Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 789/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 789/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 3716/105/2009
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 789
Ședința publică din data de 14.03.2014
PREȘEDINTE - E. C. D.
ASISTENTI JUDICIARI - G. C.
- F. M.
GREFIER - C. R.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii, ce are ca obiect „contestație decizie de concediere”, formulată de contestatoarea A. N., domiciliată în Municipiul Ploiești, .. 10, județul Prahova, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în Municipiul Ploiești, ., ..
Prezența și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din 07.03.2014 ce face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar note scrise, a amânat pronunțarea la data de 14.03.2014 și deliberând a pronunțat următoarea sentință:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, la data de 29.07.2009, contestatoarea A. N., a formulat în contradictoriu cu intimata . contestație împotriva Deciziei de concediere nr.59 emisă de această intimată la data de 07.07.2009, solicitând să se admită contestația și să se dispună anularea deciziei susmenționate, fiind încălcate prevederile art. 65 alin. 2 si 74 alin. 1 lit. d Cod muncii și, pe cale de consecință, să se dispună reintegrarea sa în funcția avută anterior, aceea de "ajutor bucătar", obligarea intimatei la plata drepturilor salariate ce i se cuveneau începând cu luna iulie 2009 până la data reîncadrării, precum și la plata orelor suplimentare ce le-a efectuat în zilele de sâmbăta și duminica, pe perioada octombrie 2008-iunie 2009 și care nu i-au fost achitate nici până la această dată, precum și la plata unei compensații de cel puțin un salariu ce i se cuvenea la data concedierii conform art. 78 din Contractul colectiv de muncă la nivel național 2007 - 2010.
De asemenea, contestatoarea a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a învederat faptul că a fost angajata intimatei din data de 03.10.2008 conform Contractului individual de muncă nr._/24.10.2008, având funcția de "ajutor bucătar", cu un salariu lunar brut de 1000 lei.
În continuare, contestatoarea a susținut că, potrivit lit. H din contract, durata timpului de muncă era de 8 ore/zi, 40 ore/săptămână.
Astfel, contestatoarea a susținut că pe toată perioada desfășurării activității nu a avut nicio abatere disciplinară, efectuând și câte 12 ore suplimentare/zi, sâmbăta și duminica, atunci când intimata îi cerea, existând luni în care nu a avut nicio zi repaus.
Mai mult, contestatoarea a susținut că la data de 09.06.2009, i se comunică Preavizul de concediere nr. 46/09.06.2009 prin care i se aduce la cunoștința faptul că începând cu data de 09.06.2009 se află în perioada de preaviz până la data de 07.07.2009 când urmează să-i înceteze contractul individual de muncă, iar ulterior, la data de 10.07.2009 i se comunică Decizia nr. 59 din data de 07.07.2009 în care se menționează că începând cu data de 07.07.2009 încetează contractul individual de muncă, conform art. 65 Codul Muncii.
În acest sens, contestatoarea a considerat că decizia menționată mai sus este netemeinică și nelegală deoarece motivul invocat de intimată, respectiv desființarea locului de muncă ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității" nu există, încălcându-se astfel dispozițiile art. 65 alin. 2 Codul muncii în care se arată „Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă. "
Totodată, contestatoarea a susținut că prin decizia contestată nu i se aduce la cunoștință lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariatul urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant"" obligație stabilită de art. 74 alin. 1 Cod muncii.
Mențiunea din cuprinsul deciziei în care se arată că angajatorul este în „imposibilitate de a oferi salariatului un alt loc de muncă compatibil cu pregătirea da profesională” este neconformă cu adevărul deoarece, pe de-o parte, imediat după ce a fost concediată s-au făcut angajări de către intimată, iar pe de altă parte, legea menționează clar obligația de a prezenta salariatului "lista tuturor locurilor de muncă disponibile", fără să lase la aprecierea angajatorului alegerea acestor locuri de munca, fiind o măsura menită să protejeze fostul salariat.
