 1033 NCPC, dispozițiile procedurii speciale privind evacuarea se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate fără drept de către foștii locatari sau alte persoane.
Instanța de fond a reținut că au fost îndeplinite în cauză exigențele art. 1038 Ncpc.
Apărarea pârâtelor în sensul că acestea nu se încadrează în categoria persoanelor care ocupă imobilul format din construcții (casă de locuit în suprafață de 236 mp și garaj) și teren în suprafață de 1000 mp situat în comuna Măgureni, ., fără drept nu poate fi reținută de instanță.
Sintagma „fără drept” cuprinsă în art. 1033 Ncpc nu poate avea alt înțeles decât cel referitor la absența unui titlu locativ valabil. Faptul că pârâtele au locuit și au folosit imobilul în discuție din anul 1995 în temeiul acordului fostului proprietar I. G. nu suplinește un titlu locativ valabil, ceea ce determină încadrarea acestor pârâte în categoria ocupanți fără drept ai imobilului în discuție.
Cât privește apărarea de fond a pârâtelor referitoare la dreptul de retenție - care a fost solicitat de acestea pe cale principală prin intermediul acțiunii ce formează obiectul dosarului_ -, trebuie reținut că dreptul de retenție este un mijloc specific de garantare a obligațiilor constând în dreptul creditorului de a refuza să remită/restituie un bun al debitorului aflat în detenția sa până ce debitorul nu-și execută obligația sa izvorâtă din același raport de drept, sau, după caz, atât timp cât creditorul nu îl despăgubește pentru cheltuielile necesare și utile pe care le-a făcut pentru acel bun, ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat. Dreptul de retenție nu este un drept real accesoriu, o garanție reală, cum este gajul sau ipoteca, și nu conferă retentorului dreptul de a folosi lucrul deținut.
Având în vedere această configurație juridică a dreptului de retenție, nu poate fi invocat pe cale de apărare de fond dreptul de retenție în favoarea pârâtelor într-o acțiune în evacuare, iar în plus, în prezenta cauză nu au fost produse de către pârâte probe referitoare la dreptul de retenție invocat.
Având în vedere probele administrate în cauză, că reclamanții sunt, conform certificatului de moștenitor nr. 137 din data de 07.08.2013, proprietarii imobilului format din construcții (casă de locuit în suprafață de 236 mp și garaj) și teren în suprafață de 1000 mp situat în comuna Măgureni, ., instanța de fond, în temeiul art. 1033 din codul de procedură civilă, a admis acțiunea și a dispus evacuarea pârâtelor din imobilul în discuție.
În baza art. 453 din Ncpc, instanța de fond a obligat pârâtele să plătească reclamanților suma de 1100 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat.
Împotriva acestei soluții au declarat apel pârâtele I. G. - A. și A. A. M., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului, apelantele-pârâte au arătat că instanța de fond a fost învestită cu soluționarea unei cereri de evacuare a acestora din imobilul situat în ., județul Prahova, în temeiul art. 1039 Cod.proc.civ, de către intimați.
Au susținut apelantele-pârâte că au formulat cererea, în calitate de moștenitori ai defunctului I. G., defunct cu care a trăit în concubinaj timp de 18 ani și, în aceeași perioada în imobil a locuit și A. A. M., ca fiică a lui I. G.-A..
A arătat apelanta-pârâtă I. G. - A. că în timpul concubinajului a adus îmbunătățiri și modificări substanțiale imobilului din care s-a solicitat evacuarea acestora, a cumpărat bunuri mobile și un autoturism împreună cu defunctul I. G. care s-a stins intempestiv, în urma unui atac de cord și, relația acestora de concubinaj, care a durat 18 ani, a fost o adevărată relație de familie, au conviețuit împreună ca soț și soție, crescând împreună un copil, iar pentru a dovedi aceste susțineri a depus un raport de expertiză extrajudiciară prin care dovedesc îmbunătățirile efectuate la acest imobil, precum fotografii din care rezultă situația fizică a imobilului înainte de concubinaj.
A precizat apelanta-pârâtă că a depus și declarațiile pe propria răspundere, a unor martori care atestă relația de concubinaj și realizările materiale pe care le-a învederat și, pe baza acestor dovezi a solicitat instanței să constate retenția acestora asupra imobilului în care au locuit 18 ani, împreună cu defunctul și fiica, la care a contribuit prin îmbunătățirile și modificările aduse și pe care l-a dotat cu bunuri mobile, conform art.2495 cod civil care menționează „Cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să îl rețină cât timp creditorul nu își execută obligația sa izvorâtă din același raport de drept sau, după caz, atât timp cât creditorul nu îl despăgubește pentru cheltuielile necesare și utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat. P. lege se pot stabili si alte situații în care o persoană poate exercita un drept de retenție.", însă această solicitare a fost respinsă de către instanța de fond prin hotărârea judecătorească pronunțată.
Au considerat apelantele-pârâte că instanța de fond a încălcat dispozițiile art.1033 Cod proc.civ. Potrivit acestor norme de drept se dispune evacuarea unor persoane din imobilele folosite, persoane care ocupa fără drept un imobil.