Astfel, contestatoarea a considerat că nu a existat o cauză reală și serioasă pentru justificarea măsurii concedierii cu atât mai mult cu cât, după terminarea perioadei de preaviz, intimata a efectuat un număr însemnat de noi angajări, continuându-și activitatea și la această dată.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la orele suplimentare realizate de ea, sâmbăta și duminica, pe toata perioada cât a fost angajată la intimată, contestatoarea a susținut că acestea nu i-au fost plătite de intimată, lunar ea încasând doar drepturile salariate menționate în cuprinsul contractului individual de muncă, realizând un număr total de 416 ore suplimentare, existând luni în care nu avea nici măcar o zi de repaus săptămânal.
Totodată, contestatoarea a considerat că la momentul concedierii intimata era obligată conform art. 78 din Contractul Colectiv de muncă la nivel național 2007-2010 sa-i plătească drept compensație un salariu lunar respectiv suma de 1000 lei.
Față de cele prezentate mai sus, contestatoarea a solicitat admiterea contestației așa cum a fost formulată, sub rezerva completării acesteia după depunerea de către intimată a întregii documentații care a stat la baza emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă.
În dovedirea cererii de chemare în judecată, contestatoarea a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
La data de 01.10.2009, intimata .. a formulat întâmpinare (f.12 dosar – vol. I) la cererea de chemare in judecată formulată contestatoarea A. N., solicitând instanței respingerea contestației și menținerea deciziei de concediere contestată, ca legală și valabilă pentru motivele ce urmează a le învedera.
În continuare, intimata a învederat faptul că d-na A. N. a fost încadrată la data de 03.10.2008, conform Contractului de muncă nr._/24.10.2008 înregistrat la ITM Prahova, în funcția de "ajutor bucătar" și a încetat activitatea la data de 07.07.2009 conform deciziei de concediere nr.59/07.07.2009.
De asemenea, intimata a susținut că în perioada în care și-a desfășurat activitatea la societatea lor angajata și-a primit drepturile salariale, salariu de încadrare 1000 ron + sporul de 144 % ore suplimentare 145 ron - salariu brut 1145 ron, net 850 ron.
Mai mult, intimata a susținut că în perioada octombrie 2008- iulie 2009, salariata A. N. a primit salarii după cum urmează: 03 octombrie 2008 - 31.mai 2009 - 850 ron/lună net, salariu net compus din 741 ron net aferent salariului de încadrare 1000 brut + 109 ron net (145 brut/157 brut) plata pentru 16 ore suplimentare/luna.
De asemenea, intimata a susținut că la concediere salariata și-a primit anticipat, la data de 17.06.2009, toate drepturile cuvenite si anume: 1 salariu compensatoriu-1000 ron brut (741 ron net); plata zilelor de concediu de odihna neefectuate aferente perioadei lucrate -16 zile - 696 ron brut; plata pentru perioada de preaviz-1000 ron brut (741 ron net).
Intimata a susținut în continuare că în perioada preavizului de 20 de zile, salariatei i s-a permis neprezentarea la locul muncă pentru ca aceasta să facă demersurile necesare găsirii unui nou loc de muncă, încetarea contractului de muncă a d-nei A. N. a fost făcută legal, având la baza schimbarea strategiei organizaționale a societății (art.40 lit. a, art.65, 66, 67, art.73 și art.74 din Codul muncii) prin desființarea posturilor de: ajutor bucătar, vânzător, conducător auto, menajera și înființarea de posturi de bucătar, bucătar șef și casier, posturi care cer o calificare superioară celor desființate.
Or, conform noii organigrame, posturile societății erau 4 bucătari, 1 bucătar sef și 1 casier.
În acest sens, intimata a susținut că societatea lor a adus la cunoștința A.J.O.F.M. Prahova despre posturile nou create, d-na A. N. neavând calificare pentru niciunul dintre aceste posturi.
Mai mult, intimata a susținut că pe durata contractului d-na A. N. nu a prezentat copie după diploma de calificare ca "ajutor de bucătar", mai mult, după încetarea activității d-na A. N. a solicitat adeverința pentru curs de calificare în aceasta specializare, adeverința nr. 63 fiind eliberata în data de 24.07.2009.
Astfel, față de cele arătate mai sus și având în vedere că societatea lor a respectat toate obligațiile legale ce-i reveneau, respectiv: plata orelor suplimentare; înmânarea preavizului de concediere; plata drepturilor salariale la zi, inclusiv pentru perioada de preaviz; plata drepturilor compensatorii în cazul concedierii; comunicarea posturilor disponibile conform organizării societății; plata perioadei aferenta concediului de odihna neefectuat; înmânarea deciziei de concediere, intimata a solicitat respingerea contestației formulata împotriva deciziei de concediere nr.59/07.07.2009 emisa de .. și a tuturor pretențiilor formulate de contestatoare fata de societatea lor.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. art.40 lit. a, art.65, 66, 67, art.73 și art.74 din Codul muncii, solicitând totodată judecarea cauzei si in lipsa lor, conf. art. 242, alin.(2) Cod de procedura civilă.
De asemenea, în susținerea celor prezentate, pârâta a precizat că înțelege sa s folosească de proba cu acte.
În cauză s-a administrat probele cu înscrisuri, testimonială cu câte un martor pentru fiecare parte și expertiză specialitatea salarizare–normare, raportul de expertiză contabilă judiciară fiind întocmit (inițial) de expert B. E. (f. 113 dosar – vol. I), la care însă reclamanta a formulat obiecțiuni.
La termenul de judecată din data de 13.05.2011, tribunalul a dispus ca expertul să răspundă acestor obiecțiuni.
La data de 09.11._, se depune la dosar raportul de expertiză - răspunsul la obiecțiuni întocmit de expert B. E. (f.120 dosar – vol. II).
La termenul de judecată din data de 24.07.2012, tribunalul dispune înlocuirea expertului susmenționat cu expert A. E. L..
La data de 03.06.2013, se depune la dosar raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert A. E. L. (f. 213 dosar vol. II)
Analizând actele si lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea deciziei de concediere nr.59/07.07.2009, emisă de intimată, tribunalul apreciază faptul că măsura desfacerii contractului individual de muncă s-a dispus cu respectarea prevederilor legale.
La data de 09.06.2009 i-a fost comunicat contestatoarei Preavizul de concediere nr. 46/09.06.2009, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că începând cu data de 09.06.2009 se afla in perioada de preaviz, permițându-i-se neprezentarea la locul de muncă pentru a i se da posibilitatea efectuării demersurilor necesare găsirii unui nou loc de muncă.
Contestatoarea a semnat preavizul însușindu-si astfel iminenta concediere.
După expirarea termenului de 20 de zile de preaviz, contestatoarei i-a fost comunicata Decizia de concediere nr. 59/07.07.2009, înscris ce a fost de asemenea semnat de către angajată fără obiecțiuni.
La momentul la care a fost desfăcut contractul de munca încheiat cu contestatoarea, din cauza desființării postului, au mai fost desființate si celelalte posturi de ajutor bucătar, vânzător, conducător auto si menajeră, dispunându-se înființarea de posturi de bucătar si bucătar sef, pentru care au fost încheiate contracte individuale de munca pe perioada determinata de 3 luni. Si aceste contracte de munca si-au încetat in prezent efectele ca urmare a expirării termenului pentru care fuseseră încheiate.
Din declarația numitei E. E. (f.l voi. II), persoana ce a avut calitatea de bucătar sef atât in vechea organigrama, cât și în cea nouă reiese faptul că o dată cu desființarea posturilor de ajutor de bucătar nu s-au făcut alte angajări cu privire la acest post, ci s-a procedat la gruparea a doua posturi in unul singur, astfel încât persoanele angajate pe postul de bucătar au îndeplinit si obligațiile de ajutor de bucătar.
Prin Deciziile nr. 45-62 emise in perioada 29.06-07.07.2009 au fost concediați si alți salariați ai intimatei iar începând cu data de 01.11.2009 societatea nu mai are angajați.
Ca urmare a situației economice dificile din februarie 2010, societatea intimată nu mai desfășoară activitate, fapt atestat si de Adresele nr._/24.11.2009 și nr._/24.11.2009 prin care instituțiile abilitate au fost informate in acest sens.