Au solicitat apelantele-pârâte ca, în raport de situația de fapt prezentată, dar și în raport de cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr._ (aflat pe rolul Judecătoriei Câmpina), să se constate că acestea nu reprezintă persoane care ocupă fără drept acest imobil, iar instanța de fond, în mod greșit, a constatat că se încadrează în categoria unor astfel de persoane. Altfel spus, instanța de fond a apreciat greșit că ocupă imobilul fără drept, trecând peste împrejurarea de neînlăturat că a locuit timp de 18 ani în acest imobil, împreună cu defunctul și fiica sa, că a cumpărat împreună cu defunctul bunuri mobile și un autoturism și că a realizat îmbunătățiri la casa pe care a extins-o.
Au arătat apelantele-pârâte că nu se află într-un caz tipic de locațiune, ci doar într-un caz atipic de folosire a unui imobil, într-o relație de concubinaj în care au conviețuit timp îndelungat ca soț și soție cu adevăratul proprietar și au crescut împreună un copil, fiind practic o adevărată familie, situație cunoscută și de către intimați, rude ale defunctului, astfel că se poate reține chiar că are un drept de proprietate în cotă-indiviză asupra anexelor construite împreună cu defunctul la imobil și, din acest punct de vedere, printr-un raționament logic perfect, se ajunge la concluzia că se cere evacuarea din proprietatea sa.
A susținut apelanta-pârâtă I. G. – A. că la termenul de judecată din data de 20.11.2013 a solicitat instanței de judecată suspendarea pricinii prematur formulată deoarece pe rolul Judecătoriei Câmpina se află dosarul nr._ având ca obiect constatarea relației de concubinaj, constatarea unei cote de contribuție de 50% la dobândirea bunurilor mobile și a efectuării îmbunătățirilor, valorificarea dreptului de creanță, precum și constatarea de către instanța de fond a unui drept de retenție asupra imobilului, formulând o cerere de suspendare întemeiată pe art.413 alin. 1 Cod.proc.civ., deoarece soluționarea acestei cereri de evacuare depinde de soluționarea dreptului dedus judecății, în pricina ce face obiectul dosarului nr._ .
A precizat apelanta-pârâtă I. G. - A. că soluționarea cererii de evacuare depinde de soluționarea acestui drept pentru două motive, respectiv, acela că dreptul de creanță și dreptul de retenție solicitat privesc imobilul ce face obiectul evacuării, iar cel de-al doilea motiv privește prejudicierea dreptului acestora de retenție prin soluționarea cererii de evacuare. Cu alte cuvinte, în Dosarul nr._, a solicitat instanței de judecată constatarea unui drept de retenție asupra imobilului respectiv, până la momentul achitării creanței sale de către intimați, iar în situația în care vor fi evacuate, dreptul acestora de retenție ar rămâne fără obiect. Astfel spus admiterea cererii de evacuare și respingerea cererii de suspendare le-a lipsit de un drept fondat și întemeiat - dreptul de retenție, iar în al doilea rând prin aceste două soluții date de către instanța de fond, de respingerea a cererii de suspendare și admitere a cererii de evacuare s-a realizat o antepronunțare pe cererea pârâtelor privind dreptul de retenție.
A mai arătat apelanta-pârâtă I. G. – A. că se mai poate reține că li s-a înlăturat garanția legală pusă la dispoziție de legiuitor pentru recuperarea creanței pe care o au asupra imobilului și, această înlăturare constituie un abuz de drept și instanța de control judiciar nu poate să-1 mențină.
A menționat apelanta-pârâtă I. G. – A. că mai era de reținut de către instanța de fond și litispendența dintre dreptul de retenție din cererea ce face obiectul Dosarului nr._ și dreptul de retenție invocat în cererea de evacuare, astfel că, pentru aceste motive, consideră că hotărârea instanței de fond și încheierea de ședință din data de 20.11.2013 sunt netemeinice și nelegale.
Au solicitat apelantele-pârâte admiterea apelului, schimbarea în tot atât a încheierii de ședință cât și a hotărârii judecătorești și, pe fond, să se dispună suspendarea cauzei până la judecarea definitivă a dosarului nr._ ori respingerea acțiunii ca nefondată.
În susținerea celor afirmate, apelantele-pârâte au înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri și alte probe utile cauzei.
În drept, apelantele-pârâte au invocat disp. art. 466 alin.4 și art. 1041 alin. 5 Cod.proc civ.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Apelanții pârâți au formulat răspuns la întâmpinare.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 03.02.2014.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului, motivele cererii de apel formulate, sentința împotriva căreia s-a formulat apel și față de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că apelul estenefondat pentru următoarele considerente:
Susținerea apelantelor parate in sensul că instanța de fond a încălcat dispozițiile art.1033 Cod proc.civ. Potrivit acestor norme de drept se dispune evacuarea unor persoane din imobilele folosite, persoane care ocupa fără drept un imobil, este nejustificata.