Pe cale de consecință, tribunalul apreciază că măsura concedierii dispuse în temeiul prevederilor art.65 alin.1 codul Muncii, a fost o măsură întemeiată și justificată de către societatea intimată, și pe cale de consecință va respinge capătul de cerere, ca neîntemeiat.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata orelor suplimentare efectuate sâmbăta și duminica și sporul de 100% din salariul de bază pentru orele prestate în zilele libere să de sărbători legale, tribunalul constată faptul că inițial in acest sens a fost întocmit raportul de expertiza B. E. prin care se atestă dreptul contestatoarei la plata orelor suplimentare, însă fata de lipsa răspunsului expertului la obiecțiunile formulate de părți, cât si având in vedere ca au fost acordate mai multe termene de judecată (expertul fiind si amendat in acest sens ) instanța a dispus efectuarea unui nou raport de expertiza de către expert A. L. si expert consilier A. C. (pentru contestatoare).
Expertul desemnat a concluzionat că În perioada 03.06._09 contestatoarea a prestat 408 ore suplimentare conform documentelor contabile cat si caietului de lucru al reclamantei in suma netă de 3342 lei, ore suplimentare ce nu au fost compensate corespunzător cu timp liber corespunzător astfel cu era prevăzut in cuprinsul art.41 litera “C” din Contractul Colectiv Muncă Unic la nivel Național pe anii 2007-2011, expertul precizând ca la disponibilizare reclamanta a primit salariul compensator in suma de 1000 lei si alte drepturi curente cuvenite.
Tribunalul apreciază ca nu sunt întemeiate obiecțiunile paratei referitor la faptul ca expertiza se întemeiază exclusiv pe – caietul de lucru al contestatoarei, întrucât expertul a avut in vedere atât acest înscris necontestat de pârâtă dar și documentele financiar contabile (fișa de cont analitică, role casa de marcat, fișe de salarii, foi colective de prezență ) documente care analizate in mod corelat au format expertului convingerea exprimată in cuprinsul raportului de expertiză.
Față de cele constatate, tribunalul va admite capătul de cerere privind plata orelor suplimentare în sensul că va obliga intimata la plata sumei de 3342 lei net, sumă compusă din contravaloarea orelor suplimentare și sportul de 100% din salariul de bază pentru orele suplimentare prestate în zilele libere și sărbători legale.
Pe cale de consecință, tribunalul va admite în parte acțiunea în sensul că va respinge capătul de cerere privind anularea deciziei nr.59/07.07.2009 emisă de intimată și reintegrarea acesteia în funcția deținută anterior. Va obliga intimata la plata sumei de 3342 lei net compusă din contravaloarea a 408 ore suplimentare și sporul de 100% din salariul de bază pentru orele suplimentare prestate în zilele de libere și sărbători legale..
Tribunalul, în temeiul disp.art.274 C.Pr.Civilă va admite în parte capătul de cerere privind cheltuielile de judecată și va obliga intimata la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea onorariu de avocat în cuantum de 1000 lei și onorariu de expert în cuantum de 1000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea precizată formulată de contestatoarea A. N., domiciliată în Municipiul Ploiești, .. 10, județul Prahova, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în Municipiul Ploiești, ., ., județul Prahova și, în consecință:
Respinge capătul de cerere privind anularea deciziei nr.59/07.07.2009 emisă de intimată și reintegrarea acesteia în funcția deținută anterior.
Obligă intimata la plata sumei de 3342 lei net compusă din contravaloarea a 408 ore suplimentare și sporul de 100% din salariul de bază pentru orele suplimentare prestate în zilele libere și sărbători legale.
Admite în parte capătul de cerere privind cheltuielile de judecată și obligă intimata la plata sumei de 2000 reprezentând contravaloare onorariu de avocat în cuantum de 1000 lei și onorariu de expert în cuantum de 1000 lei.
Cu recurs în 10 zile de la data comunicării
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.03.2014.
Președinte | Asistenți judiciari | |
E. C. D. | G. C. | F. M. |
Grefier | ||
C. R. | ||
Red E.C.D./ Tehnored. CG | ||
4 ex./16.04.2014 | ||
Operator de date cu caracter personal nr. 5595 | ||
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 170/2014. Tribunalul PRAHOVA | Evacuare. Decizia nr. 240/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