Instanța de fond, în mod corect a reținut, că se încadrează în categoria unor astfel de persoane, faptul ca ocupă imobilul fără drept,
Au arătat apelantele-pârâte că nu se află într-un caz tipic de locațiune, ci doar într-un caz atipic de folosire a unui imobil, într-o relație de concubinaj în care au conviețuit timp îndelungat ca soț și soție cu adevăratul proprietar și au crescut împreună un copil, fiind practic o adevărată familie, situație cunoscută și de către intimați, rude ale defunctului, astfel că se poate reține chiar că are un drept de proprietate în cotă-indiviză asupra anexelor construite împreună cu defunctul la imobil și, din acest punct de vedere, printr-un raționament logic perfect, se ajunge la concluzia că se cere evacuarea din proprietatea sa.
Pârâtele au locuit din anul 1995 la imobilul în discuție, în considerarea relației de concubinaj pe care pârâta I. G. a avut-o cu defunctul, pârâta A. A. M. fiind fiica lui I. G..
Acestea au locuit și au folosit imobilul în discuție din anul 1995 în temeiul acordului fostului proprietar I. G., dar acest lucru nu suplinește un titlu locativ valabil, ceea ce determină încadrarea acestor pârâte în categoria ocupanți fără drept ai imobilului în discuție.
Pentru considerentele arătate, tribunalul va respinge apelul declarat de apelantele pârâte ca nefundat, potrivit disp. art. C. pr. civ.
În baza disp. art. 453 C. pr. civ. va obliga apelantele să plătească 1500 lei cheltuieli de judecată intimaților.
Apelantele-pârâte arata că nu se află într-un caz tipic de locațiune, ci doar într-un caz atipic de folosire a unui imobil, într-o relație de concubinaj în care au conviețuit timp îndelungat ca soț și soție cu adevăratul proprietar și au crescut împreună un copil, fiind practic o adevărată familie, situație cunoscută și de către intimați, rude ale defunctului, astfel că se poate reține chiar că are un drept de proprietate în cotă-indiviză asupra anexelor construite împreună cu defunctul la imobil și, din acest punct de vedere, printr-un raționament logic perfect, se ajunge la concluzia că se cere evacuarea din proprietatea sa.
Aceasta susținere nu poate fi avuta in vedere, întrucât, reclamanții sunt, conform certificatului de moștenitor nr. 137 din data de 07.08.2013, proprietarii imobilului format din construcții (casă de locuit în suprafață de 236 mp și garaj) și teren în suprafață de 1000 mp situat în comuna Măgureni, ., județul Prahova.
Referitor la dreptul de retenție pe care apelantele parate l-au solicitat a fi constata de instanța de fond, tribunalul apreciază ca nu au fost administrate dovezi din care sa reiasă îmbunătățirile duse de acestea la imobil.
Dreptul de retenție este un mijloc de garantare a obligațiilor, reprezentând uneori si o forma de manifestare a excepției de neexecutare si consta in dreptul creditorului de a refuza sa restituie un bun al debitorului aflat în detenta sa, pana la ce debitorul nu-i plătește ceea ce ii datorează in legătură cu acel bun.
Nu poate fi instituit un drept de retenție in favoarea paratului . evacuare promovata de reclamant împotriva sa, in cazul in care nu exista un raport juridic obligațional intre ei, respectiv reclamantul nu este debitorul paratului.
Cel care este dator sa remită sau sa restituie un bun poate sa il retina cat timp creditorul nu își executa obligația sa izvorâta din același raport de drept sau, după caz, atât timp cat creditorul nu il despăgubește pentru cheltuielile necesare si utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat.
Cum in spata de fata nu s-a făcut dovada îmbunătățirilor aduse de apelantele parate imobilului, in mod corect a respins instanța de fond cererea acestora de acordare a unui drept de retenție.
Pentru considerentele arătate, tribunalul va respinge apelul declarat de apelantele parate ca nefondat, potrivit disp. art. 480 alin. 2 C. pr. civ.
In baza disp. art. 453 alin. 1 C. pr. civ., tribunalul va dispune obligarea apelantelor să plătească 1500 lei cheltuieli de judecată intimaților, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantele pârâte I. G. A. și A. A. M., ambele domiciliate în ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 3048/04.12.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina și împotriva încheierii de ședință din data de 21.11.2013 din același dosar, în contradictoriu cu intimații I. A. L. și T. M. D. prin împuternicit I. A. L., ambele domiciliate în com. Măgureni, ., jud. Prahova, M. M., domiciliată în Ploiești, ., jud. Prahova și I. V., domiciliat în com. Măgureni, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Obligă apelantele să plătească 1500 lei cheltuieli de judecată intimaților.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată in ședință publică azi 09 aprilie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. G. H. N. C.
GREFIER
C. A.
Operator date cu caracter personal 5595
Red./Tehnored. NC
8 ex./11.05.2014
Df._ Jud. Câmpina
Jf. C. T. C. A.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 789/2014.... | Partaj judiciar. Hotărâre din 06-03-2014, Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
